1ra-883/2020 — art. 186 alin. 2 lit. b, d Cp

1ra-883/2020 — art. 186 alin. 2 lit. b, d Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-883/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Țurcanu Svetlana, împotriva sentinței Judecătoriei Orhei din 11 martie 2019

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2019, în

privința inculpatului

Goncear Valeriu XXXXX, născut

la XXXXX, originar și locuitor al s. XXXXX, r-nul

XXXXX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 12.02.2018 - 11.03.2019,

instanța de apel: 08.04.2019 - 04.10.2019,

instanța de recurs: 30.01.2020 - 25.03.2020.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

achitat de sub învinuirea săvârșiri infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), d)

Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

faptul că, în perioada de timp de la 18 spre 20.04.2017, împreună cu o persoană

nestabilită de organul de urmărire penală, din intenții de profit, urmărind scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, prin acces liber, a sustras pe ascuns din gardul de

piatră ce aparține lui Dolghii V., situat în s. Cinișeuți, r-nul Rezina, 2,6 m3 de cotileți

din piatră, cauzându-i proprietarului un prejudiciu material considerabil, în sumă de

1250 lei.

1

Astfel, organul de urmărire penală a încadrat acțiunile lui Goncear V. în baza art.

186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, după indicii - furtul, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, săvârșite de două persoane cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Instanța a reținut că inculpatul Goncear V. nu a recunoscut vina și a declarat că

nu are nicio atribuție la acest gard și nici nu trece pe acolo niciodată. Nu cunoaște de

ce Dolghii L. a indicat la el, că ar fi luat cotileții de la gard. La 18 - 20.04.2017 s-a aflat

la magazin la serviciu.

Partea vătămată Dolghii V. a relatat că oficiul său și a lui Grubîh G., la cere

Goncear V. lucrează în calitate de hamal, sunt amplasate pe un teren comun. A avut

litigii, deoarece patronul lui Goncear îi crea impedimente ca să nu poată procura terenul

care după legislație îi aparține. El de multe ori îi spunea că îi v-a demola gardul. La

15.05.2017, seara, după lucru s-a dus și a văzut că este o gaură în gard. Vecina Dolghii

L., i-a spus că aproximativ în perioada 18.04.2017 - 20.04.2017, a văzut un microbuz

de culoare albă și 2 bărbați care încărcau cotileți. Pe unul din ei ea l-a recunoscut, fiind

Goncear V. Atunci, el a telefonat la poliție.

Martorul Dolghii L. a declarat că, a văzut trei bărbați, printre care era și Goncear

V., un microbuz alb, dar nu cunoaște ce model. Ea a crezut că ei repară gardul și nu s-

a apropiat să vadă ce se petrecea acolo. Gardul dat, cu lungimea de aproximativ 10

metri, a fost construit în perioada sovietică și deseori se dărâma în urma ploilor, zăpezii.

Când s-a apropiat Dolghii V. și a întrebat-o referitor la gard, ea i-a spus ce a văzut.

Acele persoane încărcau cotileții în mijlocul de transport. L-a recunoscut pe Goncear

V., care avea un chipiu în cap, de culoare albastră.

Martorul Lisnic A. a relatat că, era implicat în serviciu ”902”. A parvenit o

comunicare de la Dolghii V., că persoane necunoscute au sustras cotileții dintr-un gard

de pe teritoriu ce-i aparține. S-a deplasat la fața locului și a depistat că au fost sustrași

cotileții dintr-o porțiune de gard. În apropierea lui se mai aflau două grămezi de piatră.

Vecina Dolghii L., care locuiește la o distanță de 70 - 80 m. de la gard, a povestit că a

văzut două persoane care încărcau cotileții în microbuzul alb.

Martorul Grubîh G. a declarat că teritoriul întreprinderii de stat ”Agrotehservice”

era îngrădit cu un gard din piatră tăiată, construit prin anii 1970. Când întreprinderea a

intrat în proces de lichidare, a fost procurată de Badea S. Pe teritoriul fostei

întreprinderi ”Agrotehservice” se află SRL-ul lui Dolghii V. Tot pe acest teritoriul este

amplasată și întreprinderea sa individuală. Porțiunea de gard din care s-a sustras piatră,

era anterior deteriorată, deoarece oamenii au făcut pe acolo o trecătoare. Încă cu doi

ani în urmă, paznicul i-a adus la cunoștință că gardul se deteriorează, iar cotileții dispar.

Odată și el a reparat gardul respectiv. Pe teritoriul care este îngrădit cu acest gard,

activează vre-o șapte întreprinderi private. Tot acolo se află și transformatorul electric

ce aparține SA”Red Nord”, filiala Rezina, iar porțiunea de gard deteriorat se află în

preajma acestui transformator electric. Nu i-a dat indicații lui Goncear V., sau altui

angajat de al său, ă sustragă piatra din gardul dat. Întreprinderea pe care o conduce

dispune de mijloace de transport - un microbuz ”Ford Tranzit” și altul ”Mercedes

Sprinter” de culoare albă. Atamanenco V. lucrează cu ambele microbuze. Dar, în

microbuz nu e posibil de încărcat deodată 2,5 m3 de piatră tăiată.

2

Acuzarea de stat a propus și următoarele probe: - procesul-verbal de cercetare

la fața locului din 12.05.2017, întocmit de colaboratorul de poliție, Lisnic A. în s.

Cinișeuți r-nul, Rezina, potrivit căruia a fost cercetată o porțiune de gard, ce aparține

zonei industriale cet. Dolghii V. Gardul construit din piatră de cotileț, în partea dreaptă

având h. De 2 m. iar în stânga h. 1,5 m. Se observă că pe o porțiune cu lungimea de 10

m. Gardul lipsește. Jos la sol se observă trei grămezi constituite din porțiune de gard

din cotileț împreună cu bucăți de ciment; certificatul eliberat de Primăria s. Cinișeuți,

r-nul Rezina, precum că Dolghii V. deține un teren cu suprafața de 0,6865 ha. și o

construcție cu suprafața 1179,4 m2; contractul de înstrăinare și de combinare a

bunurilor din 23.1 1.2016 cu planul geometric al bunului imobil eliberat de OCT

Rezina.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală,

concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe

presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile

prezentului cod, se interpretează în favoarea inculpatului.

Ori, partea vătămată Dolghii V. a menționat că din spusele vecinii Dolghii L. a

înțeles că Goncear V. cu încă câteva persoane pe care aceasta nu le-a recunoscut au

sustras 2,5 m3 cotileț din gardul ce-i aparține.

Martora Dolghii L., fiind preîntâmpinată de răspundere penală, a menționat că

undeva prin luna mai 2017 a ieșit în prag și a văzut trei persoane, printre care era

Goncear V., un microbuz alb, dar nu cunoaște ce model. Ea a crezut că ei repară gardul

și nu s-a apropiat să vadă exact ce se petrecea acolo.

Astfel, martorului Dolghii L. a declarat că a văzut trei persoane, printre care era

și Goncear V., într-o zi din luna mai 2017, iar lui Goncear V. i se impută fapta care ar

fi avut loc în perioada 18 - 20.04.2017.

Prin urmare, la materialele dosarului lipsesc probe pertinente și concludente care

ar demonstra fapta imputată lui Goncear V.

Pe parcursul examinării cauzei în instanța de judecată, nu a fost demonstrată

vinovăția lui Goncear V. în comiterea infracțiunii imputate, intenția lui, precum nu a

fost probat și scopul de cupiditate al acestuia. S-a constatat numai faptul că partea

vătămată Dolghii V. se află de ceva timp în relații osiile cu angajatorul inculpatului -

Grubîh G., care la fel își are sediul întreprinderii pe terenul ce anterior a aparținut SA

”Agrotehservice”.

Atât în cadrul examinării cauzei, cât și la etapa urmăririi penale, inculpatul nu a

recunoscut vina în cele încriminate. Prin declarațiile părții vătămate cât și a martorilor

audiați, prin probele prezentate nu se confirmă faptul că anume Goncear V. ar fi comis

furtul anume a 2,5 m3 piatră tăiată (cotileț) din gardul pe care Dolghii V. susține că este

al său. Ori, potrivit extrasului din Registrul Bunurilor Imobile, Dolghii V. este

proprietarul numai a terenului pentru construcții cu suprafața 0,6856 ha. nr. cadastral

XXXXX și a construcției cu suprafața 1179,4 m2 nr. cadastral XXXXX.

Astfel, din probele cercetate nu se poate concluziona că anume Goncear V. a

sustras bunurile respective. Cu atât mai mult că, pe parcursul efectuării urmăririi penale

acuzarea nu a putut constata starea de fapt, că porțiunea de gard s-a demolat în perioada

ploilor din preajma ”Sărbătorilor Pascale”, sau că aceasta a fost intenționat deteriorată

în scopul sustragerii din ea a pietrei (cotileț).

3

Conform probelor părții acuzării, vinovăția inculpatului se dovedește prin

declarațiile unicului martor Dolghii L., care a declarat că undeva prin luna mai 2017, a

văzut trei persoane, printre care l-a recunoscut pe Goncear V., care erau cu automobil

de culoare alba și dat fiind faptul că gardul era demolat de la ploaie, a crezut că aceste

persoane repară gardul, dar nu s-a apropiat de ei, ca să se convingă. Astfel, declarațiile

date de martorul Dolghii L. în cadrul cercetării judecătorești nu pot servi temei de

incriminare a faptei reținute în rechizitoriu anume lui Goncear V.

În acest context, declarațiile pertinente ale inculpatului că nu a participat la furtul

pietrei tăiate (cotelețului) din gard, nu a fost combătută de probele prezentate de către

procuror. Argumentele prezentate de către acuzator, sunt neîntemeiate ori, din

declarațiile martorilor Lisnic A., el s-a prezentat la fața locului unde a văzut că este

deteriorată o porțiune de gard din piatră tăiată, alături se aflau câteva grămezi din piatră

tăiată, cu bucăți de ciment. Dar, colaboratorul de poliție Lisnic A. nici nu a efectuat

careva măsurări, nu a folosit dispozitive de măsurat, dar cu aproximație, din declarațiile

orale ale lui Dolghii V., a apreciat că este deteriorată o porțiune de gard cu lungimea

de aproximativ 10 m. și că din ea lipsește 2,5 m3 piatră tăiată (cotileț). În procesul-

verbal de cercetare la fața locului este indicat că s-a folosit camera-foto telefonului de

model ”IPhone 4s”, însă acestea nu au fost anexate la materialele cauzei.

Martorul Grubîh G. a declarat că nu i-a dat indicații lui Goncear V. sau altui

angajat să deterioreze gardul și să sustragă piatra tăiată, deci. Din declarațiile martorilor

nu reiese că Goncear V., cu încă câteva persoane, au sustras piatra din gard din preajma

terenului lui Dolghii V. cotileț.

Declarațiile persoanelor enunțate denotă faptului că, în timpul comiterii

infracțiunii, adică perioada 18 - 20.04.2017, inculpatul nu a fost prezent la locul

comiterii infracțiuni, ce exclude comiterea de către el nemijlocit a acțiunii de sustragere

a bunurilor altei persoane, realizată obligatoriu în două etape consecutive cum ar fi

deposedarea, adică scoaterea bunului din stăpânirea victimei și imposedarea, adică

trecerea bunului în stăpânirea sa - semne obligatorii care identifică latura obiectivă a

infracțiunii incriminate.

Mai mult, acuzatorul de stat a avut un rol pasiv și nu a administrat alte probe în

sensul învinuirii aduse lui Goncear V. cum ar fi audierea martorilor ce au avut

cunoștință de caz vizând sustragerea pietrei din gard, precum și nu s-au întreprins alte

măsuri operative, pentru a determina posibilitatea comiterii faptei de furt în

complicitate sau de alte persoane, nu s-a depus efectuarea percheziției la domiciliul lui

Goncear V., la locul său de muncă, la alte persoane unde s-ar fi putut depista cei 2,5

m3 piatră (cotileț), iar în cele din urmă a mers pe o cale pripită formulând învinuirea

lui Goncear V., bazată exclusiv pe relatările unei singure persoane, care nu a avut

careva suport probatoriu, nefiind susținute de alte probe.

Astfel, față de inculpat este necesar de adoptat o sentință de achitare în temeiul

art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, întrucât fapta nu a fost săvârșită de

el.

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Goncear V. să fie

condamnat pe art. 186 alin. (2), lit. b, d) Cod penal la 240 ore muncă neremunerată în

4

folosul comunității, cu încasare de la inculpat în beneficiul părții vătămate a

prejudiciului material în sumă de 1250 lei.

Apelantul a invocat că, vina inculpatului se confirmă prin depozițiile părții

vătămate Dolghii V., martorilor Dolghii L. și Lisnic A., procesul-verbal de cercetare la

fața locului din 12.05.2017 privind sustragerea a 2,5 m3 de cotileț, pe care partea

vătămată i-a apreciat la suma de 1250 lei, certificatul eliberat de către Primăria s.

Cinișeuți, r-nul Rezina că Dolghii V. deține un teren cu nr. cadastral XXXXX, cu

suprafața de 0,6865 ha și o contracție nr. XXXXX cu suprafața de 1179,4 m2

.

Ori, urmează a fi apreciate critic declarațiile martorului Grubîh G., fiindcă

inculpatul este un angajat al său, iar declarațiile lui au drept scop de a-l dezvinovăți pe

inculpat, cu atât mai mult că dumnealui nu este în relații bune cu partea vătămată

Dolghii V.

2019, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că, instanță de fond a analizat obiectiv cumulul de probe

prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității, coroborării și just a adoptat o sentință de achitare în privința

inculpatului, deoarece fapta nu a fost săvârșită de el.

Astfel, fiind audiat în ședința instanței de apel, inculpatul a declarat că nu a

sustras cotileții respectivi, în perioada indicată era la magazin, la lucru.

Partea vătămată Dolghii V. a declarat că, nu îl învinuiește pe Goncear V., dar pe

Grubîh G., nu are pretenții față de inculpat, paguba nu este considerabilă, nu dorește

să-i fie reparat gardul, este un conflict cu Grubîh G. de mai mulți ani.

Martorul Dolgaia L. a declarat că gardul căzuseră de vre-o două săptămâni de la

cazul dat. Din grădina sa a auzit zgomotul de ”bulgarcă”. S-a gândit ca se repară gardul

și nu s-a implicat să întrebe ce se întâmplă, dar a văzut că cu ”bulgarca” în mână tăia

cotileții Goncear V., era și un microbuz alb cu ușile deschise. După gardul demolat se

află magazinul unde lucrează Goncear V. Dimineața a văzut că cotileții nu mai sunt.

Martorul Lisnic A. a declarat că, a avut calitatea de agent constatator. Era

aproximativ vreo 9-10 m. de gard din cotileț. A măsurat cu pasul deoarece nu a avut

careva instrumente de măsurare.

Martorul Grubîh G. a relatat că, în s. Cinișeuți activa ÎS ”Agrotehservice”. Întreg

teritoriul ei era îngrădit cu un gard din piatră tăiată, construit prin anii 1970.

Întreprinderea a intrat în proces de lichidare și a fost procurată de o persoană numită

Badea S. Pe teritoriul fostei întreprinderi ”Agrotehservice” se află SRL-ul lui Dolghii

V. Tot pe acest teritoriul este amplasată și întreprinderea sa individuală. Porțiunea de

gard, din care s-a sustras piatră era anterior deteriorată, deoarece oamenii au făcut pe

acolo o trecătoare. Cu doi ani în urmă, paznicul i-a adus la cunoștință că gardul se

deteriorează, iar piatra tăiată (cotileții) dispar. Odată și el a reparat gardul. Pe teritoriul

care este îngrădit cu acest gard activează vre-o șapte întreprinderi. Acolo se află și

transformatorul electric ce aparține SA ”Red Nord” filiala Rezina, iar porțiunea de gard

deteriorat se află în preajma lui. Nu i-a dat indicație lui Goncear V., sau altui angajat

de-al său, să sustragă piatră din gardul respectiv. În microbuz nu e posibil de încărcat

de odată 2,5 m3 de piatră tăiată.

5

Întru susținerea poziției sale, acuzarea de stat a propus următoarele probe, care

au fost cercetate atât în instanță de fond, cât și în instanță de apel:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 12.05.2017, întocmit de

colaboratorul de poliție Lisnic A. în s. Cinișeuți, r-nul Rezina, potrivit căruia a fost

cercetată o porțiune de gard, ce aparține zonei industriale cet. Dolghii V. Gardul

construit din piatră de cotileț, în partea dreaptă având h. de 2 m, iar în stânga h. 1,5 m.

Se observă că, pe o porțiune cu lungimea de 10 m. gardul lipsește. Jos la sol se observă

trei grămezi constituite din porțiune de gard din cotileț împreună cu bucăți de ciment;

- certificatul eliberat de Primăria s. Cinișeuți, r-nul Rezina, precum că Dolghii

V. deține următoarele bunuri imobile: teren cu suprafața de 0,6865 ha. și construcție

cu suprafața 1179,4 mp.;

- contractul de înstrăinare și de combinare a bunurilor din 23.11.2016 și planul

geometric al bunului imobil eliberat de OCT ”Rezina” care demonstrează că potrivit

acestuia s-a combinat porțiunea de teren a bunului imobil nr. cadastral XXXXX ce

aparține lui Dolghii V. cu porțiunea de teren a bunului imobil cu nr. cadastral XXXXX

amplasat în s. Cinișeuți, r-nul Rezina ce aparține UAT ș. Cinișeuți. Porțiunea de teren

cu suprafața 0.2628 ha. devine parte componentă a terenului nr. cadastral XXXXX cu

suprafața 0,4228 ha. Astfel, după Dolghii V. a fost înregistrat cu drept de proprietate

terenul pentru construcții cu suprafața de 0,6856 ha. nr. cadastral XXXXX și

construcția cu suprafața 1179,4 m2 nr. cadastral XXXXX.

Astfel, apelul procurorului este neîntemeiat, fiind bazat pe presupuneri

neargumentate și fără a avea vreun suport juridic probant, motiv din care urmează a fi

respins.

Ori, instanță de fond a examinat cauza minuțios, multilateral, sub toate aspectele

și în baza tuturor probelor administrate, justificat a concluzionat că fapta incriminată

lui Goncear V. nu a fost săvârșită de inculpat.

Motivele invocate de către acuzare că, urmează a fi apreciate critic declarațiile

martorului Grubîh G., nu pot fi reținute din considerentul că, instanță de fond nu a pus

la baza sentinței de achitare doar declarațiile acestui martor, iar probe concludente ce

ar confirma vinovăția inculpatului sau ar combate poziția acestuia acuzarea de stat nu

a prezentat. Instanță de fond corect a reținut că, din declarațiile martorilor nu rezultă

că, Goncear V. cu încă câteva persoane au sustras piatra din gardul care și era deteriorat

și demolat din preajma terenului lui Dolghii V., cu atât mai mult că partea vătămată în

cadrul ședinței de apel a declarat că nu are pretenții față de inculpat, deoarece nu el a

sustras bunurile.

Nu poate fi reținut nici argumentul invocat de acuzare că, martorul Dolgaia L. a

depus aceleași declarații, menționând că fapta a avut loc aproximativ la sfârșitul lunii

aprilie 2017, dar nu în luna mai, că l-a recunoscut pe Goncear V., care cu alții au luat

piatra tăiată (cotileț) din care era făcut gardul și care erau căzut jos de la ploaie, ori, la

caz nu s-a constatat că gardul a fost deteriorat de ploaie sau de către Goncear V., cu

alte două persoane, pentru a lua acești cotileți, prin urmare aceste declarații nu

coroborează cu alte probe și nu pot fi puse la baza pronunțării unei sentințe de

condamnare.

Urmează a fi a respinse și alegațiile acuzatorului că, lipsa pietrei tăiate

(cotileților) este probat prin declarațiile părtii vătămate Dolghii V., martorului Lisnic

6

A., procesul-verbal de cercetarea la fața locului, și anume a 2,5 m3, pe care partea

vătămată i-a apreciat la suma de 1250 lei, ori, colaboratorul de poliție Lisnic A. nu a

efectuat careva măsurări, nu a folosit dispozitive de măsurat, dar cu aproximație din

declarațiile orale ale lui Dolghii V. a apreciat că este deteriorată o porțiune de gard cu

lungimea de aproximativ 10 m. și că din ea lipsește 2,5 m3 piatră tăiată (cotileț).

Mai mult, la materialele cauzei lipsește raportul de expertiza tehnică în

construcții pentru a fi apreciat prejudiciul cauzat părții vătămate, iar argumentele

ultimului că porțiunea de gard în mărime de 2,5 m3 de cotileți, pe care i-a evaluat la

suma de 1250 lei, fără a prezenta careva acte confirmative, nu poate fi apreciată ca

proporții considerabile, ori, din declarațiile părții vătămate se constată că gardul a fost

construit atunci când s-a construit și clădirea, care, potrivit declarațiilor martorului

Dolgaia L. cândva a aparținut la ”Сельхозтехник”, iar martorul Grubîh G. a declarat

că, gardul a fost construit prin anii 1970.

Prin urmare, instanță de fond corect a stabilit că, organul de urmărire penală nu

a administrat probe suficiente pentru demonstrarea vinovăției inculpatului, dar a

formulat învinuirea pe declarațiile unei singure persoane, care nu au avut suport

probator.

În aceeași ordine de idei, instanță de fond legal și întemeiat a concluzionat că,

nu există probe pertinente și concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al

coroborării lor, ar dovedi cu certitudine vinovăția lui Goncear V. în săvârșirea

infracțiuni imputate. Ori, martorul Dolgaia L. este unica persoană pe care a văzut

persona lângă gard, dar ce făceau ei acolo ea nu a văzut, dar s-a gândit că reparau

gardul, prin urmare momentul sustragerii cotileților nu l-a văzut nimeni, iar învinuirea

este bazată doar pe presupuneri, care nu pot sta la baza unei sentințe de achitare.

În consecință, dubiile ce persistă asupra faptului că inculpatul a sustras cotileții

din gardul dat, nu pot fi înlăturate, persistând o stare de incertitudine cu privire la

săvârșirea faptei de către inculpat ori, în cauză operează principiul in dubio pro reo

datorită căruia prezumția de nevinovăție a inculpatului nu a putut fi răsturnată de partea

acuzării.

declarat recurs ordinar, solicitând casarea totală a acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Recurenta a invocat că, instanță de apel nu a ținut cont și nu a apreciat totalitatea

probelor ce dovedesc vinovăția inculpatului Goncear V., în mod greșit a respins probele

administrate de către acuzare, apreciindu-le în mod superficial.

În cadrul urmăririi penale, cercetărilor judecătorești în instanțele fond și apel, a

fost dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiuni prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal.

Instanțele greșii au apreciat critic declarațiile părții vătămate ir și a martorului

Dolghii L., fără a argumenta motivat și a descrie explicit considerentele care le-au

determinat de a da și respectiv de a menține o soluție de achitare a inculpatului.

Martorul Dolgaia L. a fost preîntâmpinată de răspundere penală pentru

prezentarea de declarații mincinoase și nu are un interes evident de a obține

condamnarea inculpatului.

7

Instanțele și-au întemeiat concluzia predominant pe declarațiile și versiunile

inculpatului, neindicând în baza căror motive și raționamente a respins totalitatea

cumulului de probe administrat de către acuzare în susținerea învinuirii aduse, ori din

care considerațiuni au ignorat declarațiile martorului ocular Dolgaia L. la acțiunile de

sustragere a cotileților de către Goncear V. și alte persoane.

Astfel, inculpatul susține ”versiunea” lui Grubîh G., la întreprinderea căruia este

angajat, că acel gard nu îi aparține lui Dolghii V., încercând să justifice sustragerea de

cotileți din gardul ce-i aparține lui Dolghii V.

În condițiile pre citate, prin omisiunea de a descrie și analiza în detaliu probe

administrate de către acuzatorul de stat, instanță de apel a desconsiderat prevederile

imperative reținute la art. 101 alin. (4) Cod de procedură penală.

În drept, recursul este fondat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță,

inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, se

reține că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv

cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele

de fond și de apel just au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

infracțiunea incriminată inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și a prescripțiilor de drept material, în baza probelor administrate,

acestea fiind apreciate în temeiul prescripțiilor din art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și al

coroborării lor, concluzionând motivat și întemeiat că în cazul în care martorul Dolgaia

L. a declarat că gardul căzuseră de vre-o două săptămâni s-a gândit ca îl repară și nu s-

a implicat să întrebe ce se întâmplă, martorul Lisnic A. a declarat că a măsurat cu pasul

porțiunea de gard deteriorată, că martorul Grubîh G. a relatat că gardul a fost construit

prin anii 1970, că la materialele cauzei lipsește un raport de expertiza privind estimarea

cantității și costului prejudiciului cauzat și că gardul cu pricina ar fi proprietatea părții

vătămate, inculpatul urmează a fi achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii

prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită

de inculpat, instanțele indicând argumentat motivele pentru care a respins probele și

versiunile acuzării (pct. 2., 4. din decizie).

Ori, soluțiile instanțelor de fond și de apel coroborează și cu următoarele

împrejurări.

8

Conform art. 24 alin. (2), (4), 26 alin. (3), 419 Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii. Părțile în procesul penal

își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind independente

de instanță, de alte organe ori persoane. Sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine

procurorului. Rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod

corespunzător.

Potrivit jurisprudenței naționale și a CtEDO, avînd în vedere dispozițiile art. 6

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre de condamnare bazîndu-se

exclusiv pe dosarul din prima instanță în temeiul căruia inculpatul fusese achitat.

Instanța de apel urmează să procedeze la o nouă audiere a anumitor martori ai acuzării

solicitați de părți (hotărîrile CtEDO Popovici vs. Moldova din 27.11.2007, §72, și Dănila vs.

România din 8.03.2007, §62-63). Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care

depozițiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod

substanțial condamnarea învinuitului (hotărîrea CțEDO Spînu vs. România din 29.04.2008,

În baza principiului contradictorialității în procesul penal, principiu unanim

recunoscut și susținut de jurisprudența CtEDO, sarcina probațiunii în ședințele de

judecată în prima instanță și în instanța de apel îi revine acuzatorului de stat, fiindcă

funcția acuzării este pusă pe seama procurorului. CtEDO, în hotărîrea Capean vs.

Belgia din 13.01.2005, a constatat că, în domeniul penal, problema administrării

probelor trebuie să fie abordată din punctul de vedere al articolului 6 §2 și e obligatoriu,

inter alia, ca sarcina de a prezenta probe să-i revină acuzării.

Nerespectarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și încălcarea

prevederilor art. 24 și 26 din Codul de procedură penală, care îl obligă pe acuzatorul

de stat, după o hotărîre de achitare pronunțată de prima instanța, să prezinte în ședința

de judecată anumite probe în susținerea acuzațiilor penale aduse inculpatului, urmează

să fie apreciată ca nesusținere a acuzațiilor penale în privința inculpatului, în cadrul

examinării apelului declarat împotriva sentinței de achitare.

Ignorarea acestei jurisprudențe lezează dreptul inculpatului la un proces

echitabil, drept garantat de art.6 din CEDO.

Însă, în pofida normelor specificate, a principiului contradictorialității în

procesul penal și a jurisprudenței nominalizate, se observă că, conform procesului-

verbal al ședinței de judecată a instanței de apel, în cadrul rejudecării cauzei potrivit

regulilor generale după achitarea inculpatului, procurorul nu a solicitat să fie cercetate

direct și nemijlocit probele scrise (f. d. 225 vol. 1).

Este adevărat că instanța de apel a dat citirii probelor scrise, examinate de prima

instanță, consemnându-le în procesul verbal al ședinței de judecată, dar din propria

inițiativă.

Sub acest aspect, instanța de recurs nu atestă încălcarea principiului

contradictorialității procesului penal, deoarece instanța de apel a pronunțat o hotărîre

în favoarea inculpatului, iar potrivit art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de apel este obligată să examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei.

9

Cele expuse denotă că procurorul s-a eschivat să-și exercite în fața instanței de

apel sarcina prezentării probelor, adică nu și-a susținut apelul și volumul învinuirii

înaintate inculpatului, care a fost anterior achitat de instanța de fond, omițând legala

posibilitate oferită de prevederile art. 414, 419 Cod de procedură penală, de a-și dovedi

motivele invocate în apel, iar instanța de apel nu era în drept să pronunțe o hotărîre de

condamnare bazându-se exclusiv pe dosarul din prima instanță în temeiul căruia

inculpatul fusese achitat.

Totodată, prevederile art. 427 Cod de procedură penală oferă posibilitatea

contestării prin intermediul recursului ordinar doar a hotărîrilor judecătorești, pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, dar nu și contestarea

acțiunilor sau inacțiunilor procurorului care a participat la judecarea apelului în vederea

redresării omisiunilor procesuale comise de el.

În hotărîrea CtEDO din 06.04.2010, în cauza Ștefan vs. România, este clar

specificat că procurorul are obligația de a reflecta pretinsele erori înainte de

pronunțarea unei hotărîri definitive, iar statul este cel care trebuie să-și asume erorile

comise de procuror și aceste erori nu trebuie reparate în detrimentul persoanei vizate

în procedura în cauză.

Astfel, soluția dispunerii rejudecării cauzei pentru examinarea repetată a apelului

procurorului potrivit regulilor primei instanțe, în vederea unei eventuale condamnări a

persoanei achitate, în cazul în care procurorul nu a susținut în apel învinuirea prin

invocarea cercetării directe a probelor, ar fi una lipsită de orice suport legal.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din

CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare efectivă

a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se

apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de

art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat

la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de

Jos).

Pe lângă aceasta, conform argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din

prezenta decizie, recursul menționat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea, este o

10

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs ordinar au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care

au fost puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că motivarea

soluției nu contrazice dispozitivul hotărârii, și că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, împotriva sentinței Judecătoriei Orhei din

11 martie 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie

2019, în privința inculpatului Goncear Valeriu XXXXX, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 mai 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

11