1ra-1121/2020 — art. 102 alin. 3, 103/1 alin. 2 CP a. 1961

1ra-1121/2020 — art. 102 alin. 3, 103/1 alin. 2 CP a. 1961 (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1121/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni din 25

noiembrie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie

2018, declarate de avocatul Anatolie Barbacar și inculpatul

Chiriac Vasile XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 24.03.2003 – 10.05.2005,

instanța de apel: 12.01.2012 – 21.03.2013,

instanța de fond: 27.03.2013 – 25.11.2014,

instanța de apel: 28.08.2017 – 29.01.2018,

instanța de recurs: 27.02.2020 – 20.05.2020.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 102 alin. (3) Cod penal (1961) la 6 ani închisoare și art. 1031

alin. (2) Cod penal (1961) la 5 ani închisoare.

În temeiul art. 84 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, de la reținere.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate XXXXXX prejudiciul

moral în mărime de 10.000 lei.

1

Chiriac V., aflându-se în XXXXXX, XXXXXX, la discotecă, a întâlnit-o pe

XXXXXX, născută la xxxxxx. I-a propus să se plimbe și XXXXXX a acceptat.

Plimbându-se pe teritoriul școlii și al grădiniței de copii, Chiriac V. a dus-o într-un

pavilion și, aplicând forța, a învins rezistența, aplicând violență, exprimată prin

lovituri, amenințând-o cu moartea și profitând de starea de neputință și, știind că

XXXXXX este minoră, a violat-o.

Tot el, prin constrângere fizică și amenințând-o cu moartea, profitând de starea

de neputință a minorei XXXXXX, a săvârșit cu ea un raport sexual în formă perversă.

Instanța a dispus examinarea cauzei în lipsa inculpatului, cu anunțarea acestuia

în căutare, din motiv că se eschivează de la instanța de judecată.

În baza probelor administrate, inclusiv declarațiile părții vătămate și ale

inculpatului, rapoartele de expertiză efectuate, instanța a concluzionat ca fiind dovedită

pe deplin vinovăția inculpatului și i-a încadrat acțiunile în baza art. 102 alin. (3) Cod

penal (1961) și art. 1031 alin. (2) Cod penal (1961), fiind stabilit că acesta a violat o

minoră și și-a satisfăcut pofta sexuală în formă perversă, acțiuni săvârșite asupra unei

minore.

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a invocat că acțiunile inculpatului incorect au fost calificate în baza

art. 102 alin. (3) și art. 1031 alin. (2) Cod penal (1961), cu calificativul asupra unui

minor, ori, acesta nu a cunoscut că partea vătămată nu a atins vârsta majoratului.

Mai mult, inculpatul a fost recunoscut vinovat de săvârșirea unei infracțiuni pe

care nu a comis-o și nu i-a fost înaintată învinuirea. Astfel, inculpatul a fost învinuit de

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 1031 alin. (2) Cod penal (1961), însă a fost

condamnat de instanța de fond în baza art. 103 alin. (2) Cod penal – articol inexistent.

La pronunțarea sentinței în lipsa inculpatului, instanța de fond nu a ținut cont de

declarațiile acestuia că a întreținut un raport sexual benevol cu partea vătămată și că nu

cunoștea vârsta ei.

Declarațiile inculpatului că a întreținut un raport sexual benevol cu partea

vătămată se confirmă prin raportul de expertiză medico-legală nr. 284, potrivit cărui pe

suprafața corpului părții vătămate nu au fost depistate careva leziuni corporale, inclusiv

vătămări corporale specifice infracțiunilor de viol.

2013, apelul a fost admis, casată sentința și dispusă rejudecarea cauzei în instanța de

fond, în alt complet de judecată.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond a dat o apreciere eronată

circumstanțelor de fapt și de drept și a admis încălcări ale dreptului procesual.

Ori, instanța de fond a examinat cauza penală în absența inculpatului, iar la

materialele cauzei lipsesc probe care ar confirma citarea legală a inculpatului.

fost condamnat în baza art. 102 alin. (1) Cod penal (1961) la 5 ani închisoare și art. 1031

alin. (1) Cod penal (1961) la 5 ani închisoare.

2

În temeiul art. 84 Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, de la reținere.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul părții vătămate XXXXXX prejudiciul

moral în mărime de 10.000 lei.

Instanța a constatat la 10 august 2002, în jurul orelor 23.30, inculpatul Chiriac

V., se afla în incinta școlii la discotecă, în XXXXXX, XXXXXX, XXXXXX (la

moment XXXXXX, XXXXXX). La discotecă s-a apropiat de XXXXXX, căreia i-a

propus să iasă afară să vorbească. După ce Chiriac V. și XXXXXX au ieșit din incinta

școlii au mers pe teritoriul grădiniței de copii, unde Chiriac V. a condus-o pe XXXXXX

în pavilionul de pe teritoriul grădiniței de copii, s-au așezat pe scaun și, în timpul

discuției, Chiriac V. s-a sărutat cu XXXXXX și i-a propus să întrețină relații sexuale.

XXXXXX a refuzat să întrețină relații sexuale, indicând că are 16 ani, nu a mai

întreținut relații sexuale până atunci și la moment are ciclu menstrual. Chiriac V. i-a

propus să se dezbrace, însă ea a refuzat și inculpatul i-a aplicat o lovitură peste față, a

început să o dezbrace, să o amenințe cu răfuială fizică, să o țină de gât și a întreținut o

relație sexuală în mod normal, utilizând prezervativul. În cadrul actului sexual, Chiriac

V. s-a culcat pe scaun și a așezat-o pe XXXXXX deasupra sa, introducând în organul

ei genital membrul său viril, însă din motiv că această poziție nu i-a convenit, Chirica

V. s-a apropiat pe la spate la XXXXXX, a aplecat-o și a încercat să introducă astfel

membrul său viril în organul ei genital, însă pe motiv că nu a reușit, i-a invocat ultimei

dorința sa de a întreține un act sexual oral. XXXXXX a refuzat, însă Chiriac V. a

apucat-o de cap și a așezat-o pe scaun și i-a introdus membrul său viril în cavitatea ei

orală, în timpul actului sexual inculpatul o ținea pe partea vătămată de cap, iar în timpul

ejaculării Chiriac V. a scos membrul său viril din cavitatea bucală a părții vătămate, iar

Stoianova A. a scuipat jos sperma care a rămas la ea în cavitatea bucală. După acțiunile

sale, Chiriac V. i-a spus lui XXXXXX să nu comunice la nimeni despre cele întâmplate

și a plecat de la fața locului. XXXXXX s-a îmbrăcat și a plecat spre casă, unde, în timp

ce plângea, a fost observată de bunica sa, XXXXXX, căreia i-a povestit totul.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 102 alin. (1) Cod penal

(1961), adică raportul sexual cu aplicarea forței fizice și amenințării, și în baza art. 1031

alin. (1) Cod penal (1961), adică satisfacerea poftei sexuale în forme perverse prin

constrângere fizică și amenințare.

inculpatului în baza contactului de asistență juridică nr. 40 din 05.07.2017, a declarat

apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul

să fie achitat sau încetat procesul penal în legătură cu expirarea termenul de prescripție

de atragere la răspundere penală.

Apelantul a invocat că raportul sexual între inculpat și partea vătămată a fost

benevol, însă instanța de fond ilegal a examinat și apreciat cauza, acordând prioritate

declarațiilor părții vătămate, pe care le-a pus la baza sentinței de condamnare.

Mai mult, instanța de fond nu a indicat nicio probă care ar demonstra

constrângerea psihică sau fizică pe care ar fi aplicat-o inculpatul, iar potrivit raportului

de expertiză nr. 284 din 12.08.2002, la examinarea părții vătămate, vătămări corporale

nu au fost depistate.

3

Totodată, de la 10.08.2017 - data săvârșirii faptelor incriminate inculpatului, s-

au scurs 5 ani, împrejurări în care se impunea încetarea procesului penal, indiferent de

constatarea vinovăției sau nevinovăției acestuia.

2018, pronunțată integral pe 28 februarie 2018, apelul a fost respins, ca fiind depus

peste termen.

Instanța de apel a reținut că sentința de condamnare a inculpatului din

25.11.2014 a fost contestată cu apel la data de 09.08.2017.

Cererea de apel a fost semnată de avocatul Mihail Balaban, în numele

inculpatului, în baza contractului de asistență juridică nr. 40 din 05.07.2017 și a

mandatului seria MA nr. 1108500 din 05.07.2017.

Termenul de apel este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită prin

lege, fiind absolut, cu caracter imperativ, ce presupune că depășirea acestuia atrage

decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă apelul a fost declarat după

expirarea termenului, el urmează a fi respins ca tardiv, cu excepția când întârzierea a

fost determinată de motive întemeiate.

Conform art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul de apel este de 15

zile de la data pronunțării sentinței integrale, iar potrivit art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut

un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și

nulitatea actului efectuat peste termen.

Astfel, din procesele-verbale ale ședințelor de judecată ale primei instanțe,

rezultă că examinarea cauzei a avut loc în lipsa inculpatului, potrivit scrisorii IP

Căușeni nr. 7882 din 09.12.2013, acesta fiind anunțat în căutare și pornit dosarul de

căutare nr. 2013180142.

La examinarea cauzei a participat avocatul inculpatului - Andrei Bragoi, care nu

a fost prezent la pronunțarea sentinței, în ședința din 25.11.2014, însă a participat în

ședința anterioară din 10.11.2014, fiind înștiințat în mod legal despre data următoarei

ședințe.

Prin scrisoarea anexată la materialele cauzei se confirmă că sentința primei

instanțe a fost expediată avocatului Andrei Bragoi la data de 25.11.2014.

Deci, avocatul Andrei Bragoi a cunoscut despre soluția instanței de fond încă de

la data pronunțării sentinței, iar conform prevederilor art. 402 Cod de procedură penală,

termenul de declarare a apelului urmează a fi calculat începând cu data de 25.11.2014,

termen care a expirat la data de 10.12.2014, aceasta fiind și ultima zi pentru declararea

apelului.

Însă, apelul avocatului Balaban Mihail în numele inculpatului a fost depus la

09.08.2017, după o perioadă de aproximativ 2 ani și 8 luni.

Ori, în speță nu sunt incidente prevederile art. 403 alin. (1) Cod de procedură

penală și nu se poate considera ca fiind făcut în termen apelul declarat de către avocatul

Mihail Balaban în numele inculpatului, după expirarea termenului prevăzut de lege,

nefiind stabilit că întârzierea de 2 ani și 8 luni a fost determinată de motive întemeiate,

în cererea de apel nefiind invocat niciun motiv în acest sens.

Mai mult, fiind remisă cauza la rejudecare prin decizia instanței de apel din

21.02.2013, deși cunoștea că este investigat penal și că în privința sa este examinată o

4

cauză penală, inculpatul s-a eschivat de la examinarea cauzei și nu s-a prezentat în

ședințele de judecată. Ori, acțiunile inculpatului au fost în scopul evitării răspunderii

penale și nu s-au datorat unor carențe procesuale legate de citarea lui, iar cauza a fost

examinată în modul prevăzut de lege, inculpatul fiind anunțat în căutare

Pe lângă aceasta, examinarea cauzei a avut loc cu participarea avocatului,

acestuia fiindu-i remisă copia sentinței.

Totodată, la caz nu sunt incidente nici prevederile art. 404 alin. (1) Cod de

procedură penală, ori, lipsa inculpatului la judecarea și pronunțării sentinței nu s-a

datorat necitării acestuia, iar cauza s-a examinat în absența inculpatului anunțat în

căutare în modul prevăzut de lege.

Deci, apelantul a omis termenul de declarare a apelului, nefiind constatat că

întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, nefiind constatate circumstanțe noi

care ar constitui temei pentru repunerea în termen a apelului, urmând a fi respinsă ca

neîntemeiată cererea avocatului Mihail Balaban privind repunerea în termen a apelului

declarat împotriva sentinței din 25.11.2014 și respins apelul, ca fiind depus peste

termen.

inculpatului în baza contactului de asistență juridică nr. 5 din 15.01.2020, în mandatul

nr. 1048169 din 15.01.2020 fiind indicat că este împuternicit să acorde asistență

juridică în Curtea de Apel Chișinău (vol. II, f.d. 63), a declarat recurs ordinar, în care

solicită casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie achitat.

Recurentul a invocat că sunt nefondate concluziile instanței de apel că termenul

de apel urma să fie calculat din 25.11.2014 și a expirat la 10.12.2014.

Ori, potrivit deciziei instanței de apel, avocatul Andrei Bragoi nu a fost prezent

în ședința de judecată din 25.11.2014, deci nu a cunoscut conținutul sentinței.

Afirmația instanței de apel că, potrivit scrisorii de însoțire anexată la dosar,

sentința din 25.11.2014 a fost expediată avocatului Andrei Bragoi în aceeași zi, nu

poate fi apreciată ca fiind veridică, lipsind dovada că acesta a recepționat sentința.

În același timp, în acțiunile inculpatului lipsesc elementele constitutive ale

infracțiunilor incriminate, circumstanțe care sunt dovedite prin declarațiile părții

vătămate, raportul de expertiză medico-legală și declarațiile inculpatului care nu au

fost combătute de acuzare.

Mai mult, inculpatul a fost reținut la 14.01.2020, fiind pusă în executare sentința

din 25.11.2014 și i-a fost adusă la cunoștință decizia instanței de apel din 29.01.2018,

astfel că recursul ordinar este declarat în termen.

În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12), 16) Cod de

procedură penală.

8.1. La 13 februarie 2020, prin oficiul poștal, a declarat recurs ordinar și

inculpatul Chiriac V., în care solicită casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să fie achitat.

Recurentul a indicat că sunt nefondate concluziile instanței de apel că termenul

de apel urma să fie calculat din 25.11.2014 și a expirat la 10.12.2014.

Ori, potrivit deciziei instanței de apel, avocatul Andrei Bragoi nu a fost prezent

în ședința de judecată din 25.11.2014, deci nu a cunoscut conținutul sentinței.

5

Afirmația instanței de apel că, potrivit scrisorii de însoțire anexată la dosar,

sentința din 25.11.2014 a fost expediată avocatului Andrei Bragoi în aceeași zi, nu

poate fi apreciată ca fiind veridică, lipsind dovada că acesta a recepționat sentința.

În același timp, în acțiunile lui lipsesc elementele constitutive ale infracțiunilor

incriminate, circumstanțe care sunt dovedite prin declarațiile părții vătămate, raportul

de expertiză medico-legală și declarațiile inculpatului care nu au fost combătute de

acuzare.

Mai mult, el a fost reținut la 14.01.2020, fiind pusă în executare sentința din

25.11.2014 și i-a fost adusă la cunoștință decizia instanței de apel din 29.01.2018, astfel

că recursul ordinar este declarat în termen.

În drept, recursul este fondat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12), 16)

Cod de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel.

Însă, conform art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30

de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit art. 231 alin. (3), (5) Cod de procedură

penală, la calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă

termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi a unui termen cade într-

o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează. În

corespundere cu art. 418 alin. (1), 338 alin. (2)-(4), 340 alin. (1) Cod de procedură

penală, instanța de apel pronunță public dispozitivul hotărârii, fapt despre care se

consemnează în procesul-verbal. Hotărârea motivată se pronunță la fel public, în

termen de până la 30 de zile. Copia de pe hotărârea motivată se înmânează

participanților prezenți la ședința de judecată. Participanților care nu s-au prezentat în

ședința de judecată li se expediază, în termen de 3 zile, copia de pe hotărârea motivată.

Sub acest aspect se atestă că, conform procesului-verbal al ședinței de judecată,

instanța de apel a pronunțat dispozitivul deciziei pe 29.01.2018, în lipsa inculpatului

dat în căutare, dar în prezența avocatului Mihail Balaban, care reprezenta interesele

inculpatului în baza contactului de asistență juridică nr. 40 din 05.07.2017, anunțând

că decizia motivată va fi pronunțată la 28 februarie 2018 (vol. II, f.d. 43).

Totodată, instanța de apel a pronunțat decizia motivată pe 28 februarie 2018, în

lipsa inculpatului și avocatului Mihail Balaban, iar potrivit scrisorii din 02.03.2018,

acestora le-a fost expediată copia hotărârii motivate (vol. II, f.d. 44, 54).

Deci, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 28 februarie 2018, iar

termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a expirat la sfârșitul zilei de 02

aprilie 2018.

Totodată, recursul ordinar al avocatului Anatolie Barbacar a fost înregistrat la

Curtea Supremă de Justiție pe 12 februarie 2020, iar recursul inculpatului, potrivit

ștampilelor de pe plic, a fost depus la oficiul poștal pe 13 februarie 2020 și înregistrat

la Curtea Supremă de Justiție la 17 februarie 2020, adică peste termenul prevăzut de

lege (vol. II, f.d. 69, 75, 80, pct. 8., 8.1. din decizie).

6

Alte informații cu privire la data depunerii recursurilor respective în instanța de

recurs nu există nici în dosar și nici în recursurile nominalizate.

Este de menționat că art. 422 Cod de procedură penală, nu prevede repunerea în

termen a recursului ordinar, nici o altă procedură legală de a calcula termenul de recurs

decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin. (2) Cod de procedură

penală prescrie expres că în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este

prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen

nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter

imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita

calea de atac.

Astfel, mențiunea recurenților că: „inculpatul a fost reținut la 14.01.2020, fiind

pusă în executare sentința din 25.11.2014 și i-a fost adusă la cunoștință decizia

instanței de apel din 29.01.2018, astfel că recursul ordinar este declarat în termen”,

este lipsită de orice suport legal (pct. 8., 8.1. din decizie).

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

declarat peste termen.

Astfel, odată ce sunt declarate peste termen, recursurile ordinare de pe rol

urmează a fi declarate inadmisibile.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Anatolie Barbacar

și inculpatul Chiriac Vasile XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 29 ianuarie 2018, pe motiv că sunt declarate peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 iunie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Victor Boico

7