1re-69/2020 — Art. 70 al. 3-1 CP

Prima instanță: 16.10.2018 - 25.11.2019;

Instanța de recurs: 24.12.2019 - 04.02.2020. 4.Instanța de recurs în anulare:17.03.2020-06.05.2020. Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție CONSTATĂ: 1. La data de 16 octombrie 2018, Stăvilă Mihail s-a adresat în instanța de judecată cu cerere privind aplicarea în privința sa a prevederilor art. 70 alin. (31) Cod penal cu reducerea termenului de pedeapsă cu 1/3 conform legislației în vigoare, invocând că la momentul condamnării avea vârsta de 18 ani. 2. Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 25 noiembrie 2019 a fost respinsă cererea condamnatului Stăvilă Mihail privind aplicarea prevederilor art. 70 alin. (31) Cod penal ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu încheierea, la 12 decembrie 2019, Stăvilă Mihail, a declarat recurs, prin care a solicitat, admiterea recursului, casarea încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 25 noiembrie 2019, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care a aplica prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal. În argumentarea solicitării înaintate indică că în momentul săvârșirii infracțiunii nu avea vârsta de 21 ani.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2020 a fost respins ca nefondat recursul condamnatului Stăvilă Mihail și menținută fără modificări încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 25 noiembrie 2019, prin care a fost respinsă cererea condamnatului Stăvilă Mihail privind aplicarea prevederilor art. 70 alin. (31) Cod penal ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu decizia, condamnatul Stăvilă Mihail a depus recurs în anulare, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 25 noiembrie 2019 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2020, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă cererea sa cu privire la aplicarea prevederilor art. 70 alin. (31) Cod penal. 5.1. În motivarea recursului condamnatul a indicat că, instanțele la judecarea cauzei au interpretat eronat legea penală și au comis erori de drept la pronunțarea încheierii și a deciziei.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărârilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. În contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, în ordinea recursului în anulare, potrivit modificărilor din Codul de procedură penală din 27 octombrie 2012, poate fi atacată doar sentința, legalitatea căreia este verificată pe căile ordinare de atac – în apel și în recurs și a devenit irevocabilă la momentul pronunțării deciziei instanței de recurs. Astfel, hotărârile judecătorești, prin care s-au soluționat alte chestiuni decât vinovăția persoanei, nu se supun căilor de atac, prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se permite nici o derogare, iar în speța dată a fost examinată cererea condamnatului Stăvilă Mihail privind aplicarea prevederilor art. 70 alin. (31) Cod penal, decizie care nu se supune căilor de atac. Prin urmare, raportând prevederile legale menționate supra la cauza dată, instanța de recurs constată, că recurentul contestă decizia instanței de recurs potrivit căreia a fost respins ca nefondat recursul condamnatului Stăvilă Mihail și menținută fără modificări încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 25 noiembrie 2019, iar o atare decizie nu este susceptibilă de a fi atacată, deoarece nu cade sub incidența categoriilor de hotărâri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție. Așadar, având ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucât acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul Stăvilă Mihail, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Chișinău din 04 februarie 2020, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integral la 06 mai 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Cobzac Elena Țurcan Anatolie