1ra-92/20 — art. 13, 287 alin. 10 CCo

1ra-92/20 — art. 13, 287 alin. 10 CCo (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-92/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Astafiev Valeri în numele inculpatului Shama Zahi, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2019, în cauza penală în privința

lui

Shama Zahi, născut la XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 07.12.2016 – 28.06.2018

instanța de apel: 25.07.2018 – 10.10.2018

instanța de recurs ordinar: 14.12.2018 – 12.02.2019

instanța de apel: 18.03.2019 – 24.04.2019

instanța de recurs ordinar: 02.07.2019 – 05.05.2020.

A C O N S T A T A T

Shama Zahi a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 27, 248 alin. (5)

lit. d) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, la pedeapsă sub formă de

amendă în mărime de 1000 (una mie) unități convenționale, ceea ce constituie

20000 (douăzeci mii) lei.

Corpurile delicte: mijloacele bănești în valută străină în cuantum de 10750

Euro, care se află la păstrare la Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău (în

prezent Serviciul Fiscal), în temeiul art. 106 Cod penal - urmând a fi trecute în

contul statului.

Totodată, s-a dispus încasarea de la inculpat în beneficiul Serviciului

Vamal al Republicii Moldova, a sumei de 5700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

1

Shama Zahi, la 5 noiembrie 2016, aproximativ la ora 01:30, urmărind scopul

trecerii peste frontiera vamală a Republicii Moldova, prin contrabandă, a

mijloacelor bănești în proporții deosebit de mari, deplasându-se din or. XXXXX,

cu avionul de pe ruta „XXXXX-Chișinău”, s-a prezentat în zona de control vamal

a postului vamal Aeroport, al biroului vamal Chișinău pe direcția „intrare în

țară”, unde alegând coridorul verde, fără a declara controlului vamal a încercat

să introducă pe teritoriul R. Moldova 10750 Euro, echivalentul a 237790 lei,

care au fost tăinuite în buzunarele sale și în bagajul de mână împreună cu alte

10000 Euro, fără a fi declarați controlului vamal, însă, din motive independente

de voința acestuia, nu a reușit să-și realizeze până la capăt intențiile criminale,

deoarece mijloacele bănești menționate au fost depistate și ridicate de către

colaboratorii postului vamal „Aeroport”.

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Shama Zahi în baza art. 27,

248 alin. (5) lit. d) Cod penal, adică tentativa de trecere peste frontiera vamală a

Republicii Moldova, prin nedeclararea organului vamal a valorilor valutare, în

proporții deosebit de mari.

În ședința de judecată inculpatul Shama Zahi nu s-a prezentat și, în temeiul

art. 321 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța a dispus examinarea

cauzei penale în lipsa inculpatului, care prin încheierea Judecătoriei Chișinău

(sediul Central) din 13 iulie 2017 a fost anunțat în căutare (f.d. 179-180, vol. I).

Prin comunicatul Departamentului antifraudă și conformare, Direcția

investigare fraude vamale a Serviciului vamal din 09 august 2017 a fost

informată instanța că a fost pornit dosar de căutare a lui Shama Zahi

nr. XXXXX (f.d. 183, vol. I).

prevăzut de art. 402-403 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de

către procuror și avocatul Astafiev Valeri în numele inculpatului.

3.1. Procurorul a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea stabilirii

pedepsei și emiterea unei decizii, prin care inculpatului să-i fie stabilită

pedeapsa de 6 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis.

În motivarea cererii apelantul a invocat că pedeapsa aplicată inculpatului

este prea blândă, instanța eronat a aplicat prevederile art. 79 Cod penal, în

circumstanțele în care inculpatul nu și-a recunoscut vina la etapa urmăririi

penale, iar în ședințele de judecată nu s-a prezentat.

3.2. Avocatul Astafiev Valeri, acționând în numele inculpatului

Shama Zahi, a solicitat casarea sentinței și emiterea unei hotărâri de achitare în

privința inculpatului, din motiv că lipsește fapta infracțiunii.

În susținerea apelului formulat, apelantul a invocat că instanța nu a

apreciat corect probele, care nu demonstrează existența laturii obiective și

intenția infracțională de a comite infracțiunea de contrabandă. Apelantul a mai

invocat că, banii nu au fost tăinuiți de organul vamal, fiind plasați într-o gentuță

personală și fiind somat, i-a prezentat. Inculpatul nu a eludat controlul vamal;

introducerea banilor în Republica Moldova nu intră sub incidența obligației de

2

declarare la traversarea frontierei; inculpatul nu cunoaște limbile română și

engleză, care sunt utilizate pentru a indica existența indicatoarelor care

semnalizează intrarea pe coridorul verde și cel roșu.

Pe lângă cele consemnate, apelantul și-a exprimat dezacordul și cu măsura

confiscării speciale aplicate de prima instanță solicitând anularea acesteia, cu

restituirea banilor inculpatului.

2018, apelurile declarate de procuror și avocatul Astafiev Valeri în numele

inculpatului Shama Zahi, au fost admise, cu casarea integrală a sentinței,

inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță

după cum urmează:

Procesul penal intentat în privința lui Shama Zahi privind învinuirea de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, a fost

încetat, cu atragerea inculpatului la răspunderea contravențională în baza

art. 287 alin. (10) Cod contravențional și cu încetarea procesului

contravențional, din motivul expirării termenului de prescripție de atragere la

răspundere contravențională prevăzut de art. 30 Cod contravențional.

Corpurile delicte: mijloacele bănești în valută străină în număr de 10 750 Euro,

care se află la păstrare la Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău (în

prezent Serviciul Fiscal), în temeiul art. 4397 Cod contravențional - urmează a

fi trecute în contul statului.

Totodată, s-a dispus încasarea de la inculpat în beneficiul Serviciului

Vamal al Republicii Moldova suma de 5700 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

4.1. În partea descriptivă a deciziei instanța de apel a indicat că în acțiunile

inculpatului nu se întrunesc elementele infracțiunii de tentativă de

contrabandă, dar elementele contravenției de tentativă de încălcare a regulilor

vamale prevăzută de art. 287 alin. (10) Cod contravențional, după semnele

calificative: tentativa de trecere a altor valori (a banilor) peste frontiera vamală

a Republicii Moldova prin nedeclarare, dacă aceste acțiuni nu constituie

infracțiune de contrabandă.

Instanța de apel a statuat că calificarea acțiunilor inculpatului în baza

art. 287 alin. (10) Cod contravențional este generată de faptul că, prin Legea

pentru modificarea unor acte legislative nr. 179 din 26.07.2018, în vigoare din

17.08.2018, a fost modificat art. 248 Cod penal, după cum urmează: „la alineatul

(1): în dispoziție, textul „mărfurilor, obiectelor și a altor valori în proporții mari”

se substituie cu textul „bunurilor valoarea cărora depășește 100 de salarii medii

lunare pe economie prognozate, stabilite prin Hotărârea Guvernului în vigoare la

momentul săvârșirii faptei”; în sancțiune, textul „de la 500 la 650” se substituie

cu textul „de la 1500 la 2000 de”; în dispoziția alin. (5) lit. d) va avea următorul

cuprins: „d) în valoarea sumei drepturilor de import care depășește 200 de salarii

medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin Hotărârea de Guvern în

vigoare la momentul săvârșirii faptei”.

3

Astfel, instanța de apel a constatat că, la data examinării cauzei, legea

penală de încălcarea căreia este învinuit Shama Zahi este mai favorabilă

acestuia, motiv pentru care urmează a fi aplicat efectul retroactiv al legii penale

în sensul stipulat de art. 10 alin. (1) Cod penal, conform căruia legea penală care

ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis

infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au

săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi.

Având în susținere prevederile art. 4397 alin. (1), (2) lit. a) și (8) Cod

contravențional, instanța de apel a menționat, că banii recunoscuți în calitate

de corpuri delicte prin ordonanța din 15.11.2016 sunt obiecte utilizate la

comiterea contravenției și urmează a fi trecuți în proprietatea statului.

De asemenea, instanța de apel a consemnat că alegațiile procurorului

despre încasarea de la inculpat a sumei de 5700 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare suportate pentru serviciile de traducere, sunt întemeiate și urmează a

fi admise.

Astafiev Valeri acționând în numele inculpatului, a declarat două recursuri

ordinare solicitând casarea integrală a sentinței și deciziei instanței de apel, cu

dispunerea achitării inculpatului, deoarece nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

Totodată, recurentul a solicitat anularea aplicării măsurii confiscării

speciale asupra mijloacelor bănești încasate de la inculpat, în cuantum de

10750 Euro, deoarece aceasta este una abuzivă, neîntemeiată și

disproporționată.

12 februarie 2019, au fost admise recursurile ordinare declarate, casată decizia

instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs ordinar, în urma analizării minuțioase a textului

sentinței și deciziei contestate, a stabilit că atât prima instanță, cât și instanța

de apel au eșuat să respecte garanțiile procedurale subsecvente unui proces

echitabil, analizând superficial circumstanțele cauzei și adoptând soluții cu

încălcarea legii procesual-penale.

Având în vedere că, învinuirea este una din componentele principale ale

procesului penal, instanța de recurs a evidențiat că, Shama Zahi prin

rechizitoriu a fost învinuit de comiterea infracțiunii de tentativă de

contrabandă prevăzută de art. 27, 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, caracterizată

prin următoarele semne calificative: tentativa de trecere peste frontiera vamală

a Republicii Moldova, prin nedeclararea organului vamal a valorilor valutare, în

proporții deosebit de mari.

Prima instanță, contrar prevederilor prescrise de art. 325 alin. (1) Cod de

procedură penală, în partea descriptivă a sentinței a consemnat următoarele:

„Judecând cauza în procedură generală, apreciind probele administrate în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

4

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității și toate probele în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, instanța consideră că acțiunile

inculpatului Shama Zahi urmează să fie încadrate conform semnelor

componenței de infracțiune prevăzută de art. 27, 248 alin.(5) lit. d) Cod penal -

tentativa de trecere peste frontiera vamală a Republicii Moldova prin nedeclarare

organului vamal a valorilor valutare în proporții deosebit de mari.” (f.d. 208, vol.

I).

După care, în dispozitivul aceleiași sentințe instanța a dispus că: „Shama

Zahi se recunoaște vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 248

alin. (5) lit. d) Cod penal, și în baza acestei norme, prin aplicarea art. 79 Cod penal,

i se stabilește pedeapsa cu amendă în mărime de 1000 unități convenționale, ceea

ce constituie 20000 lei.”

Prin urmare, prima instanță, pe de o parte reține că, vinovăția inculpatului

de comiterea tentativei de contrabandă a fost indubitabil dovedită prin probele

cercetate, iar pe de altă parte, dispune condamnarea lui Shama Zahi în baza

art. 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, adică pentru infracțiunea de contrabandă

consumată. În cazul dat, motivarea hotărârii contravine dispozitivului acesteia

și reprezintă o depășire vădită a limitelor învinuirii înaintate inculpatului.

La fel, instanța de recurs a reținut că, prima instanță eronat, neîntemeiat și

chiar abuziv a aplicat în această speță prevederile art. 79 Cod penal, încercând

astfel să-i redozeze pedeapsa inculpatului, care în ședința de judecată nici nu

s-a prezentat, iar careva circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau

stări de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a

personalității inculpatului, pentru a duce la redozarea pedepsei, în speță nu au

fost constatate.

De asemenea, în opinia instanței de recurs, prima instanță nu s-a

pronunțat în modul corespunzător referitor la aplicabilitatea art. 106 Cod penal

– confiscarea specială a bunurilor infracționale, eșuând să formuleze un minim

de motivare despre necesitatea dispunerii acestei confiscări.

În ceea ce privește decizia instanței de apel, instanța de recurs a observat

că în partea descriptivă a acesteia, instanța de apel nu a făcut referință la mai

multe argumente invocate în apel de către avocatul Astafiev Valeri, întru

susținerea poziției de achitare a inculpatului, și prin aceasta a încălcat

prevederile expuse în art. 385 alin. (1) Cod de procedură penală.

Din textul cererii de apel anexate la filele dosarului 218-222, vol. I, rezultă

că apărătorul ridică câteva întrebări esențiale pentru justa soluționare a acestei

cauze ce au legătură cauzală directă cu învinuirea adusă inculpatului, și anume

acesta a pledat că în acțiunile inculpatului nu se regăsesc elementele

infracțiunii de contrabandă, latura obiectivă și cea subiectivă, insistând asupra

faptului că inculpatul nu cunoștea limbile română și engleză, fiind vorbitor doar

de limba arabă, în aceste circumstanțe dânsul nu a înțeles că a încălcat careva

reguli vamale de declarare a valutei străine deținute asupra sa. La fel, se

observă că apărătorul a mai evidențiat faptul că, la reținerea și ridicarea

sumelor bănești de la Shama Zahi, acesta nu a fost asigurat cu un translator,

5

ceea ce vine în contradicție cu prevederile art. 16 din Codul de procedură

penală. Or, în decizia instanței de apel trebuiau analizate fiecare din

argumentele din apelul apărătorului, motivându-se temeiurile de fapt și de

drept care au condus instanța la respingerea lor.

A mai reținut instanța de recurs, că din fapta contravențională reținută în

sarcina inculpatului Shama Zahi, rezultă că acesta a încercat să treacă careva

valori pecuniare peste frontiera vamală a Republicii Moldova prin nedeclararea

acestora, adică contravenția prevăzută de art. 287 alin. (10) Cod

contravențional nu a fost consumată, datorită intervenției colaboratorilor

vamali.

Totodată, potrivit dispozitivului deciziei instanței de apel, procesul penal

intentat în privința lui Shama Zahi privind învinuirea de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 27, 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, urmează a fi încetat, cu

atragerea inculpatului la răspunderea contravențională în baza art. 287

alin. (10) Cod contravențional și cu încetarea procesului contravențional, din

motivul expirării termenului de prescripție de atragere la răspundere

contravențională prevăzut de art. 30 Cod contravențional, astfel fiind omisă

încadrarea acțiunilor ultimului și în baza art. 13 Cod contravențional, care

reglementează tentativa de contravenție.”

O altă carență procesuală remarcată de către instanța de recurs se referă

la faptul că, în conținutul deciziei adoptate de instanța de apel, aceasta

statuează asupra faptului că, prin probele din dosar, se confirmă vinovăția

inculpatului de comiterea contravenției nominalizate supra, însă, având în

vedere intervenirea prescriptibilității termenului de tragere la răspundere

contravențională a lui Shama Zahi pentru fapta comisă, s-a dispus încetarea

procesului contravențional, cu liberarea acestuia de la răspunderea

contravențională.

În acest sens instanța de recurs a accentuat că, în cazul în care în urma

judecării cauzei se constată că inculpatul se fac vinovat de comiterea unei fapte

prejudiciabile, aceasta trebuie consemnat neapărat în dispozitiv, după care

urmând a fi dispusă încetarea procesului contravențional, cu liberarea lui de la

răspunderea contravențională, dacă a intervenit termenul de prescripție

prevăzut de art. 30 Cod contravențional, pentru tragerea acestuia la

răspundere.

De asemenea, instanța de recurs ordinar a subliniat asupra necesității

motivării confiscării speciale a mijloacelor bănești, efectuate prin aplicarea

art. 4397 alin. (1), (2) lit. a) și (8) din Codul contravențional, întrucât în esență

instanța de apel a repetat aceeași eroare ca și prima instanță, redând doar textul

legii în baza căruia s-a dispus confiscarea, fără aprecierea necesității aplicării

acesteia în particular cazului dat.

2019, au fost admise apelurile, casată integral sentința, inclusiv din oficiu în

baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, fiind pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

6

procesul penal de învinuire a lui Shama Zahi în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. art. 27, 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, a fost încetat din motiv

că fapta acestuia constituie contravenția administrativă prevăzută de art. art.

13, 287 alin. (10) Cod contravențional, iar în baza art. 30 alin. (2) Cod

contravențional, procesul contravențional în privința lui Shama Zahi a fost

încetat din motivul prescripției răspunderii contravenționale.

Corpurile delicte: mijloacele bănești în valută străină în număr de 10750

(zece mii șapte sute cincizeci) Euro, care se află la păstrare la Serviciul Fiscal în

temeiul art. 4397 Cod contravențional, au fost trecute în contul statului.

De la inculpatul Shama Zahi a fost încasat în beneficiul Serviciului Vamal al

RM suma de 5700 (cinci mii șapte sute) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

7.1. În cadrul cercetării judecătorești în instanța de apel, au fost

administrate, cercetate și verificate următoarele materiale probatorii:

declarațiile martorului XXXXX (f.d. 204-205, vol.I); raportul denunț al

Inspectorului XXXXX din 05 iunie 2016 (f.d. 5, vol. I); actul de control fizic vamal

din 06 noiembrie 2016, din care rezultă că în rezultatul controlului la cet.

Shama Zahi au fost depistate mijloace bănești în sumă de 20750 Euro (f.d. 6,

vol. I); procesul-verbal de reținere a mărfurilor și obiectelor aflate sub control

vamal nr. 66 din 05 noiembrie 2016, din care rezultă că au fost reținute

mijloacele bănești în sumă totală de 20750 Euro (f.d. 7, vol. I); procesul-verbal

de examinare a obiectului din 06 noiembrie 2016 din care rezultă că au fost

examinate un telefon mobil de model „Samsung”, un fragment din bilet avia,

confirmarea privind rezervarea biletului avia, card bancar, gentuță de mîină cu

lucruri personale, geanta cu bagajul de mîină și cu lucruri personale - obiecte

ridicate în cadrul percheziției corporale la cet. Shama Zahi (f.d. 20-21, vol. I);

raportul de expertiză tehnică a documentelor (bancnotelor) (f.d. 39-54, vol. I);

procesul-verbal de examinare din 18 noiembrie 2016, prin care s-a examinat

informația din sistemul informațional integrat al DPF privind traversarea

frontierei de stat de către XXXXX Shama Zahi, prin examinare s-a constatat că

acesta are înregistrată traversare a frontierei de stat a Republicii Moldova în

sensul intrare în țară prin PTF „Chișinău-Aeroport” în calitate de pasager la

bordul avionului de pe ruta „XXXXX-Chișinău” (f.d. 65, vol. I).

7.2. Instanța de apel a reținut că acțiunile inculpatului Shama Zahi au fost

calificate de către organul de urmărire penală în baza art. 27, 248 alin. (5) lit. d)

Cod penal - tentativă de trecere peste frontiera vamală a Republicii Moldova prin

nedeclarare organului vamal, a valorilor valutare în proporții deosebit de mari.

Reieșind din materialul probator, instanța de apel a constatat următoarea

situație de fapt și anume că la data de 05 noiembrie 2016, aproximativ la ora

01:30, XXXXX, Shama Zahi, urmărind scopul trecerii peste frontiera vamală a

Republicii Moldova prin contrabandă a mijloacelor bănești în proporții

deosebit de mari, deplasându-se din or. XXXXX, cu avionul de pe ruta „XXXXX -

Chișinău”, s-a prezentat în zona de control vamal a postului vamal Aeroport, al

biroului vamal Chișinău pe direcția „intrare în țară”, unde alegând coridorul

verde, fără a declara controlului vamal, a încercat să introducă pe teritoriul

7

Republicii Moldova 10750 Euro, echivalentul a 237790 lei, care au fost tăinuite

în buzunarele sale și în bagajul de mîină împreună cu alte 10000 Euro, fără a fi

declarați controlului vamal, însă, din motive independente de voința acestuia,

nu a reușit să-și realizeze până la capăt intențiile ilicite, deoarece mijloacele

bănești menționate au fost depistate și ridicate de către colaboratorii postului

vamal Aeroport.

7.3. Având în susținere prevederile art. 8, 10 Cod penal, instanța de apel a

menționat, că prin Legea nr. 179 din 26.07.2018 în vigoare din 17.08.2018

„pentru modificarea unor acte legislative”, au fost modificate prevederile

art. 248 alin. (1) Cod penal, astfel, în dispoziție textul „mărfurilor, obiectelor și

a altor valori în proporții mari” s-a substituit cu textul „bunurilor valoarea

cărora depășește 100 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite

prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei”; în sancțiune,

textul „de la 500 la 650” s-a substituit cu textul „de la 1500 la 2000 de”; în

dispoziția alineatului (5) litera d) va avea următorul cuprins: „d) în valoarea

sumei drepturilor de import care depășește 200 de salarii medii lunare pe

economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul

săvîrșirii faptei”.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 879 din 23.12.2015 s-a aprobat cuantumul

salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2016, în mărime de

5050 lei, pentru utilizare în modul stabilit de legislație.

Așadar, instanța de apel a reținut că în anul 2016, la momentul săvârșirii

acțiunilor de către Shama Zahi, pentru ca acestea să fie încadrate în baza

art. art. 27, 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, așa cum a fost înaintată învinuirea,

conform actului de acuzație, 200 salarii medii lunare pe economie prognozate,

stabilite prin Hotărârea Guvernului RM nr. 879 din 23.12.2015, erau

echivalente cu suma de 1 010 000 lei, reieșind din calculul 200 x 5050, conform

Hotărârii Guvernului RM nr. 879 din 23.12.2015.

Instanța de apel a stabilit că acțiunile lui Shama Zahi nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 27, 248 alin. (5) lit. d)

Cod penal, ca urmare a faptului că valoarea mărfurilor trecute peste frontiera

vamală prin contrabandă nu depășește 200 de salarii medii lunare pe economie

prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul

săvârșirii faptei (10 750 Euro, echivalentul a 237 790 lei).

Totodată, instanța de apel a reținut că acțiunile lui Shama Zahi nu

întrunesc elementele constitutive nici ale infracțiunii prevăzute de art. 27, 248

alin. (1) Cod penal, deoarece valoarea mijloacelor bănești 10750 Euro,

echivalentul a 237 790 lei nu depășește 100 de salarii medii lunare pe economie

prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul

săvârșirii faptei (100 de salarii medii lunare pe economie x 5050 lei = 505 000

lei).

Având în vedere aceste statuări, instanța de apel a constatat că Shama Zahi

a încercat să introducă pe teritoriul vamal al RM mijloace bănești în sumă de

10 750 Euro, valoarea cărora nu depășește 200 de salarii medii lunare pe

8

economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la

momentul săvârșirii faptei, ceea ce denotă că valoarea mijloacelor bănești nu

atinge cuantumul necesar pentru ca trecerea peste frontiera vamală a

Republicii Moldova a mijloacelor bănești, fără declararea controlului vamal să

fie calificată ca infracțiune.

Prin urmare, instanța de apel a remarcat că acțiunile lui Shama Zahi

întrunesc elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 13, 287

alin. (10) Cod contravențional, individualizată prin tentativă la trecerea

mărfurilor, obiectelor și altor valori peste frontiera vamală a Republicii Moldova

prin nedeclararea organului vamal, dacă aceste acțiuni nu constituie infracțiune

de contrabandă sau o altă infracțiune.

În continuare, instanța de apel a reținut că la data de 05 noiembrie 2016

Shama Zahi a comis contravenția prevăzută de art. 13, 287 alin. (10) Cod

contravențional, însă la data examinării cauzei, termenul de prescripție

prevăzut de art. 30 Cod contravențional a expirat, situație ce generează

încetarea procesului contravențional, din motivul prescripției răspunderii

contravenționale.

Pe de altă parte, în acord cu prevederile art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 1569 din 20.12.2002 „cu privire la modul de introducere și scoatere a

bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice”,

instanța de apel a constatat că, Shama Zahi, cetățean al Israelului, la intrarea în

Republica Moldova era obligat să declare în scris suma de bani care depășea

10 000 Euro, însă, inculpatul a trecut prin coridorul verde, care presupune că

persoana nu are nimic de declarat organului vamal.

Comiterea contravenției prevăzute de art. art. 13, 287 alin. (10) Cod

contravențional de către Shama Zahi se confirmă prin declarațiile martorului

XXXXX, iar deținerea de către inculpat a sumei de 20 750 Euro se confirmă prin

raportul - denunț, actul de control fizic și procesul-verbal de reținere a

mărfurilor și obiectelor aflate sub control vamal nr. 66 din 05

noiembrie 2016, din care rezultă că au fost reținute mijloacele bănești în sumă

totală de 20750 Euro.

A mai reținut instanța de apel că fiind audiat la faza urmăririi penale,

Shama Zahi a confirmat faptul că avea asupra sa mijloace bănești în sumă de

20750 Euro.

Cu toate acestea, intenția inculpatului de a trece pentru frontiera vamală a

Republicii Moldova a mijloacelor bănești ce depășesc suma de 10 000 Euro, nu

a fost dusă până la sfârșit, deoarece acesta a fost oprit de colaboratorii vamali,

care au depistat și ridicat banii în cauză.

7.4. Distinct de considerentele expuse, instanța de apel a menționat, că nu

pot fi reținute argumentele acuzatorului de stat cu privire la aplicarea în

privința inculpatului Shama Zahi a unei pedepse sub formă de închisoare pe un

termen de 6 ani, cu executarea în penitenciar de tip închis, având în vedere

faptul că instanța de apel a recalificat acțiunile inculpatului în baza art. 13, 287

alin. (10) Cod contravențional, iar în baza art. 30 alin. (2) Cod contravențional

9

procesul contravențional a fost încetat din motivul prescripției răspunderii

contravenționale.

7.5. Cu referire la argumentele apelului declarat de partea apărării prin

care a fost solicitată casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri de achitare

a inculpatului Shama Zahi, din motivul lipsei faptului infracțiunii, instanța de

apel a menționat următoarele.

În cadrul cercetării judecătorești s-a constatat că la data de 05 noiembrie

2016, aproximativ la ora 01:30, XXXXX, Shama Zahi, urmărind scopul trecerii

peste frontiera vamală a Republicii Moldova prin contrabandă a mijloacelor

bănești în proporții deosebit de mari, deplasându-se din or. XXXXX, cu avionul

de pe ruta „XXXXX - Chișinău”, s-a prezentat în zona de control vamal a postului

vamal Aeroport, al biroului vamal Chișinău pe direcția „intrare în țară”, unde

alegând coridorul verde, fără a declara controlului vamal a încercat să

introducă pe teritoriul Republicii Moldova 10750 Euro, echivalentul 237790

lei, care au fost tăinuite în buzunarele sale și în bagajul de mîină împreună cu

alte 10000 Euro, fără a fi declarați controlului vamal, însă, din motive

independente de voința acestuia, nu a reușit să-și realizeze până la capăt

intențiile ilicite, deoarece mijloacele bănești menționate au fost depistate și

ridicate de către colaboratorii postului vamal Aeroport.

Acțiunile ilicite ale lui Shama Zahi au fost reîncadrate din prevederile

art. 27, 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, în baza art. 13, 287 alin. (10) Cod

contravențional - tentativă la trecerea mărfurilor, obiectelor și altor valori peste

frontiera vamală a Republicii Moldova, prin nedeclararea organului vamal, dacă

aceste acțiuni nu constituie infracțiune de contrabandă sau o altă infracțiune.

Instanța de apel a menționat că acțiunile lui Shama Zahi nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 27, 248 alin. (5) lit. d)

Cod penal, ca urmare a faptului că valoarea mărfurilor trecute peste frontiera

vamală prin contrabandă nu depășește 200 salarii medii lunare pe economie

prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul

săvârșirii faptei - (10 750 Euro echivalentul a 237 790 lei).

Cu referire la argumentele părții apărării precum că Shama Zahi nu a

eludat controlul vamal, dar a declarat sumele la cerința organului vamal,

instanța de apel a menționat că latura obiectivă atât a infracțiunii prevăzute de

art. 248 Cod penal, cât și a contravenției prevăzute de art. 287 alin. (10) Cod

contravențional presupune: 1) fapta prejudiciabilă - acțiunea de trecere a

entităților, ce reprezintă obiectul material (imaterial) al acestor infracțiuni,

peste frontiera vamală a Republicii Moldova; 2) locul săvârșirii infracțiunii -

frontiera vamală a Republicii Moldova; 3) metodele de săvârșire a infracțiunii:

a) eludarea controlului vamal; b) tăinuirea de controlul vamal, prin ascunderea

în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop; c) folosirea frauduloasă a

documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală; d) nedeclarare; e)

declararea neautentică în documentele vamale sau în alte documente de

trecere a frontierei.

10

Prin eludare de controlul vamal se are în vedere intrarea sau ieșirea în sau

ieșirea din Republica Moldova prin alte locuri decât cele destinate pentru

aceasta, sau în afara orelor de lucru al posturilor vamale.

Prin nedeclarare se înțelege neincluderea în declarația vamală a

informației despre bunurile care trebuiau declarate în mod obligatoriu.

Având în vedere explicațiile respective, instanța de apel a accentuat că

inculpatului nu i s-a incriminat metoda de săvârșire a faptei prejudiciabile sub

formă de eludarea controlului vamal, ci metoda de nedeclarare, care s-a realizat

prin faptul că Shama Zahi s-a prezentat în zona de control vamal a postului

vamal Aeroport, al biroului vamal Chișinău pe direcția „intrare în țară”, unde

alegând coridorul verde, fără a declara controlului vamal a încercat să

introducă pe teritoriul Republicii Moldova 10750 Euro, echivalentul a 237790

lei, care au fost tăinuite în buzunarele sale și în bagajul de mîină împreună cu

alte 10000 Euro, fără a fi declarați controlului vamal, însă, din motive

independente de voința acestuia, nu a reușit să-și realizeze până la capăt

intențiile ilicite, deoarece mijloacele bănești menționate au fost depistate și

ridicate de către colaboratorii postului vamal Aeroport.

Instanța de apel a reținut în acest sens declarațiile martorului XXXXX care

a confirmat că Shama Zahi a selectat coridorul verde la trecerea frontierei

vamale a Republicii Moldova, adică pentru persoanele care nu au nimic de

declarat. Totodată, când a fost întrebat dacă deține mijloace bănești în sumă

mai mare de 10 000 Euro, acesta a confirmat că deține suma de 20 000 Euro și,

deci, urma să aleagă coridorul roșu pentru a declara mijloacele bănești care

depășesc suma respectivă.

Instanța de apel a accentuat, că în conformitate cu art. 31 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 1569 din 20.12.2002 „cu privire la modul de introducere și scoatere a

bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice”,

persoanele fizice sînt obligate să declare în scris numerarul și cecurile în

moneda națională a Republicii Moldova, precum și numerarul și cecurile de

călătorie în valută străină, în următoarele cazuri: a) la introducerea acestora pe

teritoriul Republicii Moldova, dacă suma lor depășește 10000 euro (sau

echivalentul lor) de persoană.

Cu referire la argumentele părții apărării precum că Shama Zahi nu

cunoștea despre existența regulilor obligatorii în coridoarele „verde” și „roșu”,

iar inscripțiile la care se referă organul vamal sunt în limbile engleză și română,

care nu sunt cunoscute de inculpat, instanța de apel le-a apreciat ca fiind

neîntemeiate, deoarece necunoașterea legii nu-l absolvă pe inculpat de

răspundere, fiind în obligația acestuia de a se informa despre legile care

guvernează modul de introducere a bunurilor pe teritoriul Republicii Moldova

de către persoanele fizice. Astfel că Shama Zahi era obligat la intrarea în

Republica Moldova să declare în scris banii care depășesc suma de 10 000 Euro,

acesta însă a ales trecerea la coridorul „verde”, care indică că persoana nu are

nimic de declarat. Încercarea lui Shama Zahi de a trece peste frontiera vamală

a Republicii Moldova bani ce depășesc suma de 10 000 Euro nu a fost dusă până

11

la sfârșit, din motiv că a fost oprit de colaboratorii vamali, care au depistat și

ridicat banii.

În ceea ce privește argumentele părții apărării precum că la reținerea și

ridicarea sumelor bănești de la Shama Zahi, ultimului nu i s-a asigurat un

translator de limba arabă, limbă pe care o cunoaște, iar în așa mod i-au fost

încălcate drepturile la un proces echitabil, instanța de apel le-a apreciat ca fiind

neîntemeiate, or, potrivit declarațiilor martorului XXXXX, inculpatul Shama

Zahi nu a solicitat prezența unui translator, dar a solicitat prezența unui avocat,

după care s-a apropiat o persoană.

Cu referire la argumentul părții apărării prin care s-a invocat faptul că

inculpatul Shama Zahi corect a ales coridorul verde de trecere peste frontiera

vamală, deoarece în conformitate cu prevederile art. 29 din Legea nr. 62 din

21.03.2008 „privind reglementarea valutară”, persoanele fizice rezidente și

nerezidente au dreptul: 1) la intrarea în Republica Moldova, de a introduce

nelimitat numerar în monedă națională, precum și numerar și cecuri de

călătorie în valută străină, instanța de apel a menționat următoarele.

În conformitate cu art. 1 pct. 64) Cod vamal, coridor verde sau „nimic de

declarat”, semnifică coridor destinat persoanelor fizice care nu trec bunuri și

mărfuri peste frontiera vamală sau care trec numai bunuri și mărfuri admise în

țară ce nu necesită declararea vamală în formă scrisă. Trecerea persoanelor

fizice prin coridorul verde este calificată ca declarare vamală concludentă a

bunurilor și mărfurilor respective.

În acord cu prevederile art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1569 din

20.12.2002 „cu privire la modul de introducere și scoatere a bunurilor de pe

teritoriul Republicii Moldova de către persoanele fizice”, persoanele fizice sînt

obligate să declare în scris numerarul și cecurile în moneda națională a

Republicii Moldova, precum și numerarul și cecurile de călătorie în valută

străină, în următoarele cazuri: a) la introducerea acestora pe teritoriul

Republicii Moldova, dacă suma lor depășește 10000 euro (sau echivalentul lor)

de persoană.

În contextul dat instanța de apel a constatat că Shama Zahi a comis

tentativă la trecerea mărfurilor, obiectelor și altor valori peste frontiera vamală

a Republicii Moldova, prin nedeclararea în documentele vamale sau în alte

documente de trecere a frontierei a valorilor valutare, dacă aceste acțiuni nu

constituie infracțiune de contrabandă sau o altă infracțiune, adică contravenția

prevăzută de art. 13, 287 alin. (10) Cod contravențional.

7.6. Cu referire la soarta corpurilor delicte - mijloacele bănești în valută

străină în număr de 10750 (zece mii șapte sute cincizeci) Euro, care se află la

păstrare la Serviciul Fiscal, instanța de apel a menționat că obiectele care

constituie obiectul contrabandei sau al contravenției prevăzute în alin. (10) și

(12) ale art. 287 Cod contravențional, precum și mijloacele de transport și alte

mijloace destinate, folosite pentru transportarea sau tăinuirea acestora și

recunoscute drept instrumente ale infracțiunii, fiind corpuri delicte, pot fi

12

confiscate în beneficiul statului conform art. 46 alin. (4) din Constituția RM,

art. 106 Cod penal și art. 162 Cod de procedură penală.

Confiscarea specială se aplică persoanelor care au comis contrabanda. Pot

fi supuse confiscării speciale și bunurile menționate la art. 106 alin. (2) lit. c)-g)

Cod penal, care aparțin altor persoane în cazul în care acestea le-au acceptat

știind despre dobîndirea, deținerea, transformarea ilegală a acestor bunuri sau

despre faptul că sunt rezultate din infracțiuni.

La aplicarea concomitentă a pedepsei penale și a confiscării obiectelor

contrabandei, transmiterii bunurilor, forțat și gratuit, a obiectelor, uneltelor

menționate ale contrabandei în proprietatea statului, va ține cont de

necesitatea unor penalități proporționale.

Totodată, la trecerea forțată a corpurilor delicte în proprietatea statului,

instanța de judecată urmează să verifice această situație prin prisma

principiilor elaborate de jurisprudența Curții Europene: 1) dacă o așa imixtiune

în dreptul la proprietate este prevăzută de lege; 2) dacă urmărește un scop

legitim; 3) este necesară într-o societate democratică și 4) dacă este

proporțională cu circumstanțele cauzei, cerințele generale ale societății,

coroborate cu cerințele de a proteja drepturile de proprietate.

Instanța de apel a mai punctat, că la aplicarea confiscării obiectelor

contrabandei în proprietatea statului, se va ține cont de necesitatea unor

penalități proporționale, această situație fiind verificată prin prisma „triplului

test”, constant emanat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,

care presupune trei condiții asumate corelativ pentru a justifica și argumenta o

restricție adusă: a) limitarea este prevăzută de lege; b) protejează un interes

legitim; c) să fie necesară într-o societate democratică.

În jurisprudența Curții Europene s-a statuat că simpla faptă de încălcare a

legislației nu este destulă pentru aplicarea măsurii de confiscare. Este necesar

de stabilit dacă măsura de confiscate corespunde gravității situației create

(cauza Ismaylov vs F. Rusă, 06.11.2008). Confiscarea nu este o metodă de

recompensare a prejudiciului statului, dar ca o măsură de siguranță și de

pedepsire a inculpatului pentru comiterea infracțiunii incriminate (cauza

Bendenoun vs Franța, 24.02.1994), la care instanțele trebuie să țină seama că

acesta să nu fie vădit disproporționat față de natura și gravitatea faptei,

raportat cu bunul supus confiscării.

Cu referire la prevederile art. 4397 Cod contravențional, instanța de apel a

reținut că mijloacele bănești în valută străină în număr de 10 750 Euro aparțin

lui Shama Zahi.

Din declarațiile martorului XXXXX rezultă că mijloacele bănești se aflau în

buzunar și într-o gentuță personală a lui Shama Zahi.

Dealtfel, însuși Shama Zahi a declarat la faza urmăririi penale faptul că

avea cu sine mijloace bănești pe care le ținea în buzunarul pantalonilor.

Astfel, instanța de apel a conchis că mijloacele bănești în sumă de 10750

Euro, recunoscute în calitate de corpuri delicte, prin ordonanța din 15.11.2016

13

sunt obiecte utilizate la comiterea contravenției și în temeiul prevederilor

legale citate, urmează a fi trecute în proprietatea statului.

7.7. Având în susținere prevederile art. art. 227 alin. (1), (2), 229 alin. (2)

Cod procedură penală, instanța de apel a ajuns la concluzia, că cheltuielile

judiciare suportate de Serviciul Vamal pentru traduceri urmează a fi

compensate de către inculpatul Shama Zahi, costul acestora în mărime de 5700

lei fiind confirmat prin factura fiscală din 21.11.2016 și certificatul eliberat de

biroul de traduceri „Lingvistica” - f.d. 129, 130.

alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, solicitând

casarea hotărârilor instanțelor de fond cu dispunerea achitării lui Shama Zahi

de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 248

alin. (5) lit. d) Cod penal, în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, iar în cazul

constatării imposibilității dispunerii achitării inculpatului să fie dispusă

anularea aplicării măsurii de siguranță - confiscarea specială - în privința

valorilor valutare în sumă totală de 10 750 (zece mii șapte sute cincizeci) Euro.

În argumentarea recursului apărarea menționează, că dispozitivul deciziei

instanței de apel este afectat de erori grave de drept, deoarece

- constatând comiterea unei contravenții în cauză, după emiterea soluției

de încetare a procesului penal și până la încetarea procesului contravențional,

prin dispozitiv, instanța de apel urma să-l recunoască vinovat pe Shama Zahi de

comiterea contravenției, fapt care a fost omis;

- recunoașterea vinovăției lui Shama Zahi în partea descriptivă a deciziei

trebuia urmată în dispozitiv, în mod obligatoriu, de rejudecarea cauzei, fapt

omis, or instanța de apel s-a limitat la casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, fără a rejudeca cauza, deși a constatat o nouă faptă.

Mai invocă recurentul, că instanța de apel, constatând o nouă faptă, a

reținut că mijloacele bănești au fost depistate de către colaboratorii poliției,

ceea ce nu corespunde realității și însăși conținutului deciziei instanței de apel,

or, la baza soluției adoptate au fost puse declarațiile colaboratorilor vamali,

care au indicat că inculpatul de sine-stătător a scos banii din geantă, astfel

lipsind elementul depistării.

Consideră recurentul, că instanța de apel a examinat superficial

argumentul invocat în apel cu privire la neconformarea primei instanțe la

regulile stabilite în practica judiciară constantă, privind evaluarea necesității

aplicării confiscării speciale prin prisma jurisprudenței CtEDO, prin

următoarele criterii:

1) ducă o așa imixtiune în dreptul la proprietate este prevăzute de lege;

2) dacă urmărește un scop legitim;

3) este necesară într-o societate democratică și

4) dacă este proporțională cu circumstanțele cauzei, cerințele generale ale

societății, coroborate cu cerințele de a proteja drepturile de proprietate.

14

În opinia recurentului, instanța de apel deși a făcut referire la practica

CtEDO, privind evaluarea necesității confiscării speciale și chiar a invocat

extrase din jurisprudența Curții Europene în această materie, în final, a conchis

că banii urmează a fi confiscați, fără a raporta aceste prevederi la situația

particulară a inculpatului Shama Zahi.

Susține apărarea că constatările instanței de apel nu reprezintă o motivare

corespunzătoare a soluției privind confiscarea specială.

În acest sens, recurentul face referire la constatările expuse în hotărârea

CtEDO din 09.10.2018 în cauza Gyrylan c. Federației Ruse (cererea

nr. 35943/15), care au aplicabilitate directă în situația inculpatului Shama Zahi,

or speța în cauză și cea din hotărârea CtEDO fiind identice.

Mai subliniază recurentul, că din materialele cauzei penale și depozițiile

inculpatului, confirmate de către colaboratorii vamali - martori în cauză, se

constată că Shama Zahi păstra banii în bagajul de mîină (gentuță personală),

deci nu erau ascunși sau tăinuiți de organul vamal - astfel lipsind un semn

calificativ, imputat inculpatului prin învinuire - tăinuirea mijloacelor bănești,

iar din aceleași declarații, susținute de colaboratorii vamali, se constată că

Shama Zahi, mergând pe coridorul verde și fiind stopat de colaboratorii vamali,

la întrebarea despre valuta care o are la el, a prezentat la control pentru

confirmare sumele de bani reținute de către organul de urmărire penală -

aspecte care în ansamblu denotă că nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece argumentele

invocate au constituit obiect de examinare la judecarea cauzei în ordine de apel.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi

respins, ca inadmisibil, din considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de

recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără a agrava situația condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate, adoptând soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu

a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori

nu este întemeiat legal (este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

15

După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarate, Colegiul penal

atestă, că apărarea invocă în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei

instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, care

stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6)

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

dispozitivul hotărârii este expus neclar, precum și când 8) nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că

aceste erori de drept nominalizate de către recurent, nu și-au găsit confirmare

la examinarea recursului, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul penal lărgit apreciază ca fiind neîntemeiate argumentele din

recurs cu privire la neclaritatea dispozitivului deciziei atacate, în sensul că

acesta urma să conțină dispoziția cu privire la vinovăția inculpatului, or, în

cazul în care fapta persoanei constituie o contravenție, instanța, prin sentință

motivată, încetează procesul penal, cu aplicarea sancțiunii contravenționale,

fapt care vine în corespundere cu prevederile alin. (2) art. 332, alin. (2) art. 391

Cod de procedură penală și art. 462 alin. (5) Cod contravențional.

De asemenea, instanța de recurs consideră că dispozitivul deciziei

instanței de apel a fost întocmit și cu respectarea prevederilor art. 415 alin. (1)

pct. 2) Cod de procedură penală, din care rezultă că instanța de apel, judecînd

cauza în ordine de apel, admite apelul, casînd sentința parțial sau total, inclusiv

din oficiu, în baza art.409 alin.(2), și pronunță o nouă hotărîre, potrivit modului

stabilit, pentru prima instanță, legea neistituind obligativitatea indicării în

dispozitiv a sintagmei „rejudecă”.

Astfel, că argumentele recurentului invocate sub aspectul pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, nu pot servi temei pentru admiterea

recursului.

16

Cu referire la criticile invocate de apărare sub aspectul pct. 8) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează, că temeiul de

drept menționat, prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

În acest sens instanța de recurs menționează, că potrivit art. 113 alin. (1)

Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și

semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele

de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori

când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și

agravante ale infracțiunii.

Potrivit materialelor cauzei, prima instanță l-a condamnat pe Shama Zahi

în baza art. 27, 248 alin. (5) lit. d) Cod penal.

La rândul său, instanța de apel judecând apelul declarat de către apărare,

a ajuns la concluzia că procesul penal în privința lui Shama Zahi în baza art. art.

27, 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, urmează a fi încetat, din motiv că fapta acestuia

constituie contravenția prevăzută de art. art. 13, 287 alin. (10) Cod

contravențional, iar în baza art. 30 alin. (2) Cod contravențional, procesul

contravențional în privința lui Shama Zahi a fost încetat din motivul prescripției

răspunderii contravenționale.

Colegiul penal consideră că nu pot fi reținute argumentele apărării cu

privire la necesitatea achitării inculpatului, deoarece la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile art. art. 414-419 Cod de

procedură penală, iar hotărârea adoptată cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată.

Totodată, instanța de recurs apreciază că nu pot fi admise în sensul

admiterii recursului nici argumentele recurentului cu privire la lipsa de

motivare a soluției cu privire la confircarea specială a mijloacelor bănești în

valută străină în număr de 10750 (zece mii șapte sute cincizeci) Euro prin

prisma jurisprudenței CEDO, aceasta deoarece din conținutul deciziei recurate

rezultă cu claritate motivele pentru care instanța de apel a ajuns la concluzia

aplicării prevederilor art. 106 Cod penal, inclusiv prin prisma „triplului test”,

menționat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Instanța de recurs mai notează și faptul, că argumentele apărării cu privire

la necesitatea achitării inculpatului, precum și referitor la evaluarea necesității

aplicării confiscării speciale prin prisma jurisprudenței CtEDO, au constituit

obiect de examinare la judecarea cauzei în ordine de apel, în privința cărora

instanța s-a expus motivat și amplu argumentat, soluție care este descrisă la

pct. 7-7.5, 7.6 ale acestei decizii și pe care instanța de recurs și-o însușește pe

deplin, considerând că reiterarea acesteia nu este necesară.

17

Or, în cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând

în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală,

pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (Helle împotriva Finlandei, hotărârea din

19 decembrie 1997, § 60).

Având în vedere cele relatate, Colegiul penal atestă că instanța de apel la

judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar genera

casarea deciziei adoptate, fapt ce impune și respingerea, ca inadmisibil a

recursului ordinar declarat de avocatul Astafiev Valeri în numele inculpatului

Shama Zahi.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul

Astafiev Valeri în numele inculpatului Shama Zahi, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2019 în cauza penală

în privința lui Shama Zahi.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 iunie 2020.

Președinte /semnătură/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătură/ Toma Nadejda

/semnătură/ Boico Victor

/semnătură/ Țurcan Anatolie

/semnătură/ Cobzac Elena

18