1ra-945/2020 — art. 27, 190 alin.1, 190 alin. 1 CP

1ra-945/2020 — art. 27, 190 alin.1, 190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-945/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 26 martie 2019, declarat de avocatul Alexei Tighinean, în numele

inculpatului

Curdoglo Dmitri XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 08.11.2018 – 03.01.2019,

instanța de apel: 14.02.2019 – 26.03.2019,

instanța de recurs: 06.02.2020 – 06.05.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Curdoglo Dmitri a fost

condamnat în baza art. 190 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare și în baza art. 27, 190

alin. (1) Cod penal la 8 luni închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate,

i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 1 an și 6 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, începând din 03.01.2019, cu includerea perioadei aflării

în arest preventiv de la 20.08.2018 până la 03.01.2019.

1

inculpatul Curdoglo D., având scopul dobândirii bunurilor altei persoane, a creat un

profil fals în rețeaua de socializare odnoklassniki.ru cu datele și fotografiile lui Badia

E., expediind din numele acesteia mesaje care conțineau solicitări de împrumut și, prin

intermediul unei persoane neidentificate de către organul de urmărire penală, prin

înșelăciune, a însușit de la Chicu O., locuitoare a XXXXXX, mijloace bănești în sumă

de 500 euro, cauzând părții vătămate un prejudiciu material considerabil.

Tot el, la 15 martie 2018, în jurul orelor 18.00, având scopul dobândirii bunurilor

altei persoane, a creat un profil fals în rețeaua de socializare odnoclassniki.ru cu datele

și fotografiile lui Cojocari L., expediind din numele ultimei mesaje care conțineau

solicitări de împrumut și, prin intermediul lui Vornicov P., prin înșelăciune, a însușit

de la Pecica T. locuitoare a XXXXXX, XXXXXX, mijloace bănești în sumă de 800

euro, cauzând părții vătămate un prejudiciu material considerabil.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, ca

escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare

a persoanei, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase care a produs daune

considerabile.

Tot el, la 15 noiembrie 2017, având scopul însușirii bunurilor altei persoane, a

creat un profil fals în rețeaua de socializare odnoclassniki.ru cu datele și fotografiile lui

Badia E., expediind din numele ultimei mesaje la un șir de conturi ale prietenilor, care

conțineau solicitări de împrumut și, prin intermediul lui Pavlenco V., a încercat să

însușească mijloace bănești în sumă de 700 euro de Chicu O. locuitoare a XXXXXX,

însă din motive independente de voința făptuitorului, nu și-a produs efectul din motiv

că taxistul Pavlenco V. care a fost trimis după bani, a fost reținut în XXXXXX de

colaboratorii de poliție.

Tot el, la 16 martie 2018, având scopul însușirii bunurilor altei persoane, a creat

un profil fals în rețeaua de socializare odnoclassniki.ru cu datele și fotografiile lui

Cojocari L., expediind din numele ultimei mesaje la un șir de conturi ale prietenilor,

care conțineau solicitări de împrumut și, prin intermediul lui Celac N., a încercat să

însușească mijloace bănești în sumă de 500 euro de Sofroni L., locuitoare a XXXXXX,

XXXXXX, însă, din motive independente de voința făptuitorului, nu și-a produs

efectul din motiv că Melnic G., care a fost trimisă de Celac N. să ia banii, a fost reținută

de colaboratorii de poliție.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate pe art. 27, 190 alin. (1) Cod penal,

tentativa de escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

inducerea în eroare a persoanei prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase

care a produs daune considerabile.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată.

Dat fiind că probele administrate dovedesc pe deplin vinovăția inculpatului,

instanța i-a încadrat acțiunile pe art. 190 alin. (1) Cod penal, ca escrocherie, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a persoanei, prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase care a produs daune considerabile și

în baza art. 27, 190 alin. (1) Cod penal, ca tentativa de escrocherie, adică dobândirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a persoanei prin prezentarea

ca adevărată a unei fapte mincinoase care a produs daune considerabile.

2

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal,

că inculpatul s-a căit sincer de cele comise, anterior a mai fost condamnat și are

antecedente penale nestinse, nu au fost stabilite circumstanțe agravante, cea atenuantă

fiind recunoașterea vinovăției, că pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane, concluzionând că reeducarea și corectarea

acestuia este posibilă cu aplicarea pedepsei cu închisoarea, ori, a săvârșit infracțiuni cu

grad sporit de prejudiciabilitate, deoarece, ilicit, prin înșelăciune, a pretins de la părțile

vătămate bani, cauzându-le acestora un prejudiciu material considerabil, aceasta fiind

o infracțiune care la moment a luat amploare în societate și se numără printre cele mai

răspândite infracțiuni contra patrimoniului.

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de fond.

Apelantul a invocat că inculpatului nu i-a fost asigurat dreptul la apărare, el

nefiind asistat de avocat.

3.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de amendă

în mărime de 43.750 lei.

Apelantul a indicat că la 02.01.2019 a reparat în totalitate prejudiciul material

cauzat părților vătămate, care nu au pretenții materiale față de el și au solicitat aplicarea

amenzii, corectarea lui fiind posibilă fără izolare de societate.

Mai mult, următoarea ședință de judecată a fost stabilită pentru 04.01.2019, însă

el a fost escortat în instanța de judecată la 03.01.2019, ședința fiind petrecută în lipsa

procurorului, avocatului și a interpretului.

2019, apelurile au fost admise, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Curdoglo Dmitri, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la

art. 190 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 11 luni închisoare.

Lui Curdoglo Dmitri, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la

art. 27, 190 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsă de 7 luni închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate,

i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 1 an și 4 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, începând din 26.03.2019, cu includerea perioadei aflării

în arest preventiv de la 20.08.2018 până la 26.03.2019.

Instanța de apel a constatat că motivele invocate în apelul inculpatului privind

aplicarea pedepsei cu amendă nu și-au găsit confirmare, iar pedeapsa cu închisoare

aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor incriminate corespunde stării de fapt

și de drept.

Ori, instanța de fond, la stabilirea pedepsei inculpatului, a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, ținând cont de gravitatea infracțiunilor

comise, de motivul acestora, de personalitatea acestuia, de circumstanțele care

atenuează sau agravează răspunderea, de condițiile de viață ale acestuia, precum și de

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui.

Astfel, la stabilirea pedepsei, instanța de fond a luat în considerație cele trei

principii care stau la baza individualizării pedepsei, sancțiunea aplicată inculpatului

3

sub formă de închisoare fiind legală, echitabilă și individualizată, corect fiind dispusă

stabilirea pedepsei cu închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 84 Cod penal.

Totodată, potrivit procesului-verbal din 02.01.2019, ședința de judecată a fost

amânată pentru 04.01.2019. Conform procesului-verbal din 03.01.2019, pronunțarea

sentinței a avut loc la această dată, în lipsa procurorului și apărătorului.

Însă, faptul că la pronunțarea sentinței nu a fost prezent apărătorul inculpatului,

nu constituie temei pentru a fi dispusă rejudecarea cauzei, după cum solicită apărarea.

Ori, în temeiul art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, pedeapsa numită

inculpatului urmează a fi redusă cu câte 1 lună, drept recompensă pentru încălcarea

menționată supra admisă în cadrul judecării cauzei în instanța de fond, cu stabilirea

unei noi pedepse pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal,

cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8), 385 alin. (4) Cod de procedură penală sub

formă de închisoare pe un termen de 11 luni, iar pentru comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 27, 190 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor 3641 alin. (8), 385 alin. (4)

Cod de procedură penală - sub formă de închisoare pe un termen de 7 luni.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate,

urmează a-i fi stabilită pedeapsă definitivă de 1 an și 4 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

parțială a acestei decizii și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie

aplicată pedeapsa pe art. 190 alin. (1) Cod penal de 6 luni închisoare și pe art. 27, 190

alin. (1) Cod penal de 6 luni închisoare, iar în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, a-i

stabili pedeapsa definitivă de 8 luni închisoare.

Recurentul a invocat că, termenul cu care a fost redusă pedeapsa aplicată

inculpatului de către instanța de apel, prin prisma art. 385 alin. (4) Cod de procedură

penală, este disproporționat în raport cu numărul și caracterul încălcărilor admise de

instanța de fond ori, sentința a fost stabilită în afara ședințelor stabilite, în lipsa

interpretului, apărătorului și procurorului, inculpatului fiindu-i încălcat dreptul la

interpret, dreptul la un proces echitabil, precum și a fost încălcat principiul egalității

armelor și principiul securității raporturilor juridice.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o

eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

4

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Conform

art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie stabilirea

eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a

probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Sub acest aspect se reține că recursul ordinar este fondat în drept pe temeiurile

din art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței (pct. 5. din decizie).

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat, în

raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârii contestate, asupra căror

motive concrete invocate în apel nu s-ar fi pronunțat instanța de apel și care ar fi esența

circumstanțelor că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, că acesta este

expus neclar, că instanța a admis o eroare gravă de fapt, raportată la exigențele art. 6

pct. 111) Cod de procedură penală, care ar fi afectat soluția instanței, fiind omisă în

totalitate și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nu întrunește condițiile de conținut,

iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al

avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica și să se expună, apoi,

asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Ori, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar al

avocatului, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii atacate,

inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând

corect cont că inculpatul a comis infracțiuni cu un grad sporit de prejudiciabilitate,

anterior a fost condamnat și a săvârșit infracțiunile incriminate în perioada ispășirii

pedepsei cu închisoare, deci nu s-a corectat și este predispus spre săvârșirea

infracțiunilor în continuare, dar și de prevederile art. 7, 61, 75, 84 Cod penal, 3641, 385

alin. (4) Cod de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont

de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat

și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

5

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o

treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Dacă,

persoana este declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni fără să

fi fost condamnată pentru vreuna din ele, instanța de judecată, pronunțând pedeapsa

pentru fiecare infracțiune aparte, stabilește pedeapsa definitivă pentru concurs de

infracțiuni prin cumul, total sau parțial, al pedepselor aplicate. Dacă, în cursul judecării

cauzei, s-au constatat încălcări care au afectat grav drepturile inculpatului ce derivă din

calitatea procesuală a inculpatului, instanța examinează posibilitatea reducerii pedepsei

inculpatului drept compensare pentru aceste încălcări.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de

apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor

cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul este o

competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4.

– 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c.

Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat inculpatului pedepse

individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

6

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Alexei Tighinean,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2019, în

privința inculpatului Curdoglo Dmitri XXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 06 mai 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

7