1ra-308/ 2020 — art. 264-1 alin. 4 CP

Prin sentința judecătoriei Comrat, sediul x septembrie 2018, Madjar Evgheni a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal. Procedura pe cauza penală de învinuire a lui Madjar Evgheni în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 al. (4) Cod penal, a fost încetată pe motivul prescripției tragerii la răspundere penală. A fost aplicată în privința inculpatului Madjar Evgheni – măsura de reprimare în formă de declarație de nepărăsire a localității până la intrarea sentinței în vigoare. A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

În sentință, prima instanță a constatat că: inculpatul Madjar Evgheni, la data de 10 septembrie 2016, aproximativ la orele 22 și 05 minute, fiind în stare gravă de ebrietate, acționând în încălcarea prevederilor art. 19, art. 22 al. (4) lit. a), art. 23 al. (3) lit. a) și art. 36 din Legea privind siguranța traficului rutier cu nr. 131-XVI din 07.06.2007 și încălcând cerințele art. 10 al. (1) lit. a), 1 b), art. 11 lit. c), j), art. 14 lit. a), art. 120 art. 121 lit. b) din Hotărârea cu privire la aprobarea Regulamentului circulației rutiere nr. 357 din 13.05.2009, neposedând permisul de conducere de model stabilit care i-ar permite să conducă mijloace de transport, fiind la volan și conducându-se de motocicleta de model „IJ” cu landou, fără număr de înmatriculare care nu are control tehnic de stat și fără o cască pe cap, se deplasa cu el pe strada x. În timpul mersului cu motocicleta sus indicată conform direcției stabilite conducătorul Madjar Evgheni a fost oprit de colaboratorii de poliție a trupei Vulcănești batalionului „IUG” Inspectoratul Național de Poliție IGP, Gauceanov Andrei și Perepelița Alexandr care în conformitate cu prevederile Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului cu nr. 320 din 27.12.12, aflându-se în acea perioadă de timp în conformitate cu decizia emisă de conducătorul acestei subdiviziuni la serviciu privind profilaxia siguranței traficului rutier executând obligațiunile funcționarului public și fiind îmbrăcați în uniformă, având la sine legitimațiile de serviciu cu semne pe piept cu mijloace tehnice pentru efectuarea testării alcoscopice, fiind împuterniciți să execute controlul asupra situației în acea regiune precum și a celor care se deplasau în regiunea responsabilității acestei subdiviziuni cu mijloc de transport de patrulare de model „Skoda Rapid” cu nr. de înmatriculare x cu o schema specială colorografică amplasată pe o suprafață interioară precum și cu un echipament special pentru semne speciale sonore și colore. În urma apariției unei bănuieli rezonabile de administrare de conducătorul Madjar E. a băuturilor alcoolice care s-a aflat în stare de ebrietate, ultimul a fost adus de către colaboratorii nominalizați ai Poliției la instituția publică medico-sanitară de stat din raionul Vulcănești, unde i s-a procedura de testare a aerului expirat și, în cele din urmă examenului medical de recoltare a probelor biologice (sângelui) în vederea constatării stării de ebrietate. Însă el a refuzat de a trece procedura de testare și examenul medical, prin ce se eschiva de la efectuară acestora, după care a și renunțat, fapt constatat de către colaboratori de poliție într-un proces-verbal din data de 10.09.2016 ora 23.55 minute precum și în procesul-verbal cu nr. 133 din 10.09.2016, ora 23 și 50 minute al examenului medical de recoltare a probelor biologice (sângelui) în vederea constatării stării de ebrietate și naturii ei, întocmit pe numele acestuia. Prin acțiunile sale Madjar Evgheni a comis infracțiunea prevăzută de art. 2641 al. (4) Cod penal - eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei care nu deține permis de conducere de model stabilit. 2

Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Dumitran Ignat în numele inculpatului Madjar Evgheni, prin care a solicitat casarea sentinței, cu emiterea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat din motivul lipsei în acțiunile acestuia a elementelor faptei ce i se incriminează. 3.1. În motivarea cererii de apel, avocatul Dumitran I. a menționat că: - nu este de acord cu sentința primei instanțe, deoarece instanța a emis o sentință nefondată, neapreciind și fără a analiza probele acumulate în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală; - în cadrul ședinței de judecată inculpatul nu și-a recunoscut vina în învinuirea înaintată, explicând că ei stăteau cu Urum Vasili și Madjar Evgheni, s-a apropiat o mașină de poliție și le-a întrebat ce fac. La care ei au răspuns că nu se pornește motocicleta, aceasta a avut loc la data de 10.09.2016. În cele din urmă colaboratorii de poliție au zis că atunci când va porni motocicleta să meargă cu încetul acasă. Ei au pornit-o pe motocicleta și la volanul era Urum Vasili, iar mașina de poliție era la o distanță de 200 metri, după care s-a pornit după ei și ajungând în stradă au pornit semnalații. Urum Vasili s-a oprit după care s-au apropiat colaboratorii de poliție și l-au dus la Inspectoratul Vulcănești fără a spune ceva. Colaboratorii de poliție au inițiat întocmirea procesului-verbal și la întrebările lui ce scriu, colaboratorii de poliție au răspuns că va vedea. A rugat să facă cunoștință, însă i-au zis să aplice o semnătură la proces-verbal. După care au mers la spital unde au stat două-trei ore, din cauza că nu era expertul. A venit sora medicală și i-a propus să sufle în tub care era într-un pahar și defectată, el a rugat să fie una nouă la care sora medicală i-a zis lui Gaucenov A. că el refuză de la examenul medical. Colaboratorii de poliție l-au rugat să semneze, însă el a refuzat. La poliție nu i-au explicat în privința refuzului de a trece examenul medical. A achitat amenda. Nu a contestat procesul-verbal. În acea zi nu a consumat băuturile alcoolice, nu a condus motocicleta. Nu deține permis de conducere. Când l-au oprit colaboratorii de poliție nu au solicitat careva explicații, nu a dat depoziții. - partea apărării a adus declarațiile martorilor din partea apărării Madjar Evgheni și Urum Vasile, precum și cele a colaboratorilor batalionului „IUG” Gaucenov A. și Perepelița D. - reieșind din înregistrarea video care are statut de corp delict pe cauză este stabilit că pe motocicleta fără landou sunt trei persoane, totodată nu se vede cine era la volan, chiar și în momentul filmărilor nu se văd fețele. În același timp avocatul atestă că acești doi martori nu au fost anchetați la fața locului, ei nu au fost invitați la poliție și nu au fost identificați ca persoane. - instanța nu a audiat depozițiile martorilor Madjar E.A., Urum V., care au explicat cum a decurs totul ți anume cine era la volanul motocicletei în 3 momentul când au fost opriți de colaboratorii poliției. Versiunea aceasta a fost expusă și de inculpat. Însă aceste depoziții nu au fost luate în considerație de către instanța și în sentința nu este indicată cauza acestui fapt. - în materialele dosarului se găsește procesul-verbal al contravenției administrative întocmit de colaboratorul de poliție Gaucenov A. în privința inculpatului. Conform acestuia inculpatul în același timp a comis o altă contravenție în or. Vulcănești. Această de asemenea nu a fost apreciată de către instanță. - organul de urmărire penală nu a probat faptul aflării inculpatului la volanul motocicletei. De aceea, nefiind la volanul motocicletei, Madjar E. nu a deținut statutul special de conducător și nu poate fi tras la răspundere penală pe art. 2641 al. (4) Cod penal.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 04 iunie 2019, apelul avocatului Dumitran I. în numele inculpatului Madjar Evgheni a fost respins ca neîntemeiat, cu menținerea sentinței. 4.1. În motivarea soluției, instanța de apel a menționat că analizând fiecare probă din punct de vedere al pertinenței și veridicității, iar toate probele menționate mai sus în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, se constată că probele administrate confirmă în totalmente vinovăția inculpatului în infracțiunea ce i se incriminează. Prima instanță a dat o calificare justă faptei inculpatului, a cui vinovăția în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal se confirmă prin materialele dosarului, precum și probele acumulate cât la etapa urmăririi penale, atât și constatate în ședința de judecată la examinarea cauzei în cadrul instanței de fond, numindu-i pedeapsa conform cerințelor art. art. 61, 75-78, Cod penal, adică ținând cont de toate criteriile de individualizare a pedepsei. Prima instanță apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței și veridicității, iar toate probele menționate mai sus în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, corect a analizat probele prezentate de partea acuzării precum că Madjar E. a comis infracțiunea ce i se incriminează, ceea ce nu a făcut-o pe instanță să pună la îndoiala veridicitatea acestora și care au stat la baza învinuirii și întemeiat l-a recunoscut vinovat pe inculpatul Madjar E. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 al. (4) Cod penal. În același timp, instanța întemeiat conducându-se de art. 53 lit. j) și art. 60 al. (1) lit. a) Cod penal, a ajuns la concluzia privind încetarea procedurii pe cauza penală în legătură cu expirarea termenului de prescripție pentru tragerea la răspundere penală. 4 Totodată, instanța de apel nu a găsit temei legal de a pune la îndoială aceste probe dat fiind faptul că ele întocmai coroborează cu materialele cauzei în legătura veridicității acestora. Conform art.2 Cod penal, legea penală apără împotriva infracțiunilor persoana drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, mediul înconjurător, orânduirea constituțională, suveranitatea, independentă și integritatea teritorială a Republica Moldova, pacea și securitatea omenirii, precum și întreaga ordine de drept. Legea penală, are de asemenea drept scop prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură or constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, persoanei recunoscute vinovate ce săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Pârtii generale și prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viată ale familiei. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată tine cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influenta pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Conform prevederilor art. 7 Cod penal și alin. (1) art. 75 Cod penal, instanța de judecată stabilește pedeapsa ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de motivul și scopurile celor săvârșite, de persoana celui vinovat, de caracterul și cuantumul prejudiciului cauzat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei. 5 Categoriile pedepselor care se aplică la persoane fizice sunt menționate în Codul Penal într-un anumit ordin: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detenție pe viață. În sensul criteriilor de individualizare a pedepsei (art. 75 Cod Penal) o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Concluzia instanței de judecată privind aplicarea unei pedepse mai aspre urmează a fi una motivată. Conform legislației în vigoare instanța de judecată se obligă în hotărârea sa argumenteze temeiul care nu permite aplicarea unei pedepse mai blânde prevăzute în sancțiunea unui atare articol într-o situație concretă. Astfel, instanța de judecată urmează de fiecare dată în hotărârea sa argumenteze temeiul care nu permite aplicarea unei pedepse mai blânde prevăzute în sancțiunea unui atare articol într-o situație concretă. La numirea pedepsei inculpatului instanța a ținut cont de toate circumstanțele pe cauză, atât atenuante, cât și cele agravante. Instanța de apel a luat în calcul, gradul prejudiciabil al acțiunilor inculpatului, comportamentul acestuia în timpul și după comiterea infracțiunii, faptul că ultimul nu se află la evidența la medic-narcolog și psihiatru, este însurat, are la întreținere doi copii minori, nu este persoana cu dizabilități, fără antecedente penale. De către apelant nu au fost prezentate careva date faptice, care ar pune la îndoială sau ar exclude declarațiile martorilor și alte probe ale învinuirii prezente la dosar. Ansamblul probelor elucidate, la rândul lor confirmă netemeinicia poziției părții apărării privind existența temeiurilor pentru emiterea sentinței de achitare în privința inculpatului Madjar E. pe fapta ce i se incriminează. Instanța de apel nu poate fi de acord că acțiunile inculpatului lipsesc componența infracțiunii incriminate, dat fiind faptul că acestuia i se incriminează anume eschivarea de la trecerea examenului medical și recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical. De către instanța de fond și cea de apel au fost cercetate toate probele prezentate, inclusiv procesele-verbale de audiere a martorilor care probează vinovăția inculpatului în infracțiunea ce i se incriminează. Această infracțiune are componenta finisată din momentul refuzului de a trece examenul medical, în materialele dosarului sunt actele corespunzătoare. 6 Mai mult ca atât, în materialele dosarului există procesul-verbal privind constatarea faptului eschivării de a trece examenul medical și recolta probe biologice în cadrul acestuia. Cele indicate se combat, la rândul lor, cât prin materialele dosarului, atât și depozițiile martorilor Perepelița Alexandru și Gaucenov Alexandru care au declarat că în acea zi au fost de serviciu în perioada nocturnă. Au oprit motocicleta în satul Etulia pe care îl conducea Madjar E. Totodată, martorul Perepelița A. a explicat că colegul, și anume, Gaucenov A. s-a apropiat îndată de șofer și stătea lângă aceasta, ținându-l de mână, după care inculpatul fără a opune rezistența a mers cu e examenul medical, și aceste depoziții nu au fost contestate de nimeni. Sunt nefondate argumentele inculpatului precum că el a refuzat examenul medical din motiv că i-au adus un tub neîmpachetat, dat fiind faptul că aceste circumstanțe nu se probează prin nimic și se combat prin depozițiile martorilor Perepelița Alexandru și Gaucenov Alexandru, procesul-verbal privind constatarea faptului eschivării de a trece examenul medical privind starea de ebrietate (f.d.7), procesul-verbal privind examenul medical faptului consumării alcoolului, a stării de ebrietate și naturii acestei (f. d. 8-9), precum și depozițiile însăși a inculpatului prin care el a confirmat faptul achitării amenzii în baza procesului-verbal al contravenției administrative, nefiind contestate cât procesul-verbal, atât și decizia subiectului constatator pe aceste fapte(f.d.89, 213). Alegația părții apărării la depozițiile martorilor Madjar E. și Urum V. precum că Urum V. a recunoscut faptul că el, într-adevăr se afla la volanul motocicletei nu pot fi luate în considerație de către instanța de apel, dat fiind faptul că imediat după reținerea inculpatului Madjar E.A. și Urum V. au plecat liniștiți acasă fără ca cineva din ei să se prezinte la organele de poliție pentru confirmarea faptului că motocicleta o conducea anume Urum V. Din aceste considerente colegiul conchide că aceste depoziții sunt date în favoarea inculpatului cu scopul eschivării ultimului de la răspunderea pe această cauză penală. Neîntemeiat este argumentul apărătorului precum că în conformitate cu procesul-verbal al contravenției administrative întocmit de colaboratorul de poliție Gaucenov A. în privința inculpatului, ultimul în același timp a săvârșit și contravenția la Vulcănești și infracțiunea în s. Etulia, întrucât, conform explicațiilor lui Gaucenov A. el la întocmirea procesului-verbal al contravenției în privința lui Madjar E. referitor la locul comiterii contravenției a omis și nu a indicat că fapta a avut loc în s. Etulia. 7 Totodată, Madjar E. nu a contestat acest proces-verbal și decizia subiectului constatator, căzând de acord că a comis contravenția indicată anume în s. Etulia. Instanța de apel analizând probele prezentate în ansamblu din punct de vedere al pertinenței, veridicității și a coroborării lor, este de acord cu concluzia instanței precum că vinovăția inculpatului Madjar E. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 al. (4) Cod penal, se confirmă în totalitate și acțiunile persoanei indicate au fost corect calificate de către acuzarea de stat pe art. 2641 al. (4) Cod penal, conform următoarelor indicii: eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la trecerea examenului medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei precum și de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen, care nu deține permis de conducere de model stabilit. Instanța de apel a reținut că prima instanță a constatat atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă a infracțiunii, a dat o apreciere corespunzătoare circumstanțelor cauzei, întemeiat stabilită vinovăția inculpatului, întrucât în decursul examinării cauzei penale în instanța de apel în baza cercetării acelorași probe de asemenea s-a constatat vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 al. (4) Cod penal. De asemenea instanța de apel a conchis că prima instanța în temeiul prevederilor art. 61, 75-78 Cod penal, a luat în considerație toate circumstanțele pe cauză, cât atenuante atât și agravante, precum și pericolul social a faptei săvârșite, gravitatea și motivele acesteia.

Decizia instanței de apel din 04 iunie 2019, pronunțată integral la 03 iulie 2019, a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Dumitran Ignat în numele inculpatului Madjar Evgheni, prin care, invocând ca temei pentru recurs ordinar prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat deoarece fapta incriminată nu a fost săvârșită de acesta. 5.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul a menționat că: - instanța de apel nu a examinat declarațiile martorilor Madjar Evgheni și Urum Vasili, care au declarat cine anume era la volanul motocicletei în momentul când au fost stopați de poliție, această versiune fiind declarată și de către inculpat; - potrivit proceselor verbale întocmite de polițiști, inculpatul în același moment a comis și infracțiune și contravenție administrativă; - organul de urmărire penală nu a demonstrat prin probe că inculpatul se afla la volanul motocicletei. Ne aflându-se la volanul motocicletei inculpatul Madjar Evgheni nu avea statut special de șofer și el nu putea fi 8 recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal; - instanța de apel nu a analizat obiectiv toate circumstanțele cauzei și nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel; - nu este clar cum a fost dovedit că inculpatul Madjar Evgheni se afla în stare de ebrietate alcoolică, dacă el a refuzat trecerea expertizei medico- legale, instanța de apel invocând că s-a eschivat; - inculpatul a declarat că nimeni nu i-a propus să treacă expertiza medico-legală, nu i-au dat nimic să semneze și în privința lui nu au fost întocmite nici un fel de acte;

Referință asupra recursului ordinar declarat, nu a fost depusă.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din considerentele ce urmează. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă că, apărătorul inculpatului a invocat la caz temeiurile pentru recurs prevăzute la pct. 6), 8), alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Verificând lucrările dosarului în raport cu criticile invocate de către recurent, Colegiul penal consideră că, nici un temei de casare din cele menționate mai sus nu și-a găsit confirmarea în prezenta speță. Potrivit pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în temeiul căruia recurentul indică precum că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, Colegiul penal constată lipsa în recursul declarat a oricărei motivații desfășurate, precum și lipsa argumentelor concrete, esențiale la caz, care în viziunea recurentului a-r vicia hotărârea contestată. 9 Colegiul penal, analizând textul deciziei atacate constată că, instanța de apel a analizat și verificat cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, și întemeiat a ajuns la concluzia că în acțiunile lui Madjar Evgheni sunt prezente elementele infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod penal, adică eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei care nu deține permis de conducere de model stabilit, respectiv nu au fost încălcate prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, instanța de apel expunându-se asupra argumentelor principale invocate în cererea de apel, hotărârea emisă cuprinzând și motivele pe care se întemeiază soluția. Deci, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești a constatat că pe lângă probele conținute din declarațiile părților vătămate, vina lui Madjar Evgheni se confirmă și prin probele scrise acumulate de organul de urmărire penală și examinate atât în instanța de fond cât și în instanța de apel, iar partea apărării nu a prezentat probe veridice, care ar răsturna esențial concluziile cu privire la vinovăția lui Madjar Evgheni. În asemenea împrejurări, Colegiul penal consideră că, de fapt invocările recurentului sub aspectul temeiului pentru recurs prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, poartă un caracter declarativ, ne fiind expuse argumente veridice în susținerea erorii pretins a fi comise de către instanța de apel, or, hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, atât în fapt, cât și în drept. La acest capitol, Colegiul penal apreciază ca fiind nefondate alegațiile recurentului în această parte și reiterează că invocarea unor pretinse erori admise la etapa judecării cauzei de instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei cărora sunt subsecvente. Verificând hotărârea atacată, Colegiul penal apreciază că aceasta cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în hotărârea adoptată, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor impuse de art. 6 CEDO. Se mai reține că, partea apărării invocă în prezenta speță incidența cazului de casare prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Respectiv instanța de recurs reține că, din argumentele recursului declarat se constată, se solicită achitarea ultimului, invocându-se critici referitor la existența elementelor infracțiunilor imputate. Colegiul consideră că recurentul în susținerea temeiurilor de drept invocate, nu a adus o argumentare ce ar impune necesitatea casării deciziei instanței de apel, or, ultima în decizia emisă s-a expus desfășurat, 10 argumentat și motivat asupra tuturor chestiunilor necesare unei examinări obiective și multe laterale, rezultând o decizie legală și întemeiată. Instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența constantă a CtEDO. Totodată, instanța de recurs menționează că, pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, este aplicabil atunci când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. Prin urmare, instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, doar atunci când se constată comiterea unei erori de drept, ținându-se seama și de starea de fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească definitivă. Deci, analizând textul hotărârii atacate în raport cu argumentele invocate în recurs, Colegiul penal consideră că, instanța de apel și-a motivat decizia în concordanță cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la respingerea apelului avocatului Dumitran I. în numele inculpatului Madjar Evgheni declarat în prezenta cauză, fiind motivată just adoptarea unei asemenea soluții. Totodată, Colegiul penal atestă că, instanța de apel a respectat și prevederile art. 414 Cod de procedură penală, expunându-se asupra tuturor motivelor invocate în apel și prin hotărârea adoptată a oferit răspunsuri plauzibile, detaliate și argumentate asupra acestora, în coraport cu probele administrate în prezenta speță ce au fost verificate în ședințele de judecată. În viziunea Colegiului penal, nici acest temei pentru recurs nu este incident cazului de casare a hotărârii instanței de apel, deoarece analizând lucrările dosarului rezultă, că instanțele de fond, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate, în speța dată, verificându-le sub toate aspectele în mod obiectiv din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Totodată, soluția adoptată de către instanța de apel, Colegiul penal consideră, că este pe deplin confirmată prin ansamblul de probe expus și analizat în hotărârea contestată și care confirmă vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii imputate, fiind corect încadrată în baza art. 2641 alin.(4) Cod penal. 11 De menționat este faptul că, din conținutul recursului declarat, Colegiul atestă că majoritatea criticilor se referă la dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor administrate în prezenta cauză, de către prima instanță și cea de apel, însă aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept, de către instanțele de fond, iar dezacordul părților în acest sens nu constituie temei pentru desființarea unei hotărâri judecătorești și temei pentru recurs, deoarece nu este prevăzut în alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. În virtutea raționamentelor expuse mai sus, constatând că în cauză există o concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanțele de fond în privința inculpatului, nefiind identificate de instanța de recurs careva erori judiciare, ce ar putea servi drept temei de casare a hotărârii judecătorești atacate, Colegiul penal consideră ca fiind vădit neîntemeiate criticile formulate de către autorul recursului ordinar deferit spre examinare. Din considerentele expuse, Colegiul penal apreciază argumentele invocate în recursul ordinar declarat ca nefondate, deoarece nu sunt incidente în speță cauzele de casare la care au făcut referire autorul, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs ordinar, în sensul casării deciziei contestate și astfel se impune concluzia privind inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Dumitran Ignat în numele inculpatului Madjar Evgheni, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Dumitran Ignat în interesele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 04 iunie 2019, în cauza penală în privința lui Madjar Evgheni x, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 18 mai 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecători Boico Victor Toma Nadejda 12