1ra-970/15 — art. 186 alin. 2 lit. d, CP

1ra-970/15 — art. 186 alin. 2 lit. d, CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-970/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 octombrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 09 aprilie 2015, declarat

de inculpatul

Curdoglo Dmitri Iuri, născut la 19 februarie 1991,

originar și domiciliat r-nul Ceadîr-Lunga,

s. Beșghioz, str-la Sadovaia, 1A.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 22.07.2014 - 30.12.2014;

Instanța de apel: 17.01.2015 - 09.04.2015;

Instanța de recurs: 02.07.2015 - 21.10.2015.

A C O N S T A T A T:

probelor administrate în faza de urmărire penală, Dmitri Curdoglo a fost condamnat

în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 1 (unu) an închisoare, iar în temeiul art. 85

alin. (1) Cod penal, la pedeapsa nominalizată i-a fost adăugată în întregime pedeapsa

neexecutată aplicată prin sentința Judecătoriei Comrat din 10 mai 2011, fiindu-i

stabilită pedeapsa definitivă de 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de

tip semiînchis.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probă de 5 (cinci) ani.

Dmitri Curdoglo, într-o zi a lunii mai a anului 2014 (data și ora exactă nu au fost stabilite

de organul de urmărire penală), pe ascuns a sustras din fâșia forestieră, situată

aproximativ la distanța de 3 km de la marginea de sud-est a s. Beșghioz, r-nul

Ceadîr-Lunga, 5 m3 de lemne „Salcâm”, costul unui m3 constituind 522 lei, prin ce a

cauzat ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Comrat”, un prejudiciu material în sumă

totală de 2610 lei.

stabilirii pedepsei și emiterea unei noi hotărâri, prin care Dmitri Curdoglo să fie

condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare, iar în

1

conformitate cu art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită, să fie adăugată partea

neexecutată a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Comrat din 10 mai 2011, cu

stabilirea pedepsei definitive 6 (șase) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

În motivarea apelului, acuzarea a invocat dezacordul cu sentința pronunțată,

considerând-o ilegală și pasibilă casării.

Astfel, procurorul a indicat, că potrivit prevederilor art. 85 alin. (3) Cod penal,

pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie mai mare decât

pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei noi infracțiuni și decât partea neexecutată a

pedepsei pronunțate prin sentința anterioară a instanței de judecată, respectiv ținând

cont de sentința Judecătoriei Comrat din 10 mai 2011, inculpatului urma a-i fi aplicată

o pedeapsă mai mare de 5 (cinci) ani închisoare.

La fel, a menționat că și aplicarea art. 90 Cod penal, în privința inculpatului este

ilegală, deoarece în cazul săvârșirii infracțiunilor cu intenție aceasta este posibilă numai

în cazul stabilirii pedepsei pe un termen de cel mult 5 (cinci) ani închisoare.

Procurorul a mai invocat, că instanța de judecată i-a aplicat inculpatului o

pedeapsă extrem de blândă, care nu poate să asigure atingerea scopului pedepsei și nu

va asigura pe deplin măsurile de influențare educativă față de inculpat, deoarece ea a

fost stabilită fără luarea în considerație a datelor ce caracterizează persoana inculpatului,

și anume că Dmitri Curdoglo anterior în mod repetat a fost judecat pentru săvârșirea

infracțiunilor cu intenție, dintre care în 2 cazuri - pentru infracțiuni care fac parte din

categoria celor grave, la locul de trai este caracterizat negativ, nu este angajat în câmpul

muncii, nu s-a corectat și nu a îndreptățit încrederea ce i s-a acordat anterior.

A subliniat apelantul, că prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni din partea lui

Dmitri Curdoglo și atingerea scopurilor pedepsei penale, prevăzute de art. art. 2, 61 Cod

penal, poate fi atinsă numai prin stabilirea în privința acestuia a unei pedepse sub formă

de închisoare, cu executare.

procurorului, casată sentința în latura stabilirii pedepsei definitive prin cumul de

sentințe și în această parte a fost emisă o nouă hotărâre, prin care în conformitate cu

prevederile art. 85 alin. (1), (3) Cod penal, la pedeapsa stabilită sub formă de închisoare

a fost adăugată parțial pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Comrat din

10 mai 2011, inculpatului fiindu-i aplicată definitiv pedeapsa sub formă de 5 (cinci) ani

și 1 (una) lună închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. La adoptarea soluției nominalizate, instanța de apel a reținut că prima instanță

corect a calificat fapta inculpatului conform prevederilor art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

penal, vinovăția căruia se confirmă prin materialele dosarului, depozițiile martorilor și

probele administrate atât în cadrul urmăririi penale, cât și stabilite în ședința de judecată

a primei instanțe.

Totodată, instanța de apel a menționat, că prima instanță ilegal a aplicat în

privința inculpatului Dmitri Curdoglo, art. 90 Cod penal, deoarece suspendarea

condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunilor cu intenție este

posibilă numai în cazul stabilirii pedepsei pe un termen de cel mult 5 ani închisoare.

Astfel, cu referire la prevederile art. 85 alin. (3) Cod penal, care statuează că,

pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie mai mare decât

pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei noi infracțiuni și decât partea neexecutată a

2

pedepsei pronunțate prin sentința anterioară a instanței de judecată, instanța de apel a

remarcat, că prima instanță urma să ia în considerație aceste prevederi și să-i stabilească

inculpatului o pedeapsă definitivă prin cumul de sentințe, mai mare de 5 (cinci) ani

închisoare.

Ținând cont de prevederile art. art. 2, 61, 75 alin. (1) Cod penal, instanța de apel

a ajuns la concluzia că pedeapsa stabilită de către prima instanță nu poate să asigure

atingerea scopului pedepsei, restabilirea echității sociale și corectarea inculpatului,

deoarece ea a fost stabilită fără a se ține cont de toate datele ce caracterizează persoana

inculpatului, mai ales că inculpatul Dmitri Curdoglo, anterior de mai multe ori a fost

condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor cu intenție, fiindu-i aplicate diferite pedepse,

care nu au dus la corectarea acestuia, săvârșind din nou o infracțiune intenționată, fiind

prezentă în acțiunile acestuia și recidiva.

Așadar, instanța de apel a constatat că prima instanță a neglijat prevederile art. 34

alin. (1) Cod penal și cele ale pct. 15 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție,

„Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale”.

În consecință, instanța de apel a constatat că inculpatul Dmitri Curdoglo în baza

sentinței Judecătoriei Comrat din 10 mai 2011, a fost condamnat în baza art. art. 287

alin. (2) lit. a) și b), alin. (3) Cod penal și în baza art. 349 alin. (1) Cod penal, la 5 ani

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de

4 (patru) ani.

Instanța de apel a reținut că antecedentele penale în baza sentinței nominalizate

nu au fost stinse, iar în perioada executării pedepsei, stabilite în baza sentinței

Judecătoriei Comrat din 10 mai 2011, inculpatul Dmitri Curdoglo în luna mai 2014, a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, care conform art.

16 Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave.

Reieșind din circumstanțele descrise, instanța de apel a remarcat că prima

instanță, conform prevederilor art. 85 alin. (3) Cod penal, prin cumulul sentințelor, urma

să-i stabilească inculpatului o pedeapsă care trebuia să fie mai mare decât pedeapsa

stabilită pentru săvârșirea unei noi infracțiuni și decât partea neexecutată a pedepsei

pronunțate prin sentința anterioară a instanței de judecată.

contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care, pentru infracțiunea săvârșită să-i fie aplicată o

pedeapsă mai blândă sub formă de amendă în mărime de 225 unități convenționale,

echivalentul a 4500 lei.

În motivarea recursului a invocat că la adoptarea deciziei, instanța de apel nu a

luat în considerație prevederile art. 75 alin. (1) Cod penal, pct. 35 din Hotărârea Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 5 din 19 iunie 2006, „Cu privire la sentința

judecătorească”; gravitatea infracțiunii, care face parte din categoria celor mai puțin

grave; motivele săvârșirii infracțiunii – inculpatul nu are un loc de muncă, precum nici

soția, deoarece în sat nu au unde să lucreze; circumstanțele cauzei, și anume că față de

inculpat nu au fost înaintate careva pretenții de ordin material din partea

reprezentantului părții vătămate; examinarea cauzei a avut loc în ordinea prevăzută de

art. 3641 Cod de procedură penală; circumstanțele atenuante - condițiile de trai ale

familiei și faptul că are la întreținere 2 copii minori.

inadmisibilitatea acestuia, din motiv că pedeapsa stabilită de instanța de judecată este

3

una echitabilă faptei săvârșite fiind în corespundere cu împrejurările cauzei și normele

legale.

cauzei penale, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or,

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului declarat de inculpatul Dmitri Curdoglo, se constată că,

acesta critică decizia sub aspectul pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, însă

nu face trimitere la vreun temei concret pentru declararea recursului din cele cinci

prevăzute exhaustiv în punctul indicat, astfel, că Colegiul penal, analizând decizia

atacată, conchide că toate temeiurile prevăzute de norma menționată supra, nu și-au

găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel

la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod

de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelurile declarate, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată.

În aceeași ordine de idei, Colegiul penal menționează că pentru a verifica

temeinicia prevederilor invocate în recurs prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, este necesar de a indica concret asupra căror motive nu s-a expus

instanța de apel, or poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul inculpatului

prin constatări subiective constituie o derogare de la regula unui proces contradictoriu

în condițiile egalității armelor.

Distinct de aceste considerente, Colegiul penal atestă că recurentul este de acord

cu starea de fapt reținută de către instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică

a acțiunilor imputate, însă critică decizia instanței de apel sub aspectul greșitei

individualizări a pedepsei aplicate, temei de recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal consideră neîntemeiate argumentele recurentului, care critică

soluția instanței de apel de individualizare a pedepsei, inclusiv și pentru neluarea în

considerație a faptului recunoașterii vinovăției de către inculpat.

Aceasta deoarece, din conținutul deciziei instanței de apel, rezultă cert motivele

pentru care a fost casată sentința în partea stabilirii pedepsei definitive prin cumul de

sentințe și în această parte fiind emisă o nouă hotărâre, prin care în conformitate cu

prevederile art. 85 alin. (1), (3) Cod penal, la pedeapsa stabilită sub formă de închisoare

a fost adăugată parțial pedeapsa stabilită în baza sentinței Judecătoriei Comrat din

4

10 mai 2011, inculpatului fiindu-i aplicată definitiv pedeapsa sub formă de 5 (cinci) ani

și 1 (una) lună închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Așadar, potrivit actului de învinuire și rechizitoriului Dmitri Curdoglo, a fost

învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, furtul,

adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile, faptă care se pedepsește cu amendă în mărime de la 300 la 1000

unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240

de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani (f. d. 51, 56).

Totodată, instanța de apel a reținut, că examinarea cauzei în prima instanță a avut

loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar conform prevederilor

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor

de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată

în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege în cazul pedepsei cu amendă.

La caz însă, reieșind din faptul că inculpatul are antecedente penale nestinse, și

anume prin sentința Judecătoriei Comrat din 10 mai 2011, Dmitri Curdoglo a fost

condamnat în baza art. art. 287 alin. (2) lit. a), b) și alin. (3), 349 alin. (11) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 5 (cinci) ani închisoare, cu aplicarea art. 90 Cod

penal, executarea pedepsei fiind suspendată condiționat, pe un termen de probă de 4

(patru) ani (f. d. 119), instanța de apel corect a constatat ilegalitatea sentinței în partea

stabilirii pedepsei. Or, aplicarea art. 90 Cod penal, poate fi acceptată numai în cazurile

stabilirii pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

săvârșite cu intenție.

Respectiv, ținând cont de relevanțele art. 85 alin. (3) Cod penal, potrivit căruia

pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie mai mare decât

pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei noi infracțiuni și decât partea neexecutată a

pedepsei pronunțate prin sentința anterioară a instanței de judecată, instanța de apel

corect a concluzionat, că în privința inculpatului este necesară aplicarea pedepsei

închisorii cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

La o asemenea concluzie, instanța de apel a ajuns dând o eficiență deplină

prevederilor art. 2, 7, 61, 75 Cod penal.

Aici, instanța de recurs ține să menționeze, că în conformitate cu principiul

individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată

aplică pedeapsă luând în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea

daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea,

ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și

de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Colegiul penal remarcă că instanța de apel, a stabilit just că pedeapsa stabilită de

către prima instanță nu poate să asigure atingerea scopului pedepsei, restabilirea

echității sociale și corectarea inculpatului deoarece la stabilirea pedepsei nu a fost luată

în considerație personalitatea inculpatului, faptul că anterior de nenumărate ori a fost

condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor cu intenție, în privința acestuia au fost

aplicate diferite pedepse, atât cu suspendarea condiționată cât și cu executarea pedepsei

5

închisorii, fapt care însă nu a contribuit la reeducarea inculpatului, el nu s-a corectat, iar

în perioada executării pedepsei stabilite în baza sentinței Judecătoriei Comrat din 10

mai 2011, el a săvârșit din nou o infracțiune cu intenție.

Prin urmare, reieșind din circumstanțele indicate, instanța de recurs consideră că

pedeapsa definitivă stabilită inculpatului prin cumul de sentințe, corespunde

prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

fiind motivată, individualizată și aplicată în limitele prevăzute de lege, având scopul

prevenirii de noi infracțiuni de către inculpat, iar hotărârea atacată conține motive clare

și legale pe care se întemeiază soluția.

În conexiunea celor relatate, instanța de recurs conchide că în speță se impune

soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de inculpat, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Curdoglo Dmitri Iuri,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 09 aprilie 2015, în

propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 noiembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

6