1ra-1001/20 — Art. 188 al. 2 lit. b, c, d CP

Prin sentința Judecătoriei Criuleni, din 17 noiembrie 2015, a fost încetat procesul contravențional în privința lui Dediu Anatolii în legătură cu faptul că nu există faptul contravenției. 1.1. Prin aceiași sentință au fost judecați și Mînzat Roman, Soltanici Dionisie și Spînu Fiodor, însă în privința lor nu se contestă cu recurs ordinar.

Pentru a pronunța sentința în cauză instanța de fond a reținut că, inculpații Dediu Anatolie, Mînzat Roman, Soltanici Dionisie, Spînu Fiodor prin rechizitoriu au fost învinuiți în aceea, că la 12 decembrie 2014, aproximativ la ora 17.00, aflându-se în satul XXX, raionul Criuleni, împreună și după o înțelegere prealabilă, având scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, fiind mascați cu cagule pe cap, au pătruns în gospodăria Elenei Maleru, apoi în casa acesteia, au aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste față și corp lui Ion Capațîna, după care l-au imobilizat, l-au legat cu o bandă adezivă la gură aplicând violența periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei și în mod deschis au sustras de la el un telefon mobil de model Nokia cu valoarea de 2 000 lei, iar de la Elena Maleru bani în sumă de 100 euro, după care au părăsit locul infracțiunii, cauzându-le părților vătămate o daună materială în proporții considerabile în sumă totală de 3 912,47 lei. Acțiunile inculpaților Mînzat Roman, Soltanici Dionisie, Spînu Fiodor și Dediu Anatolie de către organul de urmărire penală au fost calificate în baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), f) Cod penal, tâlhăria, după indicii calificativi: atacul săvârșit asupra a două persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei, săvârșit de mai multe persoane mascate, prin pătrunderea în locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Ne fiind de acord cu sentința în cauză, în termen a declarat apel procurorul, prin care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpaților pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), f) Cod penal, cu aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, ori probele administrate dovedesc pe deplin vina inculpaților și instanța de fond ilegal i-a eliberat de răspundere penală. 1 Conform art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, a le stabili inculpaților Spînu Fiodor și Dediu Anatoli ca pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 11 ani pentru fiecare cu executarea acesteia într-un penitenciar de tip semiînchis, invocând că la adoptarea sentinței, instanța de judecată nu a luat în considerație faptul că probele acumulate confirmă integral vina inculpaților în infracțiunea incriminată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2016, a fost admis apelul procurorului și pronunță o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: A recunoaște pe Spînu Fiodor, Mînzat Roman, Soltanici Dionisie și Dediu Anatoli vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 188 alin. (2) lit. b), c), d) și f) Cod penal și a numi pedeapsă a câte 8 ani închisoare pentru fiecare cu executarea în penitenciar de tip semiînchis . În conformitate cu prevederile art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe la pedeapsa numită inculpaților Spînu Fiodor și Dediu Anatoli a adăuga parțial parte din pedeapsa aplicată prin sentința Judecătoriei Criuleni din 21.10.2010 stabilind pentru fiecare din ei pedeapsă definitivă a câte 10 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis. 4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a constatat următoarea stare de fapt comisă de către inculpați : Spînu Fiodor, Dediu Anatolie, Soltanici Dionisie și Mînzat Roman, în urma unei înțelegeri prealabile, având scopul însușirii bunurilor altei persoane cu aplicarea violenței, au confecționat cagule pentru a nu fi recunoscuți, au pregătit banda adezivă pentru a imobiliza victimele și la data de 12.12.2014 s-au deplasat la domiciliul cet. Capațîna Ion din s. XXX r-ul Criuleni, unde aplicând violența periculoasă asupra sa, manifestată prin aplicarea de lovituri cu pumnii și cu picioarele peste diferite părți ale corpului, l-au doborât jos la pământ, unde i-au legat gura cu banda adezivă imobilizîndu-1 deci prin aplicarea de violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate, cauzându-i leziuni corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată și în mod deschis i-au sustras un telefon mobil de model „Nokia" cu prețul de 400 lei. Continuându-și acțiunile infracționale tot acolo și tot atunci la revenirea acasă de la magazin atacând-o în scopul sustragerii de bunuri prin verificarea conținutului buzunarelor hainei de la Maleru Elena au sustras în mod deschis bani în sumă de 100 euro, ulterior cu bunurile sustrase au părăsit locul infracțiunii. În opinia instanței de apel, acțiunile inculpaților Mînzat Roman, Spînu Fiodor, Dediu Anatolie și Soltanici Dionisie s-au încadrat în dispoziția art. 188 alin. (2) lit. b), c), d) și f) Cod penal după indicii - Tâlhăria, atacul săvârșit asupra a două persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei, săvârșit de mai multe persoane mascate, prin pătrunderea în locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. În instanța de judecată fiind audiați inculpații nu și-au recunoscut vina în comiterea acestei infracțiuni, însă vinovăția acestor a fost dovedită și prin următoarele probe cercetate în cadrul ședințelor instanței de fond și cea de apel : declarațiile părților vătămate Capațîna Ion, Maleru Elena, declarațiile martorului Midrigan Vasile și Capațîna Gheorghe, precum și: - procesul verbal de cercetare la fața locului din 12 decembrie 2014, (f.d. 7-12, vol. I); - procesul-verbal de audiere a părții vătămate Capațîna Ion în cadrul urmăririi penale din data de 12.12.2014, (f.d. 17. vol. I); - procesul verbal de cercetare la fața locului din 13 decembrie 2014, (f.d.24-27, vol. I.); 2 - procesul-verbal de audiere a martorului Midrigan Vasile, din 12.12.2014, (f.d. 29- 30, Vol. I); - procesul verbal de percheziție din 12 decembrie 2014, (f.d.37- 48); - Informație privind ratele de schimb BNM la data de 12.12.2014, prin care 1 euro este echivalent cu 19,1247 lei (f.d. 54, vol. I); - proces-verbal de audiere a bănuitului Soltanici Dionisie, din 13.12.2014, (f.d. 98- 100, vol I); procesul-verbal de audiere a bănuitului Soltanici Dionisie, din data de 13.12.2014, (f.d. 101-102 verso, Vol. I); - raportul de constatare medico-legală nr. 469 din 12.12.2014, (f.d. 187, vol. I); - raportul de expertiză medico-legală nr. 472 D din 18 decembrie 2014, (f.d.l94, vol.I); - procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată Capațîna Ion și învinuitul Dediu Anatolie din 05.01.2015 (f.d. 200, vol. I); - procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată Maleru Elena și învinuitul Spînu Fiodor, din 05.01.2015, (f.d. 201, vol. I); - procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată Maleru Elena și învinuitul Spînu Fiodor, din 05.01.2015, (f.d. 202, vol. I); - procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată Capațîna Ion și învinuitul Spînu Fiodor din 05.01.2015, (f.d. 203, vol. I); - proces-verbal de examinare a obiectului din data de 05.01.2015, (f.d. 206, vol. I); - cererea părții vătămate Capațîna Ion, prin care ultimul solicită încetarea cauzei penale în privința inculpaților Mînzat Roman, Soltanici Dionisie, Spînu Fiodor și Dediu Anatoli (f.d. 212, vol. I); Prin urmare instanța de apel a concluzionat că vina inculpaților este pe deplin dovedită faptele inculpaților Mînzat Roman, Soltanici Dionisie, Spînu Fiodor și Dediu Anatoli le încadrează pentru comiterea infracțiunii prevăzute art. 188 alin. (2) lit. b), c), d) și f) Cod penal. Astfel instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpaților declarații date în instanță care sunt alese ca o poziție de apărare pentru a evita tragerea la răspunderea penală, deoarece fiind analizate în cumul cu celelalte probe, aceste versiuni sunt combătute pe deplin prin probele administrate de instanță. Instanța de apel a acceptat ca fiind pertinente și concludente declarațiile părților vătămate, și în mod special a declaraților date inițial, declarațiile martorilor și probele din dosar pe care în ansamblu le reține ca fiind veridice și care în ansamblu dovedesc vinovăția inculpaților pentru faptă de tâlhărie, pentru anumite aspecte parțial și declarațiile inculpaților date la urmărirea penală. Instanța de apel a concluzionat că acțiunile inculpaților au fost din timp bine planificate de a merge anume la partea vătămată cu un scop bine determinat de a sustrage bani, fapt despre care A.Dediu și F.Spînu știau că E.Maleru are bani după vânzarea unui lot de teren. În realizarea faptelor criminale ei sau întâlnit mai devreme acasă la R.Mînzat au și confecționat cagulele spre a nu fi recunoscuți în timpul atacului, au pregătit banda adezivă pentru a lega și imobiliza partea vătămată I.Capățina, ajungând la destinație au așteptat până E. Maleru să plece de acasă, după care știind de starea de ebrietate în care era la acel moment I. Capățina au purces la realizarea acțiunilor criminale, astfel fiind siguri că vor reuși a-și duce planul criminal până la capăt au atacat părțile vătămate și au sustras bunurile În opinia instanței de apel a fost lipsită de credibilitate poziția aleasă de către inculpați precum că scopul propus era (pentru a respecta tradiția RM - ca în noapte ajunului Sf. 3 Andrei) să scoată porțile fetelor necăsătorite ori pentru așa activitate nu era necesar a se pregăti cu cagule, cu bandă adezivă, unelte pe care le-au folosit inculpații la comiterea infracțiunii de tâlhărie , nu era necesar a-1 ataca pe I.Capățina și nu era necesar ca de la bun început unul din inculpați să între în casa părților vătămate pentru a afla care este situația pe când ceilalți să aștepte în stradă, ori pare a fi ridicol dacă au venit la I.Capățina pentru a servi câte un pahar de vin din care motive nu au întrat toți în casa părților vătămate de la bun început dar au așteptat până E. Maleru la rugămintea A. Dediu va pleca la magazin pentru a cumpăra țigări. Faptul că l-au atacat pe I. Capățina în ogradă apoi legându-1 la-u dus în casă unde au aplicat mai multe lovituri căutând prin buzunare și au sustras de la el un telefon mobil circumstanțe ce denotă că ei au avut un alt scop decât cel inventat de a se răzbuna pe I. Capățina pentru o faptă care de fapt nici nu a avut loc. Bruscarea E. Maleru și sustragerea din buzunarul hainei ei a unei bancnote de 100 euro și cerința lui A. Dediu adresată către E. Maleru de a transmite lănțișorul de aur nu pot fi apreciate altfel decât continuarea atacului tâlhăresc în scopul sustragerii bunurilor persoanelor agresate, ori și din afirmațiile lui V. Midrigan reiese că E. Maleru striga că o fură hoții și doar la strigătele ei și implicarea vecinului atacatorii au fugit de la fața locului. Instanța nu va accepta și nu va aprecia ca lipsa faptei infracționale în acțiunile inculpaților schimbarea poziției părții vătămate E.Maleru în partea ce ține de suma sustrasă de la ea, declarație dată în instanța de apel prin care a concretizat că de la ea în timpul atacului au fost sustrași nu 100 euro dar 50 euro, ori de la momentul comiterii crimei a trecut mult timp și posibil ea să fi uitat ceva, declarațiile inițiale fiind mai credibile ca fiind date recent faptelor întâmplate, și în orice alt mod aceste declarații date în instanța de apel nu exonerează inculpații de la răspunderea penală, încadrarea faptelor rămânând aceiași. Instanța de apel a luat în considerație că inculpații F.Spînu și A.Dediu în circumstanțe similare anterior la 03.03.2010 au acționat în mod analogic, deși fiind din aceiași localitate cu partea vătămată din s. Măgdăcești au comis și altă crimă față de un alt consătean sustrăgând bunuri de la persoană cunoscută lor V.Bordos prin metode identice, astfel repetat au comis și crima pentru care sunt deferiți justiției în cauza dată. Inculpații deși înțelegeau că pot fi recunoscuți de către pătimași au acționat în mod cinic prin agresiune fizică au dobândit bunurile altor persoane, astfel instanța de apel a reținut că prin acțiuni sfidătoare și desprețuitoare față de alte persoane inculpații înțelegeau că ei pot face tot ce î-și doresc ignorând orice norme de bun simț față de alți cetățeni și respect față de lege. Deși la inculpatul R. Mînzat la domiciliu au fost depistate anumite lucruri care denotă folosirea substanțelor narcotice organul de anchetă nu a verificat în ce stare se aflau inculpații la momentul comiterii crimei și la momentul reținerii. Nu rezistă criticii nici afirmația inculpaților precum că au confecționat cagulele pentru a merge prin sat conform unor tradiții a fura porțile de la case unde sunt fete tinere, ori pentru a ascunde porțile de la casele domnișoarelor nu era nevoie de cagule dat fiind că afară era și întuneric, ei știau bine că în familia E. Maleru fete nu sunt, sosind la fața locului nu au scos poarta de la intrarea în gospodăria victimelor dar cunoscând că E. Maleru a vândut un lot de pământ și are bani au urmărit scopul deposedării anume de aceste bunuri. Inculpații știau că atât E. Maleru cât și fiul ei I.Capățina sunt bolnavi, ultimul mai și consumator de băuturi alcoolice astfel mizau că părțile vătămate nu vor conștientiza obiectiv realitatea faptelor infracționale și ulterior declaraților lor nu li se va da atenție și credibilitate pe motiv că E. Maleru este bolnavă psihic și I.Capățina este consumator de alcool. În consecință, instanța de apel a concluzionat că pe deplin este dovedită vina inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute art. 188 alin. (2) lit. b), c), d), f) Cod penal. 4 Faptul că I.Capățina a depus o cerere de încetare a procesului penal demonstrează că pe parcursul anchetei penale el a fost contactat de către inculpați care au încercat a-1 influența pentru care motiv ultimul și-a schimbat declarațiile, în atare situație instanța de apel a menționat că primele declarații date de către I.Capățina sunt veridice și se vor lua în considerație la adoptarea hotărârii în cauza dată, ori nu merită a fi credibilă lămurirea dată de I.Capățina că a găsit telefonul mobil în tufarii din ogradă, nefiind clar cum a putut ajunge obiectul dat în acel loc și cum a fost găsit acolo peste trei săptămâni la 05.01 2015, astfel de declarații au fost făcute în scop de a nu fi pedepsiți inculpații. în acest aspect instanța remarcă calitatea nesatisfacătoare a acțiunilor organului de urmărire penală , ori nu a fost cercetat în mod profesionist locul crimei în ogradă pentru a identifica anumite lucruri sau urme a infracțiunii inclusiv cercetare la fața locului în casa și anume dacă nu a fost verificat de către inculpați locul de unde E.Maleru a luat bani pentru a se achita cu Fiodor Spînu și Anatoli Dediu pentru instalarea apeductului în casă. Au fost lipsite de credibilitate și declarațiile inculpaților cu referire la faptul că au mers la I.Capățina pentru al învăța minte pentru un conflict avut anterior, ori A.Dediu și F. Spînu până la incidentul din 12.12.2014 de nenumărate ori sau întâlnit, au avut diferite discuții cu I.Capățina nefiind invocate careva neînțelegeri sau pretenții, ba din contra erau în relații bune. Nici afirmațiile inculpaților precum că au vrut să glumească cu I. Capățina , dat fiind că de la bun început l-au agresat fizic și fiind pregătiți cu bandă adezivă la-u imobilizat și i- au aplicat lovituri pe diferite părți ale corpului, fapte care nu pot fi apreciate sub nici un fel ca o glumă, acțiuni care se vor cataloga ca modalitate de realizare a intențiilor criminale de tâlhărie. Concluzia instanței de fond privind încadrarea faptei inculpaților R.Mînzat, D.Soltanici și F.Spînu conform art. 78 alin. (3) Cod contravențional, cu referire la faptul că în acțiunile inculpaților nu se mențin semnele calificative ale componenței de infracțiune prevăzute la art. 188 alin. (2) lit. b), c) d) și f) Cod penal, sunt greșite și combătute prin probele administrate, ori în afară de faptul cauzării de leziuni corporale ușoare care formal se mențin la art. 78 Cod contravențional, acțiunile inculpaților sau exprimat și prin acțiuni intenționate prejudiciabile de o deosebită importanță , acțiuni care conțin toate semnele caracteristice infracțiunii de tâlhărie pentru care au fost deferiți justiției : subiectul, obiectul , latura subiectivă și latura obiectivă. Acțiunile inculpaților R.Mînzat, F.Spănu, A.Dediu și D.Soltanici care sunt realizate prin atac cu scop de a sustrage bunurile altei persoane, însoțite de aplicarea violenței periculoase asupra proprietarului bunurilor acțiuni care prin conținutul lor distinct diferă de fapte de importanță minoră pe cale legislatorul le-a atribuit ca fiind contravenționale se vor aprecia doar ca acte infracționale care cad sub aspect penal și răspundere penală și nicidecum ca contravenție acțiune ilicită cu un grad de pericol social mai redus decât infracțiunea în sensul prevederilor art. 10 Coc contravențional, prin urmare încadrarea ca vătămare intenționată ușoară a integrității corporale conform art. 78 alin. (3) Cod contravențional, în circumstanțele date este absolut greșită și din aceste motive sentința se va desființa ca fiind una ilegală si neîntemeiată . Instanța de apel a găsit că este greșită concluzia instanței de fond și cu privire la încetarea procesului penal față de inculpatul A.Dediu în legătură cu lipsa faptei infracționale în acțiunile lui, ori el a fost unul din făptașii care a știut că E.Maleru are bani de la vânzarea unui imobil, anume el a văzut în ziua comiterii crimei de unde E. Maleru a luat bani spre al remunera pentru instalarea apeductului fiind în casa ei, anume el în seara zile 12.12.2014 până la atac tâlhăresc fiind în casa a rugat-o pe E. Maleru să meargă la magazin pentru a 5 cumpăra țigări și alte mărfuri astfel dorind a crea timp suficient pentru a realiza intențiile criminale de sustragere a banilor din casa părții vătămate, acțiuni planificate și coordonate prealabil cu ceilalți inculpați, dar care nu au reușit finalizare pe deplin și de sustragere a banilor din casă din motiv că E. Maleru sa întors acasă peste 10 minute și i-a deconspirat și a curmat planul lor criminal în timp ce î-1 agresau fizic pe fiul ei I.Capățina , ea a intervenit și a solicitat ajutor de la vecini . Astfel în opinia instanței de apel, aportul lui A. Dediu a fost unul direct și primordial, el de fapt fiind cel care a comunicat complicilor despre faptul că E. Maleru are bani în casă și anume el a fost cel care pe parcurs a creat condiții de realizare a intențiilor criminale. în concluzie faptele lui sunt direct și strâns legate de acțiunile celorlalți complici, acțiuni fără de care nu ar fi fost posibil realizarea scopului pretins în circumstanțele și condițiile realizării faptelor infracționale, astfel instanța de fond greșit a apreciat că el nu se face vinovat de fapta comisă în coparticipare cu ceilalți inculpați. La stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă instanța de apel a menționat că, inculpații au săvârșit o infracțiune care conform prevederilor art. 16 Cod penal face parte din categoria celor grave pentru care legea penală prevede pedeapsă doar cu închisoarea de la 10 la 12 ani. Inculpatul Dediu Anatoli la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, la locul de trai se caracterizează satisfăcător, dar anterior a fost judecat, infracțiunea a fost comisă în termen de probă. Careva circumstanțe atenuante nu au fost stabilite, iar circumstanțe agravante s-au stabilit săvârșirea infracțiunii prin orice formă de participație. Totodată, potrivit prevederilor art. 85 Cod penal, „(1) Dacă, după pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară. În acest caz, pedeapsa definitivă nu poate depăși termenul de 30 de ani de închisoare, iar în privința persoanelor care nu au atins vârsta de 18 ani - termenul de 15 ani. (2) Cumularea pedepselor complementare în cazul unui cumul de sentințe se efectuează în condițiile art. 84 alin. (2), (3) Pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie mai mare decât pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei noi infracțiuni și decât partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința anterioară a instanței de judecată. (4) La cumularea pedepselor, dacă prin una din sentințe este stabilită pedeapsa detențiunii pe viață, pedeapsa definitivă va fi detențiunea pe viață." Astfel, potrivit materialelor dosarului se constată că inculpații Spînu Fiodor și Dediu Anatolie, prin sentința Judecătoriei Criuleni din 21.10.2010, conform art. 187 alin. (4) Cod penal art. 164 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, a fost condamnat la 5 ani închisoare, potrivit art. 90 Cod penal cu suspendarea condiționată pe o perioadă de probațiune de 5 ani. În aceste circumstanțe, instanța de apel a aplicat inculpaților Spînu Fiodor și Dediu Anatoli prevederile art. 85 Cod penal, și a adăuga parțial la pedeapsa prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. b), c), d). f) Cod penal, pedeapsa aplicată prin sentința Judecătoriei Criuleni din 21.10.2010.

Nefiind de acord cu hotărârile menționate, la 31.01.2020, inculpatul Dediu Anatoli, fără a face trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința sa. Recurentul invocă dezacordul cu modalitatea de 6 apreciere a probelor motivînd că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii imputate.

Verificând argumentele invocate de recurent în raport cu materialele cauzei și ținând cont de referința procurorului, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea recursului ordinar, reieșind din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, doar în cauzele stipulate în acest articol. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat de inculpatul Dediu Anatoli împotriva hotărârilor menționate, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat peste termen. Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărârilor instanței de apel, potrivit prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, este de 30 zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 230 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește. Potrivit materialelor cauzei, dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 25 februarie 2015, în prezența participanților la proces, a inculpatului Dediu Anatoli, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată, inculpatul fiind înștiințat despre data pronunțării deciziei motivate, iar potrivit prevederilor art. 319 alin. (2) Cod de procedură penală, partea prezentă la un termen de judecată nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă va lipsi la unul din aceste termene. Tot din procesul-verbal al ședinței instanței de apel rezultă că, decizia motivată a fost pronunțată la 24 martie 2015. Inculpatul Dediu Anatoli, din motive neîntemeiate, nu s-a prezentat la data pronunțării deciziei integrale, cunoscând despre acest fapt iar decizia fiind publicată pe pagina web a instanței. Totodată, instanța a expediat copia deciziei motivate, pentru informare în adresa tuturor participanților la proces care nu s-au prezentat la pronunțarea deciziei motivate, inclusiv inculpatului. Inculpatul Dediu Anatoli a declarat recurs împotriva hotărîrilor anterioare la 31 ianuarie 2020. Reieșind din prevederile art. 422 Cod de procedură penală, Colegiul constată că, termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a epuizat la 24 aprilie 2015. Astfel, termenul de atac cu recurs ordinar a deciziei instanței de apel, nu a fost respectat de inculpat, el fiind declarat peste termenul de 30 zile. Totodată, Colegiul penal reține, că termenul de declararea recursului ordinar este absolut și are un caracter imperativ, iar depășirea lui atrage la decăderea din dreptul de a exercita această cale de atac. În astfel de circumstanțe, raportând speța dată la prevederile art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide că termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar de către inculpatul Dediu Anatoli, este depășit, prin urmare, recursul ordinar declarat de el este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen. 7

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către inculpatul Dediu Anatoli XXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2016, în propria cauză penală, deoarece recursul este declarat peste termen. Decizia este irevocabilă. Publicată integral la 02 iulie 2020. Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 8