2rac-608/14 — încasarea despăgubirii de asigurare

prima instanță: G. Gorun dosarul nr. 2rac-608/14

instanța de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Panov

Î N C H E I E R E

17 decembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Compania internațională de asigurări „Asito” societate pe acțiuni, în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată a Instituției publice Unitatea de Implementare și

Administrare a Proiectului Creșterii Producției Alimentare împotriva Companiei

internaționale de asigurări „Asito” societate pe acțiuni, intervenienți accesorii

Societatea comercială „Lepton” societate cu răspundere limitată și Victor Habara cu

privire la încasarea despăgubirii de asigurare, împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 01 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către

Compania internațională de asigurări „Asito” societate pe acțiuni, admis apelul

declarat de către Instituția publică Unitatea de Implementare și Administrare a

Proiectului Creșterii Producției Alimentare, casată integral hotărârea Judecătoriei

Rîșcani municipiul Chișinău din 25 noiembrie 2013 și emisă o nouă hotărâre cu

privire la admiterea acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 28 februarie 2010, Instituția publică Unitatea de Implementare și

Administrare a Proiectului Creșterii Producției Alimentare a depus o cerere de

chemare în judecată împotriva CIA „Asito” SA cu privire la încasarea despăgubirii de

asigurare.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că este un organ subordonat

Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, funcția primordială a căreia este

înzestrarea producătorilor agricoli cu tehnică și utilaje agricole moderne în condiții de

facilitate, în care agricultorii răscumpără tehnica și utilajul agricol în rate pe o

perioadă extinsă de timp. Conform condițiilor contractuale, toată tehnica și utilajele

livrate rămân în proprietatea reclamantei până la achitarea valorii integrale și sunt

asigurate în bază de contract pe numele acestei instituții.

Susține că la 07 septembrie 2010, a încheiat cu CIA „Asito” SA contractul

nr.336 de asigurare facultativă a bunurilor contra incendiului și altor pericole,

conform căruia a fost asigurată combina RSM - 10B DON, n/î CF 297, nr. șasiu

097017, care a fost transmisă SC „Lepton” SRL în baza contractului nr. 2831 de

vânzare-cumpărare în rate a tehnicii agricole.

Afirmă la 28 septembrie 2010, combina menționată a fost deteriorată complet în

timpul lucrărilor agricole în urma unui incendiu.

La 29 septembrie 2010, ea a expediat în adresa pârâtei o cerere, prin care a

solicitat întocmirea dosarului de despăgubire pentru combina incendiată.

Conform încheierii tehnico-incendiară nr. 20-10 din 01 octombrie 2010,

întocmite de către Laboratorul Experimental Antiincendiar al Serviciul Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne, Direcția

Salvatori și Pompieri, incendiul, în urma căruia a fost incendiată combina, a izbucnit

în circumstanțele care nu au depins de acțiunile angajaților SC „Lepton” SRL.

Prin răspunsul nr. 143 din 07 decembrie 2010 CIA „Asito” SA a refuzat în

achitarea despăgubirii de asigurare, făcând referință la expertiza nr. 624 din 01

noiembrie 2010 a Centrului de expertize independente „Cexin”.

Prin urmare, solicită încasarea de la pârâtă a despăgubirii de asigurare pentru

combina incendiată de tip RSM-10B DON, n/î CF 297 în mărime de 1515900 lei.

Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripție din 21 septembrie

2011 pricina a fost strămutată spre examinare la Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău.

Ulterior, CIA „Asito” SA a depus o cerere, prin care a solicitat atragerea în

proces a SRL „Lepton” și a lui Victor Habara în calitatea de intervenienți accesorii.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 21 martie

2013 a fost admis demersul și au fost atrași în proces SRL „Lepton” și Victor Habara

în calitate de intervenienți accesorii.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 25 noiembrie 2013

acțiunea a fost admisă parțial și a fost încasat de la CIA „Asito” SA în beneficiul

Instituției publice Unitatea de Implementare și Administrare a Proiectului Creșterii

Producției Alimentare plata despăgubirii de asigurare pentru combina incendiată în

mărime de 754950 lei și taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în

judecată în mărime de 15820 lei, iar în total 770770 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2014 a fost respins apelul

declarat de către CIA „Asito” SA, admis apelul declarat de către Instituția publică

Unitatea de Implementare și Administrare a Proiectului Creșterii Producției

Alimentare, casată integral hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre, prin

care acțiunea a fost admisă și a fost încasată din contul CIA „Asito” SA în beneficiul

Instituției publice Unitatea de Implementare și Administrare a Proiectului Creșterii

Producției Alimentare suma de 1515900 lei, cu titlu de despăgubiri de asigurare.

La 23 octombrie 2014 și 12 decembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, CIA

„Asito” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel cerând admiterea

acestuia, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii, cu restituirea sumelor achitate cu titlu de taxă de stat pentru depunerea

cererilor de recurs și apel.

Recurenta CIA „Asito” SA, în motivarea recursului, a indicat că decizia

instanței de apel este neîntemeiată și ilegală, fiind pronunțată cu interpretarea

eronată a normelor de drept material.

Menționează că instanța de apel a ignorat motivele de fapt și de drept invocate

de CIA „Asito” SA în cererea de apel și nu a dat nici o apreciere probelor prezentate

de către recurentă, limitându-se doar la expunerea cererilor de apel depuse de către

recurentă și intimată.

Consideră că atât prima instanță, cât și instanța de apel au examinat pricina în

mod superficial și părtinitor, iar circumstanțele importante pentru soluționarea

pricinii pe care instanța de apel le-a considerat constatate nu au fost dovedite cu

probe veridice și suficiente, fiind aplicate în mod eronat normele de drept material și

procedural.

Susține că instanța de apel, la examinarea pricinii, greșit a apreciat și interpretat

contractul de asigurare încheiat cu Instituția publică Unitatea de Implementare și

Administrare a Proiectului Creșterii Producției Alimentare, analizîndu-l nu ca un

contract de asigurare a bunurilor, dar ca un contract de asigurare a mijlocului de

transport CASCO.

Afirmă că instanțele judecătorești nu au ținut cont de faptul că Instituția publică

Unitatea de Implementare și Administrare a Proiectului Creșterii Producției

Alimentare nu a respectat obligația asumată prin pct. 3. 7 din contractul de asigurare,

deoarece conform încheierii tehnico-incendiară nr. 20-10 din 01 octombrie 2010 a

Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale și raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 624 din 01 noiembrie 2010, întocmit de către Centrul expertize

independente, s-a constatat că cauza producerii incendiului a fost autoinflamarea

prafului vegetal, fiind de asemenea constatat că această autoinflamare a avut loc ca

rezultat al întreținerii și exploatării incorecte a combinei, deoarece au fost depistate

scurgeri de ulei tehnic, unde se acumula deosebit de mult praf vegetal, iar în locurile

respective, temperatura de autoaprindere a prafului vegetal coboară de la 400-5000 C

pînă la 200-2300 C, ușurând astfel autoaprinderea.

Prin referința depusă la 02 decembrie 2014 Instituția publică Unitatea de

Implementare și Administrare a Proiectului Creșterii Producției Alimentare a solicitat

respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către CIA „Asito” SA nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate și a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul CIA „Asito” SA ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul Companiei internaționale de asigurări „Asito” societate pe acțiuni se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Valentina Clevadî

Ion Corolevschi