ÇAKIR c. TÜRKİYE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 69553/12 Ayfer CAAKIR împotriva Türkiye (a se vedea tabelul din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 19 ianuarie 2023 într-un comitet compus din Frederic Krenc, președintele Diana Sârcu, Davor Derenčinović, judecători și Viktoriya Maradudina, adjunctă graffière de secțiune f.f. Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 12 septembrie 2012, având în vedere declarația guvernului pârât care invită Curtea să șteargă cererea de rol, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURĂ Informațiile detaliate referitoare la reclamantă se găsesc în tabelul anexat. T. Erülgen, avocat care lucrează în Baliskasir.

În cazul în care reclamantul a formulat o cerere în temeiul articolului 14 din convenție, coroborat cu art. 8 (declarația de discriminare pe motive de sex ca urmare a refuzului de a-și exercita candidatura pentru un post de reprezentant, pe motiv că candidații de sex masculin ar putea conveni mai bine cu condițiile de muncă de teren) a fost comunicată guvernului turc ( La încheierea negocierilor în vederea unei soluționări pe cale amiabilă, guvernul a informat Curtea că propunea să pronunțe o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor ridicate de aceste obiecții și, în plus, a invitat Curtea să șteargă cererea de participare în conformitate cu art. 37 din Convenție.

Guvernul recunoaște că procedura pe care reclamanta a făcut-o în prezenta cauză nu a îndeplinit principiile consacrate de art. 14 din Convenție, coroborată cu art. Această sumă va fi convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu ar fi plătit în acest termen, Ö Õ s Õ angajat să majoreze, de la expirarea termenului și până la decontare, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale. Plata va duce la decontarea definitivă a cauzei. Termenii unei declarații unilaterale au fost transmise recurentei cu câteva săptămâni înainte de data acestei decizii.

Curtea nu a primit un răspuns din partea recurentei care să indice că a acceptat termenii declarației. Curtea reamintește că articolul (c) din Convenție îi permite să șteargă o cauză a rolului dacă (...) pentru orice alt motiv pe care [ea] îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Astfel, în temeiul acestei dispoziții, Curtea poate să șteargă din rol cereri pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamanții doresc ca examinarea cauzei lor să continue (a se vedea în special Hotărârea Tahsin Acar c. (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDO 2003 VI).

Jurisprudența Curții în materie de discriminare pe motive de sex este clară și abundentă (a se vedea, de exemplu, Emel Boyraz c. Turcia, nr. 61960/08, § 50-56, 2 decembrie 2014 și Hülya Ebru Degrerel c. Turcia, nr. 30733/08, § 34, 19 iunie 2018). Având în vedere concesiile pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul despăgubirilor propuse (care se ridică în conformitate cu cele alocate în cauze similare), Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (articolul c)). În plus, în lumina considerațiilor de mai sus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale n În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, această cerere ar trebui eliminată din rol.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Pred Acte. termenii declarației guvernului pârât și modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate decid să șteargă cererea de rol în temeiul articolului (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 9 februarie 2023. {semnătură_p_1} {semnătură_p_2} Viktoriya Maradudiana Frederic Krenc Director adjunct Președinte Anexă Cererea privind obiecțiunile întemeiate pe art. 14 din convenție, coroborat cu art. 8 din Convenția nr. și data la care a fost introdusă cererea Numele reclamantului și anul nașterii Numele și orașul reprezentantului Data primirii declarației guvernului Suma alocată pentru daune morale și proaspete și cheltuieli de judecată per reclamantă (în euro) [1] 69553/12 12/092012 Ayfer signAKIR 1979 Erülgen Tar mai mult decât suma care poate fi datorată de reclamantă.

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 69553/12 Ayfer ÇAKIR contre la Türkiye (voir tableau en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 19 janvier 2023 en un comité composé de : Frédéric Krenc , président , Diana Sârcu, Davor Derenčinović , juges , et de Viktoriya Maradudina, greffière adjointe de section f.f. , Vu la requête susmentionnée introduite le 12 septembre 2012, Vu la déclaration du gouvernement défendeur invitant la Cour à rayer la requête du rôle, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Les informations détaillées concernant la requérante se trouvent dans le tableau joint en annexe. La requérante a été représentée devant la Cour par M e T. Erülgen, avocat exerçant à Balıkesir. Le grief que la requérante tirait de l’article 14 de la Convention, combiné avec l’article 8 (allégation de discrimination fondée sur le sexe en raison du refus par l’administration de sa candidature pour un poste d’ingénieur au motif que les candidats masculins pouvaient convenir mieux aux conditions de travail de terrain) a été communiqué au gouvernement turc (« le Gouvernement »). EN DROIT À l’issue de négociations en vue d’un règlement amiable qui se sont révélées infructueuses, le Gouvernement a avisé la Cour qu’il proposait de prononcer une déclaration unilatérale en vue de régler les questions soulevées par ces griefs.

Il a en outre invité la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article 37 de la Convention. Le Gouvernement reconnaît que la procédure dont la requérante a fait l’objet dans la présente affaire n’a pas satisfait aux principes consacrés par l’article 14 de la Convention, combiné à l’article 8. Il offre de verser à la requérante la somme reproduite dans le tableau joint en annexe et il invite la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article 37 § 1 c) de la Convention. Cette somme sera convertie dans la monnaie de l’État défendeur au taux applicable à la date du paiement, et sera payable dans un délai de trois mois à compter de la date de la notification de la décision de la Cour.

Si elle n’était pas versée dans ce délai, le Gouvernement s’engage à la majorer, à compter de l’expiration du délai et jusqu’au règlement, d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage. Le paiement vaudra règlement définitif de l’affaire. Les termes d’une déclaration unilatérale ont été transmis à la requérante plusieurs semaines avant la date de cette décision. La Cour n’a pas reçu de réponse de la requérante indiquant qu’elle acceptait les termes de la déclaration.

La Cour rappelle que l’article 37 § 1 c) de la Convention lui permet de rayer une affaire du rôle si : « (...) pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête ». Ainsi, en vertu de cette disposition, la Cour peut rayer des requêtes du rôle sur le fondement d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur, même si les requérants souhaitent que l’examen de leur affaire se poursuive (voir, en particulier, l’arrêt Tahsin Acar c. Turquie (question préliminaire) [GC], n o 26307/95, §§ 75 ‑ 77, CEDH 2003 ‑ VI).

La jurisprudence de la Cour en matière de discrimination fondée sur le sexe est claire et abondante (voir, par exemple, Emel Boyraz c. Turquie , n o 61960/08, §§ 50-56, 2 décembre 2014, et Hülya Ebru Demirel c. Turquie , n o 30733/08, § 34, 19 juin 2018). Eu égard aux concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant des indemnisations proposées (montant qui est conforme à ceux alloués dans des affaires similaires), la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c)). En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas par ailleurs qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine ). Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention ( Josipović c. Serbie (déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008). Compte tenu de ce qui précède, il y a lieu de rayer cette requête du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Prend acte des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris ; Décide de rayer la requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Fait en français puis communiqué par écrit le 9 février 2023. {signature_p_1} {signature_p_2} Viktoriya Maradudina Frédéric Krenc Greffière adjointe Président ANNEXE Requête concernant des griefs tirés de l’article 14 de la Convention, combiné avec l’article 8 de la Convention Numéro et date d’introduction de la requête Nom de la requérant et année de naissance Nom et ville du représentant Date de réception de la déclaration du Gouvernement Montant alloué pour dommage moral et frais et dépens par requérante (en euros) [1] 69553/12 12/09/2012 Ayfer ÇAKIR 1979 Erülgen Tarık Balıkesir 16/10/2020 2 200 [1] Plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la partie requérante.