1ra-839/2020 — art. 326 alin. 1 CP

1ra-839/2020 — art. 326 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra – 839/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

27 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Cobzac Elena

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Gudumac Valeri, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 13 noiembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Gudumac Valeri Xxxx, născut la xxxxx, originar din r-

nul xxxxx, s. xxxxx și domiciliat în mun. xxx, str. xxxx

xxx, ap. x.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală, Gudumac Valeri a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu amendă în

mărime de 1500 unități convenționale, ce constiuie suma de 75000 lei.

Totodată, a fost dispusă confiscarea în beneficiul statului suma de bani în

mărime de 2000 euro, primită ilicit anterior, sau echivalentul acesteia în lei la

momentul executării, cu trecerea forțată și gratuită a mijloacelor bănești

nominalizate în folosința și proprietatea statului, fiind menținut și sechestrul aplicat

prin încheierea judecătorului de instrucție din 18.09.2018 în privința a ½ cotă parte

a bunului imobil amplasat pe adresa mun. xxxx, str. xxxxxx, ap. x, aflat în

proprietatea lui Gudumac Valeri, în scopul executării pedepsei amenzii aplicate și

confiscării speciale a mijloacelor bănești primite ilicit.

Mai mult, a fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea procurorului privind

încasarea cheltuielilor judiciare și soluționată soarta corpurilor delicte.

1

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Gudumac Valeri,

începând cu prima decadă a lunii octombrie 2017, în cadrul discuțiilor purtate cu

Dolință Vitalie a susținut că are influență asupra membrilor comisiei din cadrul

Agenției Naționale pentru Cercetare și Dezvoltare din subordinea Guvernului

Republicii Moldova, care în cazul dat sunt persoane publice, unde în scopul de a-i

determina pe aceștia să adopte o decizie favorabilă în privința proiectului lui Dolință

Vitalie de producere a energiei alternative și să-1 desemneze pe ultimul drept

câștigător în vederea beneficierii de sursele financiare a acestui proiect în sumă de

1500000 lei, a pretins de la acesta mijloace bănești în sumă totală de 2000 euro, bani

pe care Gudumac Valeri i-a primit personal de la Dolință Vitalie în două tranșe, și

anume suma de 1000 euro a primit-o personal de la Dolință Vitalie în a doua decadă

a lunii octombrie 2017 în automobilul de model Dacia Logan, n/î CPJ 489 condus

de Postoronca Valeriu, în timp ce acesta staționa în fața Fitness Centrului

"Artemida" amplasat pe adresa mun. Bălți, str. Bulgara, 138 "A", iar suma de 1000

euro a primit-o de la Dolință Vitalie la 25.11.2017, în același automobil de model

Dacia Logan, n/î CPJ 489 condus de Postoronca Valeriu, în timp ce acesta staționa

în curtea casei lui Gudumac Valeri amplasată pe adresa mun. Bălți, str. Decebal,

137, mijloace bănești care la momentul transmiterii conform cursului valutar oficial

stabilit de BNM constituiau în mediu suma de - 39000 lei.

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Gudumac Valeri în baza art.

326 alin. (1) Cod penal, trafic de influență, adică pretinderea, acceptarea și primirea

personală de bani, pentru sine, de către o persoană care are influență sau care susține

că are influență asupra unei persoane publice, pentru al face să îndeplinească acțiuni

în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite.

Ion în numele inculpatului Gudumac Valeri, prin care a solicitat casarea parțială a

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, cu stabilirea lui Gudumac Valeri a unei pedepse în baza art. 326 alin. (1)

Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe o perioadă de

probațiune și cu anularea măsurii de sechestru aplicat asupra cotei părți din bunul

imobil.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- sentința în partea aplicării pedepsei cu amendă este neîntemeiată, or prima

instanță nu a ținut cont că inculpatul nu este încadrat în câmpul muncii, este invalid

de gradul 3 și astfel este în imposibilitate de a achita amenda;

- prin menținerea sechestrului asupra ½ cota parte din apartamentul în care

locuiește inculpatul, acesta în cazul imposibilității achitării pedepsei cu amendă

stabilite, riscă să-și piardă locul de trai.

2

apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței primei instanțe

fără modificări.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că judecând cauza

penală, prima instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect

ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în faptele incriminate, cu

încadrarea juridică justă a acțiunilor lui Gudumac Valeri în baza art. 326 alin. (1)

Cod penal, totodată corect a apreciat măsura de pedeapsă sub formă de amendă,

ținând cont de circumstanțele cauzei, persoana vinovată și urmările survenite, just a

a soluționat chestiunea privind corpurile delicte, cheltuielile judiciare, confiscarea și

menținerea sechestrului.

De asemenea, instanța de apel a notat că soluția din sentința primei instanțe și

în partea stabilirii pedepsei cu amendă aplicate inculpatului Gudumac Valeri, este

proporțională faptei infracționale, ținând seama de personalitatea inculpatului și

consecințele infracțiunii, fiind dată deplină eficiență normelor legale ce prevăd

individualizarea pedepsei, cu respectarea cerințelor stipulate la art. 2, 7, 61 alin. (2),

75, 76, 78 Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a notat că pedeapsa cu amendă îl va determina

pe inculpat să conștientizeze încă o dată fapta comisă, să se resocializeze, să se

corecteze, să se reeduce și pe viitor să se rețină de la comiterea faptelor penale.

La fel, instanța de apel a specificat că pedeapsa aplicată de prima instanță este

una echitabilă și legală, fiind ținut cont de gravitatea și motivul infracțiunii săvârșite

- infracțiune mai puțin gravă din categoria infracțiunilor de corupție, personalitatea

celui vinovat, circumstanțelor atenuante - comiterea pentru prima dată a unei

infracțiuni mai puțin grave, caracteristica pozitivă, lipsa circumstanțelor agravante,

modul și condițiile acesteia de viață și influența pedepsei asupra corectării și

reeducării lui, comportamentul inculpatului în cadrul cauzei penale, influența

pedepsei asupra corectării și reeducării lui și de posibilitatea corectării acestuia în

condițiile stabilirii unei pedepse penale cu amendă, precum și recunoașterea vinei și

acceptarea procedurii simplificate de examinare a cauzei, inculpatul nu este încadrat

în câmpul muncii și că este invalid de gradul 3.

Subsidiar, instanța de apel a indicat că prin apelul declarat se solicită aplicarea

unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, ce constituie o

agravare a situației inculpatului în propriul apel, ce nu poate fi admis.

Cât ține de solicitarea de anulare a sechestrului asupra ½ cota parte din

apartamentul în care locuiește inculpatul, instanța de apel a considerat necesar de a

3

fi respinsă, din considerentul că aceasta este o acțiune de asigurare a achitării

amenzii, care întrunește toate criteriile legale și faptice.

Gudumac Valeri, care fără a indica vreun temei de recurs prevăzut de art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care să-i fie stabilită în baza art. 326 alin. (1) Cod penal o pedeapsă cu suspendarea

condiționată a executării acesteia pe o perioadă de probațiune în limitele legale și

anularea sechestrului asupra cotei părți din bunul imobil.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- a fost atestat cu grad de dezabilitate sever (III) nefiind amplasat oficial în

câmpul muncii, din motiv de invaliditate, din care considerent este în imposibilitate

de achitare a pedepsei penale atât de aspre sub formă de amendă, motiv din care a

solicitat primei instanțe și instanței de apel să-i fie aplicată o pedeapsă cu

suspendarea condiționată a executării acesteia în temeiul art. 90 Cod penal;

- în caz de neachitare a pedepsei cu amenda, riscă ca la demersul ofițerilor de

probațiune să-i fie schimbată pedeapsa în închisoare, cu executare reală;

- prin menținerea sechestrului asupra a ½ cota parte din apartamentul în care

locuiește, riscă să-și piardă și locul de trai.

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, menționând că prin soluția

instanțelor ierarhic inferioare referitor la mărimea, categoria și modul de executare

a pedepsei, s-a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, iar cauza

a fost examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală.

Astfel, constată că instanța de apel și-a argumentat suficient soluția, a ținut

cont pe deplin de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile

generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează

ori agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, iar în final i-a

stabilit o pedeapsă echitabilă.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

4

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

În speță se reține, că recurentul în cererea de recurs își manifestă dezacordul

cu individualizarea pedepsei stabilite și sechestrul aplicat, critici ce cad sub incidența

temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

în sensul că „s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal reține

că alegațiile recurentului invocate în cererea de recurs nu s-au confirmat în urma

cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest sens următoarele.

Astfel, cu referire la criticile recurentului, precum că: „la stabilirea pedepsei

cu amendă nu s-a ținut cont că are grad de dezabilitate severă (III), nefiind plasat

în câmpul muncii, din care considerent este în imposibilitate să achite pedeapsa cu

amendă, motiv din care a solicitat aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu

suspendarea condiționată a executării acesteia pe o perioadă de probațiune, în caz

de neachitare a amenzii riscă să-i fie schimbată pedeapsa în închisoare cu executare

reală, iar menținerea sechestrului asupra 1/2 cotă parte din apartament, riscă să-și

piardă locul de trai”, din care considerente solicită aplicarea în privința sa a unei

pedepse cu închisoarea cu suspendarea condiționată a executării acesteia, Colegiul

penal atestă că sunt neîntemeiate aceste alegații, or instanța de apel în decizie (f.d.

9-10, vol. I), și-a motivat corect soluția de menținere a sentinței primei instanțe,

ținând cont de prevederile art. 410 Cod de procedură penală, ce stipulează principiul

neagravării situației în propriul apel. În acest sens, se reține că sentința primei

instanțe a fost atacată cu apel doar de către avocatul Prisacari Ion în numele

inculpatului Gudumac Valeri, care a solicitat casarea parțială a acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Gudumac Valeri să-i fie aplicată o

pedeapsă în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, cu suspendarea condiționată a

executării acesteia pe o perioadă de probațiune și cu anularea sechestrului.

La acest capitol, Colegiul penal consideră veridică soluția instanței de apel, or

sancțiunea articolului 326 alin. (1) Cod penal, prevede aplicarea doar a două pedepse

principale și alternative, sancțiunea cu amendă și respectiv pedeapsa mai aspră,

5

închisoarea. Totodată, e de reținut că instituția suspendării condiționate a executării

pedepsei, conform prevederilor art. 90 Cod penal, se aplică doar în cazul pedepsei

cu închisoarea.

Prin urmare, prin apelul declarat s-a solicitat agravarea situației inculpatului

în propriul apel, ce contravine prevederilor art. 410 Cod de procedură penală, și

corect nu a fost acceptat de instanța de apel.

Totodată, Colegiul penal constatată inadmisibilitatea criticilor invocate de

recurent, or inclusiv și în cererea de recurs se solicită agravarea situației inculpatului

în propria cale de atac, ce contravine prevederilor art. 425 Cod de procedură penală.

Astfel, din textul sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de apel, se

reține că instanțele de judecată au luat în considerare circumstanțele invocate supra

de recurent, pedeapsa fiind aplicată cu respectarea cerințelor art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală, precum și au ținut cont în deplină măsură de criteriile generale

de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. 7, 75 Cod penal, de cerințele

prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal, în vederea realizării scopului legii penale,

de restabilire a echității sociale, corectare și reeducare a inculpatului Gudumac

Valeri, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât

și a altor persoane, prevederi legale care au fost raportate just la circumstanțele

cauzei penale, gravitatea infracțiunii săvârșite, ce face parte din categoria

infracțiunilor mai puțin grave, din rândul infracțiunilor de corupție, prezența

circumstanței atenuante - comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin

grave, precum și la personalitatea inculpatului Gudumac Valeri, care și-a recunoscut

vinovăția, nu este încadrat în câmpul muncii și are gradul III de invaliditate, condiții

în care este justă soluția că în privința inculpatului Gudumac Valeri poate fi aplicată

doar o pedeapsă non privativă de libertate, cu amendă la limita minimă redusă cu ¼

conform prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, totodată cu

dispunerea aplicării sechestrului.

În acest sens, Colegiul penal analizând materialele cauzei, consideră că nu

identifică temeiuri justificative de a interveni în hotărârile judecătorești a instanțelor

ierarhic inferioare, ce sunt legale și întemeiate, or asupra acelorași motive invocate

în recurs, s-a expus suficient de argumentat și detaliat și instanța de apel în decizia

sa.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că având în vedere veridicitatea

argumentelor instanțelor ierarhic inferioare în motivarea soluției în partea pedepsei

stabilite și măsurii aisguratorii aplicate, și în virtutea corectitudinii acestora și pentru

a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

6

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul

ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Gudumac

Valeri, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 noiembrie

2019, în cauza penală privindu-l pe Gudumac Valeri Xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 02 iulie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

7