1ra-787/2020 — art. 149 alin.2 CP

1ra-787/2020 — art. 149 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-787/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena și Țurcan Anatolie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 octombrie

2019, în cauza penală privindu-i pe

Furman Nicolae Xxxxx, născut la xxxxx,

originar din Xxxxx și domiciliat în Xxxxx;

Garanciuc Liudmila Xxxxx, născută la xxxxx,

originară și domiciliată în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Nicolae a fost recunoscut vinovat și condamnat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.149 alin.(2) Cod penal la pedeapsa sub formă de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art.72 alin.(2) Cod penal, pedeapsa închisorii stabilită conform

prezentei sentințe s-a dispus de a fi executată de către Furman Nicolae în penitenciar

de tip deschis.

În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate față de Furman Nicolae

s-a suspendat condiționat pe o perioadă de probațiune de 2 (doi) ani.

S-a explicat lui Furman Nicolae că pedeapsa va fi considerată condiționată dacă

în termenul de probă fixat, de către el nu va fi săvârșită o nouă infracțiune și prin

comportare exemplară și muncă cinstită va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Garanciuc Liudmila a fost recunoscută vinovată și condamnată de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.149 alin.(2) Cod penal la pedeapsa sub formă de 3 (trei)

ani închisoare.

În temeiul art.72 alin.(2), (6) Cod penal, pedeapsa închisorii stabilită conform

prezentei sentințe, a fost dispusă de a fi executată de către Garanciuc Liudmila în

1

penitenciar de tip deschis pentru femei.

În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate față de Garanciuc

Liudmila s-a suspendat condiționat pe o perioadă de probațiune de 2 (doi) ani.

S-a explicat lui Garanciuc Liudmila că pedeapsa va fi considerată condiționată

dacă în termenul de probă fixat, de către ea nu va fi săvârșită o nouă infracțiune și

prin comportare exemplară și muncă cinstită va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

S-a respins ca neîntemeiată cererea acuzatorului de stat privind încasarea în

mod solidar de la Garanciuc Liudmila și Furman Nicolae a cheltuielilor legate cu

efectuarea expertizelor judiciare în mărime de 34569,65 (treizeci și patru mii cinci

sute șaizeci și nouă, 65) lei.

Liudmila, locuind în concubinaj cu Nicolae Furman, în s. Danu r-l Glodeni împreună

cu copii minori Xxxxx, a.n.Xxxxx, Xxxxx a.n.Xxxxx și Xxxxx, a.n.Xxxxx, fiind

responsabilă conform prevederilor art.art.60, 61 Codul Familiei pentru dezvoltarea

fizică, intelectuală și spirituală a copiilor, obligată să le apere drepturile și interesele

legitime, contrar prevederilor art.18 Legea privind drepturile copilului nr.338-XIII

din 15 decembrie 1994, în conformitate cu care în calitate de părinte este

responsabilă pentru dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală și socială a copilului,

ținând cont în primul rând de interesele acestuia, purtând răspundere juridică pentru

lipsa de supraveghere permanentă a copiilor de vârstă fragedă și preșcolară, din

motivul dereglării psihofuncționale a organismului, și implicit scăderii posibilităților

de supraveghere permanentă a copiilor, la domiciliul său din sat. Danu, r-nul

Glodeni, contrar prevederilor art.12 al Legii privind apărarea împotriva incendiilor

nr.267 din 09 noiembrie 1994, în conformitate cu care era obligată să cunoască și să

îndeplinească reglementările de apărare împotriva incendiilor la domiciliu, să acorde

ajutorul posibil la prevenirea incendiilor, de asemenea să anunțe, prin orice mijloc,

serviciile de urgență, primarul sau poliția și să i-a măsuri, după posibilitățile sale,

pentru limitarea răspândirii și stingerii incendiului în faza inițială, să exploateze

recipiente cu gaz lichefiat, în strictă conformitate cu actele normative în vigoare și

să nu admită utilizarea acestora în stare defectă sau fără testare, după ce Liudmila

Garanciuc, a aprins focul în sobă și a pus la încălzit mâncarea la aragaz, întru-n vas

din fontă, iar apoi ambii s-au culcat, lăsând fără supraveghere procesul de ardere a

aragazului, fără a-și da seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, și fără a

prevedea posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deși trebuia și putea să

le prevadă, în rezultat provocând un incendiu, survenit ca urmare a evaporării totale

a conținutului vasului de fontă asemănător cu ceaunul, amplasat pe aragaz, urmată

de supraîncălzirea lui până la temperatura aproape de temperatura de topire a

metalului, iar când Nicolae Furman a fost trezit de către concubina sa Liudmila

Garanciuc, care a sesizat prima incendiul, au ieșit ambii afară pentru a se salva, fără

a scoate concomitent și copii din casă, cu care se afla în aceiași odaie, în rezultat

copiii minori Xxxxx, a.n.Xxxxx, Xxxxx, a.n.Xxxxx și Xxxxx, a.n.Xxxxx, au decedat

2

din cauza intoxicației cu monoxid de carbon și a șocului combustional în urma

acțiunii temperaturii înalte de la flacără, în urma incendiului.

Inculpatul Furman Nicolae a fost condamnat pentru faptul, că locuind în

concubinaj cu Liudmila Garanciuc, în s. Danu r-l Glodeni împreună cu copii minori

Xxxxx, a.n.Xxxxx, Xxxxx, a.n.Xxxxx și Xxxxx, a.n.Xxxxx, fiind responsabil

conform prevederilor art.art.60, 61 Codul Familiei pentru dezvoltarea fizică,

intelectuală și spirituală a copiilor, obligat să le apere drepturile și interesele

legitime, contrar prevederilor art.18 al Legii privind drepturile copilului, nr.338-XIII

din 15.12.1994, în conformitate cu care în calitate de părinte este responsabil pentru

dezvoltarea fizică, intelectuală, spirituală și socială a copilului, ținând cont în primul

rând de interesele acestuia, poartă răspundere juridică pentru lipsa de supraveghere

permanentă a copiilor de vârstă fragedă și preșcolară, din motivul dereglării

psihofuncționale a organismului, și implicit scăderii posibilităților de supraveghere

permanentă a copiilor, ambii, fiind la domiciliul său din sat. Danu, r-nul Glodeni,

contrar prevederilor art.12 al Legii privind apărarea împotriva incendiilor nr.267 din

09 noiembrie 1994, în conformitate cu care era obligat să cunoască și să

îndeplinească reglementările de apărare împotriva incendiilor la domiciliu, să acorde

ajutorul posibil la prevenirea incendiilor, de asemenea să anunțe, prin orice mijloc,

serviciile de urgență, primarul sau poliția și să ia măsuri, după posibilitățile sale,

pentru limitarea răspândirii și stingerii incendiului în faza inițială, să exploateze

recipiente cu gaz lichefiat, în strictă conformitate cu actele normative în vigoare și

să nu admită utilizarea acestora în stare defectă sau fără testare, după ce Liudmila

Garanciuc, a aprins focul în sobă și a pus la încălzit mâncarea la aragaz, întru-n vas

din fontă, ambii s-au culcat, lăsând fără supraveghere procesul de ardere a

aragazului, fără a-și da seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, și fără a

prevedea posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deși trebuia și putea să

le prevadă, în rezultat provocând un incendiu, survenit ca urmare a evaporării totale

a conținutului vasului de fontă asemănător cu ceaunul, amplasat pe aragaz, urmată

de supraîncălzirea lui până la temperatura aproape de temperatura de topire a

metalului. Iar apoi nu au luat măsuri necesare pentru limitarea răspîndirii și stingerea

incendiului, iar când a fost trezit de către concubina sa Liudmila Garanciuc, care a

sesizat prima incendiul au ieșit ambii afară pentru a se salva, fără a scoate

concomitent și copii din casă, cu care se afla în aceiași odaie, în rezultat, copii minori

Xxxxx, a.n.Xxxxx, Xxxxx, a.n.Xxxxx și Xxxxx, a.n.Xxxxx, au decedat din cauza

intoxicației cu monoxid de carbon și a șocului combustional în urma acțiunii

temperaturii înalte de la flacără, în urma incendiului.

Prin acțiunile lor Garanciuc Liudmila și Furman Nicolae au comis lipsirea de

viață din imprudență a două sau mai multe persoane, și anume, că prin acțiunile lor,

fără a prevedea posibilitatea survenirii urmărilor prejudiciabile în rezultatul faptei

lor, deși puteau și urmau să le prevadă, au lipsit de viață mai multe persoane, ce

constituie infracțiune prevăzută de art.149 alin.(2) Codul penal.

3

Glodeni, Alina Crecicovschi, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială

a sentinței primei instanțe în latura cheltuielilor judiciare, pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care să fie încasate din contul inculpaților Furman Nicolae și Garanciuc

Liudmila cheltuielile judiciare suportate pe cauza penală în sumă de 34569,65 lei

pentru efectuarea expertizei medico-legale, în rest sentința să fie menținută fără

modificări.

În motivarea apelului procurorul a invocat, că cheltuielile judiciare sunt

datorate însăși acțiunilor inculpaților și au legătură directă cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală care urmează a fi recuperată de la Furman Nicolae și

Garanciuc Liudmila pentru expertizele suportate.

Acuzarea a invocat prevederile art.227-229 Cod de procedură penală care

prevede, că cheltuielile de judecată cuprind sumele cheltuite în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală, iar plata acestora sunt suportate de

condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Apelantul a reiterat prevederile art.75 al Legii nr.68 din 14.04.2016 cu privire

la expertiza judiciară și statutului expertului judiciar în vigoare de la 10.12.2016.

apelul declarat de procurorul Crecicovschi Alina a fost respins ca nefondat, cu

menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a considerat, că judecând cauza penală,

instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect

ajungând la concluzia privind vinovăția inculpaților în faptele incriminate și făcând

o încadrare juridică justă a acțiunilor lui Furman Nicolae și Garanciuc Liudmila în

baza art.149 alin.(2) Cod penal.

Asupra faptei infracționale, încadrării juridice, vinovăția inculpaților în

comiterea infracțiunii prevăzute art.149 alin.(2) Cod penal, probelor, pedepselor

aplicate și ordinii de executare, instanța de apel nu s-a expus, deoarece sentința n-a

fost atacată în aceste privințe.

Procurorul a contestat sentința doar în latura cheltuielilor judiciare.

Apelul procurorului în latura ce ține de cheltuielile judiciare a fost respins ca

nefondat reieșind din următoarea situație de fapt și drept prezentă pe caz:

Instanța de apel a considerat, că instanța de fond corect a trecut în contul statului

cheltuielile judiciare în mărime de 34569,65 lei.

Din apel și materialele cauzei rezultă, că cheltuielile în sumă de 34569,65 lei

țin de efectuarea expertizei judiciare.

Instanța de apel a menționat că din materialele cauzei rezultă, că au fost

efectuate expertize judiciare, fiind întocmite raportul de expertiză judiciară nr.302

4

din 16.11.Xxxxx în sumă de 128 lei, (f.d.66-67 Vol.I), raportul de expertiză judiciară

nr.303 din 16.11.Xxxxx în sumă de 128 lei, (f.d.68-69 Vol.I), raportul de expertiză

judiciară nr.848 din 17.11.Xxxxx în sumă de 1050 lei, (f.d.116-117 Vol.I), raportul

de expertiză judiciară nr.849 din 17.11.Xxxxx în sumă de 1050 lei, (f.d.118-119

Vol.I), raportul de expertiză judiciară nr.114-c din 15.11.Xxxxx în sumă de 3850 lei,

(f.d.122-126 Vol.I), raportul de expertiză judiciară nr.113-c din 15.11.Xxxxx în

sumă de 3850 lei, (f.d.127-131 Vol.I), raportul de expertiză judiciară nr.112-c din

15.11.Xxxxx în sumă de 3850 lei, (f.d.132-136 Vol.I), raportul de expertiză judiciară

nr.222a-Xxxxx din 14.12.Xxxxx în sumă de 1862 lei, (f.d.189-192 Vol.I), raportul

de expertiză judiciară nr.223a-Xxxxx din 14.12.Xxxxx în sumă de 1862 lei, (f.d.193-

195 Vol.I), raportul de expertiză judiciară nr.1260-1262 din 12.12.Xxxxx în sumă

de 6300 lei (f.d.199-212 Vol.I), raportul de expertiză judiciară nr.244d din

27.12.Xxxxx în sumă de 320 lei, (f.d.238-239 Vol.I), raportul de expertiză judiciară

nr.243d din 27.12.Xxxxx în sumă de 320 lei, (f.d.240-241 Vol.I), raportul de

expertiză judiciară nr.245d din 27.12.Xxxxx în sumă de 320 lei, (f.d.242-243 Vol.I)

și raportul de expertiză judiciară nr.201836S0003 din 28.03.2018 în sumă de

9679,65 lei, (f.d.16-22 Vol.II).

Instanța de apel a statuat, că expertiza judiciară este o probă, care de rând cu

celelalte probe acumulate pe parcursul urmăririi penale de către partea acuzării, au

menirea de a demonstra în instanță vinovăția inculpatului în comiterea faptei

prejudiciabile imputate acestuia.

Sub acest aspect, instanța de apel a menționat obligația pozitivă a statului de a

colecta probe necesare în vederea constatării faptei penale, identificării făptuitorului

și implicit asumarea cheltuielilor aferente procesului din contul statului - în cazul

dat a cheltuielilor în sumă de 34569,65 lei pentru efectuarea expertizelor judiciare

menționate mai sus.

Dispozițiile art.227 Cod de procedură penală în vigoare la momentul ordonării

și efectuării expertizelor judiciare expres stabileau, că (1) Cheltuieli judiciare sînt

cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal. (2) Cheltuielile judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi

plătite martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor,

interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea,

transportarea și cercetarea corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru

acordarea asistenței juridice garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea

contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei

judiciare sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală. (3) Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate

de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

În speță, autorul apelului, în cazul dat procurorul, a făcut o interpretare

extensivă a dispozițiilor art.227 Cod de procedură penală în vigoare la momentul

ordonării și efectuării expertizelor, care expres stabileau din ce sunt constituite

5

cheltuielile judiciare și în special pct.4) alin.(2) al respectivului articol cert stabilea,

că în cazul efectuării unei expertize pot fi atribuite ca cheltuieli judiciare, doar

sumele cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite

în procesul de efectuare a expertizei și nicidecum însăși cheltuielile suportate

integral pentru efectuarea unei expertize când aceasta are statutul de probă în

procesul penal.

Potrivit art.143 Cod de procedură penală în vigoare la momentul ordonării și

efectuării expertizelor judiciare, (1) Expertiza judiciară se dispune și se efectuează,

în mod obligatoriu, pentru constatarea: 1) cauzei morții; 2) gradului de gravitate și a

caracterului vătămărilor integrității corporale; 3) stării psihice și fizice a bănuitului,

învinuitului, inculpatului - în cazurile în care apar îndoieli cu privire la starea de

responsabilitate sau la capacitatea lor de a-și apăra de sine stătător drepturile și

interesele legitime în procesul penal; 31) stării psihice și fizice a persoanei în privința

căreia se reclamă că s-au comis acte de tortură, tratamente inumane sau degradante;

4) vîrstei bănuitului, învinuitului, inculpatului sau părții vătămate - în cazurile în

care această circumstanță are importanță pentru cauza penală, iar documentele ce

confirmă vîrsta lipsesc sau prezintă dubiu; 5) stării psihice sau fizice a părții

vătămate, martorului dacă apar îndoieli în privința capacității lor de a percepe just

împrejurările ce au importanță pentru cauza penală și de a face declarații despre ele,

dacă aceste declarații ulterior vor fi puse, în mod exclusiv sau în principal, în baza

hotărîrii în cauza dată; 6) altor cazuri cînd prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul

în cauză.

În această ordine de idei, instanța de apel a mai reținut, că argumentele invocate

de către apelant în susținerea solicitării de încasare a cheltuielilor judiciare sunt

neîntemeiate, deoarece dispozițiile art.143 alin.(1) Cod de procedură penală,

prevedea că expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru

constatarea circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul

când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză (art.143 alin.(1) pct.6) Cod

de procedură penală).

Tot aici, instanța de apel a considerat necesar de a face trimitere la prevederile

alin.(3) art.227 Cod de procedură penală, care prevedea că cheltuielile judiciare se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Și art.143 alin.(2) Cod de procedură penală menționa, că plata expertizelor

judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin.(1) se face din contul mijloacelor

bugetului de stat.

Drept urmare celor invocate, s-a indicat că în cazurile când expertiza a fost

dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la

solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi

achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu a inculpaților, după

cum a pledat procurorul.

În concluzie, instanța de apel a reținut că la momentul ordonării și efectuării

6

expertizelor judiciare legea prevedea suportarea cheltuielilor de către stat, fapt ce

rezulta din prevederile art.227 alin.(3) și 143 alin.(2) Cod de procedură penală, care

de fapt au fost aplicate la acel moment.

Cu atât mai mult, situația inculpațiilor Furman Nicolae și Garanciuc Liudmila

este precară, confirmat prin faptul că le-a fost arsă în totalitate casa de locuit și

bunurile materiale, că nu sunt încadrați în câmpul muncii și că nu au un venit stabil,

astfel sunt în imposibilitate de a plăti careva cheltuieli, inclusiv cheltuielile judiciare.

Instanța de apel a menționat că faptul, că ei lucrează ocazional pentru

întreținerea lor și că legea procesuală s-a modificat, nu-i temei de a încasa de la ei

careva cheltuieli judiciare.

În concluzie, instanța de apel a considerat corectă soluția instanței de fond

referitor la trecerea cheltuielilor judiciare în contul statului, fiind adoptată o sentință

legală, întemeiată și motivată.

În baza celor expuse, instanța de apel a concluzionat, că apelul declarat de

procurorul în Procuratura r.Glodeni, Alina Crecicovschi este nefondat și a fost

respins, iar sentința instanței de fond fiind legală, motivată și întemeiată, bazată pe

o apreciere amplă a probelor administrate, a fost menținută fără modificări.

Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, în termen, prin care indicînd

temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea deciziei atacate în partea ce ține de soluția dispusă cu privire la cheltuielile

judiciare, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte, în instanța de apel, într-

un alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția – temei

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală;

- recurentul nu este de acord cu soluțiile instanțelor de judecată cu privire la

soluționarea asupra cheltuielilor judiciare în sumă totală de 34569,65 lei din

următoarele considerente:

- recurentul menționează că cheltuieli legate cu efectuarea expertizelor

judiciare sunt cheltuielile în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza

penală – expertizele medico-legale;

- potrivit certificatelor anexe la rapoartele judiciare de expertize judiciare,

cheltuielile suportate în procesul expertizărilor și cheltuielile suportate de organul

de urmărire penală, constituie suma totală de 34569,65. Aceste cheltuieli sunt

datorate însăși acțiunilor inculpaților și au legătură cu efectuarea acțiunilor

procesuale în cauza penală care urmează să fie recuperate de la Furman Nicolae și

Garanciuc Liudmila pentru expertizele judiciare și cheltuielile suportate;

- recurentul consideră neargumentată poziția instanței de apel de trecere în

contul statului a cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizelor pe caz.

Conform art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare sunt

7

cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen în conformitate cu art.422 Cod de procedură penală.

Conform art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul în recursul ordinar declarat, indică temeiul de casare a hotărârii

instanței de apel, prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, potrivit

căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Lecturând textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal constată, că decizia

instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind

legală și întemeiată, în legătură cu ce nu se constată prezența erorilor prevăzute de

art.427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală.

Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent prin prisma pct.6) alin. (1)

art.427 Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de

procedură penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

Colegiul penal constată că argumentele din recursul declarat de procurorul

Gavdiuc Valentina sunt neîntemeiate, iar motivele aduse în susținerea temeiurilor

invocate nu pot fi reținute, hotărârile instanțelor corespunzând tuturor prevederilor

legii de procedură penală, fiind legale și întemeiate.

În raport cu motivele invocate în recursul ordinar al procurorului, se reține că

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele

reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind chestiunea cheltuielilor

judiciare în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală, ținând

cont de prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct.

1), 2), 6) Cod de procedură penală, care prescriu expres că la adoptarea sentinței,

8

instanța de judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să plătească

cheltuielile judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă

modalitate, expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru

constatarea cauzei morții, gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor

integrității corporale, iar plata acestor expertize judiciare se face din contul

mijloacelor bugetului de stat, care ulterior pot fi încasate de la persoana vinovată.

La caz, Colegiul penal menționează că pornind de la relevanțele art. 229 alin.

(1) și (3), 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, instanța de judecată poate

obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de

plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial condamnatul, astfel, instanța de apel just

a eliberat inculpații Furman Nicolae și Garanciuc Liudmila de plata cheltuielilor

judiciare din contul lor, or, situația inculpațiilor Furman Nicolae și Garanciuc

Liudmila este precară, confirmat prin faptul că le-a fost arsă în totalitate casa de

locuit și bunurile materiale, că nu sunt încadrați în câmpul muncii și că nu au un

venit stabil, au decedat 3 copii, astfel sunt în imposibilitate de a plăti careva

cheltuieli, inclusiv cheltuielile judiciare, procurorul neaducînd vreun

contraargument în recurs în sensul dat. Instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor și probelor cauzei, inclusiv în aspectul cheltuielilor judiciare în alt

sens decât cel pe care îl propune acuzarea, este o competență și prerogativă legală a

acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestor chestiuni în

recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul ordinar au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 4.1. din decizie), iar o altă opinie asupra circumstanțelor pricinii care

au fost puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița

versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul

ordinar este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de

apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art. 394 Cod

de procedură penală.

9

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești

contestate.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiurile invocate de către

procuror nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar

da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și,

potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 23 octombrie 2019, în cauza penală privindu-i pe Furman

Nicolae Xxxxx și Garanciuc Liudmila Xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 mai 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

10