ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 29.05.2020

1ra-922/2020 — art. 287 alin. 3, 151 alin. 1 CP

HOTĂRÂRE

29.05.2020

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: art. 287 alin. 3, 151 alin. 1 CP
Temei legal: art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

1ra-922/2020 — art. 287 alin. 3, 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-922/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Nadejda Toma,

Victor Burduh,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Djulieta

Devder, împotriva sentinței Judecătoriei Ungheni din 07 mai 2018 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2019, în privința

inculpatului

Șchiopu Andrei XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 26.09.2016 – 07.05.2018,

instanța de apel: 31.05.2018 – 20.11.2019,

instanța de recurs: 03.02.2020 – 12.05.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 07 mai 2018, Șchiopu Andrei a fost

achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (3) Cod

penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Șchiopu Andrei a fost condamnat în baza art. 151 alin. (3) Cod penal la 5 ani

închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pentru o perioadă de probațiune de 5 ani.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Bătrînu I. prejudiciul material în

sumă de 11.056, 89 lei și moral în mărime de 20.000 lei.

Instanța de fond a constatat că Șchiopu A. se învinuiește că la 21

februarie 2015, în jurul orei 23.00, aflându-se în stradă în XXXXXX, XXXXXX,

la poarta gospodăriei sale, având în mână un obiect special adaptat pentru cauzarea

leziunilor corporale, și anume, o bâtă de baseball, intenționat, fără motiv, încălcând

grosolan ordinea publică și exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, cu

o deosebită obrăznicie, i-a aplicat cu acea bâtă o lovitură în regiunea brațului

drept lui Bătrânu I., provocându-i dureri fizice, după care le-a adresat cuvinte

necenzurate celor din jur.

Tot el, la 21 februarie 2015, în jurul orei 23.00, aflându-se în stradă în

XXXXXX, XXXXXX, la poarta gospodăriei sale, având în mână un obiect special

adaptat pentru cauzarea leziunilor corporale, și anume, o bâtă de baseball,

intenționat, urmărind scopul cauzării vătămării corporale, i-a aplicat cu acea bâtă

o lovitură în regiunea brațului drept și una în regiunea capului lui Bătrânu I.,

cauzându-i, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 141D din 08.09.2015,

traumă cranio-cerebrală sub formă de comoție cerebrală și fractura liniară a osului

temporal stâng cu hematom epidural, care au fost produse prin acțiunea obiectului

dur contondent, în timpul și circumstanțele indicate și se califică ca vătămări

grave, periculoase pentru viață.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că în fața

porții sale era Drăgan I. și partea vătămată. Ultimul l-a apucat de haine și îl trăgea

în mijlocul drumului. A încercat să se elibereze cu mâna stângă, deoarece în

dreapta avea bâta, pe care a luat-o pentru a-i speria și, deoarece nu i-a reușit, a

hotărât să-l lovească cu bâta. Prima lovitură i-a aplicat-o peste umărul stâng și

acesta a făcut câțiva pași în urmă, iar Drăgan I. s-a speriat și a fugit, strigând că pe

Bătrînu I. îl bate. În acest timp, Bătrânu I. a ridicat vocea la el și atunci l-a mai

lovit o dată cu bâta, posibil în cap, deoarece partea vătămată s-a dat în urmă și a

pus mâna la cap.

Partea vătămată Bătrînu I. a relatat că împreună cu Drăgan I. s-au oprit la

poarta inculpatului. Drăgan I. l-a strigat. Când a ieșit inculpatul, a simțit o lovitură

la mâna dreaptă, s-a întors și l-a întrebat de ce l-a lovit, apoi i-a fost aplicată o

lovitură în cap. Câteva minute nu a auzit și nu a văzut nimic. A pus mâna la cap și

a văzut că îi curge sânge. După lovitura primită i-a scăzut vederea, are dureri de

cap și amețeli. La spital a fost internat a doua zi, deoarece seara s-a simțit rău.

Inițial a fost internat la spitalul din XXXXXX, apoi a fost transferat la Chișinău.

Martorul Drăgan I. a comunicat că i-a spus părții vătămate și celorlalți să

meargă la inculpat acasă ca să clarifice de ce vrea să-l bată. L-a strigat la poartă.

Inculpatul a ieșit cu o bâtă în mână și l-a lovit pe Bătrînu I., iar el a fugit în direcția

în care plecase ceilalți băieți. Ulterior, a văzut că partea vătămată era lovită la cap,

curgea sânge.

În asemenea circumstanțe, inculpatul nu este vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (3) Cod penal, nefiind întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de huliganism agravat, acesta urmând a fi achitat.

Ori, este constatat că la 21 februarie 2015, în jurul orei 23.00, inculpatul,

fiind acasă, a auzit că cineva bate la poartă. A ieșit în ogradă și l-a văzut pe Drăgan

I. care venise pentru a-l întreba despre faptul că a mers la discotecă cu prietena lui.

Au hotărât să se bată pentru a clarifica cine este mai puternic. Împreună cu Drăgan

I. era și partea vătămată. Astfel, inculpatul, având intenția vătămării intenționate a

integrității corporale, s-a dus în casă și a luat bâta, a ieșit în stradă și, fără a spune

ceva, i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu bâta peste mână și una peste cap.

Drăgan I., văzând inculpatul cu bâta în mână, a fugit. Până a se întoarce din casă cu

bâta și în timpul conflictului, nimeni nu i-a adresat cuvinte necenzurate

inculpatului. Gălăgia s-a produs după aplicarea loviturilor, motiv din care în

stradă au ieșit Șchiopu A. și Șchiopu N., faptul dat fiind confirmat prin

declarațiile participanților la proces.

Deci, nu a fost stabilit că inculpatul a manifestat o vădită lipsă de respect

față de societate, a acționat cu o deosebită obrăznicie, iar prin aplicarea bâtei

asupra părții vătămate, acesta a avut intenția de a-i cauza vătămări ale integrității

corporale și nu de a încălca grosolan ordinea publică.

Totodată, este stabilit că incidentul s-a produs într-un loc public, în stradă,

fiind prezenți inculpatul, partea vătămată și martorul Drăgan I., însă în ședința de

judecată nu s-a constatat că inculpatul, prin acțiunile sale, a încălcat grosolan

ordinea publică și că a acționat cu o deosebită obrăznicie, fiind demonstrat că

unica acțiune săvârșită de inculpat a fost faptul că, având bâta, a ieșit în stradă și

intenționat i-a aplicat părții vătămate două lovituri peste corp, cauzându-i leziuni

corporale grave, periculoase pentru viață.

Prin urmare, vina inculpatului în săvârșirea acțiunilor intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, exprimate printr-o vădită lipsă de respect față de

societate, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, cu o deosebită

obrăznicie, acțiuni săvârșite cu aplicarea unei obiect pentru vătămarea integrității

corporale sau a sănătății nu a fost confirmată prin probe pertinente și concludente,

în acțiunile acestuia lipsind latura obiectivă a infracțiunii, ori, sentința de

condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, iar dubiile în probarea învinuirii

urmează a fi interpretate în favoarea inculpatului, circumstanțe în care acesta

urmează a fi achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute la art. 287

alin. (3) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În același timp, prin probele administrate a fost răsturnată prezumția de

nevinovăție a inculpatului fiind dovedită vinovăția acestuia în comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 151 alin. (1) Cod penal, fiind întrunite elementele

infracțiunii incriminate.

Astfel, a fost stabilit că la 21 februarie 2015, în jurul orei 23.00, inculpatul,

aflându-se în stradă în XXXXXX, XXXXXX, la poarta gospodăriei sale, având în

mână un obiect special adaptat pentru cauzarea leziunilor corporale, și anume, o

bâtă de baseball, intenționat, urmărind scopul cauzării vătămării corporale, i-a

aplicat cu acea bâtă o lovitură în regiunea brațului drept și una în regiunea

capului lui Bătrânu I., cauzându-i, potrivit raportului de expertiză medico-legală

nr. 141D din 08.09.2015, traumă cranio-cerebrală sub formă de comoție cerebrală

și fractura liniară a osului temporal stâng cu hematom epidural, care au fost

produse prin acțiunea obiectului dur contondent, în timpul și circumstanțele

indicate și se califică ca vătămări grave, periculoase pentru viață.

Totodată, instanța a statuat că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi

penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate, prin dispunerea efectuării expertizelor judiciare, constituie cheltuieli

judiciare ce sunt achitate din bugetul de stat.

Procurorul în Procuratura raionului Nisporeni, Gheorghe Caragia, a

declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 4 ani închisoare,

art. 151 alin. (1) Cod penal la 7 ani închisoare, în temeiul art. 84 Cod penal urmând

a-i fi stabilită pedeapsa definitivă de 9 ani închisoare, cu încasarea cheltuielilor

judiciare în sumă de 1374 lei.

Apelantul a invocat că instanța de fond a omis declarațiile inculpatului că

observând că Drăgan I. era cu Bătrînu I., iar pe stradă în deal se mai auzeau voci,

el a început să-i amenințe că dacă nu vor pleca o vor lua, ceea ce a și făcut.

Ori, acțiunile huliganice ale inculpatului nu s-au limitat doar la aplicarea

loviturilor într-un loc public, ci loviturile primite de partea vătămată, au avut loc ca

urmare a unui concurs real de infracțiuni, manifestat prin acțiuni intenționate de

încălcare grosolană a ordinii publice, însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței

și aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei.

Mai mult, la stabilirea pedepsei pentru infracțiunea prevăzută la art. 151 alin.

(1) Cod penal, instanța nu a stabilit nici o circumstanță atenuantă sau agravantă,

dar i-a aplicat inculpatului pedeapsa minimă.

La aplicarea pedepsei, instanța nu a ținut cont că din momentul săvârșirii

infracțiunii și până la pronunțarea sentinței au trecut mai mult de 3 ani, perioadă în

care inculpatul nu și-a cerut iertare de la partea vătămată, nu a achitat prejudiciul

cauzat în urma acțiunilor sale ilegale și nu a manifestat regret față de cele săvârșite,

dimpotrivă, încercând pe parcursul examinării cauzei să se îndreptățească,

invocând că acțiunile au fost de autoapărare.

Totodată, potrivit art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

3.1. A declarat apel și avocatul Vitalie Țaulean, solicitând casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat și pe art. 151

alin. (1) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat și fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Apelantul a indicat că fapta n-a fost săvârșită de inculpat, nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii, iar fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

Potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă

instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în

limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Însă, în cadrul ședinței judiciare n-a fost probat faptul că vătămarea

corporală gravă este rezultatul unor acțiuni de lovire aplicate părții vătămate de

către inculpat.

Ori, a fost stabilit cu certitudine că parte vătămată, împreună și de acord

comun cu Drăgan V., Dragan I., Trofin G. și Șișcanu O., după ce au consumat

băuturi alcoolice acasă la Bătrânu I., din motive de răzbunare determinate de un

pretins conflict, au hotărât să meargă la domiciliul inculpatului, pentru a-l agresa

fizic. Astfel, inițiatorii sau autorii actului de huliganism sunt partea vătămată,

Drăgan V., Dragan I., Trofin G. și Șișcanu O.

Deci, condamnarea inculpatului este vădit neîntemeiată, deoarece acțiunile

incriminate acestuia constituie o cauză care înlătură caracterul penal și cade sub

incidența art. 36 alin. (2) Cod penal, potrivit căruia, este în stare de legitimă

apărare persoana care săvârșește fapta pentru a respinge un atac direct, imediat,

material și real îndreptat împotriva sa, a altei persoane sau împotriva unui interes

public și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul

public.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20

noiembrie 2019, apelurile au fost respinse, ca nefondate.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond a analizat obiectiv probele, just

concluzionând asupra vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute la

art. 151 alin. (1) Cod penal și nevinovăția acestuia în comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 287 alin. (3) Cod penal.

Astfel, nu există probe care ar confirma existența laturii obiective a

infracțiunii de huliganism în acțiunile inculpatului, ori acesta nu a săvârșit

acțiunea ilegală de huliganism.

În același timp, în acțiunile inculpatului lipsesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (3) Cod penal, și anume nu se atestă prezența

laturii obiective a intenției huliganice, deoarece acuzarea nu a probat faptul că

inculpatul ar fi încălcat intenționat regulile sociale și morale de conviețuire, într-un

mod grosolan și demonstrativ, prin necuviință, neobrăzare, comportare

batjocoritoare cu cetățenii, prin înjosire a onoarei și demnității persoanei, încălcare

îndelungată și insistentă a ordinii publice.

Ori, obiectul juridic principal al componenței de infracțiune prevăzut la art.

287 alin. (3) Cod penal îl constituie relațiile sociale cu privire la ordinea publică,

apărate împotriva infracțiunii de huliganism, iar obiectul juridic secundar îl

formează relațiile sociale cu privire la integritatea corporală, sănătatea sau

libertatea psihică (morală) a persoanei.

Deci, acțiunile inculpatului nu pot fi încadrate în baza concursului real de

infracțiuni, iar calificarea nu se va face conform art. 287 și art. 151 Cod penal,

deoarece infracțiunea de huliganism nu este urmată de infracțiunea de

vătămarea intenționată gravă a integrității corporale ori a sănătății.

Față de partea vătămată a avut loc o singură acțiune, manifestată prin

aplicarea violenței asupra acesteia, o lovitură cu bâta în regiunea capului, iar alta

- în regiunea brațului drept, fiindu-i cauzată o vătămare corporală gravă,

periculoasă pentru viață. Infracțiunea de huliganism încriminată inculpatului nu a

fost urmată de aplicarea violenței față de partea vătămată, aceste acțiuni au avut loc

concomitent în același timp, iar vătămările grave cauzate părții vătămate nu pot fi

reținute la calificare în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, raționament ce este dedus

din pedepsele prevăzute de art. 151 Cod penal.

Totodată, în cazul în care violența aplicată de către făptuitor în legătură cu

încălcarea grosolană a ordinii publice se exprimă sub forma vătămării grave,

calificarea se va face potrivit art. 151 Codul penal, învinuire ce a fost înaintată

inculpatului. Potrivit regulii absorbției, infracțiunea de huliganism nu poate absorbi

infracțiunea prevăzută de art. 151 Codul penal, deoarece infracțiunea absorbantă

trebuie să prevadă o pedeapsă mai aspră decât infracțiunea absorbită.

Aceleași acțiuni violente ale inculpatului au stat la baza calificării faptei

conform 151 alin. (1) și art. 287 alin. (3) Cod penal, iar în concluzie fiind aplicată

o singură dată, violența nu poate fi reținută de două ori la calificare, prima dată în

contextul infracțiunii prevăzute de art. 151 Cod penal, a doua oară - ca expresie a

infracțiunii de huliganism prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal.

Mai mult, în sensul art. 287 Cod penal, prin violență se are în vedere

violența soldată fie cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății, fie

cu leziuni corporale care nu presupun nici dereglarea de scurtă durată a sănătății,

nici pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de muncă.

Însă, instanța nu a ținut cont că de către inculpat, nu a fost aplicată o

singură acțiune violentă față de partea vătămată, care s-a soldat cu cauzarea

vătămării grave a integrității corporale, dar inculpatul a aplicat mai multe

lovituri, o lovitură cu bâta în regiunea capului și altă lovitură în regiunea

brațului drept, în ansamblu, vătămările corporale primite de partea vătămată, se

califică ca vătămare corporală gravă. Deoarece, aceste circumstanțe au stat la

baza calificării acțiunilor inculpatului în temeiul prevederilor art. 151 Cod penal și

este posibil ca vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății

să reprezinte violența care este aplicată tocmai în legătură cu încălcarea grosolană

a ordinii publice. În acest caz calificarea urmează a fi făcută doar în baza art. 151

Cod penal. Nu este admisibilă aplicarea răspunderii în baza art. 151 și art. 287 Cod

penal. Or, principiul de neadmitere a sancționării duble a aceleiași fapte interzice

tragerea de două ori la răspundere penală pentru aceeași faptă. În astfel de cazuri

violența este desemnată prin sintagma aceeași faptă.

Deci, este întemeiată poziția instanței de fond că în acțiunile inculpatului nu

s-a stabilit că acesta a manifestat o vădită lipsă de respect față de societate, a

acționat cu o deosebită obrăznicie, iar prin aplicarea unui obiect, a bâtei asupra

părții vătămate, acesta a avut scopul de a-i cauza vătămări ale integrității corporale,

dar nu de a încălca grosolan ordinea publică.

A fost stabilit că incidentul a avut loc într-un loc public, în strada

XXXXXX, XXXXXX, unde erau prezenți inculpatul, partea vătămată și martorul

Drăgan I., iar în ședința de judecată nu a fost demonstrat că inculpatul, prin

acțiunile sale, a încălcat grosolan ordinea publică și a acționat cu o deosebită

obrăznicie, deoarece unica acțiune care a fost săvârșită de acesta, având bâta, a

ieșit în stradă și intenționat i-a aplicat două lovituri, o lovitură cu bâta în regiunea

capului și altă lovitură în regiunea brațului drept, cauzându-i părții vătămate leziuni

corporale grave periculoase pentru viață.

Prin urmare, instanța de fond just a reținut că vina inculpatului în

săvârșirea acțiunilor intenționate care încalcă grosolan ordinea publică nu a fost

confirmată prin probe pertinente și concludente, lipsește latura obiectivă a

infracțiunii în acțiunile inculpatului, iar sentința de condamnare nu poate fi bazată

pe presupuneri, dubiile în probarea învinuirii urmând a fi interpretate în favoarea

inculpatului, corect fiind dispusă achitarea acestuia de sub învinuirea săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, din motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Ori, nu au fost administrate probe suficiente și verosimile care ar dovedi

comiterea de către inculpat a infracțiunii de huliganism, nefiind probată intenția

acestuia îndreptată spre încălcarea ordinii publice, care constituie latura subiectivă

a acestei infracțiuni.

Astfel, instanța de fond corect a încadrat acțiunile inculpatului pe art. 151

alin. (1) Cod penal, ca vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a

sănătății, care este periculoasă pentru viață.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, ținând cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele

atenuante și agravante, de condițiile de viață ale familiei acestuia, precum și de

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

În același timp, nu este justificată solicitarea acuzării privind încasarea din

contul inculpatului a cheltuielilor judiciare suportate la efectuarea expertizelor

judiciare în sumă de 1374 lei, acestea fiind cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi

penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate și sunt trecute în contul statului.

Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, a

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea parțială a deciziei și dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurenta a invocat că instanța de apel eronat a conchis că acțiunile

inculpatului nu se regăsesc în conjunctura infracțiunii de huliganism agravat, ori,

încălcarea normelor etice acceptate într-o societate, acțiuni care prin conținutul lor

se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită și care au fost însoțite de aplicarea

violenței cu folosirea unor obiecte special adaptate, se regăsesc în accepțiunea art.

287 alin. (3) Cod penal.

Astfel, potrivit actului de învinuire și probelor administrate, acțiunile

inculpatului s-au petrecut în loc public, fiind tulburată ambianța liniștită de

conviețuire în societate, acesta manifestând o vădită lipsă de respect față de

societate, fără nici un temei real, a început să se exprime cu cuvinte necenzurate în

adresa lui Bătrînu I. și a lui Dragan I., acțiuni la care recurgând, își dădea seama că

fapta este auzită nu numai de către participanții la conflict, dar și de către alți

consăteni, acțiuni care ulterior au fost însoțite și de aplicarea violenței periculoase

în privința părții vătămate, care a fost lovit cu o bâtă de baseball.

Instanțele de fond și de apel urmau să rețină comportamentul violent al

inculpatul, atunci când acesta a acționat într-un mod intenționat, demonstrativ,

violent, exprimând în mod vădit o desconsiderațiune față de valorile social umane

și ordinea necesară în societatea educată, aplicând violență fizică periculoasă

asupra părții vătămate, folosind un obiect special adaptat - o bâtă de baseball,

provocându-i acestuia și lui Dragan I. un sentiment de insecuritate pentru viața și

sănătatea lor, precum și demonstrând o atitudine vulgară și grosolană fiind utilizate

expresii jignitoare adresate în public părții vătămate și persoanei ce-l însoțea, fapt

prin care i-a fost adusă o atingere inevitabilă drepturilor și intereselor personale ale

victimei, inclusiv și martorului asupra cărora prevalau frica și care explică faptul că

ultimul a fugit de la locul dat în momentul declanșării conflictului.

Ori, instanța de apel, preluând poziția primei instanțe în partea privind

relatările aferente evenimentului infracțional, a admis o eroare gravă de fapt,

existând o contradicție evidentă între cele reținute prin hotărârile adoptate și

probele administrate.

Faptul că probele acuzării aduse în sprijinul învinuirii și ponderea acestui

suport probatoriu are o importanță majoră, rezultă și din declarațiile părții vătămate

care, la toate etapele examinării cauzei, și-a susținut pe deplin declarațiile date

anterior, iar acestea sunt în coroborare cu celelalte probe administrate.

Contrar soluției pronunțate de prima instanță și preluată de instanța de apel,

instanțele judecătorești urmau să țină cont de orientarea intenției făptuitorului, de

motivele, scopurile și circumstanțele acțiunilor săvârșite de el.

Faptele descrise în actul de învinuire, intră în conceptul de huliganism

agravat, folosit de legiuitor în art. 287 alin. (3) Cod penal, deoarece inculpatul a

încălcat grosolan ordinea publică, acțiunile fiind materializate prin exprimarea

vădită a lipsei de respect față de societate, ulterior aceste acțiuni fiind |însoțite de

violență periculoasă asupra persoanei cu folosirea unui obiect special adaptat, ce

indica la prezența concursului real de infracțiuni, calificarea acțiunilor inculpatului

urmând a fi făcută în baza art. 287 alin. (3) Cod penal și art. 151 alin. (1) Cod

penal, după cum a fost imputat prin rechizitoriu.

Deoarece inculpatul nu s-a limitat doar la acostarea jignitoare în locuri

publice a persoanei fizice, tulburarea ordinii publice, tulburarea liniștii în timpul

nopții, alte acțiuni similare, însă a mai recurs și la aplicarea violenței periculoase

pentru viața persoanei, faptele acestuia urmează a fi încadrate juridic prin prisma

concursului real de infracțiuni.

Astfel, instanța de apel, la adoptarea deciziei de achitare a inculpatului de

sub învinuirea adusă în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, nu a dat o apreciere justă

probelor administrate, concluzia adoptată fiind inacceptabilă, deoarece probele

acuzării au fost cercetate minuțios în ambele instanțe, făcându-se referire la

declarațiile detaliate ale participanților la proces, condiții în care, instanța de apel

urma doar să aprecieze aceste probe din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor.

Ori, concluziile instanței de apel sunt pripite, decizia adoptată urmând a fi

casată parțial, conform temeiurilor prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul acuzării, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția de achitare a inculpatului în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

Judecând recursul ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 385

alin. (1) pct. 1) și 3) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de

judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este

învinuit inculpatul, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii. Potrivit art. 325

alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu. Conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de

procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor. În corespundere cu art. 394 alin. (3) pct. 2),

alin. (4) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie

să cuprindă enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului, nefiind admisă

introducerea în sentința de achitare a unor formulări ce ar pune la îndoială

nevinovăția celui achitat.

În corespundere cu jurisprudența națională, sentința trebuie să corespundă

atât după formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură

penală. Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă

din cea anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea

formulărilor inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința

judecătorească, pct. 3., 39., 41.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței, instanța de fond (pct. 1., 2. din decizie):

a) a constatat în descriptiv diverse motive de achitare, care se contrazic

reciproc și generează diferite consecințe juridice, cum ar fi că: „inculpatul nu este

vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (3) Cod penal,

nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de huliganism..., nu a

fost stabilit că inculpatul a manifestat o vădită lipsă de respect față de

societate..., în ședința de judecată nu s-a constatat că inculpatul, prin acțiunile

sale, a încălcat grosolan ordinea publică..., vina inculpatului în săvârșirea

acțiunilor intenționate nu a fost confirmată prin probe pertinente și concludente,

în acțiunile acestuia lipsind latura obiectivă a infracțiunii..., acesta urmează a fi

achitat pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii”.

Totodată, în dispozitiv a dispus divergent că inculpatul este achitat de sub

învinuirea comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal din

motiv că: „fapta nu întrunește elementele infracțiunii”;

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete de fapt și drept

invocate în rechizitoriu, neindicând motivele pentru care a respins unele probe și a

respins alte dovezi.

Mai mult, concluziile neclare, divergente și confuze că: „este constatat că la

21 februarie 2015 a luat bâta, a ieșit în stradă și, fără a spune ceva, i-a aplicat

părții vătămate o lovitură cu bâta peste mână și una peste cap. Drăgan I., văzând

inculpatul cu bâta în mână, a fugit. Până a se întoarce din casă cu bâta și în

timpul conflictului, nimeni nu i-a adresat cuvinte necenzurate inculpatului.

Gălăgia s-a produs după aplicarea loviturilor, motiv din care în stradă au ieșit

Șchiopu A. și Șchiopu N...., deci, nu a fost stabilit că inculpatul a manifestat o

vădită lipsă de respect față de societate, a acționat cu o deosebită obrăznicie...,

totodată, este stabilit că incidentul s-a produs într-un loc public, în stradă, fiind

prezenți inculpatul, partea vătămată și martorul Drăgan I., însă în ședința de

judecată nu s-a constatat că inculpatul, prin acțiunile sale, a încălcat grosolan

ordinea publică și că a acționat cu o deosebită obrăznicie, fiind demonstrat că

unica acțiune săvârșită de inculpat a fost faptul că, având bâta, a ieșit în stradă și

intenționat i-a aplicat părții vătămate două lovituri peste corp, cauzându-i

leziuni corporale grave, periculoase pentru viață”, nu corespund criteriilor de

drept privind aprecierea probelor și circumstanțelor cauzei prescrise în art. 101

Cod de procedură penală ori, în același timp confirmă și infirmă prezența

elementelor constitutive ale huliganismului agravat în acțiunile inculpatului.

Totodată, circumstanțele imputate inculpatului în fapt și drept nu au fost

apreciate în coroborare cu prevederile art. 131 lit. a), b), 1347 Cod penal, cât și cu

jurisprudența națională, conform căror prin faptă săvârșită în public se înțelege

fapta comisă într-un loc care, prin natura sau destinația lui, este întotdeauna

accesibil publicului, chiar dacă în momentul săvârșirii faptei în acel loc nu era

prezentă nici o persoană, dar făptuitorul își dădea seama că fapta ar putea ajunge la

cunoștința publicului, în orice alt loc accesibil publicului dacă în momentul

săvârșirii faptei erau de față două sau mai multe persoane. Prin loc de utilizare

publică se înțeleg părțile străzii, ori ale unui alt loc care sunt accesibile sau

deschise publicului permanent, periodic sau ocazional. Ordine publică înseamnă o

totalitate de relații sociale ce asigură o ambianță liniștită de conviețuire în

societate, de inviolabilitate a integrității patrimoniului. Încălcare grosolană a

ordinii publice se consideră săvârșirea unor acțiuni intenționate ce atentează la

regulile sociale și morale de conviețuire, care sunt încălcate într-un mod grosolan

și demonstrativ de către violatorul ordinii publice prin necuviință, neobrăzare. Sub

obrăznicie deosebită se înțeleg acțiunile de încălcare grosolană a ordinii publice

însoțite de acte de violență asupra persoanei. Huliganismul însoțit de aplicarea

violenței asupra persoanelor constituie violența fizică, ce se poate manifesta prin

cauzarea unor prejudicii sănătății sau fără cauzarea prejudiciului sănătății. Alte

obiecte pentru vătămarea integrității corporale urmează a fi considerate cele care

nu sunt destinate, după construcție, pentru vătămarea integrității corporale sau a

sănătății, însă care comportă pericol pentru aceste valori sociale, datorită calităților

vulnerante, ce sunt specifice acestor obiecte, în anumite circumstanțe (ștachete,

bare, bastonul, etc.). Vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a

sănătății poate să reprezinte violența, care este aplicată tocmai în legătură cu

încălcarea grosolană a ordinii publice, în acest caz, calificarea trebuie făcută, în

temeiul art. 151 Cod penal și art. 354 „Huliganismul nu prea grav” din Codul

contravențional. În cazuri de acest gen, nu este admisibilă aplicarea răspunderii în

baza art. 151 și art. 287 Cod penal. Ori, principiul de neadmitere a sancționării

duble a aceleiași fapte interzice tragerea de două ori la răspundere penală pentru

aceeași faptă, în cazurile de acest gen, violența este cea, pe care o desemnăm prin

sintagma „aceeași faptă”. Doar în cazul în care infracțiunea de huliganism este

urmată de infracțiunea de vătămarea intenționată gravă a integrității corporale ori a

sănătății, cele săvârșite se vor încadra în baza concursului real de infracțiuni, iar

calificarea se va face, conform art. 287 și 151 Cod penal (Hotărârea Plenului CSJ nr.4

din 19 iunie 2006 „Cu privire la practica judiciară, în cauzele penale despre huliganism” pct.3.,7.);

c) a depășit limitele învinuirii înaintate pe art. 151 alin. (1) Cod penal,

constatând că: „... i-a aplicat cu acea bâtă o lovitură în regiunea brațului drept și

una în regiunea capului, cauzându-i, potrivit raportului de expertiză medico-

legală nr. 141D din 08.09.2015, traumă cranio-cerebrală sub formă de comoție

cerebrală și fractura liniară a osului temporal stâng cu hematom epidural, care au

fost produse prin acțiunea obiectului dur contondent, în timpul și circumstanțele

indicate și se califică ca vătămări grave, periculoase pentru viață”, ori, potrivit

rechizitoriului acțiunea „i-a aplicat cu acea bâtă o lovitură în regiunea brațului

drept” nu i-a fost imputată inculpatului pe episodul menționat, iar conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 50 din 29.03.2016 părții vătămate i-a fost

cauzată traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin fractura osului temporal

stâng cu hematom epidural minimal în regiunea temporală stângă, fiind lovit cu

bâta în cap, doar aceste leziuni fiind calificate ca vătămări grave, periculoase

pentru viață.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1) și (6) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel

nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță

dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost

consemnate în procesul-verbal. În corespundere cu art. 419 Cod de procedură

penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor

generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță. Conform art. 417 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări,

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din

decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond și, repetându-le întocmai, nu a desființat sentința, cu

rejudecarea cauzei potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal

Ori, la fel a invocat în descriptiv diverse motive de achitare, care se

contrazic reciproc și generează diferite consecințe juridice, cum ar fi că: „instanța

de fond just concluzionând asupra nevinovăția acestuia în comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 287 alin. (3) Cod penal..., astfel, nu există probe care ar

confirma existența laturii obiective a infracțiunii de huliganism în acțiunile

inculpatului, ori acesta nu a săvârșit acțiunea ilegală de huliganism..., în același

timp, în acțiunile inculpatului lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute la art. 287 alin. (3) Cod penal.., acțiunile inculpatului nu pot fi

încadrate în baza concursului real de infracțiuni, iar calificarea nu se va face

conform art. 287 și art. 151 Cod penal, deoarece infracțiunea de huliganism nu

este urmată de infracțiunea de vătămarea intenționată gravă a integrității

corporale ori a sănătății..., instanța de fond just a reținut că vina inculpatului în

săvârșirea acțiunilor intenționate care încalcă grosolan ordinea publică nu a fost

confirmată prin probe pertinente și concludente, lipsește latura obiectivă a

infracțiunii în acțiunile inculpatului..., corect fiind dispusă achitarea acestuia pe

art. 287 alin. (3) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii..., ori, nu au fost administrate probe suficiente și

verosimile care ar dovedi comiterea de către inculpat a infracțiunii de

huliganism”;

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele concrete de fapt și drept

invocate în rechizitoriu, neindicând motivele pentru care a respins unele probe și a

respins alte dovezi.

Mai mult, concluziile neclare, divergente și confuze că: „față de partea

vătămată a avut loc o singură acțiune, manifestată prin aplicarea violenței asupra

acesteia, o lovitură cu bâta în regiunea capului, iar alta - în regiunea brațului

drept, fiindu-i cauzată o vătămare corporală gravă, periculoasă pentru viață...,

însă, instanța nu a ținut cont că de către inculpat, nu a fost aplicată o singură

acțiune violentă față de partea vătămată, care s-a soldat cu cauzarea vătămării

grave a integrității corporale, dar inculpatul a aplicat mai multe lovituri, o

lovitură cu bâta în regiunea capului și altă lovitură în regiunea brațului drept, în

ansamblu, vătămările corporale primite de partea vătămată, se califică ca

vătămare corporală gravă..., a fost stabilit că incidentul a avut loc într-un loc

public, în strada XXXXXX, XXXXXX, unde erau prezenți inculpatul, partea

vătămată și martorul Drăgan I.”, nu corespund criteriilor de drept privind

aprecierea probelor și circumstanțelor cauzei prescrise în art. 101 Cod de

procedură penală ori, în același timp confirmă și infirmă prezența elementelor

constitutive ale huliganismului agravat în acțiunile inculpatului.