1ra-537/2020 — art. 191 al. 4 CP

1ra-537/2020 — art. 191 al. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-537/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Victor Burduh, Nicolae Craiu,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar, declarat de

avocatul Mihail Gafton în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2019, în cauza penală în

privința lui

Badan Vitalii XXX, născut la XXX, originar și

domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 03.05.2018 pînă la 04.12.2018;

Instanța de apel de la 29.01.2019 pînă la 20.02.2019;

Instanța de recurs de la 24.04.2019 pînă la 09.07.2019;

Instanța de apel de la 19.08.2019 pînă la 01.10.2019;

Instanța de recurs de la 05.12.2020 pînă la 12.05.2020.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în

cauză în baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

cauza fiind judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, Badan Vitalii, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 191 alin. (4)

Cod penal, la 5 ani 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

2017 - februarie 2018, activând în calitate de contabil-șef în cadrul SRL „XXX”, cu

sediul situat pe XXX, mun. Chișinău, fiind angajat în baza ordinului nr. 24 din

01.12.2015, având răspunderea materială integrală pentru valorile materiale aflate în

gestiunea sa, contrar obligațiilor de serviciu, urmărind scopul însușirii ilegale a

bunurilor altei persoane încredințate în administrarea sa, în perioada de activitate prin

diferite metode și tranșe, a însușit conform procesului-verbal nr. 1 din 01.03.2018 „de

inventarierii al mișcărilor de numerar în conturile curente”, mijloace bănești, în sumă

totală de 150 603 lei, ceea ce la momentul comiterii infracțiunii conform hotărârii

Guvernului nr. 1233 din 9 noiembrie 2016, constituia 28,41 salarii medii lunare pe

economie, ultima extragere a numerarului având loc la 23.03.2018 prin intermediul

filialei nr.12 al BC „Moldova-AgroindBank" SA, amplasată în mun. Chișinău, bd.

Dacia 16/1, cauzând astfel părții vătămate daună materială în proporții mari.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Badan Vitalii, a comis infracțiunea

prevăzută de art. 191 alin. (4) Cod penal, adică delapidarea averii străine, după indicii

calificativi: - „însușirea, dispunerea sau folosirea ilegală a bunurilor altei sau ale altor

persoane e către cel căruia i-au fost încredințate în baza unui titlu și cu un anumit scop

săvârșite în proporții mari".

1

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Badan Vitalii pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (4) Cod penal, să-i fie aplicată

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani și 8 luni și în temeiul art. 90

Cod penal să fie dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen

de probă de 1 an.

În motivarea apelului a invocat:,

- inculpatul a recunoscut integral vina și a reparat paguba pricinuită, ceea ce în

conformitate cu art. 76 alin. (1) lit. lit. e), f) Cod penal, constituie circumstanțe

atenuante;

- pedeapsa aplicată este una mult prea aspră, ținând cont de personalitatea

inculpatului și având în vedere că infracțiunea prevăzută la art. 191 alin. (4) Cod penal,

este o infracțiune contra patrimoniului, nu contra vieții și sănătății persoanei sau contra

păcii și securității omenirii;

- însăși fapta nu este atât de periculoasă pentru societate și membrii acesteia,

încât ar justifica izolarea de societate a inculpatului, prin aplicarea unei pedepse cu

închisoarea pe un termen de 5 ani și 6 luni, luând în considerare și faptul că prejudiciul

cauzat a fost reparat benevol, până la recunoașterea în calitate de bănuit a lui Badan

Vitalii, acesta neavând antecedente penale și nefiind anterior judecat.

2019, au fost admis apelul declarat, casată parțial sentința, inclusiv din oficiu, în baza

art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Badan V. recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (4) Cod penal, i-a fost aplicată

pedeapsă cu închisoare pe un termen de 4 ani 8 luni. În baza art. 901 Cod penal, s-a

dispus ca pedeapsa aplicată să fie executată: 2 ani închisoare cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, iar restul pedepsei de 2 ani 8 luni închisoare, s-a

suspendat condiționat, fiind obligat inculpatul de a nu părăsi domiciliul fără

consimțământul organului competent, în rest sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, instanța de

fond, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la

declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă

situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Badan Vitalii încadrarea

juridică corespunzătoare, și anume art. 191 alin. (4) Cod penal - însușirea, dispunerea

sau folosirea ilegală a bunurilor altei sau ale altor persoane de către cel căruia i-au fost

încredințate în baza unui titlu și cu un anumit scop săvârșite în proporții mari.

Instanța de apel, verificând legalitatea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatului Badan V. a constatat că, instanța de fond nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, nu a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia, or, instanța de apel a apreciat că pedeapsa stabilită de către prima instanță

este prea aspră în coraport cu personalitatea inculpatului și circumstanțele comiterii

2

faptei și, care în esență, nu ar asigura un echilibru dintre fapta comisă și personalitatea

inculpatului.

Instanța de apel a reținut că din materialele cauzei penale rezultă că inculpatul

Badan Vitalii este încadrat în câmpul muncii, în funcție de contabil, fapt confirmat prin

certificatul eliberat de SRL „XXX”, este căsătorit, fapt confirmat prin certificatul de

căsătorie, iar prin concluzia medicală eliberată de Centrul Medicilor de Familie s-a

stabilit sarcina - 10 săptămâni a soției inculpatului, Badan Ecaterina.

Totodată, instanța de apel a stabilit că inculpatul Badan Vitalii s-a căit sincer de

cele comise, a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune, anterior nu a fost

condamnat.

Instanța de apel analizând procesul de individualizare a pedepsei penale efectuat

de către instanța de fond în privința inculpatului Badan Vitalii a menționat că soluția

instanței de fond referitor la aplicarea unei pedepse sub formă de 5 (cinci) ani 6 (șase)

luni închisoare este prea aspră și inechitabilă în coraport cu personalitatea inculpatului,

așa cum în privința inculpatului nu au fost stabilite careva circumstanțe agravante,

anterior nu a fost judecat.

Totodată, instanța de apel a stabilit că modalitatea de executare a pedepsei

stabilită de către instanța de fond, și anume sub formă de executare reală a pedepsei la

fel este inechitabilă, or, instanța de fond nu a invocat în acest sens careva argumente

pertinente, motivându-și soluția în baza unor afirmații generale și care nu au fost

raportate în mod direct la personalitatea inculpatului și la periculozitatea acestuia.

Instanța de apel reieșind din criteriile generale de individualizare a pedepsei

stabilite la art. 75 Cod penal, din caracterul infracțiunii, care potrivit prevederilor art.

16 alin. (4) Cod penal, este una gravă și ținând cont de noile limite minime și maxime

ale pedepsei prevăzute de norma penală, în conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod

procedură penală (4 ani 8 luni - 8 ani), a menționat că inculpatului Badan Vitalii este

echitabilă aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani 8

(opt) luni, așa cum inculpatul a recunoscut integral vina în comiterea infracțiunii

incriminate, sincer s-a căit de cele comise, a recuperat prejudiciul cauzat prin

infracțiune.

Sub aspectul individualizării pedepsei în partea executării acesteia, instanța de

apel a apreciat ca fiind inechitabilă soluția instanței de fond privind executarea reală a

pedepsei sub formă de închisoare, și care nu asigură un raport proporțional cu

circumstanțele ce caracterizează personalitatea inculpatului, care anterior nu a fost

judecat, iar careva circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

În speță, instanța de apel reieșind pe de o parte din faptul că inculpatul Badan

Vitalii nu prezintă pericol social, dânsul anterior nu a fost judecat, este încadrat în

câmpul muncii în calitate de contabil, este căsătorit, din atitudinea inculpatului față de

infracțiune, dânsul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate și s-a căit

sincer de cele comise, a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune, din modul de

manifestare a inculpatului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei, dânsul

nu a împiedicat la buna desfășurare a procesului penal nu s-a eschivat de a se prezenta

în fața organelor de drept a considerat că nu este rațional de a menține soluția instanței

de fond privind executarea reală a pedepsei sub formă de închisoare, dar pe altă parte

reieșind din caracterul și gradul prejudiciabil a faptei comise, care este o infracțiune

gravă, instanța de apel urmează să stabilească dacă pedeapsa penală și modalitatea de

executare a acesteia ar urmări restabilirea echitații sociale, corectarea inculpatului, dar

3

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și a altor

persoane.

În acest context, instanța de apel reieșind din circumstanțele cauzei și din

personalitatea inculpatului Badan Vitalii că nu este rațional ca acesta să execute

întreaga pedeapsa cu închisoare în penitenciar, din care motive, în temeiul art. 901 Cod

penal, instanța de apel a dispus condamnarea cu suspendarea parțială a executării

pedepsei cu închisoare.

Astfel, în baza art. 901 Cod penal, instanța de apel a stabilit că, pedeapsa penală

aplicată inculpatului Badan Vitalii urmează a fi executată după cum urmează: 2 (doi)

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, iar restul pedepsei de 2

(doi) ani 8 (opt) luni închisoare, se va suspenda condiționat, cu obligarea inculpatului

de a nu părăsi domiciliul fără consimțământul organului competent.

În ceea ce privește solicitarea avocatului Berescu A. privind suspendarea

condiționată a executării pedepsei în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal,

instanța de apel nu a stabilit că aceasta este o măsură echitabilă și necesară, anume

reieșind din caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii comise de inculpat.

Astfel, instanța de apel a respins argumentele părții apărării precum că

infracțiunea prevăzută la art. 191 alin. (4) Cod penal este o infracțiune contra

patrimoniului, nu contra vieții și sănătății persoanei sau contra păcii și securității

omenirii, deoarece acest criteriu nu poate influența asupra convingerii că suspendarea

condiționată a executării pedepsei este absolut necesară, or, legiuitorul a stabilit că

infracțiunea dată este una „gravă”, care a aduce atingere relațiilor sociale cu privire la

patrimoniu, fiind săvârșită în proporții mari, ceea ce sporește în mod considerabil

gradul de pericol social al infracțiunii.

Totodată, instanța de apel a respins argumentele inculpatului potrivit căruia

infracțiunea pe care a comis-o nu a fost săvârșită cu scopul de a se îmbogăți, dar

împreună cu soția au efectuat procedura „In vitro”, deoarece și aceste argumente nu

pot justifica pe deplin faptul că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără

izolarea inculpatului de societate. Infracțiunea comisă de inculpatul Badan Vitalii a

fost săvârșită prin intenție directă, la calificare fiind stabilit scopul de cupiditate. Pe de

altă parte, scopul utilizării bunurilor sustrase nu influențează la calificarea acțiunilor

făptuitorului, dar nici nu diminuează gradul prejudiciabil al faptei comise.

către:

5.1. Procuror, care a solicitat casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului, a invocat:

- instanța de apel a ignorat prevederile art. 75 Cod penal, fiind greșite concluziile

în partea individualizării pedepsei și în contradicție cu probatoriul administrat,

neconforme scopului legii penale și principiului individualizării răspunderii și pedepsei

penale;

- în cauza dată instanța de apel greșit a stabilit că inculpatului în baza art. 901 Cod

penal, pedeapsa penală 2 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

iar restul pedepsei de 2 ani 8 luni închisoare, s-a suspendat condiționat, fiind obligat

inculpatul de a nu părăsi domiciliul fără consimțământul organului competent, or după

cum este stipulat în art. 901 alin. (3) Cod penal, partea de pedeapsă ce trebuie executată

în penitenciar nu trebuie să fie mai mică decât jumătate de pedeapsa stabilită de

instanța de judecată, adică în speță, nu mai puțin de 2 ani și 4 luni.

4

În drept recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 10) Cod de procedură penală.

5.2. Avocatul Gafton M. în numele inculpatului, care solicită casarea parțială a

acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului, să-i fie aplicată

sancțiune sub formă de închisoare, fără executare reală.

În motivarea recursului invocă:

- modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță și anume sub

formă de executare reală a pedepsei este inechitabilă, deoarece prima instanță nu a

invocat în acest sens careva argumente pertinente, motivându-și soluția în baza unor

afirmații generale și care nu au fost raportate în mod direct la personalitatea

inculpatului și la periculozitatea acestuia;

- instanța de apel a creat o confuzie în ceea ce privește legalitatea sancționării

inculpatului, deoarece pe de o parte, a considerat inechitabilă și neraportată în mod

direct la personalitatea și periculozitatea inculpatului, iar pe de altă parte, prin partea

dispozitivă a hotărârii, aplică pedeapsă sub formă de închisoare cu executare reală;

- anume scopul pe care l-a urmărit infractorul, prin comiterea infracțiunii,

anume că este parte componentă a laturii subiective, care la rândul ei exercită un

impact direct în procesul de determinare a componenței infracționale, care la rândul ei

determină gradul prejudiciabil.

În drept recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală.

2019, au fost admise recursurile ordinare declarate de către procuror și de către

avocatul Gafton Mihail în numele inculpatului, casează total decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2019, în cauza penală privindu-l pe Badan

Vitalii și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

6.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs a menționat că, instanța de apel a

aplicat inculpatului în baza art. 191 alin. (4) Cod penal, pedeapsa minimă de 4 ani 8

luni închisoare, indicând că „Colegiul penal analizând procesul de individualizarea a

pedepsei penale efectuat de către instanța de fond în privința inculpatului Badan V.,

atestă că soluția instanței de fond referitor la aplicarea unei pedepse sub formă de 5 ani

și 6 luni închisoare este prea aspră și inechitabilă în raport cu personalitatea

inculpatului, așa cum în privința inculpatului nu au fost stabilite careva circumstanțe

agravante, anterior nu a fost judecat”, fără a motiva stabilirea pedepsei minime, ținând

cont de prevederile art. 78 Cod penal.

Mai mult ca atât, în cauza supusă judecării, instanța de apel a reținut că

infracțiunea prevăzută de art. 191 alin. (4) Cod penal, este una gravă, totodată a

conchis, că inculpatului Badan V., urmează a-i fi aplicate prevederile art. 901 Cod

penal, fiind dispus ca pedeapsa aplicată să fie executată: 2 ani închisoare cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, iar restul pedepsei de 2 ani 8 luni închisoare, s-a

suspendat condiționat, fiind obligat inculpatul de a nu părăsi domiciliul fără

consimțământul organului competent.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs a constatat că instanța de apel nu a

ținut cont de prevederile art. 901 alin. (3) Cod penal, care stipulează că în cazul

infracțiunilor grave, partea de pedeapsă ce trebuie executată în penitenciar nu trebuie

să fie mai mică decît jumătate din pedeapsa stabilită de instanța de judecată.

5

Astfel, instanța de recurs a reținut că instanța de apel a dispus ca pedeapsa de 2

ani închisoare să fie executată în penitenciar de tip semiînchis, iar restul pedepsei de 2

ani 8 luni închisoare, să fie suspendată condiționat, fără a lua în considerație că în

cazul infracțiunilor grave partea de pedeapsă ce trebuie executată în penitenciar nu

trebuie să fie mai mică decît jumătate din pedeapsa stabilită de instanța de judecată.

Mai mult ca atât, instanța de recurs a considerat întemeiat și recursul avocatului

Gafton M. în numele inculpatului.

Astfel, din textul hotărârii instanței de apel, această instanță a opinat la pct. 5.5.2,

că „Totodată, instanța de apel stabilește că modalitatea de executare a pedepsei

stabilită de către instanța de fond și anume sub formă de executare reală a pedepsei, la

fel este inechitabilă, or instanța de fond nu a invocat în acest sens careva argumente

pertinente, motivându-și soluția în baza unor afirmații generale și care nu au fost

raportate în mod direct la personalitatea inculpatului și la periculozitatea acestuia”.

Însă, în dispozitiv, instanța de apel ajunge la o altă concluzie diametral opusă,

recunoscându-l vinovat pe Badan V. de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191

alin. (4) Cod penal, aplicându-i sancțiune sub formă de închisoare pe un termen de 4

ani 8 luni, iar în baza art. 901 Cod penal, s-a dispus ca pedeapsa aplicată să fie

executată: 2 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, iar restul

pedepsei de 2 ani 8 luni închisoare, a fost suspendată condiționat.

Deci, reieșind din concluziile expuse, de către instanța de apel în motivarea

soluției adoptate și în dispozitiv, instanța de recurs a constatat că acestea sunt

contradictorii, adică pe de o parte, se reține că modalitatea de executare a pedepsei

stabilită de către instanța de fond și anume sub formă de executare reală a pedepsei,

este inechitabilă, însă în dispozitiv dispune ca pedeapsa sub formă de 2 ani închisoare

să fie executată în penitenciar de tip semiînchis, astfel în cauză fiind incident temeiul

de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar.

2019, a fost respins, ca nefondat apelul apărătorului Berescu Andrei în numele

inculpatului Badan Vitalii, cu menținerea sentinței fără modificări.

7.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, prima instanță corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că inculpatul a săvârșit

anume infracțiunea imputată.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Astfel, cu toate că

inculpatul Badan Vitalii în instanța de fond și-a recunoscut pe deplin vina, vinovăția

acestuia se dovedește integral și de următoarea sistemă de probe, care sunt pertinente,

concludente, utile și veridice și coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile

inculpatului Badan Vitalii; declarațiile martorului Munteanu Alexandr; procesul-verbal

de inventariere mijloacele bănești au fost însușite în perioada de timp 05.07.2017 până

la 23.02.2018. (f. d. 79-80); plângerea cet. Munteanu Alexandr din 05 martie 2018,

prin care a sesizat organele de drept (f. d.5); procesul-verbal de ridicare din 21 martie

2018, prin care ofițerul de urmărire penală S. Țara, a ridicat de la cet. Munteanu

Alexandr ordinul nr. 24 din 01.12.2015, ordinul nr. 1 din 01.03.2018, proces-verbal nr.

1 din data de 01.03.2018, ordine de plată în număr de 43 (f. d. 25); procesul-verbal de

6

ridicare din 11 aprilie 2018, prin care ofițerul de urmărire penală S. Țara, a ridicat de la

cet. Badan Vitalii extrasul bancar din 21.03.2018, extrasul bancar din 27.03.2018,

extrasul bancar din 05.04.2018 (f. d. 74).

Totodată, potrivit materialelor cauzei, inculpatul, în cadrul examinării cauzei în

instanța de fond a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală (f. d. 116),

cauza fiind examinată în instanța de fond în procedură simplificată, conform art. 3641

Cod de procedură penală.

Privitor la argumentele apelantului în vederea aplicării unei pedepse mai blânde,

instanța de apel a conchis că instanța de fond, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu prevederile art. 7,

75 Cod penal de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului.

Astfel, conform art. 16 alin. (4) Cod penal, infracțiunea săvârșită de către Badan

Vitalii, în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, se atribuie la categoria

infracțiunilor grave.

Circumstanțe atenuante sau agravante în conformitate cu art. 76 și 77 Cod penal

în privința lui Badan Vitalii, nu au fost stabilite.

De asemenea, corect au fost reținute următoarele circumstanțe: inculpatul Badan

Vitalii a recunoscut fapta comisă, și-a conștientizat pe deplin vina, la nivelul de

înțelegere a situației în care a ajuns, se căiește sincer, a contribuit activ la descoperirea

infracțiunii comise prin descrierea faptelor comise de dînsul, împrejurări care combat

poziția apelantului precum că instanța de fond n-a ținut cont de aceste circumstanțe.

De asemenea, instanța de apel a menționat acel fapt că, la stabilirea categoriei și

mărimii pedepsei vinovatului, instanța de judecată trebuie să aprecieze gradul de

influență al circumstanțelor atenuante și agravante asupra pedepsei penale, atât în baza

criteriului cantitativ, cât și a criteriului calitativ.

Așadar, alin. (1) art. 78 Cod penal, stabilește că în cazul în care instanța de

judecată constată circumstanțe atenuante la săvârșirea infracțiunii, pedeapsa principală

se reduce sau se schimbă după cum urmează la lit. a), b) și c) al acestui aliniat. Însă, la

literele a) și b) ale acestui aliniat, unde sânt prevăzute cazurile de reducere a pedepsei

principale este utilizată sintagma „poate". În așa mod, la lit. a) și b) alin. (1) art. 78

Cod penal, se omite caracterul obligatoriu al atenuării pedepsei principale și se

stabilește doar dreptul instanței de judecată, reieșind din circumstanțele reale și

subiective, de a reduce pedeapsa.

În prezenta speță, n-au fost constatate circumstanțe atenuante or, prima instanță a

ținut cont de solicitarea inculpatului ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, astfel conform art. 3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, iar pedeapsa inculpatului a fost redusă cu o treime de la limita de

pedeapsă prevăzută de lege, considerându-se inclusiv și de către instanța de fond, că

aceasta este o pedeapsă echitabilă.

Totodată, în argumentarea apelului, apelantul a considerat oportun de a aplica în

privința inculpatului prevederile art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma convingerea

cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se îndrepta fără executarea efectivă a

7

pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărârea de suspendare condiționată a

executării pedepsei, indicând precis acele motive pe care s-a întemeiat convingerea ei.

În cauza supusă judecării se atestă, că apelantul, la motivarea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului, a invocat repetat prezența

circumstanțelor atenuante. Instanța de apel, însă, menționează că în cazul în care

instanța de judecată a redus pedeapsa, conform art. 3641 alin.(8) Cod de procedură

penală, aceste circumstanțe nu mai pot servi drept temei de aplicare a prevederilor art.

90 Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept i se acordă o dublă

valență juridică.

Astfel, instanța de apel a conchis că, prima instanță corect și rațional i-a aplicat

lui Badan Vitalii, pe art. 191 alin. (4) Cod penal, pedeapsa închisorii pe un termen de 5

ani și 6 luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, ținând cont și de

faptul că dânsul a recunoscut faptele indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să

se facă pe baza probelor administrate în fază de urmărire penală, aplicând prevederile

art. 3641 Cod de procedură penală, potrivit căruia inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, beneficiază de reducerea cu o

treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

numele inculpatului, făcând trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, declară recurs ordinar prin care solicită casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului Badan Vitalii pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (4) Cod penal, să-i fie aplicată pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 4 ani și 8 luni și în temeiul art. 90 Cod penal să

fie dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 1

an. Recurentul invocă dezacordul cu decizia instanței de apel privind aplicarea unei

pedepsei cu privare de libertate, considerînd-o prea aspră. De asemenea, se invocă că

inculpatul a recunoscut integral vina și a reparat paguba pricinuită, ceea ce în

conformitate cu art. 76 alin. (1) lit. lit. e), f) Cod penal, constituie circumstanțe

atenuante; însăși fapta nu este atât de periculoasă pentru societate și membrii acesteia,

încât ar justifica izolarea de societate a inculpatului, prin aplicarea unei pedepse cu

închisoarea pe un termen de 5 ani și 6 luni, luând în considerare și faptul că prejudiciul

cauzat a fost reparat benevol, până la recunoașterea în calitate de bănuit a lui Badan

Vitalii, acesta neavând antecedente penale și nefiind anterior judecat.

ținând cont de opiniile expuse în referința de către procuror, Colegiul penal lărgit

concluzionează că, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele

considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

În conformitate cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecă cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.427, fiind în drept

să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.

Din conținutul art. 427 Cod de procedură penală rezultă că, temeiurile pentru

recursul ordinar declarat împotriva deciziei instanței de apel nu pot fi decît de drept,

fiind determinate expres de lege. Temeiurile menționate pot fi invocate în recurs doar

în cazul în care au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de

8

apel. Astfel, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu

calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

În această consecutivitate se reține că, în recursul ordinar, apărătorul semnalează

drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, precum că instanța de apel a aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Analizând motivele indicate în textul recursului care se aseamănă cu motivele

invocate în cererea de apel, Colegiul penal sesizează că, de fapt, recurentul nu este de

acord cu pedeapsa stabilită inculpatului, solicitând inculpatului Badan Vitalii pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (4) Cod penal, să-i fie aplicată

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani și 8 luni și în temeiul art. 90

Cod penal să fie dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen

de probă de 1 an.

Colegiul penal remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului

în baza căruia persoana se declară vinovată.

Conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată,

ținând seama de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, ajungând la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Colegiul penal reține că, la stabilirea pedepsei lui Badan Vitalii, s-a ținut cont de

principiile de aplicare a pedepsei prevăzute de art. 61 Cod penal, de criteriile generale

de individualizare a ei, stipulate în art. 75 Cod penal, de circumstanțele cauzei care

agravează ori atenuează răspunderea, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana inculpatului, a considerat posibilă corijarea și reeducarea acestuia

cu izolare de societate, considerând că aceasta este una echitabilă faptei comise.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal consideră că instanța de apel și-a

argumentat hotărârea, care este în corespundere cu prevederile art. 384 alin. (3) și art.

394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, bazându-se pe materialele cauzei și

acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, art. 3641 Cod de

procedură penală.

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală concluzia

instanței de apel referitor la neaplicarea art. 90 Cod penal, deoarece pedeapsa stabilită

de instanța de apel, este proporțională faptelor comise de către ultimul, or, instanța de

apel analizând cumul de circumstanțe ale cauzei raportate la prevederile art. 75 Cod

penal, corect a aplicat pedeapsă cu privațiune de libertate.

9

În aceasta ordine de idei, Colegiul penal menționează că, împrejurările indicate în

partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 7.1. din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel legal și întemeiat a

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală

prescrise de art. 414-417 Cod de procedură penală și prescripțiilor de drept material.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale ori, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. În cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

Curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către apărător

nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și, potrivit legii, se

dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Mihail Gafton în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

01 octombrie 2019, în cauza penală, în privința lui Badan Vitalii XXX, cu

menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 23 iunie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

10