1ra-571/2020 — art. 201-1 alin. 3, lit. a CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201-1 alin. 3, lit. a CP
- Temei legal
- art.427, pct. 6, 10 CPP
1ra-571/2020 — art. 201-1 alin. 3, lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 1ra-571/2020
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
06 mai 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,
examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,
admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpat cu
avocatul Hotineanu Anatolie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 15 mai 2019, în cauza penală în privința lui
Șilin Dmitrii x, născut la x, originar din x,
domiciliat în mun. x8.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 31.10.2017 – 01.02.2018
instanța de apel: 22.04.2019 – 15.05.2019
instanța de recurs: 11.12.2019 – 06.05.2020
A CONSTATAT:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 01 februarie
2018 inculpatul Șilin Dmitrii a fost recunoscut vinovat în comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3), lit. a) Cod Penal și i-a fost stabilită
pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Conform art. 90 Cod Penal, pedeapsa închisorii stabilită lui Șilin
Dmitrii a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 (cinci) ani.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat, că inculpatul Șilin
Dmitrii, urmărind scopul aplicării violenței fizice față de mama sa X,
conlocuind pe aceiași adresă și anume în mun. Chișinău, str. x și fiind astfel,
potrivit art. 1331 lit. a) Cod Penal, membri de familie, dându-si seama de
caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind
în mod conștient survenirea acestora, la data de 02 iunie 2017, aproximativ
pe la orele 22:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în urma unui conflict
verbal produs cu mama sa X, acționând cu intenție directă îndreptată la
atingerea scopului său, intenționat a îmbrâncit-o, ca urmare victima a căzut
1
jos, cauzându-i astfel conform raportului de expertiză judiciare medico-
legale nr. 2168/D din 25 septembrie 2017, fractura închisă intertrohanterică a
femurului drept cu implicarea canalului medular, care a fost cauzată în
rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul
și circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și în baza acestui
criteriu se califică ca vătămare gravă.
Prin acțiunile sale, Șilin Dmitrii a săvârșit violența în familie, adică
acțiunea intenționată, manifestată prin maltratare și acțiuni violente, comisă
de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat
vătămare gravă, infracțiune prevăzută de art. 2011 alin. (3), lit. a) Cod Penal.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către de către
procurorul în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Buiucani, Olesea Roșca
prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri
potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care să fie exclusă din
partea rezolutivă a sentinței mențiunea privind suspendarea condiționată a
executării pedepsei închisorii în baza art. 90 Cod Penal pe un termen de
probă de 5 ani.
3.1 În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte:
- consideră că recunoașterea vinei, judecarea cauzei în baza probelor
administrate în faza de urmărire penală și gravitatea acesteia (infracțiune
gravă), nu pot oferi caracterul de circumstanțe premisă pentru aplicabilitatea
normei materiale prevăzute de art. 90 Cod Penal;
- prima instanță nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare
a pedepsei prevăzute la art. 75 Cod Penal, și anume de motivul acesteia, de
persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori
agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului;
- la aplicarea și individualizarea pedepsei instanța de judecată nu a luat
în considerație circumstanțele esențiale și relevante speței, aceasta în
condiția în care Șilin Dmitrii anterior a fost condamnat pentru infracțiuni
similare. însă careva concluzii nu și-a format și a continuat să săvârșească
infracțiuni;
- prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 6 octombrie
2014 Șilin Dmitrii a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 201/1 alin. (1) Cod Penal la pedeapsa sub formă de 120 ore muncă
neremunerată în folosul comunității;
- inculpatul anterior fiind condamnat pentru o infracțiune similară la
2
pedeapsă neprivativă de libertate, nu a conștientizat faptul că este pedepsit
efectiv și proporțional pentru faptele săvârșite. în rezultat a devenit mai
încrezut in impunitatea sa și ca urmare a continuat să săvârșească infracțiuni
identice, iar statul și sistemul de justiție este obligat să asigure protecția
necesară comunității;
- consideră că instanța urma să-i aplice inculpatului pedeapsa cu
închisoare în limitele sancțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3). lit. b) Cod
Penal, fără aplicarea prevederilor art. 90 Cod Penal;
- consideră că sistemul degradat de valori al inculpatului urmează a fi
reeducat în rezultatul activităților de corectare comportamentală desfășurate
în instituțiile penitenciare, inculpatul Șilin Dmitrii prezintă pericol și trebuie
să fie izolat de societate pentru a nu admite săvârșirea de către acesta a unor
fapte mai grave;
- consideră că prima instanță a aplicat neîntemeiat prevederile art. 90
Cod Penal, fără a indica expres motivele care ar justifica acest mod de
individualizare a pedepsei.
Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel din 15 mai 2019, apelul
procurorului a fost admis, casată sentința parțial și pronunțată o nouă
hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care:
Lui Șilin Dmitrii recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 2011 alin. (3), lit. a) Cod Penal i-a fost stabilită pedeapsă cu închisoare
pe termen de 4 (patru) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis.
În rest, sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 01 februarie
2018 a fost menținută.
4.1 În motivarea soluției, instanța de apel a constatat că, prima instanță
cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma
admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată
la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o
corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Șilin
Dmitrii încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 2011 alin. (3), lit.
a) Cod Penal - violența în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată prin
maltratare și acțiuni violente, comisă de un membru al familiei asupra unui alt
membru cl familiei, care a provocat vătămare gravă.
Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului Șilin Dmitrii, instanța de
apel a constatat în baza probelor administrate de acuzatorul de stat că
acțiunile infracționale ale inculpatului întrunesc elementele constitutive ale
3
infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3), lit. a) Cod Penal, sentința primei
instanțe nefiind contestată în această parte de către părțile la proces.
Instanța de apel a reținut că legalitatea și temeinicia sentinței este
contestată cu apel în partea individualizării pedepsei penale.
Instanța de apel verificând legalitatea individualizării pedepsei penale
în privința inculpatului Șilin Dmitrii a constat că prima instanță nu a acordat
deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod Penal, respectiv, nu a
ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de
persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează
răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Din materialele cauzei penale, instanța de apel a reținut că inculpatul
Șilin Dmitrii a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate și s-a căit
sincer de cele comise, a solicitat examinarea cauzei penale în ordine
simplificată, anterior a fost judecat, antecedentele penale stinse.
În conformitate cu art. 76 Cod Penal în privința inculpatului Șilin
Dmitrii nu au fost reținute careva circumstanțe atenuante, iar în
conformitate cu art. 77 Cod Penal, cu titlu de circumstanțe agravante a fost
reținut faptul săvârșirii infracțiunii de către o persoană care anterior a mai
fost condamnată pentru infracțiune similară.
La stabilirea pedepsei inculpatului Șilin Dmitrii, prima instanță reieșind
din circumstanțele cauzei, și anume că inculpatul a recunoscut vina în
comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea cauzei în baza
probelor administrate la faza de urmărire penală, s-a căit sincer de cele
comise, gravitatea infracțiunii, care se califică ca fiind „gravă” și ținând cont
de scopul pedepsei penale, a aplicat inculpatului Șilin Dmitrii pedeapsa sub
formă de închisoare pe un termen de 5 ani, iar în baza art. 90 Cod Penal a
suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de probă de 5 ani.
Instanța de apel analizând soluția primei instanțe referitor la
individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului Șilin Dmitrii a
reținut că prima instanță și-a motivat soluția referitor la aplicarea pedepsei
și modalitatea de executare a acesteia în baza unor și aceleiași circumstanțe.
Instanța de apel a notat că după individualizarea pedepsei și stabilirea
duratei și cuantumului acesteia, în cazul stabilirii închisorii, continuă
operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei
deja stabilite, prin numirea tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii
dacă pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie executată real ori, sub
4
raportul personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi formulată
concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și prin aplicarea suspendării
executării pedepsei în privința vinovatului pe un termen de probă stabilit de
instanța de judecată.
În afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei
principale, instanța de judecată trebuie să de-a o motivare suplimentară din
care considerente a concluzionat că nu este rațional ca inculpatul să execute
real termenul pedepsei stabilite. Analizând condițiile în care poate fi
acordată suspendarea executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un
drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată, care este liberă să
aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.
Instanța de apel reieșind din criteriile generale de individualizare a
pedepsei stabilite la art. 75 Cod Penal, din caracterul infracțiunii, care
potrivit prevederilor art. 16 alin. (4) Cod Penal care este una gravă și ținând
cont de noile limite minime și maxime ale pedepsei prevăzute de norma
penală. în conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală, atestă că
inculpatului Șilin Dimtrii este echitabilă aplicarea pedepsei sub formă de
închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis.
Instanța de apel a notat că soluția primei instanțe referitor la aplicarea
inculpatului Șilin Dimtrii a pedepsei sub formă de 5 ani închisoare, nu poate
fi reținută, așa cum ansamblu circumstanțelor și a aspectelor pozitive ce
caracterizează personalitatea inculpatului în speța dată prevalează,
inculpatul Șilin Dimtrii a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în
procedură simplificată, sincer căindu-se de cele comise.
Instanța de apel a mai notat că în conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod
Penal, dacă la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5
ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru
infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de
circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că
nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune
suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,
indicând numai decât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare
condiționată a executării pedepsei și termenul de probă. în acest caz, instanța
de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în termenul de
probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârșit o nouă infracțiune și, prin
comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a
5
acordat.
Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod Penal, are la
origine persoana și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii,
atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire
penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază
fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi:
conduita bună a infractorului, stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul
infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în
cursul procesului.
Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de
judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii
săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după
următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii,
precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea
ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale
infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după
săvârșirea faptei și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta,
starea de sănătatea, situația familială și socială etc.
Suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare depinde
de întrunirea cumulativă a mai multor condiții, expres și limitative
prevăzute de lege, care privesc, pe de o parte, pedeapsa aplicată și natura
infracțiunii - condiții obiective, iar pe de altă parte, situația și persoana
infractorului - condiții subiective.
În cadrul condițiilor suspendării, persoana inculpatului interesează sub
raportul periculozității sale, decurgând, în primul rând, din faptă și din
împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, iar în al doilea rând, din
persoana infractorului, care trebuie studiată pentru a se putea constata dacă
aceasta se poate corecta fără executarea pedepsei.
Instanța de apel a notat că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod Penal nu
reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin
lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața
acesteia, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei
principale, instanța de fond trebuia să motiveze suplimentar, din care
considerente a concluzionat că, nu este rațional ca inculpatul să execute real
termenul de pedeapsă stabilit. Analizând condițiile în care poate fi acordată
suspendarea executării pedepsei rezultă că aceasta nu este un drept al
inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată, care este liberă să
6
aprecieze dacă este cazul să o acorde.
Din materiale cauzei penale s-a constatat că inculpatul Șilin Dmitrii nu
este la prima abatere de la legea penală, anterior fiind condamnat prin
sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 06 octombrie 2014 pentru
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin. (1) Cod Penal la pedeapsa
sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe termen de 120
ore.
Instanța de apel a notat că în conformitate cu art. 77 Cod Penal, în
privința inculpatului Șilin Dmitrii a fost reținută circumstanța agravantă -
săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a mai fost
condamnată pentru infracțiune similară, iar deși antecedentul penal este
stins, totuși în cadrul operațiunii de individualizare a pedepsei penale, sub
aspectul executării acesteia, urmează a fi evaluat și faptul că inculpatul Șilin
Dmitrii anterior a fost judecat.
Instanța de apel a notat că prima instanță nu a dat apreciere faptului că
inculpatul Șilin Dmitrii anterior a fost judecat. Având în vedere
personalitatea inculpatului Șilin Dmitrii de a se corecta și reeduca, de a
preveni săvârșirea de noi infracțiuni, instanța de apel a conchis că scopul
pedepsei se poate atinge doar cu izolarea acestuia de societate, ceea ce va
constitui o pedeapsă echitabilă, de natură să aducă atingere scopului
pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod Penal.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către
inculpatul Șilin Dmitrii cu avocatul Hotineanu Anatolie, care invocând
incidența pct. 6), 10), alin. (1), art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat
casarea deciziei și menținerea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul
Buiucani din 01 februarie 2018.
5.1 În susținerea recursului recurenții au invocat următoarele aspecte:
- a recunoscut în totalitate vina în comiterea celor imputate. La
momentul comiterii acțiunilor, nu a realizat pe deplin caracterul periculos a
acțiunilor sale, ele fiind generate în mare parte de starea de afect psihologic
datorată disputei între mine și mama sa;
- consideră că izolarea sa de societate la vârsta pe care o are, inclusiv
gravele probleme de sănătate cu care se confruntă, nu ar atinge scopul
urmărit de legiuitor la aplicarea pedepsei penale;
- consideră că instanța de apel nu s-a pronunțat supra tuturor motivelor
invocate în cererea de apel și referința prezentată de apărătorul să.
- consideră eronat concluzia instanței de apel că lovitura care a avut loc,
7
a fost cauza morții mamei sale, de fapt nu a fost o lovitură deliberată, ci o
îmbrânceală pentru a trece către ușă și a pleca din casă, datorită vârstei
inanitate, mama sa nu sa putut ține pe picioare și a căzut, fracturându-și osul
la picior. Cauza morții fiind hepatita cronică de care a suferit ultimii ani;
- consideră că sentința pronunțată la 01 februarie 2018, de către
Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani a fost una legală, care a respectat
normele de drept material, fiind analizate toate circumstanțele cauzei în
coroborare cu personalitatea inculpatului și modalitatea de examinare a
acțiunii prin prisma art. 3641 Cod de procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal a decis inadmisibilitatea acestuia, din
următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a
recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să
decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că acesta
este vădit neîntemeiat.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței
de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau
procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs
verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată
și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept
formal și material.
Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal reține,
că recursul depus are ca temei pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură
penală care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului
pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în
cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în
apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau
instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței , precum și
când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Instanța de recurs menționează că, nici unul din prevederile la care se
referă autorii recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al
prezenței erori de drept, care ar servi ca temei de implicare a instanței de
recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.
8
Mai mult instanța de recurs ordinat menționează că recurenții au indicat
temeiurile de declarare a recursului ordinar prevăzute la pct. 6) și 10) alin.
(1) art. 427 Cod de procedură penală, însă nu au motivat și nu au argumentat
incidența acestora în cazul speței.
Cu toate acestea, Colegiul reține că, recurentul este de acord cu starea
de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a
acțiunilor inculpatului, dar critică decizia contestată doar în partea ce ține de
pedeapsa stabilită de către instanța de apel, considerând-o prea aspră,
solicitând menținerea pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Chișinău,
sediul Buiucani din 01 februarie 2018.
După cum s-a menționat mai sus, Colegiul penal consideră că temeiurile
pentru recurs semnalate de recurenți nu sunt incidente în prezenta cauză,
iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină
eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal la soluționarea chestiunii cu
privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilite
conform sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul statuării respective
se relevă următoarele.
Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei
infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască
nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a
comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea
realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile
prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului
pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv,
de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca
finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea
articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.
Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută
vinovată de săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare
în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o
pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului Cod și
în conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal.
De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în
vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care
se măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator,
urmând ca celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana
infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea
9
penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire
la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite.
La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut cont
de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui
vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează
răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.
În conformitate cu art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de
constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,
care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,
precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea
condamnaților, cât și a altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu
trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei
condamnate.
În speță, Colegiul penal constată, că instanța de apel în raport cu fapta
comisă și cu cumulul de circumstanțe, corect a ajuns la concluzia că,
stabilirea în privința inculpatului a unei pedepse penale sub formă de
închisoare decât cea stabilită de prima instanță, va putea asigura realizarea
scopului pedepsei penale de restabilire a echității sociale, de corectare și
reeducare a lui, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea
inculpatului, or aplicarea unei pedepse penale sub formă de închisoare cu
executare, într-adevăr va duce la conștientizarea de către inculpat a celor
comise, cu atragerea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul său
agresiv.
Astfel, circumstanțele expuse corect au dus la emiterea unei hotărâri de
condamnare cu izolarea acestuia de societate, ceea ce va constitui o pedeapsă
echitabilă, de natură să aducă atingere scopului pedepsei penale prevăzut
de art. 61 Cod Penal, întrucât corectarea inculpatului ne fiind posibilă cu
aplicarea unei pedepse cu suspendare întrucât s-a constatat că inculpatul
Șilin Dmitrii nu este la prima abatere de la legea penală, anterior fiind condamnat
prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 06 octombrie 2014 pentru
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod Penal la pedeapsa sub
formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe termen de 120 ore, astfel, în
conformitate cu art. 77 Cod Penal, în privința inculpatului Șilin Dmitrii a fost
reținută circumstanța agravantă.
Instanța de recurs reține că solicitarea recurenților privind menținerea
sentinței prin care în privința lui Șilin Dmitrii au fost aplicate prevederile art.
10
90 Cod penal, solicitare care de fapt nici nu a fost motivată de către aceștia,
este neîntemeiată, or doar faptul că nu sunt de acord cu pedeapsa stabilită
de către instanța de apel, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca
circumstanță pentru aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse
neprivative de libertate.
Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal prin sintagma
„poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica
prevederile acestei norme. Acest fapt rezultă și din prevederile legale, care
stipulează că: „ Dacă... instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele
cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional
ca acesta să execute pedeapsa stabilită, poate dispune suspendarea
condiționată a executării pedepsei...indicând numaidecât în hotărâre
motivele...”. Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată
suspendarea executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al
inculpatului, ci o facilitate, pe care instanța de judecată este liberă să
aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.
Reieșind din cele expuse, instanța de recurs precizează că argumentele
expuse de recurent întru casarea deciziei recurate sunt declarative și
neîntemeiate, invocate în scopul evitării executării pedepsei aplicate, or
criticile formulate de recurent au format obiect de discuție la judecarea
cauzei penale în instanța de apel și cărora li s-a dat o motivare
corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, soluție
pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai
impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport
cu prevederile art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare
a hotărârii nu s-au stabilit.
După cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal constată că
instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct.
8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de
drept care au dus la casarea parțială a sentinței primei instanțe, or în fapt,
decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură
penală, ea fiind legală și întemeiată.
Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a
pronunțat o decizie legală, întemeiată și motivată prin stabilirea în privința
inculpatului a unei pedepse privative de libertate, pedeapsă care răspunde
scopului de corectare și reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61 Cod
penal, care va duce la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de
11
ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale, iar
argumentul invocat de recurent privind aplicarea pedepsei non privative de
libertate, urmând a fi declarat ca neîntemeiat.
Din aceste considerente se conchide că, de fapt în cauză nu s-au comis
erorile de drept prevăzute în pct.6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură
penală la care se face referință de către recurent, deci, nu persistă temeiul de
casare a soluției adoptate, pedeapsa stabilită inculpatului fiind aplicată de
către instanța de apel în limitele legii, din care considerente se impune
inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpat cu
avocatul Hotineanu Anatolie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 15 mai 2019, în cauza penală în privința lui Șilin
Dmitrii x, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 05 iunie 2020.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Boico Victor
Toma Nadejda
12