1ra-1135/2020 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-1135/2020 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1135/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Nicolae Craiu,

Victor Burduh,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10

decembrie 2019, declarat de avocatul Ion Modval, în numele inculpatului

Ostapenco Valeriu, XXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 17.06.2019 – 30.09.2019,

instanța de apel 15.10.2019 – 10.12.2019,

instanța de recurs: 02.03.2020 – 26.05.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Ostapenco

Valeriu a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat pentru o perioadă de probă de 2 ani.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Lazarev A. prejudiciul moral în

mărime de 4000 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 lei, iar în

beneficiul statului – cheltuielile judiciare în sumă de 320 lei.

22.00, inculpatul Ostapenco V., exprimând o vădită lipsă de respect față de

societate, încălcând grosolan ordinea publică, fără a lua în considerație faptul că

1

încalcă normele morale de conviețuire într-o societate, din intenții huliganice,

aflându-se în apropierea stației Peco „Vento” din s. Bulboaca, r-nul Anenii Noi, i-

a aplicat o lovitură cu un obiect ascuțit în regiunea gâtului lui Lazarev A.,

cauzându-i, conform raportului de expertiză judiciară nr. 201909D0022 din

26.03.2019, o plagă tăiată superficială în jurul gâtului, care a fost produsă prin

acțiunea traumatică a unui obiect tăietor și se califică ca vătămare neînsemnată.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și probele administrate, solicitând examinarea cauzei în

procedură simplificată.

Astfel, instanța i-a încadrat acțiunile în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, ca

huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, acțiuni care prin conținutul lor se exprimă printr-o obrăznicie deosebită,

săvârșite cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 70, 75,

90 Cod penal, că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, care se sancționează cu

închisoare de la 3 la 7 ani, dar a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele săvârșite și

și-a cerut scuze de la partea vătămată, fiind de acord să repare paguba cauzată, că

se caracterizează satisfăcător și a comis infracțiunea fiind minor, concluzionând că

reeducarea și corectarea lui este posibilă fără izolare de societate, fiindu-i stabilită

o pedeapsă în condițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, art. 70 alin. (3)

și 90 Cod penal, cu suspendarea executării pedepsei aplicate.

De asemenea, instanța a statuat că avocatul părții vătămate a solicitat

admiterea acțiunii civile înaintate, prin care a solicitat încasarea cheltuielilor de

asistență juridică în sumă de 20.000 lei, cheltuielile de deplasare în sumă de 9612

lei, cheltuielile pentru îngrijire medicală în sumă de 2000 lei și prejudiciul moral în

mărime de 4000 lei.

Astfel, prejudiciul moral necesar a fi încasat în beneficiul părții vătămate se

estimează la 4000 lei.

Totodată, cheltuielile de deplasare în sumă de 9612 lei urmează să fie certe

și reale, însă au fost prezentate facturile fiscale eliberate de compania petrolieră

„Bemol” SRL fără a fi indicate care sume pentru care perioadă și care a fost

distanța parcursă pentru participarea la examinarea cauzei, pretenția în această

parte urmând a fi respinsă.

Nu poate fi pusă la îndoială că partea vătămată a avut necesitate de îngrijiri

medicale, însă suma de 2000 lei solicitată în acest sens, nu a fost probată prin

bonuri sau alte înscrisuri.

În același timp, cheltuielile de asistență juridică în sumă de 20.000 lei sunt

exagerate or, potrivit practicii CtEDO, un reclamant nu poate obține rambursarea

cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care li s-a stabilit realitatea,

necesitatea și caracterul rezonabil, împrejurări în care urmează fi încasate cu titlu

de cheltuieli de asistență juridică suma de 5000 lei.

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executare.

Apelantul a invocat că instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă

prea blândă și nu a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal, precum și de

2

comportamentul inculpatului care, după comiterea infracțiunii, nu a contactat

partea vătămată pentru a ameliora situația creată, nu a conștientizat gravitatea

faptei comise și impactul consecințelor acțiunilor sale ilegale asupra vieții

cotidiene a părții vătămate, manifestând un comportament arogant.

Totodată, prin sentința din 14.03.2017, a fost încetat procesul penal în

privința inculpatului pe art. 186 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea legii privind

amnistia, iar prin sentința din 22.05.2019 el a fost condamnat în baza art. 287 alin.

(2) lit. b) Cod penal, la amendă în mărime de 550 unități convenționale.

Cu toate că inculpatul, la momentul comiterii infracțiunii nu a atins vârsta de

18 ani, în privința lui eronat a fost dispusă suspendarea executării pedepsei ori,

acesta anterior a comis intenționat două infracțiuni, una dintre care fiind cu

aplicarea violenței.

Instanța de fond, prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, a diminuat

factorul de abținere de la comiterea infracțiunilor de către alte persoane sau chiar

de către inculpat. Caracterul repetat în comiterea unei infracțiuni nu poate fi tolerat

în aplicarea continuă a unor pedepse nonprivative de libertate, iar corijarea

inculpatului nu a avut loc în cazul aplicării unor alte pedepse.

Mai mult, instanța de judecată incorect a aplicat prevederile art. 90 Cod

penal, stabilindu-i inculpatului termenul de probă de 2 ani, deoarece art. 90 Cod

penal indică aplicarea termenului de probațiune în cazul suspendării condiționate a

executării pedepsei.

3.1. A declarat apel și partea vătămată Lazarev A., solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată

pedeapsa cu închisoare, cu executarea ei și admiterea integrală a acțiunii civile.

Apelantul a indicat că prin sentința din 14.03.2017, a fost încetat procesul

penal în privința inculpatului pe art. 186 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea legii

privind amnistia, iar prin sentința din 22.05.2019 a fost condamnat în baza art. 287

alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă.

Ori, cumulul de sentințe nu confirmă realitatea personalității inculpatului,

care nu a îndreptățit încrederea acordată din partea statului, ci și-a continuat, în

scurt timp, comiterea faptelor infracționale, inclusiv similare.

Totodată, din împrejurările stabilite, rezultă că partea vătămată, personal, a

întreprins măsuri sociale de preîntâmpinare a unor urmări infracționale de către

inculpat, la care acesta nu a reacționat, ci le-a continuat, tăindu-i gâtul unui

pensionar.

În același timp, concluzia privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică

în sumă de 5000 lei și a prejudiciului moral în mărime de 4000 lei este una

superficială și incompletă.

decembrie 2019, apelurile au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o

nouă hotărâre.

Lui Ostapenco Valeriu, recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, prin aplicarea prevederilor art. 3641 Cod

de procedură penală, art. 70 alin. (3), 79 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa de 1 an închisoare.

3

Conform prevederilor articolului 901 Cod penal, prima parte a pedepsei cu

închisoare la 6 luni urmând a f execută în penitenciar de tip semiînchis, iar restul

pedepsei de 6 luni se suspendă condiționat pe termenul de probațiune de 2 ani cu

obligarea să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent și

să participe la programe probaționale.

Termenul executării pedepsei stabilit inculpatului Ostapenco Valeriu

decurge din data reținerii.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că prima instanță nu și-a motivat soluția privind

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului în baza art. 90

Cod penal, precum și n-a reținut o circumstanță excepțională importantă și

evidentă - minoratul.

Astfel, la stabilirea pedepsei, prima instanță n-a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 7, 61, 75, 79 și 901 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură

penală, de vreme ce că n-a reținut circumstanța excepțională importantă și

evidentă - minoratul, precum și nu a constatat circumstanțe ce justifică

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare aplicată inculpatului.

Prin urmare, soluția primei instanțe, în partea pedepsei, prin prisma

prevederilor art. 70 alin. (3), 79 alin. (1) și 90 Cod penal, nu conține argumente

temeinice și legale, pedeapsa penală aplicată inculpatului nefiind în limitele legii.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de faptul că inculpatul a

săvârșit o infracțiune gravă, anterior a comis infracțiuni, se caracterizează

satisfăcător, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, ca circumstanță

excepțională fiind recunoscută minoratul persoanei, care, prin prisma prevederilor

art. 70 alin. (3) și 79 Cod penal, urmează a fi luată în considerație, în mod

obligatoriu, acesta beneficiind de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă cu

închisoare, în corespundere cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală.

Totodată, sunt aplicabile prevederile art. 901 Cod penal, potrivit cărora,

ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea vinovatului, se ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoare

în penitenciar, se poate dispune suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate

inculpatului, indicând în hotărâre perioada de executare a pedepsei în închisoare și

perioada de probațiune, precum și motivele condamnării cu suspendarea parțială a

executării pedepsei. Prima parte a pedepsei se execută în penitenciar, iar restul

pedepsei se suspendă.

Astfel, în privința inculpatului este oportună și rezonabilă aplicarea pedepsei

definitive în condițiile prevăzute de art. 901 Cod penal, astfel încât prima parte a

pedepsei cu închisoare urmează a fi executată real, iar restul pedepsei se va

suspenda condiționat pe termenul de probațiune, obligând inculpatul să nu-și

schimbe domiciliu și/sau reședința fără consimțământul organului competent și să

participe la programe probaționale.

În același timp, motivele invocate în apelul părții vătămate referitor la

acțiunea civilă sunt nefondate.

acestei decizii în partea aplicării prevederilor art. 901 Cod penal, pronunțând o

4

nouă hotărâre prin care, în temeiul art. 90 Cod penal, a suspenda condiționat

executarea pedepsei stabilite inculpatului.

Recurentul a invocat că instanța de apel a criticat sentința pe motiv că

instanța de fond nu a ținut cont de circumstanța excepțională existentă – minoratul

inculpatului, dar i-a stabilit o pedeapsă cu executare reală în penitenciar de tip

semiînchis. În asemenea împrejurări, anume instanța de apel nu a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 79 Cod penal.

În corespundere cu prevederile art. 7, 61, 75-79 Cod penal, precum și în

circumstanțele în care cauza a fost examinată în procedură simplificată, inculpatul

a recunoscut integral fapta și s-a căit sincer de cele comise, se caracterizează

pozitiv, are un loc permanent de trai, nu se află la evidența medicului narcolog și

psihiatru, ca circumstanță excepțională fiind stabilită – minoratul, acesta a

conștientizat pe deplin fapta comisă, reeducarea lui este posibilă fără izolare de

societate.

Ori, pedeapsa penala este echitabilă, atunci când este capabilă de a contribui

la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane. Mai mult, o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de

nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la

consecințe contrare scopului urmărit.

Prin urmare, decizia instanței de apel de a înlocui prevederile art. 90 Cod

penal, cu prevederile art. 901 Cod penal, contravin circumstanțelor cauzei,

criteriilor generale de individualizare a pedepsei, iar, în consecință, pedeapsa

stabilită nu va atinge scopul pedepsei penale, ci va crea un sentiment de nedreptate

și de neîncredere în lege. Astfel, ar fi mai rezonabil și legal de a-i aplica

inculpatului o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării conform

prevederilor art. 90 Cod penal.

Potrivit art. 90 alin (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare

pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va

ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată

a executării pedepsei și perioada de probațiune.

Prin urmare, nu există careva impedimente la aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, iar prezenta circumstanței excepționale chiar impune luarea unei astfel

de decizii.

În drept recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contravine dispozitivului hotărârii, s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

5

această instanță, inclusiv când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, când dispozitivul hotărârii este expus neclar, când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a comis

următoarele erori de drept.

Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță. Conform art. 7, 61, 75 Cod penal, la aplicarea legii

penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia. În corespundere cu art. 485 alin. (1) Cod de procedură penală, la

adoptarea sentinței în procesul unui minor, instanța de judecată urmează să

examineze posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei de către

minor conform dispozițiilor art. 90 Cod penal. Conform art. 90 Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și

de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului, indicând perioada de probațiune, care se stabilește în

limitele de la 1 an la 5 ani. Potrivit art. 901 alin. (1) Cod penal, în cazul în care

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea

vinovatului, ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute întreaga

pedeapsă cu închisoare în penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea parțială a

executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând în hotărâre perioada de executare

a pedepsei în închisoare și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de

probă, precum și motivele condamnării cu suspendarea parțială a executării

pedepsei. Prima parte a pedepsei se execută în penitenciar, iar restul pedepsei se

suspendă. Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Totodată, conform jurisprudenței naționale, la adoptarea sentinței în procesul

unui minor, în afară de chestiunile indicate în art. 385 Cod de procedură penală,

instanța de judecată urmează să examineze posibilitatea suspendării condiționate a

6

executării pedepsei de către minor conform dispozițiilor art. 90 Cod penal, cu

argumentarea în sentință a soluției adoptate (pct. 13. din Hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție, nr. 8 din 11.11.2013, Cu privire la unele chestiuni ce vizează

individualizarea pedepsei penale).

Aceste prescripții legale nu au fost respectate de instanța de apel, deoarece,

conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a criticat în niciun fel eventuala aplicare incorectă a prevederilor art.

90 Cod penal de către prima instanță.

Mai mult, a completat procedura de individualizare a pedepsei cu o

circumstanță excepțională importantă și evidentă - minoratul, apoi cu o

circumstanță agravantă neclară, neindicată în rechizitoriu, că inculpatul anterior a

comis infracțiuni, neindicând corelația acestor împrejurări pentru soluția finală, că

prima parte a pedepsei cu închisoare la 6 luni urmează a fi execută în penitenciar

de tip semiînchis.

Totodată nu a examinat posibilitatea suspendării condiționate a executării

pedepsei de către inculpatul minor conform dispozițiilor art. 90 Cod penal (art. 485

alin. (1) CPP).

b) nu și-a argumentat în niciun fel soluția privind aplicarea față de inculpat

a prevederilor art. 901 Cod penal.

Mai mult, soluția neclară din dispozitiv că: „restul pedepsei de 6 luni se

suspendă condiționat pe termenul de probațiune de 2 ani” nu are suport legal, ori

dispoziția art. 901 Cod penal nu prevede că restul pedepsei se suspendă condiționat

și pentru o perioadă de probațiune mai mare decât pedeapsa rămasă după cea

executată în penitenciar.

Împrejurările enunțate relevă că decizia atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, dispozitivul este expus neclar, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, și că recursul declarat este întemeiat.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța admite recursul, casează, parțial hotărârea atacată, rejudecă cauza

și pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația inculpatului.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală, se impune soluția admiterii recursului de pe rol, cu

casarea deciziei atacate în partea dispunerii: „Conform prevederilor articolului 901

Cod penal, prima parte a pedepsei cu închisoare la 6 luni se execută în penitenciar

de tip semiînchis, iar restul pedepsei de 6 luni se suspendă condiționat pe termenul

de probațiune de 2 ani cu obligarea să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent și să participe la programe probaționale.

Termenul executării pedepsei stabilit inculpatului Ostapenco Valeriu decurge din

data reținerii”, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâre, privind

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului minor conform

dispozițiilor art. 90 Cod penal, în virtutea prevederilor art. 485 alin. (1) Cod de

procedură penală, art. 7, 61, 75 Cod penal, enunțate supra, ținând cont de faptul că

inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, dar fiind minor și fără antecedente penale,

a recunoscut vina și s-a căit sincer, a solicitat judecarea cauzei în procedură

7

simplificată, conform art. 3641 Cod de procedură penală – împrejurări ce denotă că

nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită.

În rest, decizia contestată urmează a fi menținută.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursul ordinar declarat de avocatul Ion Modval, casează decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 decembrie 2019, în privința

inculpatului Ostapenco Valeriu, în partea dispunerii: „Conform prevederilor

articolului 901 Cod penal, prima parte a pedepsei cu închisoare la 6 luni se

execută în penitenciar de tip semiînchis, iar restul pedepsei de 6 luni se suspendă

condiționat pe termenul de probațiune de 2 ani cu obligarea să nu-și schimbe

domiciliul fără consimțământul organului competent și să participe la programe

probaționale. Termenul executării pedepsei stabilit inculpatului Ostapenco Valeriu

decurge din data reținerii”, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre.

Ostapenco Valeriu, se consideră condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal la 1 an închisoare.

Conform art. 90 alin. (1) și (2) Cod penal, a nu executa pedeapsa aplicată

dacă, în perioada de probațiune de 2 ani, condamnatul nu va săvârși o nouă

infracțiune și va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

În rest, decizia contestată se menține.

Ostapenco Valeriu urmează a fi eliberat din penitenciar, dacă nu execută

alte hotărâri judecătorești.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 iunie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Nicolae Craiu

Victor Burduh

8