1ra-1166/2020 — art. 217-1 alin. 4 șit. d și art. 217 alin. 2 CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir, din 10 ianuarie 2018, Abdula Piotr a fost declarat vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d), 217 alin. (2) Cod penal și condamnat: - pe art. 217 alin. (2) Cod penal - 1 an închisoare; - pe art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal - 9 ani închisoare. În temeiul art. 84 Cod penal, pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni inculpatului Abdula Piotr i s-a stabilit 9 ani și 1 lună închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate. Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare s-a respins ca neîntemeiată. Prin aceeași sentință a fost condamnat și Deli Mihail, în privința căruia recurs nu a fost declarat.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, inculpatul Abdula Piotr, acționând coordonat și împreună cu Deli Mihail și alte persoane nestabilite, urmărind scopul obținerii unui venit în rezultatul înstrăinării ilegale a drogurilor, în cadrul efectuării măsurii speciale de investigație - achiziția de control, la data de 18 martie 2017, aproximativ pe la orele 15.30, aflându-se în marginea XXXXX, a înstrăinat ilegal investigatorului sub acoperire cu date cifrate „Serghei” 20 pachețele cu masă vegetală mărunțită uscată asemănătoare cu cânepa care, potrivit 1 Raportului de expertiză nr. 34/12/3-R-98 din 27.03.2017 reprezintă marihuană în cantitate de 29,53 grame și se atribuie la substanțele narcotice, care potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1088 din 05.10.2004 cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului, și Convenției unice asupra stupefiantelor din 30.03.1961, face parte din lista substanțelor stupefiante și care, conform art. l al Legii nr. 382 din 06.05.1999 cu privire la circulația substanțelor stupefiante, psihotrope și a precursorilor, reprezintă droguri, cantitate care, potrivit Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006 constituie cantități mari. În continuarea acțiunilor criminale, Abdula Piotr și Deli Mihail, acționând coordonat și împreună cu alte persoane nestabilite, la 28 martie 2017, aproximativ pe la ora 15.40, aflându-se în preajma sanatoriului „Nufărul Alb” din or. Cahul, a înstrăinat ilegal investigatorului sub acoperire cu date cifrate „Serghei” o pungă de polietilenă cu masă vegetală mărunțită uscată asemănătoare cu cânepa, care conform Raportului de expertiză nr.34/12/3-R-104 din 03.04.2017 reprezintă marihuană în cantitate de 0,767 kg și se atribuie la substanțele narcotice, care potrivit Hotărârii Guvernului nr.1088 din 05.10.2004 cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului, și Convenției unice asupra stupefiantelor din 30.03.1961, face parte din lista substanțelor stupefiante și care, conform art. l al Legii nr. 382 din 06.05.1999 cu privire la circulația substanțelor stupefiante, psihotrope și a precursorilor, reprezintă droguri, cantitate care potrivit Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006 reprezintă cantități deosebit de mari. În afară de aceasta, inculpatul Abdula Piotr a păstrat până la data de 05 mai 2017 la el acasă, în XXXXX, fără scop de înstrăinare droguri și anume: un pachețel cu masă vegetală uscată mărunțită, care a fost ridicat în cadrul percheziției autorizate efectuate la domiciliul său, substanță care conform Raportului de expertiză nr. 34/12/3-R-145 din 17.05.2017 reprezintă marihuană în cantitate de 0,39 grame și se atribuie la substanțele narcotice, și un dispozitiv din lemn preconizat pentru fumat, precum și o butelie din polimer pe pereții cărora au fost depistate, conform raportului de expertiză 34/12/3-R-146 din 17.05.2017, rășină de cannabis în cantitate de 0,29 g și 0,14 g, în total 0,43 grame, care potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1088 din 05.10.2004 cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului, și Convenției unice asupra stupefiantelor din 30.03.1961, face parte din lista substanțelor stupefiante și care, conform art.1 al Legii nr. 382 din 06.05.1999 cu privire la circulația substanțelor stupefiante, psihotrope și a precursorilor, reprezintă droguri, iar potrivit Listei substanțelor narcotice, 2 psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, reprezintă cantități mari.

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de către avocatul Grosu Eugen în numele lui Abdula Piotr care a solicitat casarea parțială a sentinței în privința pedepsei cu achitarea acestuia pe capătul de acuzare prevăzut de art. 2171 alin. (4) Cod penal din cauza că este nevinovat cu menținerea condamnării în partea ce ține de acuzarea pe art. 217 alin.(2) Cod penal, cu aplicarea față de acesta a unei pedepse nonprivative de libertate, prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. Indică apelantul că instanța de judecată, recunoscându-l vinovat pe Abdula Piotr de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) Cod penal, s-a bazat pe declarațiile făcute de către Deli Mihail în ședința de judecată, fără să atragă atenție la faptul că declarațiile date în calitate de învinuit din 10.05.2017 vin în contradicție între ele, fără a intra în esența celor făcute anterior și a motivelor din care cauză Deli Mihail și-a schimbat declarațiile și poziția sa la ultima ședință de judecată. Pare la fel straniu din care cauză organul de urmărire penală nu a încercat să găsească pe adevăratul figurant pe dosar cu numele de Petru cu vârsta aproximativă de 40 de ani, despre care a declarat Deli Mihail când a fost audiat la data de 10.05.2017 și care a declarat că s-a întâlnit cu acel Piotr lângă barul „Svinturis”, de la care a luat pachetul cu droguri, după care s-a deplasat și l-a luat pe Abdula Piotr, dar a decis să-l pună sub învinuire și să solicite condamnarea lui Abdula Piotr pe epizodul de care acesta se face nevinovat, nimerind în automobilul lui Deli Mihail la data de 28.03.2017 absolut ocazional, cu simplul scop de a pleca cu ultimul din or. Cahul spre casă în s. Zârnești. La fel reține că instanța de judecată nu a atras atenție nici la declarațiile martorului Cara Serghei în cadrul ședinței de judecată din data de 14.07.2017, care a declarat și a concretizat, fiind întrebat de două ori referitor la faptul dacă a observat cu ce fel de pungă s-a urcat Abdula Piotr în automobilul lui Deli Mihail în ziua de 28.03.2017, care a declarat că era un pachet negru cu imprimarea calendatului pe acesta, fapt pe care l-a comunicat și Abdula Piotr, fiind audiat la data de 29.11.2017, în care avea hainele de schimb de la lucrul pe care îl presta la o construcție din or. Cahul în preajma Sanatoriului „Nufărul Alb”, dar pachetul cu droguri care a fost ridicat de la Deli Mihail a fost de culoare neagră cu inscripția „BMW”.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 09 decembrie 2019, apelul avocatului Grosu Eugen în numele lui Abdula Piotr a fost respins ca nefondat.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de fond corect a apreciat probele administrate la cauza penală din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității acestora, probe care pot fi apreciate prin coroborare și care în ansamblu dovedesc vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d), 217 alin. (2) Cod Penal. 3 Instanța de apel a reținut că nu sunt combătute declarațiile martorului Cara Serghei privind faptul că „inițiativa de a comercializa droguri a fost a lui Deli Mihail” și „ De la bun început Deli Mihail i-a dat de înțeles, că are posibilitate să-i vândă cânepă, nu el i-a sugerat că vrea să cumpere cânepă. Deli Mihail i-a propus și el a fost de acord să cumpere droguri.” Fapt confirmat de însuși inculpatul Deli Mihail care a declarant în instanța de apel că i-a „transmis solicitarea referitor la necesitatea drogurilor până la 1 kg lui Piotr Abdula”. Faptul aparținerii marihuanei depistate la inculpați la 18.03.2017, 28.03.2017 la droguri se confirmă prin Rapoartele de expertiză susmenționate. Totodată, s-a confirmat faptul că martorul Cara Serghei și inculpatul Deli Mihail au discutat condițiile tranzacției când s-au întâlnit, iar în al doilea caz au discutat prin telefon. La a doua lor întâlnire el avea la el suma necesară de bani pentru procurarea drogurilor.” Aceasta s-a confirmat din conținutul stenogramei convorbirilor telefonice, și suportul informațional CD cu înregistrarea convorbirilor telefonice, prin care se confirmă înțelegerea dintre Deli Mihail și Abdula Piotr de a comercializa droguri și convenirea sumei de bani care le revine pentru acest serviciu. Deci, instanța de apel a constatat că faptul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal de către inculpații este confirmat în cauză, prin ansamblul probatoriu administrat. Privitor la argumentele avocatului Baran Victor în interesele inculpatului Deli Mihail precum că la caz există componenta infracțiunii prevăzută de art. 2171 alin. (3) lit. b) și f) Cod penal, sau chiar și art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, dar nici într-un caz art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, colegiul judiciar al instanței de apel a respins aceste alegații și a reținut următoarele. Respectivele acțiuni ale inculpaților au fost încadrate de organul de urmărire penală în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, conform indicilor: înstrăinarea ilegală, a drogurilor, săvârșită de mai multe persoane, în proporții deosebit de mari. Curtea de Apel a considerat că instanța de judecată just a respins ca nefondate declarațiile inculpatului Abdula Piotr precum că pliculețe goale din polietilenă de tip „zip-lock” depistate la domiciliul lui nu-i aparțin, or într-adevăr Abdula Piotr nici nu a putut explica în instanța de judecată ale cui sunt pliculețele, pentru ce erau destinate și cu ce ocazie se păstrau la domiciliul lui. Iar, neprezentându-se la instanța de apel Abdula Piotr nu a depus careva concretizări în acest sens. Astfel, instanța de apel a constatat că instanța de fond, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludentei, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpaților încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal - înstrăinarea ilegală a drogurilor, săvârșită de mai multe 4 persoane, în proporții deosebit de mari, și art.217 alin.(2) Cod penal - păstrarea drogurilor, săvârșită în proporții mari și fără scop de înstrăinare. În ce privește sentința instanței de fond în partea numirii pedepsei, s-a conchis că pedeapsa numită inculpaților de către prima instanță este echitabilă, asigurându-se restabilirea echității sociale și prevenirea comiterii de noi infracțiuni și va duce la conștientizarea de către inculpați a necesității respectării legii, ceea ce asigură îndeplinirea scopului pedepsei penale, prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal, potrivit cărora pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și altor persoane. Însă, luând în calcul termenul examinării cauzei s-a constatat faptul intervenirii termenului de prescripție la stabilirea pedepsei în baza art. 217 alin.(2) Cod penal inculpatului Deli Mihail. În acest sens, inculpații au comis infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal la data de 28 martie 2017. Totodată, Colegiul judiciar a considerat necesar încetarea procesului penal doar în privința inculpatului Deli Mihail, pe art. 217 alin.(2) Cod penal, pe motivul expirării termenului de prescripție. Privitor la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului Abdula Piotr instanța de apel a considerat că acestea nu sunt aplicabile la caz. S-a atras atenția că inculpatul Abdula Piotr se eschiva de la judecată și se află în căutare, ceea ce indică la o caracteristică antisocială a inculpatului.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Grosu Eugen în interesele lui Abdula Piotr a atacat-o cu recurs ordinar, fără a invoca prevederile art. 427 Cod de procedură penală, solicitând casarea parțială a deciziei în privința pedepsei aplicate lui Abdula Piotr și pronunțarea în această parte a unei noi decizii prin care inculpatul să fie achitat pe capătul de acuzare prevăzut de art. 2171 alin. (4) Cod penal, din motiv că este nevinovat și menținerea sentinței condamnării în parte ce ține de acuzarea pe marginea art. 217 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea unei pedepse nonprivare de libertate, cu aplicarea art. 90 Cod penal. În motivare recurenta a indicat: - instanța de apel nu a luat în considerație faptul că prin declarațiile date în ședința de fond de către martorul Cara Serghei, s-a dovedit faptul că în cadrul ambelor achiziții de control unicul suspect și bănuit era Deli Mihail; - nu au fost aduse careva probe pertinente și concludente care ar demonstra că numărul de mobil 068460207 ar fi aparținut lui Abdula Piotr; - instanțele de judecată nu au luat în considerație principiul prezumției nevinovăției garantat prin lege și prevederile Hotărârea Curții Constituționale nr. 18 din 22.05.2017 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Codul de procedură penală (intima convingere a judecătorului); 5 - se pune sub îndoială corectitudinea și legalitatea probelor anexate la cauza dată potrivit prevederile art. 27, 93, 100-101 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează despre inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea în principiu a recursului ordinar în cazul în care constată că acesta nu sunt vădit neîntemeiat. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Însă, în recursul avocatului, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat nici un temei din cele nominalizate exhaustiv în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei contestate prin prisma acestora. Prin urmare, criticile formulate de recurent prin care se invocă aceleași motive ca și în cererea de apel, au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și ultima le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4-5, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că, verificând hotărârea judecătorească în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu, să ducă la casarea ei. Colegiul menționează că motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în speță. Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, just a concluzionat că instanța de fond, analizând probele administrate corect a stabilit și a reținut în sarcina lui Abdula Piotr încadrarea juridică corespunzătoare prevăzută la 6 art. 217 alin. (2) și 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal. Din conținutul recursului rezultă că recurentul invocă dezacordul cu aprecierea probelor și a vinovăției lui stabilită în comiterea infracțiunii incriminate într-un episod, iar în al doilea stabilirea unei pedepse prea aspre. Instanța de apel în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenței și concludenții, atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Abdula Piotr în comiterea infracțiunii prevăzute art. 217 alin. (2) și 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, să fie justă și întemeiată. Deși inculpatul vina în cele comise la 05.05.2017 nu a recunoscut, Colegiul consideră că instanțele de fond corect au constatat că vinovăția acestuia pe deplin a fost dovedită prin declarațiile martorului Cara Serghei și prin materialele cauzei, inclusiv procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere a persoanei după fotografie (vol- I, f.d. 121-122); informația privind descifrările convorbirilor telefonice, prin care s-au constatat numărul și durata convorbirilor telefonice dintre Abdula Piotr și Deli Mihail (vol-I, f.d. 230); raportul OSI a BCG al IP Cantemir din 22.05.2017, prin care ofițerul de urmărire penală, ajunge la concluzia că nr. de telefon 068460207 aparține lui Abdula Piotr (vol-I, f.d. 251); procesul-verbal de percheziție din 05.05.2017 - prin care în domiciliul lui Abdula Piotr au fost depistate și ridicate un muștuc din lemn cu urme de marihuana, 65 pliculețe goale din polietilenă de tip „zip- lock", un pachețel din polietilenă în care se află masă vegetală asemănătoare cu marihuana (vol-II, f.d. 5); raport de expertiză din 17.05.2017 și planul ilustrativ, potrivit căreia masa vegetală umedă, depistată și ridicată la data de 05.05.2017, în cadrul percheziției la domiciliul lui Abdul Piotr, reprezintă marihuană, care se atribuie la substanțele stupefiante. Cantitatea substanței stupefiante marihuană constituie în total 0,39 g (materie uscată) (Vol-II, f.d. 49-52). Cu referire la cele invocate de inculpat în recursul său vis-a-vis de faptul că declarațiile martorului sunt contradictorii, Colegiul menționează că aceasta nu răstoarnă soluția deoarece faptul depistării substanțelor narcotice nu a fost negat de către inculpat, în special că pe art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal solicită la stabilirea pedepsei doar aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, deși atenționează la momente care aduc dubii și neclarități în probe, și totodată contrazise de percheziția efectuată și de alte probe. În acest context se menționează, că nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în comiterea infracțiunii incriminate nu poate servi ca temei pentru achitarea lui, dat fiind faptul că, în cursul judecării cauzei au fost administrate probe care confirmă cu certitudine vina sa în comiterea celor incriminate, iar cele invocate de recurent sub acest aspect sunt apreciate de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmându-se scopul evitării răspunderii penale. 7 Referitor la argumentul recurentului privind încălcarea prezumției nevinovăției, Colegiul penal consideră că recurentul nu a invocat acest temei ei în apel, ceea ce face imposibil să-l invoce în recurs, conform prevederilor art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală care prescriu că pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel. Colegiul reține că, recurentul critică decizia și în partea ce ține de pedeapsa stabilită inculpatului pe art. 2171 alin. (4) lit. d), solicitând în acest sens, stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia și aplicarea unui termen de probă. Privitor la pedeapsa stabilită inculpatului de către instanțele de fond, Colegiul consideră că acestea și-au motivat just soluția adoptată în acest sens, acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilite conform sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul statuării respective relevă următoarele. Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând cont de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul. De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite. La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei inculpatului, instanțele de fond au ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia. Instanța de recurs reține că solicitarea avocatului privind aplicarea în privința lui Abdula Piotr a suspendării condiționate a executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal, solicitare care de fapt nici nu a fost motivată de către recurent, este neîntemeiată, or doar faptul că ultimul nu este de acord cu pedeapsa stabilită de către 8 instanța de judecată, nu poate servi ca temei pentru aplicarea în privința lui a unei pedepse neprivative de libertate. Subsidiar, Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal prin sintagma „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme. Acest fapt rezultă și din prevederile legale, care stipulează că: „ Dacă... instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei...indicând numaidecât în hotărâre motivele...”. Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facilitate, pe care instanța de judecată este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde. Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel menținând sentința atacată în partea stabilirii pedepsei inculpatului, a pronunțat o decizie întemeiată și motivată, iar pedeapsa stabilită acestuia, răspunde scopului de corectare și reeducare prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale, iar argumentul invocat de recurent privind aplicarea pedepsei non privative de libertate, urmând a fi declarat ca neîntemeiat. În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța de apel în decizia sa, sunt juste iar criticile recurentului nu constituie temeiuri de a răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita intervenția instanței ierarhic superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești adoptate de instanța de apel. Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat și potrivit legii decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Grosu Eugen în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 09 decembrie 2019 și a sentinței Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir din 10 ianuarie 2018, în cauza penală privindu-l pe Abdula Piotr XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 iunie 2020. Președinte Diaconu Iurie Judecător Catan Liliana Judecător Guzun Ion 9