1ra-824/2020 — art. 179 alin. 1 CP

1ra-824/2020 — art. 179 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-824/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Nicolae Craiu,

Victor Burduh,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare declarate de avocatul Serghei Rusev, în numele inculpatului Buzulan Igor,

de avocatul Feodor Munteanu și inculpatul Manoli Dumitru, de inculpații Radu

Victor, Moldovanu Oleg și Leu Vitalii, împotriva sentinței Judecătoriei Cahul din

12 aprilie 2019 și deciziei Curții de Apel Cahul din 11 noiembrie 2019, în privința

inculpaților

Radu Victor XXXXXX;

Manoli Dumitru XXXXXX;

Buzulan Igor XXXXXX;

Leu Vitalii XXXXXX;

Moldovanu Oleg XXXXXX.

1

Termenul de examinare,

instanța de fond: 12.10.2017 – 12.04.2019,

instanța de apel: 20.05.2019 – 11.11.2019,

instanța de recurs: 23.01.2020 – 24.03.2020.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

privința inculpaților Radu Victor, Buzulan Igor, Manoli Dumitru, Leu Vitalii și

Moldovanu Oleg de comitere a infracțiunii prevăzute la art. 179 alin. (1) Cod

penal, a fost încetat în temeiul expirării termenului de prescripție pentru

atragerea la răspundere penală.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Vorotneac V., a fost admisă

parțial.

De la inculpați s-a încasat în beneficiul părții vătămate Vorotneac V.

prejudiciul moral în mărime de a câte 4000 lei, de la fiecare.

inculpații Radu V., Buzulan I., Manoli D., Leu V. și Moldovanu O., având scopul

încălcării inviolabilității dreptului de proprietate, au pătruns cu un automobil de

model „Volkswagen Passat B5” pe teritoriul ce aparține ÎI „Vorotneac Victor”,

situată în XXXXXX, XXXXXX, XX, fondată și administrată de Vorotneac V.,

unde acesta își are domiciliul și, în pofida cerințelor repetate ale ultimului de a-i

părăsi teritoriul, inculpații au refuzat, rămânând în continuare în curte, fără

consimțământul proprietarului până la orele 17.24.

Acțiunile inculpaților au fost încadrate de organul de urmărire penală în baza

art. 179 alin. (1) Cod penal, ca pătrunderea în domiciliul unei persoane fără

consimțământul acesteia și refuzul de a-l părăsi la cererea ei.

Instanța a reținut că inculpații nu și-au recunoscut vina, că inculpatul Radu

V. a declarat că cu partea vătămată se cunoaște de mult timp, deoarece prestă

servicii de taxi, spăla și repara mașina la întreprinderea lui. Anterior, acesta l-a

invitat să discute anumite oferte. A mers la 09.01.2017 împreună cu prietenii săi

Buzulan I., Manoli D., Leu V. și Moldovanu O., cu mașina, în jurul orelor 17.00.

Fiind deschisă poarta, au intrat pe teritoriul întreprinderii, au mers spre bar, dar era

închis și au intrat la spălătoria auto să întrebe unde este partea vătămată. Între timp,

acesta a ieșit afară și el l-a întrebat dacă poate să spele mașina, până când ei vor

bea un ceai la bar. Partea vătămată a zis că e târziu, nu deschide barul, apoi a

început, fără motiv, să vorbească urât. Presupune că din cauză că venise cu

prietenii săi.

Totodată, vinovăția acestora este dovedită prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată Vorotneac V. a relatat că, ieșind din service, a văzut

un automobil parcat în ogradă. Pe teritoriul întreprinderii are o cafenea și a mers să

vadă dacă mai lucrează, deoarece se închide la ora 17.00. Inculpații, aceștia au

2

început să facă gălăgie de ce a închis barul. Au început să-l amenințe, îi cereau să

deschidă barul să consume bere. Le-a cerut să părăsească teritoriul, iar Radu V. și

Buzulan I. insistau să deschidă barul. Le-a spus că va chema poliția și a intrat în

clădire. Când a ieșit, ei mai erau afară. Manoli D. s-a apropiat de el și l-a lovit, iar

el a fugit și a chemat poliția. Nu a mai ieșit afară, deoarece inculpații erau agresivi.

Ulterior, a venit poliția, au luat explicații și au privit înregistrările video.

Martorul Costandachi D., vânzătoarea de la cafenea, a comunicat că în jurul

orelor 16.55-17.00 mergea spre casă. Aproape de lucru, a fost claxonată de o

mașină, în care l-a recunoscut pe Buzulan I. Mașina a intrat pe teritoriul

întreprinderii.

Afirmațiile inculpaților că nu au avut intenția și nu au pătruns în domiciliul

părții vătămate, însă au intrat pe teritoriul întreprinderii gestionate de acesta, care

presta servicii de interes public pentru a beneficia de asemenea servicii – să bea o

cafea, să spele mașina, nu constituie temei de achitare a acestora.

Necătând la faptul că inculpații au întrat liber pe teritoriul întreprinderii,

constatând că barul era închis, fiind preveniți de proprietarul întreprinderii că

spălătoria auto își încheie activitatea și că nu vor putea să spele mașina, după

cum afirmă inculpații, ei au rămas totuși pe teritoriul întreprinderii pe parcursul

a 15-20 minute, circumstanță recunoscută de altfel și de inculpați, ignorând

cerințele proprietarului de a părăsi teritoriul privat, întrând în conflict cu

proprietarul, fapt ce se confirmă inclusiv prin înregistrările video.

Deci, violarea de domiciliu a avut loc și a fost realizată prin rămânerea

ilegală a inculpaților în domiciliul și reședința părții vătămate, contrar voinței

ultimului.

Astfel, instanța a încadrat acțiunile inculpaților în baza art. 179 alin. (1) Cod

penal, ca pătrunderea în domiciliul unei persoane fără consimțământul acesteia și

refuzul de a-l părăsi la cererea ei.

Totodată, instanța a statuat că, deși inculpații au săvârșit infracțiunea

imputată, ei nu pot fi trași la răspundere penală, iar procesul penal urmează a fi

încetat.

Potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de răspundere

penală dacă din ziua săvârșirii unei infracțiuni ușoare au expirat 2 ani.

Ori, infracțiunea a fost comisă la 09.01.2017, iar termenul de prescripție de 2

ani a expirat la 09.01.2019, urmând a fi încetat procesul penal, conform

prevederilor art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultimul să fie

achitat.

Apelanții au invocat că declarațiile părții vătămate sunt contradictorii.

Astfel, în cererea din 09.02.2017, înaintată la IP Cantemir, a solicitat să fie

luate măsuri împotriva persoanelor care au intrat pe teritoriul întreprinderii sale ÎI

„Vorotneac Victor”, în stare de ebrietate și toți l-au numit cu cuvinte necenzurate,

l-au îmbrâncit, aplicându-i câteva lovituri cu pumnii peste corp, neindicând nimic

despre părăsirea teritoriului, iar în plângerea din 10.01.2017 a menționat alte

circumstanțe - cu scopul de a stopa activitatea concurentului.

3

Totodată, instanța de fond a omis și autorizațiile, care permit activitatea de

funcționare a ÎI „Vorotneac Victor” în regim non stop.

La fel, nu s-a ținut cont nici de înregistrările video, din care rezultă că partea

vătămată a dat declarații contradictorii.

3.1. A declarat apel și avocatul Serghei Rusev, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Buzulan I. să fie achitat.

Apelantul a indicat că martorul Costandachi D. nu a dat declarații prin care

i-ar acuza pe inculpați de săvârșirea unei infracțiuni.

Astfel, acuzarea se bazează doar pe declarațiile contradictorii ale părții

vătămate.

Ori, a fost stabilit cu certitudine că inculpații nu au venit la domiciliul lui

Vorotneac V., nu au avut intenția violării domiciliului acestuia, dar au venit la ÎI

„Vorotneac Victor” pentru a servi cafea la bar și a beneficia de serviciile de

spălătorie auto care încă activa. Intrarea pe teritoriul întreprinderii a avut loc prin

acces liber. Mai mult, întreprinderea prestează servicii destinate publicului, având

un program de activitate de 24/24, iar accesul la servicii nu era limitat cumva. Prin

urmare, inculpații aveau dreptul să beneficieze de serviciile prestate de

întreprindere și nu le putea fi limitat accesul la ele din motive de ceartă sau de

concurență.

Din înregistrările video rezultă că accesul pe teritoriul întreprinderii era

liber, că întreprinderea lucra, spălătoria auto funcționa și în interior lucrătorii

spălau o mașină, pe teritoriul întreprinderii veneau și plecau mai multe persoane.

Astfel, declarațiile părții vătămate că întreprinderea nu funcționa sunt false.

Totodată, acesta nu avea dreptul să le refuze inculpaților prestarea serviciilor de

spălătorie din motive de concurență, acest lucru reprezentând o banală

discriminare.

În toate discuțiile pe care le-a avut partea vătămată cu inculpații, acesta nu

le-a cerut să părăsească teritoriul întreprinderii, discuția având alt subiect și care, în

final, s-a transformat într-o ceartă banală. Apoi, inculpații singuri au plecat de pe

teritoriu și nu le poate fi imputat că au rămas contrar voinței părții vătămate pe

teritoriul întreprinderii.

Chiar și dacă partea vătămată le-ar fi cerut să plece inculpaților pentru că nu-

i deservește, acest lucru nu poate fi calificat în baza art. 179 Cod penal. Or, în

cazul dat, în toate situațiile în care proprietarii, agenții de pază sau alți angajați ai

diferitor întreprinderi alungă, scot forțat din local sau refuză deservirea anumitor

clienți/consumatori din diverse motive, ar urma să fie calificate ca infracțiuni de

violare de domiciliu.

Deci, în acțiunile inculpatului nu există elementele constitutive ale

infracțiunii incriminate, iar în acțiunile părții vătămate prin refuzarea de a le presta

inculpaților servicii de spălătorie pe cauze personale se evidențiază o discriminare

a acestora pe criteriu de concurență.

3.2. Avocatul Victor Baran, la fel, a declarat apel, solicitând casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Radu V. să fie achitat.

Apelantul a invocat că starea de fapt constatată de instanța de fond nu

corespunde realității și se combate prin circumstanțele cauzei.

4

Astfel, partea vătămată a declarat, că la 09.01.2017, pe la ora 17.00, ieșind

din încăperea service-ului auto, a văzut în ogradă un automobil de model

„Volkswagen”. Pe teritoriul întreprinderii are și o cafenea și s-a pornit să vadă dacă

mai lucra, aceasta urmând să se închidă la ora 17.00. Barul lucrează până la orele

17.00, vara uneori și mai târziu... Până la conflict nu a avut probleme cu inculpații,

numai cu Radu V., care tot are firmă de taxi... Inculpații s-au aflat pe teritoriul

întreprinderii vreo 15 minute... Nu a fost amenințat de toți inculpații... La acel

moment toți inculpații lucrau ca șoferi la firma lui Radu V.... Nu a mai auzit

nimeni gălăgia... Tot teritoriul întreprinderii, inclusiv service-ul auto, barul,

spălătoria, sunt împreună cu locuința lui, într-o ogradă. Nu a chemat poliția de la

început, deoarece credea că inculpații vor pleca, dar văzând că nu pleacă, a apelat

la poliție. Nu a fost la medicul-legist... întreprinderea lui se ocupă cu prestarea de

servicii auto, taxi, spălătorie auto, are și bar. În casa lui, intră prin încăperea

service-ului auto. Mai este o intrare prin spate, însă o folosește rar. Atunci, la

moment, era stresat și nu putea suna la poliție. A sunat procurorului și l-a rugat să

trimită poliția. Întreprinderea funcționează iarna până la orele 17.00, iar vara –

până mai târziu. Serviciile taxi funcționau 24/24. Graficul de lucru este afișat pe

ușile de la bar și de la service-ul auto. Graficul de lucru era afișat pe fiecare ușă. În

momentul conflictului spălătoria auto funcționa, era o mașină care se deservea...

Martori oculari ai conflictului lipsesc.

Deci, conflictul nu a fost între partea vătămată și toți inculpații, ci doar cu

unul dintre aceștia. Teritoriul are menirea deservirii publice, iar inculpații au dorit

să fie deserviți, partea vătămată refuzându-i din motiv de concurență.

Potrivit înregistrărilor video, întreprinderea funcționa, la spălătorie se

deserveau clienții, însă inculpații au fost refuzați în mod brutal.

Totodată, domiciliul părții vătămate se află în spatele clădirii spălătoriei și

service-ului auto. Adică este o poartă separată, o clădire separată, destinată

locuinței.

Referitor la ora sosirii inculpaților pe teritoriul întreprinderii, partea

vătămată a confirmat că aceasta nu este indicată corect în imaginele video, în care

este indicat mai mult cu aproximativ o oră.

Ori, lipsesc probe ce confirmă comiterea de către inculpați a faptei indicate

în rechizitoriu.

În caz contrar, oricine poate fi condamnat în baza art. 179 alin. (1) Cod

penal pentru intrarea în magazin, restaurant, cafenea, service auto, butic din piață,

etc.

3.3. Și inculpatul Manoli Dumitru a declarat apel, solicitând casarea sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat.

Apelantul a indicat că potrivit planului cadastral, terenul pentru construcții și

două bunuri imobile au destinație separată.

Totodată, martorul Costandachi D. a indicat că de fiecare dată deschide și

închide porțile pentru a avea acces la bar, iar la momentul sosirii inculpaților pe

teritoriul întreprinderii, ea activa conform graficului stabilit.

5

În același timp, partea vătămată nu a recunoscut că era în stare de ebrietate și

avea leziuni corporale, iar în calitate de prestator de servicii taxi, bar și altele, era

obligat să acorde servicii de calitate clienților și să evite conflictele, care a avut loc

din vina lui.

Mai mult, întreprinderea este separată de zona de locuit prin grad și o intrare

separată, astfel că inculpații nu au comis violarea de domiciliu.

Instanța de fond nu a ținut cont de persoana părții vătămate, că declarațiile

lui sunt exagerate, nefiind sincere, în mare parte el fiind vinovat de cele întâmplate.

3.4. A declarat apel și inculpatul Leu Vitalii, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat.

Apelantul a indicat că la sfârșitul zilei de lucru, în jurul orelor 17.00, colegii

lui de lucru, Radu V., Buzulan I., Manoli D. și Moldovanu O. în automobilul

condus de Buzulan I., se îndreptau spre ieșirea din or. Cantemir, în direcția satului

său de baștină și a decis să se deplaseze cu ei. A fost de acord să intre în barul

părții vătămate pentru a servi câte o cafea. Barul era închis, iar Buzulan I. a dorit

să-și spele automobilul, deoarece pe teritoriul spălătoriei mai erau unități de

transport care așteptau să fie deservite. Barul și spălătoria auto erau amplasate într-

o singură clădire, cu intrări diferite. Automobilul a fost parcat în fața spălătoriei și

el a coborât cu intenția de a căuta un transport de ocazie pentru a ajunge acasă.

Buzulan I. s-a apropiat de Vorotneac V., iar el fiind la o distanță mare nu auzea

despre ce discutau. De ei s-au apropiat Radu V. și Manoli D., apoi toți trei au urcat

în automobil și s-au apropiat de el și Moldovanu O. și împreună au ieșit de pe

teritoriul spălătoriei.

Nu cunoștea faptul că domiciliul părții vătămate se află în același spațiu cu

spălătoria auto și barul și nu a auzit ca acesta să ceară cuiva dintre ei să părăsească

teritoriul respectiv. Mai mult, când au intrat pe teritoriu, poarta de la intrare nu era

blocată, iar spălătoria auto funcționa.

fost respinse, ca nefondate.

Instanța de apel a statuat că la examinarea cauzei, instanța de fond a

respectat toate prevederile procesuale și corect a încetat procesul penal în privința

inculpaților în temeiul expirării termenului de prescripție pentru atragerea la

răspundere penală.

Astfel, instanța de fond a stabilit corect starea de fapt, aceasta fiind în

corespundere cu probele administrate, care au fost apreciate corect, iar acțiunile

inculpaților just au fost încadrate pe art. 179 alin. (1) Cod penal, ca pătrunderea în

domiciliul unei persoane fără consimțământul acesteia și refuzul de a-l părăsi la

cererea ei.

Ori, din declarațiile inculpaților se atestă că la 09.01.2017, aproximativ la

ora 16.45, împreună s-au deplasat cu automobilul de model „Volkswagen Pasat”,

la volanul căreia se afla Buzulan I. la întreprinderea lui Vorotneac V. și au ajuns

acolo în jurul orei 17.00. Porțile erau deschise și au intrat pe teritoriul

întreprinderii cu mașina. S-au îndreptat cu toții spre bar, să servească ceai, însă

barul era închis. Au intrat la spălătoria auto să întrebe angajații unde se află

Vorotneac V. Acesta a ieșit din service și le-a spus că barul este închis și spălătoria

nu mai lucrează.

6

Inculpatul Radu V. a confirmat că de Vorotneac V. s-a apropiat Manoli D.,

care, la fel, era puțin servit și căruia, la fel, nu i-a plăcut că Vorotneac V. îl numea

cu cuvinte necenzurate. Între ei a început o ceartă, s-au încăierat puțin.

Inculpatul Manoli D. a indicat că a ridicat mâinile, spunându-i lui Vorotneac

V. să meargă mai bine să consume câte o cafea, acesta s-a speriat, crezând că vrea

să-l lovească și s-a ferit. Au plecat îndată ce le-a cerut partea vătămată.

Însă, depozițiile inculpaților nu sunt în măsură să desființeze învinuirea

înaintată, deoarece a fost confirmat faptul pătrunderii pe teritoriul întreprinderii

cât și rămânerea ilegală a inculpaților timp de 15-20 minute, ignorând cerințele

proprietarului de a părăsi teritoriul privat.

Astfel, instanța de fond cert a stabilit că prin rămânerea ilegală a

inculpaților pe teritoriul proprietății private, unde se afla și domiciliul părții

vătămate, contrar voinței acestuia, a avut loc violarea de domiciliu.

Potrivit declarațiilor părții vătămate, le-a spus inculpaților să părăsească

teritoriul deoarece barul este închis. Acest fapt este confirmat și prin declarațiile

inculpatului Buzulan I. care a declara că, ajungând pe teritoriul întreprinderii, au

coborât din mașină și s-au îndreptat spre bar. Barul era închis. S-au apropiat de

spălătorie... Apoi a ieșit din service Vorotneac V. și i-a întrebat ce doresc, i-au spus

că vor să spele mașina și să servească câte o cafea la bar. Vorotneac V. le-a spus că

barul este închis și spălătoria nu mai lucrează. El i-a reproșat, spunându-i că

spălătoria lucrează și că este o mașină la spălat, la ce Vorotneac V. le-a spus că

este ultima mașină care va fi deservită.

Inculpatul Buzulan I. a mai indicat că Vorotneac V. nu avea dreptul să le

refuze inculpaților prestarea serviciilor de spălătorie din motive de concurență, că

acest lucru reprezintă o discriminare.

Însă, pe parcursul examinării procesului nu s-a constatat faptul că Vorotneac

V. le-a refuzat inculpaților să spele automobilul din motive de concurență, or,

ultimul le-a spus că spălătoria se închide, nu că nu dorește să le spele automobilul

din motive de concurență, aceasta fiind doar o presupunere a inculpatului. Iar

cerința de a părăsi teritoriul privat a survenit ca consecință a comportamentul

agresiv manifestat de inculpați.

Ori, infracțiunea de violare a domiciliului include câteva acțiuni/inacțiuni în

raport cu domiciliul și anume: pătrunderea ilegală fără consimțământul victimei;

rămânerea ilegală fără consimțământul victimei; refuzul de a-l părăsi la cererea

victimei; perchezițiile sau cercetările ilegale.

Astfel, inculpaților li se incriminează pătrunderea și rămânerea ilegală în

domiciliul părții vătămate fără consimțământul acesteia, ceea ce nu prevede ca

element obligatoriu al infracțiunii rugămintea proprietarului de a părăsi domiciliul,

fiind suficientă lipsa permisiunii de a pătrunde și a rămâne în domiciliu contrar

voinței acestuia. Ori, după ce partea vătămată le-a spus inculpaților că barul este

închis, că spălătoria auto își încheie activitatea, că nu vor putea să spele

automobilul și le-a cerut să părăsească teritoriul privat ca consecință a

comportamentului neadecvat agresiv, inculpații urmau imediat să părăsească

întreprinderea, însă ei totuși au rămas pe teritoriul întreprinderii ce aparține lui

Vorotneac V. timp de aproximativ 15-20 minute.

7

Ori, pătrunderea ilegală și rămânerea ilegală a inculpaților pe teritoriul

întreprinderii părții vătămate a fost dovedită și consumată pe deplin, iar

comportamentul inculpaților nu indică la faptul că ei au venit pe teritoriul ÎI

„Vorotneac Victor” să beneficieze de prestarea unor servicii publice.

Astfel, ÎI „Vorotneac Victor” nu mai presta servicii la momentul apariției

inculpaților, iar partea vătămată le-a spus că, în afara orelor de lucru, aflarea lor pe

teritoriul privat nu este dorită și doar după ce inculpații au manifestat un

comportament agresiv, partea vătămată le-a cerut să părăsească teritoriul

proprietății private.

Latura subiectivă a infracțiunii specificate la art. 179 Cod penal se

caracterizează prin intenție directă. Motivele infracțiunii se pot exprima prin

curiozitate, interesul material, răzbunare, etc.

Deci, inculpații cunoșteau că proprietarul întreprinderii este Vorotneac V. și

pe acest teritoriu - proprietate privată se află și domiciliul lui, astfel, a avut loc

violarea de domiciliu prin faptul că inculpații au pătruns pe teritoriu, cu toate că

proprietarul le-a explicat că barul și spălătoria sunt închise și, în continuare, au

manifestat acțiuni de violență fizică, iar la solicitarea lui Vorotneac V. de a părăsi

ograda, nu au plecat imediat, ci aproximativ peste 15-20 minute.

Sunt irelevante alegațiile apărării că instanța de fond nu a luat în considerație

și autorizațiile care permit activitatea de funcționare a întreprinderii în regim non

stop, deoarece conform graficului afișat, activa între orele 08.00-17.00

Totodată, instanța de fond legal a încetat procesul penal în baza art. 179

alin. (1) Cod penal, ori, conform art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se

liberează de răspundere penală dacă au expirat 2 ani de la săvârșirea unei

infracțiuni ușoare.

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei hotărâri, prin care Buzulan I. să fie achitat.

Recurentul a invocat că în corespundere cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de drept

și de fapt care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției.

Însă, instanța de apel a constatat greșit că inculpatul a comis infracțiunea

prevăzută la art. 179 alin. (1) Cod penal, deoarece probele administrate nu

confirmă versiunea acuzării.

Astfel, instanța de apel nu a vizualizat înregistrarea video de pe CD-ul atașat

la materialele cauzei, ori, circumstanțele cuprinse în procesul-verbal de examinare

a obiectului sunt expuse în mod tendențios și nu corespund în totalitate

circumstanțelor din înregistrarea video, astfel că, instanța de apel a făcut aprecieri

neobiective asupra împrejurărilor cauzei.

Pe lângă aceasta, inculpații, în calitate de consumatori, sunt protejați de

legislația națională împotriva oricăror acte de discriminare în legătură cu prestarea

anumitor servicii destinate publicului și, respectiv, percepția lor de a insista asupra

prestării serviciului de către partea vătămată nu poate fi calificată ca violare de

domiciliu.

Instanța de apel, fără a aprecia toate circumstanțele cauzei și probele

administrate, a lăsat fără răspuns mai multe argumente ale apărării și nu a motivat

8

soluția adoptată, constatând în mod eronat prezența elementelor constitutive ale

infracțiunii în acțiunile inculpatului.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

5.1. Avocatul Feodor Munteanu și inculpatul Manoli D., la fel, au declarat

recurs ordinar, în care solicită casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei

hotărâri prin care ultimul să fie achitat.

Recurenții au indicat că domiciliul părții vătămate se află în spatele clădirii

spălătoriei și a service-ului auto, fiind teritorii separate cu coduri cadastrale

distincte și cu destinație diferită.

Ori, partea vătămată acordă servicii taxi, bar și altele, astfel că era obligat să

acorde servicii clienților și să evite conflictele cu ei. Totodată, în regiune sunt doar

două companii care prestează servicii taxi, astfel că ei activează în condiții de

concurență. Mai mult, acesta nu a recunoscut că era în stare de ebrietate.

Pe lângă aceasta, instanța de judecată a interpretat greșit prevederile art. 179

Cod penal – pătrunderea în domiciliul persoanei fără consimțământul acesteia,

deoarece, în acel moment porțile întreprinderii erau deschise și orice persoană

putea pătrunde și părăsi teritoriul, solicitând careva servicii.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 CPP.

5.2. A declarat recurs ordinar și inculpatul Radu V., în care solicită casarea

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie achitat.

Recurentul a invocat că conflictul nu a avut loc între partea vătămată și toți

inculpații, ci doar cu unul dintre ei.

Totodată, instanțele de fond și de apel au ignorat faptul că teritoriul

întreprinderii are menirea deservirii publice și ei intenționau să spele mașina, iar

partea vătămată i-a refuzat din motive de concurență. Din înregistrările video

rezultă că întreprinderea funcționa, la spălătorie se deserveau clienți, iar ei au fost

refuzați, în mod brutal, de partea vătămată, necătând la autorizațiile care permit

activitatea întreprinderii în regim non stop, graficul cu orele de muncă între 08.00-

17.00 fiind afișat după incident. Și ora indicată în imagine video nu corespunde

realității, partea vătămată confirmând că nu este corectă, fiind cu aproximativ o oră

mai mult.

Domiciliul părții vătămate se află în spatele clădirii spălătoriei și a service-

ului auto, cu poartă separată, fiind o clădire izolată, destinată locuirii.

Deci, lipsesc probe care ar confirma săvârșirea faptei incriminate prin

rechizitoriu.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10), 12)

Cod de procedură penală – s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

5.3. Și inculpatul Moldovanu O. a declarat recurs ordinar, în care solicită

casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie achitat.

Recurentul a indicat că instanțele de fond și de apel au ignorat faptul că

declarațiile părții vătămate sunt contradictorii, iar în cererea din 09.02.2017,

9

înaintată la IP Cantemir, prin care a solicitat să fie luate măsuri împotriva

persoanelor care au intrat pe teritoriul întreprinderii sale ÎI „Vorotneac Victor”, în

stare de ebrietate și toți l-au numit cu cuvinte necenzurate, l-au îmbrâncit,

aplicându-i câteva lovituri cu pumnii peste corp, nu este indicat nimic despre

părăsirea teritoriului, iar în plângerea din 10.01.2017 sunt indicate alte

circumstanțe, cu scopul de a stopa activitatea concurentului.

Nu au fost luate în considerație nici autorizațiile care permit activitatea de

funcționare a ÎI „Vorotneac Victor” în regim non stop, graficul cu orele de muncă

între 08.00-17.00 fiind afișat după incident, precum și înregistrările video din care

rezultă că inculpații nu au încălcat legislația în vigoare.

Mai mult, potrivit imaginilor video prezentate, partea vătămată a confirmat

declarațiile depuse de inculpați că nu au acționat contrar legislației, ori, acesta a dat

declarații contradictorii.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10), 12)

Cod de procedură penală – s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

5.4. Inculpatul Leu Vitalii, la fel, a declarat recurs ordinar, în care solicită

casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei hotărâri, prin care să fie achitat.

Recurentul a invocat că la sfârșitul zilei de lucru, în jurul orelor 17.00,

colegii lui de lucru, Radu V., Buzulan I., Manoli D. și Moldovanu O. în

automobilul condus de Buzulan I., se îndreptau spre ieșirea din or. Cantemir, în

direcția satului său de baștină și a decis să se deplaseze cu ei. A fost de acord să

intre în barul părții vătămate pentru a servi câte o cafea. Barul era închis, iar

Buzulan I. a dorit să-și spele automobilul, deoarece pe teritoriul spălătoriei mai

erau unități de transport care așteptau să fie deservite. Barul și spălătoria auto sunt

amplasate într-o singură clădire, cu intrări diferite. Automobilul a fost parcat în

fața spălătoriei și el a coborât cu intenția de a căuta un transport de ocazie pentru a

ajunge acasă. Buzulan I. s-a apropiat de Vorotneac V., iar el fiind la o distanță

mare nu auzea despre ce discutau. De ei s-au apropiat Radu V. și Manoli D., apoi

toți trei au urcat în automobil și s-au apropiat de el și Moldovanu O. și împreună au

ieșit de pe teritoriul spălătoriei.

Nu cunoștea faptul că domiciliul părții vătămate se află în același spațiu cu

spălătoria auto și barul și nu a auzit ca acesta să ceară cuiva dintre ei să părăsească

teritoriul respectiv. Mai mult, când au intrat pe teritoriu, poarta de la intrare nu era

blocată, iar spălătoria auto funcționa.

Fiind în automobil cu ceilalți inculpați nu a auzit discuții referitor la

intimidarea părții vătămate sau alte cuvinte urâte în adresa acestuia, pe care nici

nu-l cunoaște și nu avea temeiuri de a-i cauza neplăceri.

În drept, recursul este fondat pe prevederile art. 420-435 CPP.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a

fi admise, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

10

motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

inculpatului.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect se atestă că instanța de fond și cea de apel au comis

următoarele erori de drept.

În primul rând, conform art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare

probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor. Potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei

se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Conform art. 60

alin. (1) Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua

săvârșirii infracțiunii a expirat termenul de prescripție. În corespundere cu art.

332 alin. (5) Cod de procedură penală, în cazul în care a intervenit termenul de

prescripție, încetarea procesului penal nu se admite fără acordul inculpatului. În

acest caz, procedura continuă în mod obișnuit. Potrivit art. 8 alin. (1) Cod de

procedură penală, persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată

nevinovată atîta timp cât vinovăția sa nu-i va fi dovedită și constatată printr-o

hotărâre judecătorească de condamnare definitivă. Potrivit art. 389 alin. (1), (4)

pct. 3), (6) Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă numai în

condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de

instanța de judecată. Sentința de condamnare se adoptă cu liberarea de pedeapsă

în cazul expirării termenului de prescripție. La adoptarea sentinței de

condamnare cu liberarea de pedeapsă, instanța argumentează în baza căror

temeiuri, prevăzute de Codul penal, adoptă sentința dată. Conform art. 391 alin. (1)

Cod de procedură penală, sentința de încetare a procesului penal se adoptă dacă…

Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1) și 2) Cod de procedură penală, partea descriptivă a

sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei criminale,

considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma

și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, probele pe care se

întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a

respins alte probe. În corespundere cu art. 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de

procedură penală, în dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să fie arătate

constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

legea penală, categoria și mărimea pedepsei aplicate inculpatului. În caz dacă

instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar îl liberează de pedeapsă pe baza

prevederilor respective ale Codului penal, ea este datoare să menționeze aceasta în

dispozitivul sentinței. Conform art. 396 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală,

dispozitivul sentinței de încetare a procesului penal trebuie să cuprindă dispoziția

de încetare a procesului penal și motivul pe care se întemeiază încetarea

procesului.

11

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct.

3.).

Însă, instanța de fond a omis prescripțiile de drept nominalizate, deoarece,

potrivit descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct. 1., 2. din decizie):

a) nu a respectat procedura de aplicare a prescripției tragerii la răspundere

penală a persoanelor inculpate, enunțată supra, nefiind clar ce fel de sentință a fost

pronunțată - de încetare a procesului penal pe motive de reabilitare sau

nereabilitare, sau de condamnare, în descriptivul și dispozitivul hotărârii adoptate

fiind prezente elementele ambilor categorii de hotărâri judiciare, care prin esența

lor se exclud reciproc și generează consecințe juridice diferite, statuând, neclar și

divergent, inclusiv că: „...deși inculpații au săvârșit infracțiunea imputată, ei nu

pot fi trași la răspundere penală...”.

În același timp, nerespectarea procedurii de aplicare a prescripției tragerii la

răspundere penală a inculpaților, a afectat și soluția de admitere a acțiunii civile.

Ori, o asemenea soluție este proprie doar unei sentințe de condamnare, nu și celei

de încetare a procesului penal, în virtutea prevederilor art. 225 alin. (2), 387 alin.

(1) Cod de procedură penală;

b) a depășit limitele învinuirii formulate, constatând că: „...violarea de

domiciliu a avut loc și a fost realizată prin rămânerea ilegală a inculpaților în

domiciliul și reședința părții vătămate...”, ori asemenea element calificativ nu le-a

fost incriminat inculpaților prin rechizitoriu;

c) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, nu a judecat cauza și în raport cu elementele

infracțiunii imputate prin rechizitoriu, nu au indicat motivele respingerii

versiunilor și probelor apărării.

Mai mult, constatările neclare și divergente că: „inculpații au întrat liber pe

teritoriul întreprinderii, constatând că barul era închis, fiind preveniți de

proprietarul întreprinderii că spălătoria auto își încheie activitatea și că nu vor

putea să spele mașina, după cum afirmă inculpații, ei au rămas totuși pe teritoriul

întreprinderii pe parcursul a 15-20 minute...”, nu corespund exigențelor prescrise

în art. 101 Cod de procedură penală, privind evaluarea și aprecierea probelor

administrate în cadrul cauzei penale.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii

pronunțate.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel. În corespundere cu art. 419 Cod de

12

procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în

mod corespunzător. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări,

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat

sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, menținând o sentință neîntemeiată legal;

b) a depășit limitele învinuirii formulate, constatând că: „prin rămânerea

ilegală a inculpaților pe teritoriul proprietății private, unde se afla și domiciliul

părții vătămate, contrar voinței acestuia, a avut loc violarea de domiciliu..., în

continuare au manifestat acțiuni de violență fizic ...” - calificative și circumstanțe

neincriminate inculpaților prin rechizitoriu;

c) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele în fapt și în drept invocate

în rechizitoriu, nu au indicat motivele respingerii versiunilor și probelor apărării.

Mai mult, constatările neclare și divergente că: „...împreună s-au deplasat cu

automobilul de model „Volkswagen Pasat”, la volanul căreia se afla Buzulan I. la

întreprinderea lui Vorotneac V. și au ajuns acolo în jurul orei 17.00. Porțile erau

deschise și au intrat pe teritoriul întreprinderii cu mașina. S-au îndreptat cu toții

spre bar, să servească ceai, însă barul era închis. Au intrat la spălătoria auto să

întrebe angajații unde se află Vorotneac V. Acesta a ieșit din service și le-a spus că

barul este închis și spălătoria nu mai lucrează..., a fost confirmat faptul

pătrunderii pe teritoriul întreprinderii cât și rămânerea ilegală a inculpaților timp

de 15-20 minute..., iar cerința de a părăsi teritoriul privat a survenit ca

consecință a comportamentul agresiv manifestat de inculpați..., astfel, ÎI

„Vorotneac Victor” nu mai presta servicii la momentul apariției inculpaților, iar

partea vătămată le-a spus că, în afara orelor de lucru, aflarea lor pe teritoriul privat

nu este dorită și doar după ce inculpații au manifestat un comportament agresiv,

partea vătămată le-a cerut să părăsească teritoriul proprietății private...”, nu

corespund exigențelor prescrise în art. 101 Cod de procedură penală, privind

evaluarea și aprecierea probelor administrate în cadrul cauzei penale;

13

d) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate

și repetate în recursurile ordinare, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3.-3.4.,

5.-5.4 din prezenta decizie.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu

au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu

cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, că instanța de apel nu s-a

pronunțat în modul prevăzut de lege asupra tuturor motivelor invocate în apelurile

declarate, că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii pronunțate, și că

recursurile ordinare sunt întemeiate.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursurilor ordinare, casării totale a deciziei

contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursurile ordinare declarate de avocatul Serghei Rusev, în numele

inculpatului Buzulan Igor, de avocatul Feodor Munteanu și inculpatul Manoli

Dumitru, de inculpații Radu Victor, Moldovanu Oleg și Leu Vitalii, casează total

decizia Curții de Apel Cahul din 11 noiembrie 2019, în privința inculpaților Radu

Victor XXXX, Manoli Dumitru XXXXX, Buzulan Igor XXXX, Leu Vitalii XXXX

și Moldovanu Oleg XXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 08 mai

2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Nicolae Craiu

Victor Burduh

14