1ra-571/2020 — art. 201-1 alin. 3, lit. a CP

1ra-571/2020 — art. 201-1 alin. 3, lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-571/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpat cu

avocatul Hotineanu Anatolie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 15 mai 2019, în cauza penală în privința lui

Șilin Dmitrii x, născut la x, originar din x,

domiciliat în mun. x8.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 31.10.2017 – 01.02.2018

instanța de apel: 22.04.2019 – 15.05.2019

instanța de recurs: 11.12.2019 – 06.05.2020

A CONSTATAT:

2018 inculpatul Șilin Dmitrii a fost recunoscut vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3), lit. a) Cod Penal și i-a fost stabilită

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 90 Cod Penal, pedeapsa închisorii stabilită lui Șilin

Dmitrii a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 (cinci) ani.

Dmitrii, urmărind scopul aplicării violenței fizice față de mama sa X,

conlocuind pe aceiași adresă și anume în mun. Chișinău, str. x și fiind astfel,

potrivit art. 1331 lit. a) Cod Penal, membri de familie, dându-si seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind

în mod conștient survenirea acestora, la data de 02 iunie 2017, aproximativ

pe la orele 22:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în urma unui conflict

verbal produs cu mama sa X, acționând cu intenție directă îndreptată la

atingerea scopului său, intenționat a îmbrâncit-o, ca urmare victima a căzut

1

jos, cauzându-i astfel conform raportului de expertiză judiciare medico-

legale nr. 2168/D din 25 septembrie 2017, fractura închisă intertrohanterică a

femurului drept cu implicarea canalului medular, care a fost cauzată în

rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul

și circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și în baza acestui

criteriu se califică ca vătămare gravă.

Prin acțiunile sale, Șilin Dmitrii a săvârșit violența în familie, adică

acțiunea intenționată, manifestată prin maltratare și acțiuni violente, comisă

de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat

vătămare gravă, infracțiune prevăzută de art. 2011 alin. (3), lit. a) Cod Penal.

procurorul în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Buiucani, Olesea Roșca

prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care să fie exclusă din

partea rezolutivă a sentinței mențiunea privind suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii în baza art. 90 Cod Penal pe un termen de

probă de 5 ani.

3.1 În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte:

- consideră că recunoașterea vinei, judecarea cauzei în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală și gravitatea acesteia (infracțiune

gravă), nu pot oferi caracterul de circumstanțe premisă pentru aplicabilitatea

normei materiale prevăzute de art. 90 Cod Penal;

- prima instanță nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare

a pedepsei prevăzute la art. 75 Cod Penal, și anume de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului;

- la aplicarea și individualizarea pedepsei instanța de judecată nu a luat

în considerație circumstanțele esențiale și relevante speței, aceasta în

condiția în care Șilin Dmitrii anterior a fost condamnat pentru infracțiuni

similare. însă careva concluzii nu și-a format și a continuat să săvârșească

infracțiuni;

- prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 6 octombrie

2014 Șilin Dmitrii a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 201/1 alin. (1) Cod Penal la pedeapsa sub formă de 120 ore muncă

neremunerată în folosul comunității;

- inculpatul anterior fiind condamnat pentru o infracțiune similară la

2

pedeapsă neprivativă de libertate, nu a conștientizat faptul că este pedepsit

efectiv și proporțional pentru faptele săvârșite. în rezultat a devenit mai

încrezut in impunitatea sa și ca urmare a continuat să săvârșească infracțiuni

identice, iar statul și sistemul de justiție este obligat să asigure protecția

necesară comunității;

- consideră că instanța urma să-i aplice inculpatului pedeapsa cu

închisoare în limitele sancțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3). lit. b) Cod

Penal, fără aplicarea prevederilor art. 90 Cod Penal;

- consideră că sistemul degradat de valori al inculpatului urmează a fi

reeducat în rezultatul activităților de corectare comportamentală desfășurate

în instituțiile penitenciare, inculpatul Șilin Dmitrii prezintă pericol și trebuie

să fie izolat de societate pentru a nu admite săvârșirea de către acesta a unor

fapte mai grave;

- consideră că prima instanță a aplicat neîntemeiat prevederile art. 90

Cod Penal, fără a indica expres motivele care ar justifica acest mod de

individualizare a pedepsei.

procurorului a fost admis, casată sentința parțial și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care:

Lui Șilin Dmitrii recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 2011 alin. (3), lit. a) Cod Penal i-a fost stabilită pedeapsă cu închisoare

pe termen de 4 (patru) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În rest, sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 01 februarie

2018 a fost menținută.

4.1 În motivarea soluției, instanța de apel a constatat că, prima instanță

cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată

la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o

corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Șilin

Dmitrii încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 2011 alin. (3), lit.

a) Cod Penal - violența în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată prin

maltratare și acțiuni violente, comisă de un membru al familiei asupra unui alt

membru cl familiei, care a provocat vătămare gravă.

Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului Șilin Dmitrii, instanța de

apel a constatat în baza probelor administrate de acuzatorul de stat că

acțiunile infracționale ale inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

3

infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3), lit. a) Cod Penal, sentința primei

instanțe nefiind contestată în această parte de către părțile la proces.

Instanța de apel a reținut că legalitatea și temeinicia sentinței este

contestată cu apel în partea individualizării pedepsei penale.

Instanța de apel verificând legalitatea individualizării pedepsei penale

în privința inculpatului Șilin Dmitrii a constat că prima instanță nu a acordat

deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod Penal, respectiv, nu a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează

răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Din materialele cauzei penale, instanța de apel a reținut că inculpatul

Șilin Dmitrii a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate și s-a căit

sincer de cele comise, a solicitat examinarea cauzei penale în ordine

simplificată, anterior a fost judecat, antecedentele penale stinse.

În conformitate cu art. 76 Cod Penal în privința inculpatului Șilin

Dmitrii nu au fost reținute careva circumstanțe atenuante, iar în

conformitate cu art. 77 Cod Penal, cu titlu de circumstanțe agravante a fost

reținut faptul săvârșirii infracțiunii de către o persoană care anterior a mai

fost condamnată pentru infracțiune similară.

La stabilirea pedepsei inculpatului Șilin Dmitrii, prima instanță reieșind

din circumstanțele cauzei, și anume că inculpatul a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea cauzei în baza

probelor administrate la faza de urmărire penală, s-a căit sincer de cele

comise, gravitatea infracțiunii, care se califică ca fiind „gravă” și ținând cont

de scopul pedepsei penale, a aplicat inculpatului Șilin Dmitrii pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 5 ani, iar în baza art. 90 Cod Penal a

suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de probă de 5 ani.

Instanța de apel analizând soluția primei instanțe referitor la

individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului Șilin Dmitrii a

reținut că prima instanță și-a motivat soluția referitor la aplicarea pedepsei

și modalitatea de executare a acesteia în baza unor și aceleiași circumstanțe.

Instanța de apel a notat că după individualizarea pedepsei și stabilirea

duratei și cuantumului acesteia, în cazul stabilirii închisorii, continuă

operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei

deja stabilite, prin numirea tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii

dacă pedeapsa stabilită inculpatului trebuie să fie executată real ori, sub

4

raportul personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi formulată

concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și prin aplicarea suspendării

executării pedepsei în privința vinovatului pe un termen de probă stabilit de

instanța de judecată.

În afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei

principale, instanța de judecată trebuie să de-a o motivare suplimentară din

care considerente a concluzionat că nu este rațional ca inculpatul să execute

real termenul pedepsei stabilite. Analizând condițiile în care poate fi

acordată suspendarea executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un

drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată, care este liberă să

aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

Instanța de apel reieșind din criteriile generale de individualizare a

pedepsei stabilite la art. 75 Cod Penal, din caracterul infracțiunii, care

potrivit prevederilor art. 16 alin. (4) Cod Penal care este una gravă și ținând

cont de noile limite minime și maxime ale pedepsei prevăzute de norma

penală. în conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod procedură penală, atestă că

inculpatului Șilin Dimtrii este echitabilă aplicarea pedepsei sub formă de

închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Instanța de apel a notat că soluția primei instanțe referitor la aplicarea

inculpatului Șilin Dimtrii a pedepsei sub formă de 5 ani închisoare, nu poate

fi reținută, așa cum ansamblu circumstanțelor și a aspectelor pozitive ce

caracterizează personalitatea inculpatului în speța dată prevalează,

inculpatul Șilin Dimtrii a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în

procedură simplificată, sincer căindu-se de cele comise.

Instanța de apel a mai notat că în conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod

Penal, dacă la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5

ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru

infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că

nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând numai decât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și termenul de probă. în acest caz, instanța

de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în termenul de

probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârșit o nouă infracțiune și, prin

comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a

5

acordat.

Raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod Penal, are la

origine persoana și comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire

penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază

fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi:

conduita bună a infractorului, stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul

infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în

cursul procesului.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de

judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii

săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după

următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii,

precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea

ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale

infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după

săvârșirea faptei și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta,

starea de sănătatea, situația familială și socială etc.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare depinde

de întrunirea cumulativă a mai multor condiții, expres și limitative

prevăzute de lege, care privesc, pe de o parte, pedeapsa aplicată și natura

infracțiunii - condiții obiective, iar pe de altă parte, situația și persoana

infractorului - condiții subiective.

În cadrul condițiilor suspendării, persoana inculpatului interesează sub

raportul periculozității sale, decurgând, în primul rând, din faptă și din

împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, iar în al doilea rând, din

persoana infractorului, care trebuie studiată pentru a se putea constata dacă

aceasta se poate corecta fără executarea pedepsei.

Instanța de apel a notat că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod Penal nu

reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin

lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața

acesteia, în afară de motivele care au servit temei pentru stabilirea pedepsei

principale, instanța de fond trebuia să motiveze suplimentar, din care

considerente a concluzionat că, nu este rațional ca inculpatul să execute real

termenul de pedeapsă stabilit. Analizând condițiile în care poate fi acordată

suspendarea executării pedepsei rezultă că aceasta nu este un drept al

inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată, care este liberă să

6

aprecieze dacă este cazul să o acorde.

Din materiale cauzei penale s-a constatat că inculpatul Șilin Dmitrii nu

este la prima abatere de la legea penală, anterior fiind condamnat prin

sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 06 octombrie 2014 pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin. (1) Cod Penal la pedeapsa

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe termen de 120

ore.

Instanța de apel a notat că în conformitate cu art. 77 Cod Penal, în

privința inculpatului Șilin Dmitrii a fost reținută circumstanța agravantă -

săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a mai fost

condamnată pentru infracțiune similară, iar deși antecedentul penal este

stins, totuși în cadrul operațiunii de individualizare a pedepsei penale, sub

aspectul executării acesteia, urmează a fi evaluat și faptul că inculpatul Șilin

Dmitrii anterior a fost judecat.

Instanța de apel a notat că prima instanță nu a dat apreciere faptului că

inculpatul Șilin Dmitrii anterior a fost judecat. Având în vedere

personalitatea inculpatului Șilin Dmitrii de a se corecta și reeduca, de a

preveni săvârșirea de noi infracțiuni, instanța de apel a conchis că scopul

pedepsei se poate atinge doar cu izolarea acestuia de societate, ceea ce va

constitui o pedeapsă echitabilă, de natură să aducă atingere scopului

pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod Penal.

inculpatul Șilin Dmitrii cu avocatul Hotineanu Anatolie, care invocând

incidența pct. 6), 10), alin. (1), art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat

casarea deciziei și menținerea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 01 februarie 2018.

5.1 În susținerea recursului recurenții au invocat următoarele aspecte:

- a recunoscut în totalitate vina în comiterea celor imputate. La

momentul comiterii acțiunilor, nu a realizat pe deplin caracterul periculos a

acțiunilor sale, ele fiind generate în mare parte de starea de afect psihologic

datorată disputei între mine și mama sa;

- consideră că izolarea sa de societate la vârsta pe care o are, inclusiv

gravele probleme de sănătate cu care se confruntă, nu ar atinge scopul

urmărit de legiuitor la aplicarea pedepsei penale;

- consideră că instanța de apel nu s-a pronunțat supra tuturor motivelor

invocate în cererea de apel și referința prezentată de apărătorul să.

- consideră eronat concluzia instanței de apel că lovitura care a avut loc,

7

a fost cauza morții mamei sale, de fapt nu a fost o lovitură deliberată, ci o

îmbrânceală pentru a trece către ușă și a pleca din casă, datorită vârstei

inanitate, mama sa nu sa putut ține pe picioare și a căzut, fracturându-și osul

la picior. Cauza morții fiind hepatita cronică de care a suferit ultimii ani;

- consideră că sentința pronunțată la 01 februarie 2018, de către

Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani a fost una legală, care a respectat

normele de drept material, fiind analizate toate circumstanțele cauzei în

coroborare cu personalitatea inculpatului și modalitatea de examinare a

acțiunii prin prisma art. 3641 Cod de procedură penală.

materialelor din dosar, Colegiul penal a decis inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a

recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs

verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată

și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și material.

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal reține,

că recursul depus are ca temei pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței , precum și

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs menționează că, nici unul din prevederile la care se

referă autorii recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al

prezenței erori de drept, care ar servi ca temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

8

Mai mult instanța de recurs ordinat menționează că recurenții au indicat

temeiurile de declarare a recursului ordinar prevăzute la pct. 6) și 10) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, însă nu au motivat și nu au argumentat

incidența acestora în cazul speței.

Cu toate acestea, Colegiul reține că, recurentul este de acord cu starea

de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului, dar critică decizia contestată doar în partea ce ține de

pedeapsa stabilită de către instanța de apel, considerând-o prea aspră,

solicitând menținerea pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani din 01 februarie 2018.

După cum s-a menționat mai sus, Colegiul penal consideră că temeiurile

pentru recurs semnalate de recurenți nu sunt incidente în prezenta cauză,

iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal la soluționarea chestiunii cu

privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilite

conform sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul statuării respective

se relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei

infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască

nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a

comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea

realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului

pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv,

de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca

finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea

articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută

vinovată de săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare

în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului Cod și

în conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în

vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care

se măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator,

urmând ca celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana

infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

9

penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire

la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite.

La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanța de apel a ținut cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

În conformitate cu art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu

trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei

condamnate.

În speță, Colegiul penal constată, că instanța de apel în raport cu fapta

comisă și cu cumulul de circumstanțe, corect a ajuns la concluzia că,

stabilirea în privința inculpatului a unei pedepse penale sub formă de

închisoare decât cea stabilită de prima instanță, va putea asigura realizarea

scopului pedepsei penale de restabilire a echității sociale, de corectare și

reeducare a lui, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea

inculpatului, or aplicarea unei pedepse penale sub formă de închisoare cu

executare, într-adevăr va duce la conștientizarea de către inculpat a celor

comise, cu atragerea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul său

agresiv.

Astfel, circumstanțele expuse corect au dus la emiterea unei hotărâri de

condamnare cu izolarea acestuia de societate, ceea ce va constitui o pedeapsă

echitabilă, de natură să aducă atingere scopului pedepsei penale prevăzut

de art. 61 Cod Penal, întrucât corectarea inculpatului ne fiind posibilă cu

aplicarea unei pedepse cu suspendare întrucât s-a constatat că inculpatul

Șilin Dmitrii nu este la prima abatere de la legea penală, anterior fiind condamnat

prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 06 octombrie 2014 pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod Penal la pedeapsa sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe termen de 120 ore, astfel, în

conformitate cu art. 77 Cod Penal, în privința inculpatului Șilin Dmitrii a fost

reținută circumstanța agravantă.

Instanța de recurs reține că solicitarea recurenților privind menținerea

sentinței prin care în privința lui Șilin Dmitrii au fost aplicate prevederile art.

10

90 Cod penal, solicitare care de fapt nici nu a fost motivată de către aceștia,

este neîntemeiată, or doar faptul că nu sunt de acord cu pedeapsa stabilită

de către instanța de apel, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca

circumstanță pentru aplicarea în privința inculpatului a unei pedepse

neprivative de libertate.

Colegiul penal relevă că, textul art. 90 alin. (1) Cod penal prin sintagma

„poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de judecată de a aplica

prevederile acestei norme. Acest fapt rezultă și din prevederile legale, care

stipulează că: „ Dacă... instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional

ca acesta să execute pedeapsa stabilită, poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei...indicând numaidecât în hotărâre

motivele...”. Astfel, din examinarea condițiilor în care poate fi acordată

suspendarea executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al

inculpatului, ci o facilitate, pe care instanța de judecată este liberă să

aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs precizează că argumentele

expuse de recurent întru casarea deciziei recurate sunt declarative și

neîntemeiate, invocate în scopul evitării executării pedepsei aplicate, or

criticile formulate de recurent au format obiect de discuție la judecarea

cauzei penale în instanța de apel și cărora li s-a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, soluție

pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai

impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport

cu prevederile art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare

a hotărârii nu s-au stabilit.

După cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal constată că

instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct.

8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de

drept care au dus la casarea parțială a sentinței primei instanțe, or în fapt,

decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, ea fiind legală și întemeiată.

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a

pronunțat o decizie legală, întemeiată și motivată prin stabilirea în privința

inculpatului a unei pedepse privative de libertate, pedeapsă care răspunde

scopului de corectare și reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61 Cod

penal, care va duce la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de

11

ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale, iar

argumentul invocat de recurent privind aplicarea pedepsei non privative de

libertate, urmând a fi declarat ca neîntemeiat.

Din aceste considerente se conchide că, de fapt în cauză nu s-au comis

erorile de drept prevăzute în pct.6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală la care se face referință de către recurent, deci, nu persistă temeiul de

casare a soluției adoptate, pedeapsa stabilită inculpatului fiind aplicată de

către instanța de apel în limitele legii, din care considerente se impune

inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpat cu

avocatul Hotineanu Anatolie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 15 mai 2019, în cauza penală în privința lui Șilin

Dmitrii x, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 05 iunie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

12