1ra-904/2020 — art. 187 alin.2 lit. b, e, f, CP

1ra-904/2020 — art. 187 alin.2 lit. b, e, f, CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-904/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Danciuc Ghenadie în numele inculpatului, împotriva sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 19 iulie 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 30 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui

Sava Scumpu x, născut la x, domiciliat în mun.

Chișinău, or. x.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 24.08.2017 – 19.07.2019

instanța de apel: 19.08.2019 – 30.10.2019

instanța de recurs: 31.01.2020 – 06.05.2020

A C O N S T A T A T:

Sava Scumpu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (1) din Codul penal și condamnat în baza acestei legi

stabilindu-i o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 800 (opt sute)

unități convenționale, ceea ce constituie 40.000 (patruzeci mii) lei.

I-a fost explicat că, în conformitate cu prevederile art. 64 alin. (31 ) din

Codul penal, este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o

plătește în cel mult 3 zile lucrătoare din momentul în care hotărârea devine

executorie. În acest caz, se consideră că sancțiunea amenzii este executată

integral.

Scumpu, la data de 26.02.2017, aproximativ la ora 17:00, împreună cu mai

multe persoane în privința cărora cauza penală a fost disjunsă, în timp ce se

afla în apropierea parcului din str. x din mun. Chișinău s-au apropiat de un

alt grup de persoane și i-a întrebat cine este cel mai matur (mare), iar

membrii acelui grup au arătat la x și încă doi prieteni de ai săi. După care

unii din membrii grupului din care făcea parte Sava Scumpu au purtat

1

discuții separate cu câțiva membri ai grupului din care făcea parte x.

Nemijlocit Sava Scumpu l-a invitat pe x la o discuție separată, discuție ce a

durat în timp aproximativ 10 min, distanțându-se de cele două grupuri de

persoane la o distanță aproximativ de 10-15 metri. În cadrul discuției Sava

Scumpu l-a întrebat pe x ce model de telefon are, iar ultimul a scos telefonul

din buzunarul stâng de la pantaloni, i l-a arătat și personal i l-a oferit

acestuia, crezând și sperând că o să-i fie restituit. Sava Scumpu a întrebat

parola pentru a debloca telefonul, care i-a fost comunicată de către x.

Ulterior, Sava Scumpu s-a îndepărtat din acel loc către scările care coboară

spre lac, dar pentru ca să-i înapoieze telefonul i-a solicitat lui x să-i transmită

o recompensă în mărime de 600 lei, comunicându-i să-l sune la numărul său

de telefon, pentru a se întâlni. x a fost de acord cu propunerea, respectiv i-a

permis să plece. Sava Scumpu împreună cu o altă persoană s-au îndreptat

către pădure, iar x s-a apropiat de membrii grupului său. Ulterior, au fost

primite/efectuate mai multe apeluri telefonice de către x dar și de către un

prieten de al său, au vorbit cu Sava Scumpu, au stabilit câteva întâlniri în

diferite locații din mun. Chișinău, dar ultimul nu s-a prezentat pentru a

primi recompensa și a restitui telefonul.

Prima instanță a reîncadrat acțiunile lui Sava Scumpu din baza art. 187

alin.(2) lit. b), e) și f) Cod penal în baza art. 190 alin.(1) Cod penal-escrocheria

adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin inducerea în eroare,

fapt care i-a produs daune considerabile.

- procurorul în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Centru, Botezatu Olesea

care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul

să fie recunoscut vinovat și condamnat conform învinuirii înaintate, în baza

art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal, cu stabilirea pedepsei cu închisoare

pe un termen de 5 ani, fără amendă, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis. Potrivit prevederilor art. 85 Cod penal să-i fie stabilit lui Sava

Scumpu pedeapsă definitivă prin cumul parțial de sentințe, prin adăugarea

la noua pedeapsă, partea neexecutată a pedepsei stabilită prin sentința

Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 08.05.2014, în baza căreia Sava

Scumpu a fost condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal - 6 ani și 6 luni

închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciarul de tip semiînchis, fără

amendă.

- avocatul Danciuc Ghenadie în numele inculpatului Sava Scumpu care a

solicitat casarea integrală a sentinței primei instanțe, cu pronunțarea unei

2

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Sava

Scumpu să fie achitat pe art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal, deoarece fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

3.1. În motivarea apelului acuzatorul de stat a invocat că:

- instanța de judecată eronat a apreciat probele cauzei și greșit a

recalificat acțiunile intenționate ale inculpatului Sava Scumpu în baza art.

190 alin. (1 ) Cod penal;

- în cadrul ședințelor de judecată au fost cercetate probe suficiente și

concludente în vederea stabilirii existenței elementelor componenței de

infracțiune prevăzute la art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal;

- a invocat că, deși este o situație atipică de sustragere a bunurilor,

însăși partea vătămată x a declarat că, a fost amenințat de către inculpatul

Sava Scumpu și alte persoane neidentificate de organul de urmărire penală,

precum că vor aplica forță fizică în privința lui, dacă nu îi va transmite

telefonul mobil. Respectiv anume starea de frică, provocată de Sava Scumpu

a determinat partea vătămată să-i transmită acestuia telefonul mobil. Adică,

x nu a transmis de bună voie cet. Sava Scumpu telefonul său mobil, dar

voința acestuia a fost afectată de frica pe care i-a insuflat-o Sava Scumpu;

- consideră că nu se întrunesc elementele componenței de infracțiune

prevăzute la art. 190 alin. (1) Cod penal, deoarece Sava Scumpu nu a dus în

eroare pe partea vătămată x, dobândind ilegal bunul de la acesta, dar l-a

amenințat cu aplicarea forței fizice, dacă nu îi va transmite bunul, prin ce i-

a afectat voința;

- consideră că pedeapsa aplicată față de condamnatul Sava Scumpu

este prea blândă în raport cu fapta săvârșită de acesta, precum și

personalitatea lui, iar prin aplicarea pedepsei atât de blânde în privința

condamnatului Sava Scumpu scopul pedepsei penale nu va fi realizat.

3.2 În motivarea apelului avocatul a invocat că:

- fiind audiată partea vătămată a declarat că telefonul mobil l-a

transmis de sine stătător lui Sava Scumpu după ce a fost cerut de către acesta

să se uite la el. După care inculpatul Sava Scumpu a plecat împreună cu

telefonul mobil, convingând victima că îi va restitui telefonul mobil.

Declarații similare cu ale părții vătămate au declarat martori audiați în

instanța de judecată;

- nu este de acord cu reîncadrarea juridică a acțiunilor inculpatului din

art. 187 Cod penal în art. 190 Cod penal, din motiv că instanța de judecată

nu are dreptul de a modifica învinuirea, care este un drept exclusiv al

procurorului. Iar, dacă acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele

3

infracțiunii încriminate în învinuire instanța de judecată consideră că

urmează să-l achite pe inculpat, dacă acuzatorul de stat nu a modificat

învinuirea în ședința de judecată.

octombrie 2019, a fost respins ca nefondat apelul avocatului Danciuc

Ghenadie în interesele inculpatului Sava Scumpu.

A fost admis apelul declarat de procurorul, casată total sentința

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 19 iulie 2019 și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Sava

Scumpu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

187 alin. (2) lit. b), e), f) din Codul penal și în baza acestei Legi i-a fost stabilită

pedeapsă sub formă de 5(cinci) ani închisoare, fără amendă.

Conform art.85 Cod penal, prin cumul de sentințe, se adaugă parțial

partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Buiucani din

08 mai 2014, lui Sava Scumpu i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă

de 6 ani închisoare fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

4.1 În motivarea deciziei instanța de apel a menționat că, analizând în

ansamblu probele cauzei penale date prin prisma art.101 Cod procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și

coroborării lor, instanța de apel a concluzionat despre existența în acțiunile

inculpatului a indicilor infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b), e), f)

Cod penal, potrivit elementelor constitutive: „Jaful adică, sustragerea deschisă

a bunurilor altei persoane, săvârșit de două și mai multe persoane, cu amenințarea

aplicării violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei și cu cauzarea

de daune în proporții considerabile”.

Instanța de apel a considerat constatat cu certitudine faptul că, Sava

Scumpu, la 26.02.2017, aproximativ la 17.00 min., în timp ce se afla în

apropierea parcului din str. x din mun. Chișinău, împreună cu x alte

persoane nestabilite la moment de către organul de urmărire penală, având

scopul sustragerii bunurilor altei persoane, în mod deschis, i-au sustras

minorului x telefonul mobil de model „IPhone 5S”, cu IMEI x în valoare de

4200 lei, în care era activată cartela SIM cu nr. x, amenințându-l cu violență

fizică în caz dacă se va adresa organelor de drept. Paguba cauzată părții

vătămate x constituie suma de 4200 lei și care este una considerabilă.

Aceste împrejurări, instanța de apel lea constatat din totalitatea de

probe acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect analizate

și apreciate corespunzător fiind respectate prevederile art. 101 Cod de

4

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor.

Instanța de apel a menționat că, cercetarea judecătorească s-a efectuat

cu respectarea dispozițiilor procesual-penale privind administrarea

probelor, dar acestea au fost apreciate eronat în partea ce ține de,

reîncadrarea acțiunilor inculpatului din prevederile art.187 alin.(2), lit. b),e),

f) Cod penal în cele ale art. 190 alin.(1) Cod penal, fapt ce a condiționat o

nouă apreciere.

Instanța de apel a mai notat, în pofida faptului că, inculpatul Sava

Scumpu nu și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii încriminate,

vinovăția lui se mai dovedește și prin probele acumulate legal în cadrul

cercetării judecătorești, care au fost verificate în cadrul ședinței instanței de

apel și anume, declarațiile părții vătămate x, declarațiile martorului x,

declarațiile martorului Hociuev Zachir, precum și prin mijloacele de probă,

care au fost recercetate și verificate în instanța de apel cum ar fi- informație

902 nr. 2954 din 26.02.2017, proces verbal de sesizare despre săvârșirea sau

pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din 27.02.2017, proces verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 07.03.2017, Proces verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 17.08.2017.

Prin prisma ansamblului de probe pertinente, concludente, veridice,

utile, legal administrate de către prima instanță, cercetate și verificate de

instanța de apel, s-a constatat de către instanța de apel că a fost demonstrată

cert vinovăția inculpatului, Sava Scumpu, în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal Cod Penal.

Concluzia fiind justificată prin existența elementelor constitutive ale

infracțiunii: obiectul juridic special, obiectul material, latura obiectivă.

Instanța de apel a reținut la caz că, inculpatul Sava Scumpu a sustras

în mod deschis de la x telefonul mobil, care a fost evaluat de la suma de 4200

lei. Astfel, prin acțiunile sale inculpatul a cauzat părții vătămate un

prejudiciu patrimonial efectiv și 10 considerabil, fiind constatată și legătura

de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile. În acest

sens, potrivit circumstanțelor cauzei s-a constatat cu certitudine că,

inculpatul Sava Scumpu, la 26.02.2017, aproximativ la 17.00 min., în timp ce

se afla în apropierea parcului din str. x din mun. Chișinău, împreună cu

Pitula Artur alte persoane nestabilite la moment de către organul de

urmărire penală, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, în mod

deschis, i-au sustras minorului x telefonul mobil de model „IPhone 5S”, cu

5

IMEI xx în valoare de 4200 lei, în care era activată cartela SIM cu nr. x,

amenințându-l cu violență fizică în caz dacă se va adresa organelor de drept.

Paguba cauzată părții vătămate x constituie suma de 4200 lei si care este una

considerabilă.

În acest sens, instanța de apel a reținut că, la calificarea infracțiunii de

jaf săvârșit cu aplicarea violenței nepericuloase pentru sănătatea persoanei,

trebuie ținut cont de faptul că, drept violență nepericuloasă pentru viața sau

sănătatea persoanei (art.187 alin.(2) lit. e) Cod penal) se consideră vătămări

neînsemnate, care nu au generat o dereglare a sănătății mai mult de 6 zile,

nici pierderea capacității de muncă sau aplicarea intenționată de lovituri ori

săvârșirea altor acțiuni violente care au cauzat o durere fizică, dacă aceste

acțiuni nu au creat pericol pentru viața și sănătatea victimei.

Pentru calificarea acțiunilor nu are importanță faptul când a fost

aplicată violența nepericuloasă pentru viața sau sănătatea persoanei ori

amenințarea cu o astfel de violență, și anume: până la deposedarea de

bunuri, concomitent cu aceasta sau nemijlocit după deposedare (dar până la

consumarea sustragerii). Este esențial că, în toate acestea cazuri, violența

nepericuloasă pentru viața sau sănătatea persoanei ori amenințarea aplicării

acesteia să aibă destinația de facilitare a săvârșirii sustragerii sau de reținere

la făptuitor a celor sustrase. Totodată, chiar dacă, amenințarea cu care este

însoțită sustragerea are un caracter nedeterminat (neconcretizat). Din

vorbele, gesturile, mimica sau acțiunile de alt gen ale făptuitorului, din

analiza tuturor circumstanțelor faptei săvârșite nu poate fi formulată o

concluzie certă privind gradul de violență - nepericuloasă sau periculoasă

pentru viață sau sănătate - cu care se amenință, fapta urmează a fi calificată

în baza art.187 alin.(2) lit. e) Cod penal.

Instanța de apel, menționat că s-a confirmat, faptul că partea vătămată

a fost amenințată cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau

sănătatea persoanei, cauzată până la deposedarea de bunuri, amenințare

care a avut rolul de facilitare a săvârșirii sustragerii, fapt confirmat prin

declarațiile părții vătămate x, care a declarat că, Sava Scumpu x a întrebat

parola pentru a debloca telefonul, care i-a fost comunicată după ce i-a

înaintat careva amenințări verbale. Martorul x a relatat că:„ telefonul i-a fost

luat din mâini forțat, cel puțin așa i-a comunicat feciorul său, crede că i-a

comunicat drept așa cum a fost…Ține minte că a fost amenințat de către ei

și că telefonul i-a fost luat din mâini feciorului său”. Martorul Hociuev

Zachir, a explicat că, acel grup s-a apropiat de ei cu scopul de a fura ceva, nu

6

cu scop prietenesc, x i-a dat telefonul acelui băiat că s-a speriat ce va fi mai

departe.

Instanța de apel a relatat că nu poate fi reținută versiunea expusă de

către inculpat în cadrul audierii în calitate de învinuit, cu referire la

nevinovăția sa, invocând că:„ Igor s-a apropiat de băieți într-un mod agresiv,

vorbind cu cuvinte necenzurate în privința lor, a lovit cu picioarele în scaun,

după care, împreună cu Pitula Artur „Djambat”, lau retras într-o parte pe un

băiat…Igor s-a apropiat de el și i-a comunicat că au sustras un telefon mobil

împreună cu „Djambat” de la persoana dată. I-a spus lui Igor să-i întoarcă

telefonul înapoi persoanei de la care l-a luat, comunicându-i că nu are de

gând să răspundă pentru faptele lor”, din conținutul procesului- verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din 17.08.2017, reiese că, partea

vătămată minoră x a recunoscut persoana din fotografia cu nr. 5, fiind cet.

Scumpu Sava, că anume el la 26.02.2017, în perioada de timp aproximativ

ora 17.00 i-a sustras în mod deschis telefonul mobil de model Iphone 5S. L-a

recunoscut anume după următoarele semnalmente, culoarea pielii,

trăsăturile feții, culoarea părului întunecat (f.d. 51-52).

Instanța de apel a remarcat că, comiterea infracțiunii incriminate

inculpatului se confirmă și prin informația 902 nr. 2954 din 26.02.2017,

parvenită de la cet. x și procesul- verbal de sesizare despre săvârșirea sau

pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din 27.02.2017, semnat de cet. x pe

faptul sustragerii telefonului mobil de model Iphone 5S de la feciorul său

(f.d. 5).

La calificarea sustragerii, săvârșite cu cauzarea de daune

considerabile art.187 alin.(2) lit. f) Cod penal, este necesar să se țină cont de

faptul că caracterul considerabil al daunei cauzate se stabilește luându-se în

considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă,

starea materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, alte

circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a victimei.

Instanța de apel a considerat necesar a fi luat în vedere faptul că, chiar

dacă aprecierea subiectivă de către victimă este importantă la stabilirea

caracterului considerabil al daunei cauzate, aceasta nu trebuie să influențeze

asupra regulii că prin sustragere poate fi cauzat doar un prejudiciu

patrimonial efectiv (real). Nu trebuie confundat modul de determinare a

prejudiciului patrimonial cu caracterul acestui prejudiciu.

Instanța de apel a reținut că proporțiile considerabile au fost stabilite

în cadrul ședinței de judecată, ținând cont de valoarea bunului sustras,

starea materială și venitul părții vătămate, astfel încât prejudiciul cauzat

7

poate fi considerat ca fiind unul considerabil, care în cazul dat reprezintă

suma de 4200 lei.

Calificativul prevăzut la lit. b) alin. (2) al art. 187 Cod penal, a fost

constatat în cazul speței, menționând că sustragerea se consideră săvîrșită

de două sau mai multe persoane atât în cazul în care la săvârșirea sustragerii

au participat în comun doi sau mai mulți autori fără o înțelegere prealabilă

între ei, cât și în cazul în care la săvârșirea sustragerii au participat două sau

mai multe persoane care s-au înțeles în prealabil despre săvârșirea comună

a sustragerii. Existența înțelegerii prealabile între coautori nu influențează

asupra calificării sustragerii, săvârșite de două sau mai multe persoane, dar

trebuie luată în considerație la individualizarea pedepsei.

Instanța de apel a menționat că, comiterea faptei de mai multe

persoane se confirmă și prin procesul verbal de recunoaștere a persoanei

după fotografie din 07.03.2017, potrivit căruia partea vătămată minoră x a

recunoscut persoane din fotografie cu nr. 5, fiind cet. x, că anume el la

26.02.2017, în perioada de timp aproximativ ora 17.00 i-a sustras în mod

deschis telefonul mobil de model Iphone 5S. L-a recunoscut anume după

următoarele semnalmente, forma feței, nasului, după freză, fiind de culoare

închisă a pielii (f.d. 16);

Instanța de apel a reținut și faptul că, întrunirea laturii obiective a

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal se confirmă

prin declarațiile părții vătămate, care corespund probelor materiale

administrate. Partea vătămată i-a recunoscut pe x și Sava Scumpu ca fiind

persoanele care iau sustras în mod deschis la 26.02.2017, în perioada de timp

aproximativ ora 17.00 telefonul mobil de model Iphone 5S. În planul laturii

subiective a infracțiunii prevăzute de art.187 Cod penal, se exprimă în

primul rând prin intenție față de urmările prejudiciabile primare și prin

imprudență față de urmările prejudiciabile secundare.

Instanța de apel a reținut că, în vederea existenței agravantei potrivit

art. 187 alin.(2) lit. e) este necesar ca inculpatul în mod conștient să amenințe

partea vătămată x, iar în speța dată este prezentă intenția directă a acestuia

în vederea amenințării cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau

sănătatea persoanei, în vederea facilitării comiterii jafului, astfel cele comise

de inculpatul Scumpu Sava corect au fost încadrate juridic în baza art. 187

alin.(2) lit. b), e) și f) Cod penal.

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art.187 CP RM se

caracterizează, în primul rând, prin vinovăție sub formă de intenție directă.

8

La calificarea faptei este obligatorie stabilirea scopului special - a scopului

de cupiditate, iar inculpatul a avut scopul de a obține un profit.

În sensul expus, instanța de apel a notat că, nu pot fi reținute alegațiile

primei instanțe, precum că, în cazul dat lipsește un element esențial al laturii

subiective și anume vinovăția sub formă de intenție directă, în cazul dat a

fost probată existența laturii subiective a acestei componențe de infracțiuni,

și anume intenția de a sustrage careva bunuri și fiind stabilit scopul de

cupiditate (de profit), care este obligatoriu în cazul infracțiunii de jaf.

Instanța de apel a considerat necesar a se reține că, probele

administrate și cercetate în cadrul cercetării judecătorești confirmă, că

inculpatul a însușit telefonul mobil și nu avea drept scop restituirea

telefonului mobil, acțiunile post infracționale ale acestuia care a solicitat să-

i fie transmisă o recompensă în sumă de 600 lei, comunicându-i părții

vătămate să-l apeleze pe inculpat pentru a stabili o întâlnire în acest sens,

ulterior, au fost primite/efectuate mai multe apeluri telefonice de către x dar

și de un prieten de al său, au vorbit cu Sava Scumpu, au stabilit câteva

întâlniri în diferite locații din mun. Chișinău, dar ultimul nu s-a prezentat

pentru a primi recompensa și a restitui telefonul, doar întăresc poziția că

acesta și l-a atribuit.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță arbitrar a reîncadrat

acțiunile acestuia din prevederile art. 187 alin.(2) lit. b), e) și f) Cod penal în

baza art. 190 alin.(1) Cod penal, deoarece a avut loc sustragerea deschisă la

26.02.2017, în perioada de timp aproximativ ora 17.00 a telefonului mobil de

model Iphone 5S a fost stabilită în afara oricărui dubiu și inculpatul Sava

Scumpu a comis jaful calificat.

Astfel acțiunile inculpatului Sava Scumpu au fost încadrate juridic în

prevederile art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal.

Instanța de apel a stabilit că, inculpatul Sava Scumpu a comis

infracțiunea de jaf incriminată acestuia iar, potrivit prevederilor art. 21 alin.

(1) Cod penal, el este pasibil de răspundere penală.

Totodată, instanța de apel a menționat că, reîncadrând acțiunile

inculpatului din art. 187 alin.(2) lit. b),e), f) Cod penal în art.190 alin.(1) Cod

penal, prima instanță a constatat, că la data de 26.02.2017, aproximativ la ora

17:00, Sava Scumpu împreună cu mai multe persoane în privința cărora

cauza penală a fost disjunsă, în timp ce se afla în apropierea parcului din str.

x din mun. Chișinău s-au apropiat de un alt grup de persoane și i-a întrebat

cine este cel mai matur (mare), iar membrii acelui grup au arătat la x și încă

doi prieteni de ai săi. După care unii din membrii grupului din care făcea

9

parte Sava Scumpu au purtat discuții separate cu câțiva membri grupului

din care făcea parte x. Nemijlocit Sava Scumpu l-a invitat pe x la o discuție

separată, discuție ce a durat în timp aproximativ 10 min, distanțându-se de

cele două grupuri de persoane la o distanță aproximativ de 10-15 metri. În

cadrul discuției Sava Scumpu l-a întrebat pe x ce model de telefon are, iar

ultimul a scos telefonul din buzunarul stâng de la pantaloni, i l-a arătat și

personal i l-a oferit acestuia, crezând și sperând că o să-i fie restituit. Sava

Scumpu a întrebat parola pentru a debloca telefonul, care i-a fost comunicată

de către x. Ulterior, Sava Scumpu s-a îndepărtat din acel loc către scările care

coboară spre lac, dar pentru ca să-i înapoieze telefonul i-a solicitat lui x să-i

transmită o recompensă în mărime de 600 lei, comunicându-i să-l sune la

numărul său de telefon, pentru a se întâlni. x a fost de acord cu propunerea,

respectiv i-a permis să plece. Sava Scumpu împreună cu o altă persoană s-

au îndreptat către pădure, iar x s-a apropiat de membrii grupului său.

Ulterior, au fost primite/efectuate mai multe apeluri telefonice de către x dar

și de către un prieten de al său, au vorbit cu Sava Scumpu, au stabilit câteva

întâlniri în diferite locații din mun. Chișinău, dar ultimul nu s-a prezentat

pentru a primi recompensa și a restitui telefonul.

Instanța de apel a remarcat că, prima instanță nu a luat în considerare

faptul că partea vătămată x a declarat că a fost amenințat de către inculpatul

Sava Scumpu și alte persoane neidentificate de organul de urmărire penală,

precum că vor aplica forță fizică în privința lui, dacă nu îi va transmite

telefonul mobil. Respectiv anume starea de frică, provocată de Sava Scumpu

a determinat partea vătămată să-i transmită acestuia telefonul mobil. Adică

x nu a transmis de bună voie lui Sava Scumpu telefonul său mobil, dar voința

acestuia a fost afectată de frica pe care i-a insuflat-o Sava Scumpu. Este

necesar ca instanțele judecătorești să ia în considerație că în cazul

escrocheriei (art.190 Cod penal) victima transmite benevol bunurile către

făptuitor, sub influența înșelăciunii sau a abuzului de încredere. Obiect

material al escrocheriei îl pot constitui bunurile, precum și drepturile asupra

acestora, dobândite în mod ilicit. Drepturile dobândite ilicit asupra

bunurilor vor constitui obiect material al escrocheriei, dacă ele asigură în

continuare posibilitatea de a deține, a folosi și a dispune de obiectul

escrocheriei (bunul).

Instanța de apel a menționat, că nu sunt întrunite elementele

componenței de infracțiune prevăzute la art. 190 alin. (1) Cod penal,

deoarece Sava Scumpu nu a dus în eroare pe partea vătămată x dobândind

10

ilegal bunul de la acesta, dar l-a amenințat cu aplicarea forței fizice, dacă nu

îi va transmite bunul, prin ce i-a afectat voința.

Instanța de apel a reiterat că, prima instanță și-a întemeiat poziția în

vederea existenței elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

190 alin.(1) Cod penal pe faptul că martorul Hociuev Zachir a menționat că

el crede că partea vătămată i-a transmis singur telefonul, iar partea vătămată

a declarat că personal i-a oferit telefonul inculpatului, crezând și sperând că

o să-i fie restituit, însă această poziție nu fost reținută de către instanța de

apel, martorul Hociuev Zachir, a precizat că, acel grup s-a apropiat de ei cu

scopul de a fura ceva, nu cu scop prietenesc. x i-a dat telefonul acelui băiat

că s-a speriat ce va fi mai departe.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele avocatului

invocate în cererea de apel referitor la necesitatea achitării inculpatului,

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin

ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, reverificate în instanța

de apel.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate și declarative argumentele

avocatului invocate în cererea de apel precum că, prima instanță arbitrar l-a

condamnat pe Sava Scumpu în baza art.190 alin.(1) Cod penal, deoarece o

astfel de învinuire acestuia nu i-a fost incriminată, totodată ultimul urmând

a fi achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. b), e) și

f) Cod penal, deoarece totalitatea probelor administrate în cadrul întregului

proces penal cu certitudine și fără echivoc stabilesc vinovăția acestuia de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. b), e) și f) Cod penal.

Partea vătămată, la fel ca și martorii acuzării au fost audiați în ședința

de judecată conform rigorilor procesuale, nefiind invocate careva încălcări

în desfășurarea procesului penal, participanții la proces având posibilitatea

să adreseze întrebări și obiecții, care însă, reieșind din materialele dosarului,

nu au fost înaintate.

Cu referire la alegațiile apelantului precum că, inculpatul Sava

Scumpu nu și-a recunoscut vinovăția și acesta a comunicat că partea

vătămată x de sine stătător i-a dat telefonul său mobil, instanța de apel nu

lea reținut, considerându-le drept o versiune de apărare, care nu este

susținută de probe concludente și urmează scopul eschivării inculpatului de

la răspundere penală pentru comiterea faptei incriminate și un drept al

acestuia de a de a nu se auto incrimina.

Instanța de apel a menționat că, din conținutul argumentelor

apelantului de achitare, nu se desprinde nici un motiv de natură juridică în

11

baza căruia să constate lipsa vinovăției inculpatului de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. b), e) și f) Cod penal, deoarece nu se referă

la cazul în care ar rezulta încălcarea esențială a legii, iar reîncadrarea

acțiunilor acestuia în art. 190 alin.(1) Cod penal nu constituie motiv de

achitare.

Instanța de apel a combătut argumentul invocat de apărare în apelul

declarat precum că învinuirea adusă inculpatului nu și-a găsit confirmarea,

or de către instanța de apel au fost apreciate toate probele coroborate în

ansamblu din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar versiunea apărării nu și-a găsit confirmare.

Alegațiile apărării precum că instanța de judecată urma să aprecieze

critic declarațiile însăși părții vătămate, care sunt contradictorii și dubioase,

și nu declarațiile inculpatului care au fost întotdeauna veridice și stabile nu

au fost reținute de instanța de apel deoarece poziția inculpatului care

pledează nevinovat are un caracter declarativ iar circumstanțele relatate de

inculpat nu au fost dovedite prin probe pertinente și concludente cazului,

totodată fiind în contradicție cu materialele cauzei.

Argumentele invocate de apărare în apelul declarat precum că instanța

de judecată urma să dea o apreciere critică declarațiilor părții vătămate

instanța de apel nu lea reținut, acestea fiind veridice, pertinente și

concludente, coroborând între ele și fiind susținute și confirmate prin

declarațiile martorilor x, Hociuev Rustam, declarațiile fiind consecvente,

completându-se reciproc, date sub jurământ, fiind avertizați de răspundere

penală pentru declarații false, iar temei de a nu crede acestor declarații

instanța de apel nu are.

Instanța de apel la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului

pedepsei inculpatului, Sava Scumpu, a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75

Cod Penal, în coroborare și cu regula nr. 6 din Recomandarea Nr. R (92) 16

a Comitetului de miniștri către statele membre referitoare la regulile

europene asupra sancțiunilor aplicate în comunitate, adoptată de Comitetul

de Miniștri la 19 octombrie 1992, cu ocazia celei de a 482-a reuniune a

Delegațiilor de Miniștri, potrivit căreia „natura și durata sancțiunilor și

măsurilor aplicate în comunitate trebuie de asemenea să fie proporțională cu

gravitatea infracțiunii pentru care un delincvent a fost condamnat sau o

persoană este inculpată, cât și cu situația personală a acesteia ținând cont de

circumstanțele săvârșirii infracțiunii”.

avocatul Danciuc Ghenadie în numele inculpatului, prin care în baza pct. 6),

12

8), 10), alin. (1), art. 427 Cod de procedură penală, solicitat casarea sentinței

sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 19 iulie 2019 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, din 30 octombrie 2019,

pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a lui Sava Scumpu din motivul

lipsei elementelor constitutive ale infracțiunii.

5.1 În motivarea cererii de recurs avocatul Danciuc Ghenadie în

numele inculpatului, a invocat că:

- consideră că sentința și decizia sunt afectate de erori de drept

hotărârile atacate nu cuprind motivele pe cate se întemeiază soluția, sau

instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția

instanțelor, fapta condamnatului nu întrunește elementele infracțiuni, s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;

- consideră că prima instanță neîntemeiat a recalificat acțiunile

inculpatului depășind limitele judecării cauzei penale, contrar competenței

instanței care nu avea dreptul de a înainta învinuiri sau a recalifica acțiunile

într-o altă învinuire;

- atât prima instanță cât și instanța de apel nu a luat în considerare

motivele invocate de apărare;

- prima instanță l-a condamnat pe inculpat pentru o infracțiune

neprevăzută în rechizitoriu, pentru care nu a fost pornită urmărire penală,

depășind competența și limitele judecării cauzei;

- consideră că instanța de apel a dat o apreciere greșită a probelor, prin

stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului

acestora prin ce a creat o eroare gravă de fapt;

- judecând cauza în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu,

consideră că instanța de apel urma să-l achite pe inculpat din motivul lipsei

în acțiunile acestuia a elementelor infracțiunii încriminate în rechizitoriu.

declarate în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea

sunt vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

13

instanțele de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Cu referire la recursul declarat de avocatul Danciuc Ghenadie în

numele inculpatului, Colegiul reține că, ca eroare de drept potrivit căreia

hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului ordinar autorul a

indicat pct. 6), 8) și 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, deoarece

în opinia autorului recursului hotărârea atacată nu cuprind motivele pe cate se

întemeiază soluția, sau instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt care a afectat

soluția instanțelor, fapta condamnatului nu întrunește elementele infracțiuni, s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Referitor la argumentul recurentului precum că, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței, instanța de recurs precizează că avocatul

referindu-se la pct. 6 din norma menționată, nu a concretizat care din aceste

temeiuri le pune la baza cererii de recurs înaintată și prin ce se confirmă

aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de către instanța de recurs a temeiului

din cele menționate este inadmisibilă și prin urmare, prevederile art.427 alin.

(1) pct.6) Cod de procedură penală, nu-și găsesc confirmare la examinarea

cauzei în ordine de recurs ordinar.

Instanța de recurs menționează însă că, prevederile la care se referă

autorul recursului nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței

erorilor de drept, care ar servi ca temei de implicare a instanței în sensul

casării deciziei instanței de apel.

Colegiul penal raportând temeiul invocat de recurent cu motivarea

deciziei instanței de apel consideră că, în speța examinată de către instanța

de apel n-au fost admise erorile de drept sub aspectele invocate de recurent,

deci, erori care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în

sensul casării deciziei contestate, deoarece decizia instanței de apel

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată, decizia atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

instanța de apel nu a admis nici o eroare care să afecteze soluția instanței,

fără a fi identificate neclaritățile specificate de recurent, mai mult se constată

că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.414

alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, în legătură cu ce nu se

14

constată prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

Totodată, instanța de recurs ordinar, constată că presupusa eroare

prevăzută la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele erori de

drept invocate de recurent. Verificând probatoriul administrat în cauză prin

prisma opiniei recurentului, în sensul că inculpatul nu este vinovat de

comiterea infracțiunii imputate, Colegiul o consideră neîntemeiată.

La acest capitol se remarcă că, sub aspectul situației de „neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea

persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește

latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Astfel, instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate

în recurs, referitor la nevinovăția inculpatului, au fost obiect de dispută în

cadrul instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios

și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care

Colegiul penal le însușește.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că situația de fapt a fost just

stabilită de către instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului

ansamblu probator administrat și expus în pct. 4.1. al prezentei decizii,

încadrarea juridică dată faptei este corectă și corespunde situației de fapt

reținute, corect instanța ajungând la concluzia privind casarea sentinței,

stabilirea vinovăției inculpatului Sava Scumpu și aplicarea unei pedepse

echitabile.

În contextul expus, Colegiul penal mai reține faptul că argumentul

precum că, nu au fost întrunite elementele infracțiunii este neîntemeiat și

constituie o interpretare subiectivă a recurentului, or, instanța ierarhic

inferioară corect a conchis că în acțiunile lui Sava Scumpu sunt prezente

toate elementele constitutive a infracțiunilor prevăzute de art. 187 alin. (2),

lit. b), e), f) Cod penal, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și

pentru a evita repetări inutile le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând

un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de

proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

15

furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile

esențiale supuse atenției sale.

În ansamblu avocatul nu este de-acord cu starea de fapt stabilită de

instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului.

Motivele precum că instanța de apel a dat o apreciere greșită a probelor, prin

stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora

prin ce a creat o eroare gravă de fapt, Colegiul le consideră drept lipsite de temei,

or, prin prisma ansamblului de probe pertinente, concludente, veridice,

utile, legal administrate de către prima instanță, cercetate și verificate de

instanța de apel, instanța de apel a constatat că a fost demonstrată cert

vinovăția inculpatului, Sava Scumpu, în comiterea infracțiunilor prevăzute

de art. 187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal Cod Penal.

Concluzia instanței de apel este justificată prin constatarea existenței

elementelor constitutive ale infracțiunii: obiectul juridic special, obiectul

material, latura obiectivă, latura subiectivă. Toate elementele constitutive ale

infracțiunii au fost descrise detaliat (f.d.18-21), iar încadrarea juridică justă a

acțiunilor infracționale ale inculpatului, Sava Scumpu, a fost făcută în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor

de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, legal

administrate de către prima instanță, cercetate și verificate de instanța de

apel inclusiv declarațiile părții vătămate x, declarațiile martorului x,

declarațiile martorului Hociuev Zachir.

În ce privește argumentul care reprezintă eroarea de drept prevăzută

la pct.10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, analizat în raport cu

motivele invocate, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare.

Astfel, instanța de recurs ordinar susține că, pedeapsa individualizată

inculpatului, corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului

pedepsei penale.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea acestuia, cât și din partea altor persoane.

Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei penale, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

16

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Din conținutul componenței de infracțiune prevăzute de art. 187

alin.(2) lit. b), e), f) Cod Penal, (în vigoare la momentul comiterii faptei) reiese

stabilirea de către legiuitor a unei pedepse sub formă de închisoare de la 5 la

7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 850 la 1350 unități convenționale.

În acest sens, instanța de apel a considerat că scopul educativ și

preventiv al pedepsei aplicate în cauza penală dată în privința inculpatului,

Scumpu Sava, nu poate fi atinsă decât prin aplicarea pedepsei penale cu

închisoarea, deoarece în privința acestuia deja a fost anterior suspendată

executarea pedepsei închisorii, ultimul nu și-a făcut concluziile de rigoare,

astfel a comis jaful.

Totodată, instanța de apel a reținut că, inculpatul Sava Scumpu a fost

condamnat prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

08.05.2014, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) din

Codul penal, stabilindu-i o pedeapsă sub forma de închisoare pe un termen

de 3 (trei) ani închisoare, dar a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei stabilite inculpatului, pe un termen de probă de 3 (trei) ani. Astfel,

la aplicarea pedepsei definitive inculpatului s-a stabilit ca fiind întrunite

condițiile aplicării prevederilor art. 85 alin.(1) Cod Penal.

Colegiul penal menționează că, chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor

circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse

în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat inculpatul.

De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în

vedere principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care

se măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator,

urmând ca celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana

infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire

la gradul de pericol social concret al activității infracționale săvârșite.

Analizând materialele cauzei și decizia instanței de apel, care este bine

argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de

procedură penală, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce

ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate, iar vinovăția

inculpatului fiind stabilită indubitabil cu respectarea normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, iar pedeapsa stabilită inculpatului

17

fiind aplicată de către instanța de apel în conformitate cu legea și în limitele

acesteia, de aceea Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului

ordinar declarat de către avocatul Danciuc Ghenadie în numele inculpatului,

ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Danciuc

Ghenadie în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2019, în cauza penală în privința

lui Sava Scumpu x, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 05 iunie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

18