1ra-895/2020 — art. 201-1 alin. 3 Cp

1ra-895/2020 — art. 201-1 alin. 3 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-895/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Bălți, Prisacari Lilia, împotriva sentinței Judecătoriei Drochia din 18 iunie 2019 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 noiembrie 2019, în privința

inculpatului

Buzan Mihail XXXXX, născut

la XXXXX, originar și locuitor al s. XXXXX, r-nul

XXXXX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 15.05.2017 - 18.06.2019,

instanța de apel: 26.07.2019 - 26.12.2019,

instanța de recurs: 31.01.2020 - 25.03.2020.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, la

5 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată condiționat,

pentru o perioadă de probațiune de 5 ani.

De la Buzan Mihail s-a încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în

mărime de 255 lei.

Buzan M., aflându-se la domiciliul unde conlocuiau, situat în s. XXXXX, r-nul

XXXXX, în timpul când concubina XXXXX dormea, s-a urcat de asupra ei, a strâns-o

cu mâinile de gât, după care a târât-o jos și a lovit-o cu o piatră în regiunea capului,

cauzând-i comoție cerebrală, fractura liniară osului frontal, plaga în regiunea osului

occipital, care se califică ca vătămări corporale grave.

Instanța a reținut că inculpatul Buzan M., în ședința de judecată a declarat că, s-a

dus la XXXXXîn ospeție. Au stat la masă, pe urmă s-au culcat. A ieșit afară de unde a

luat o piatră și a lovit-o de două ori la cap. Nu cunoaște de ce a lovit-o, dar îi pare rău

de cele comise.

Partea vătămată XXXXX, în ședința de judecată a declarat că, a concubinat cu

inculpatul 4 ani. În ziua respectivă, când a venit de la serviciu l-a văzut pe inculpat în

gospodăria bunelului. Au intrat împreună în casă, au stat la masă, pe urma ea s-a culcat

1

în pat. Nu a observat când Buzan a adus piatra în casă, cu care a lovit-o de trei ori după

cap. Bunelul a auzit țipete și a intrat în odaie. Ea în acel moment a fugit la vecini după

ajutor. S-a tratat la spital 10 zile.

Conform concluziei raportului de expertiză nr. XXXXX din 26.10.2016, la

XXXXX s-a constatat fractura osului occipital pe stânga cu implicarea ambelor lamele

cu trecere în peretele fosei, trauma cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție

cerebrală, plăgi contuse la nivelul regiunii occipital, care au fost cauzate în rezultatul

acțiunii traumatice a unui obiect contodent dur. Posibil în timpul și circumstanțele

indicate, prezintă pericol pentru viață și în baza acestui criteriu, în comun, se califică ca

vătămare gravă.

Astfel, acțiunile inculpatului urmează a fi calificate în baza art. 2011 alin. (3) lit.

a) Cod penal, ca violență în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic,

comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a cauzat

vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a luat în considerare prevederile art.

7, 61, 75-76 Cod penal, că careva circumstanțe agravante nu au fost constatate, cele

atenuante fiind recunoașterea de către vinovăției, căința sinceră, că el la evidența

dispanserică la cabinetul de psihiatrie și narcologie nu se află, dar posedă grad sever de

dezabilitate inclusiv cu defecțiunea de deplasare, fapt confirmat de certificatul de

încadrare în grad de dizabilitate seria XXXXX nr. XXXXX, inculpatul pricinuindu-și

personal leziuni corporale medii chiar la locul comiterii acțiunilor infracționale, pentru

care a fost pus sub învinuire, conform Raportului de expertiză cu nr. XXXXX din

21.10.2016, prin care la Buzan M. s-a constatat, traumă cranio-cerebrală manifestată

prin contuzie cerebrală gravă care a fost cauzată în rezultatul acțiunii traumatice cu un

obiect contondent dur, plagă înțepată regiunea frontal pe stânga a fost cauzată în

rezultatul acțiunii traumatice cu un obiect înțepător, concluzionând a-i fi aplicată o

pedeapsă fără izolarea de societate, conform art. 79 alin. (1) Cod penal.

Instanța a statuat că, ținând cont de starea sănătății a inculpatului, de poziția părții

vătămate care s-a expus în ședința de judecată, că nu dorește ca inculpatul să fie pedepsit

aspru, este posibilă aplicarea unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege.

Ori, măsură de pedeapsă prea blândă generează despreț față de ea și nu este

suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni. De asemenea, o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de

nedreptate și neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului

urmărit, nu altul decât restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului precum și

prevenirea săvârșiri de noi infracțiuni atât din partea inculpaților, cât și a altor persoane.

La fel, circumstanțele expuse confirmă că, corectarea și reeducarea inculpatului

este posibilă cu aplicarea unei pedepsei penale cu caracter eficient având ca scop

restabilirea echității sociale și prevenirea săvârșiri a noi infracțiuni și anume aplicarea

art. 90 Cod penal, adică condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care Buzan

Mihail să fie condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal la 6 ani închisoare,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Apelanta a invocat că, instanța de judecată nu a luat în considerație faptul că,

aplicarea art. 90 Cod penal în privința inculpatului nu este suficientă pentru corectarea

și reeducarea lui, în scopul prevenirii comiterii altor infracțiuni, precum și pentru

2

restabilirea echității sociale nu este corespunzătoare gradului prejudiciabil a faptelor

comise de inculpat și circumstanțelor cauzei, nu poate fi considerată adecvată și nu va

contribui la atingerea scopurilor pedepsei penale, deoarece partea vătămată a avut de

suferit din acțiunile inculpatului.

La adoptarea sentinței, instanța nu a ținut cont de faptul, că violența în familie este

un fenomen complex, generat de probleme psihologice și amplificat de condițiile

educaționale economice si sociale.

În atare circumstanțe, inculpatul urmează a fi izolat de societate și aplicarea

prevederilor art. 79 Cod penal din cauza, că inculpatul este încadrat în grad de

dizabilitate sever, este exagerat de blând, luând în considerație pericolul social al acestei

categorii de infracțiuni și impactul acesteia în societate, motiv pentru care inculpatul

urmează să suporte pedeapsa privativă de libertate.

Totodată, instanța a ajuns la aplicarea suspendării condiționate a executării

pedepsei în lipsa unor argumente, care ar dovedi posibilitatea corectării fără izolarea

inculpatului de societate.

apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că, la stabilirea pedepsei instanța de fond a dat deplină

eficiență prevederilor art. 61 Cod penal, conform căror pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșiri

de noi infracțiuni atât din partea condamnaților cât și a altor persoane.

La fel, corect a ținut cont și de prevederile art. 75 Cod penal, conform căror

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Astfel, instanța de fond just a constatat că inculpatul a comis o infracțiune din

categoria celor grave, potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal, pentru care legiuitorul a

prevăzut pedeapsa penală de la 6 la 12 ani închisoare.

Totodată, inculpatul a recunoscut pe deplin vinovăția, s-a căit sincer, la evidența

dispanserică la cabinetul de psihiatrie și narcologie nu se află.

În afară de aceasta, circumstanțe agravante în privința inculpatului nu au fost

constatate, iar circumstanțe atenuante au fost corect reținute recunoașterea vinovăției si

căința sinceră, în așa fel vinovatul a ușurat mult desfășurarea procesului, iar în afară de

aceasta partea vătămată nu are careva pretenții față de inculpat solicitând menținerea

sentinței instanței de fond.

La fel, este întemeiată aplicarea de către instanța de fond și a prevederilor art. 79

alin. (1) Cod penal, reținând ca circumstanță atenuantă excepțională că inculpatul deține

grad sever de dizabilitate, fapt confirmat prin certificatul de încadrare în grad de

dizabilitate.

În asemenea circumstanțe, contrar celor menționate de procuror, corect s-a statuat

de către instanța de fond că este posibilă stabilirea pedepsei pentru inculpat cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, stabilindu-i perioadă de probațiune de 5 ani și restricțiile

corespunzătoare, concluzionându-se că este posibil de a i se acorda o șansă și a nu fi

izolat de societate, deci, instanța de fond ajungând la o soluție corectă, legală și

justificată.

Ori, pedeapsa stabilită inculpatului, este echitabilă fapte infracționale săvârșite,

este în corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale, instanța considerând că va

3

atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, careva, temeiuri de casare a

sentinței în latura pedepsei nefiind stabilite.

Totodată, sentința instanței de fond cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, argumentele expuse în actul judecătoresc, echivalând cu o motivare conformă

rigorilor și exigențelor art.6 CEDO.

recurs ordinar, solicitând casarea deciziei instanței de apel: „cu pronunțarea unei

hotărâri în latura stabilirii pedepsei inculpatului în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod

penal, sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis”.

Recurenta a invocat că, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de judecată nu

a acordat deplina eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal.

Pe lângă faptul că, instanțele de judecată nu au ținut cont de modul cum a acționat

inculpatul în cadrul comiterii infracțiunii și anume că, el a urcat peste partea vătămată

când ultima dormea, o strângea cu mâinile de gât, a târât-o pe jos, a lovit-o cu piatra

după cap câteva ori, la fel de urmările care au survenit în urma acțiunilor lui criminale

sub formă de leziuni corporale grave pentru partea vătămată, instanțele de judecată nu

au luat în considerație, și faptul că, conform prevederilor art. 16 Cod penal infracțiunea

prevăzută de art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, face parte din categoria celor grave,

contra familiei, care la moment prezintă un pericol pentru R. Moldova, deoarece

conform datelor oferite de Biroul National de Statistică, 60 la sută din femei au raportat

cel puțin o formă de manifestare a violenței psihologice, fiecare a 2 femeie a confirmat,

că a fost suspusă unui caracter de izolare socială din partea soțului.

Analiza circumstanțelor respective urma să convingă instanța de apel că,

inculpatului urma a fi stabili pedeapsă care să atingă scopul pedepsei penale prin izolare

de societate, iar aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal cu invocarea circumstanței

prezența la ultimul grad de dezabilitate sever și cu stabilirea acestuia în baza art. 90 Cod

penal a termenului de probă, inevitabil va duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Această soluție ilegală a instanței de apel a generat aplicarea inculpatului o măsură

de pedeapsă prea blândă, iar practica judiciară inclusiv și cazul din speță demonstrează

că, astfel de soluții nu sunt suficiente nici pentru corectarea infractorului și nici pentru

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel, în temeiul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar (pct. 5.

din decizie), se reține că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod

4

concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, just și argumentat au ținut cont de mențiunea din rechizitoriu că: „Conform art.

77 CP, în cadrul urmăririi penale, în acțiunile învinuitului n-au fost stabilite

circumstanțe agravante”, de faptul că partea vătămate nu are careva pretenții față de

acesta de ordin material sau moral, indicând că nu dorește ca inculpatul să fie pedepsit

aspru, cât și de prevederile art. 7, 61, 75, 79, 90 Cod penal, conform căror la aplicarea

legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Ținînd cont

de circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul

vinovatului în săvîrșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea

infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni

săvîrșite în grup la descoperirea acesteia, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă

sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă. Dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

săvârșite cu intenție instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate vinovatului.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale, instanța de apel pronunțând-se argumentat și

detaliat asupra tuturor motivelor invocate în apelul de pe rol, instanțele indicând detailat

în hotărâre motivele condamnării inculpatului cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, pedeapsa aplicată fiind una echitabilă și proporțională în raport cu gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cât și a scopului pedepsei penale sub aspectul

restabilirii echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea lui, cât și a altor persoane (pct. 3. - 5. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele au

apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor

5

cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea, este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea

acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița versus Moldova).

Pe lângă aceasta, solicitarea recurentei: „cu pronunțarea unei hotărâri în latura

stabilirii pedepsei inculpatului în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, sub formă de

închisoare pe un termen de 6 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis”,

contravine prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

conform căror rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de către instanța de

recurs poate avea loc doar dacă nu se agravează situația inculpatului, deci este una

absolut neîntemeiată (pct. 5. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că s-au aplicat

inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar

este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide

inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, împotriva sentinței Judecătoriei Drochia din

18 iunie 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 noiembrie

2019, în privința inculpatului Buzan Mihail XXXXX, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 mai 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6