1re-54/2020 — 10, 10-1 Cp

Prin încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Soroca din 20 septembrie 2019, s-a dispus: ”Se respinge cererea condamnatului Maimesco Mihail XXXXX privind aplicarea retroactivității legii penale noi, ca fiind nefondată”. Instanța a reținut că prevederile Legii nr.163 din 20.07.2017, prin care s-a completat art. 70 al Codului penal cu alin. (3l), au intrat în vigoare la 20.12.2017, fiind aplicabile doar la emiterea sentinței de condamnare.

Condamnatul a declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei încheieri, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicate prevederile art. 10-101, art. 70 alin. (31) și art. 76 alin. (1) Cod penal. Recurentul a indicat că instanța nu a elucidat circumstanțele importante pentru soluționarea cererii înaintate.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2019, recursul a fost se respins ca nefondat. 1 Instanța de recurs a statuat că, instanța de fond corect a concluzionat că prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal se aplică în mod nemijlocit la aplicarea pedepsei, ori, Maimesco M. la moment are statut de condamnat, astfel, solicitarea ultimului nu poate fi reținută speței.

În temeiul art. 313 alin. (6), 466 Cod de procedură penală, hotărârile judecătorești au devenit irevocabile.

La 14 ianuarie 2020, condamnatul a declarat recurs în anulare, în care solicită casarea hotărârilor adoptate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de recurs în alt complet de judecată. Recurentul a invocat că instanțele au emis hotărâri neîntemeiate, care sunt contrare prevederilor legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, poate fi declarat la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă, conform art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. În corespundere cu art. 455 alin. (2) pct. 3) - 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței, data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, data adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Circumstanțele enunțate atestă, deci, că celelalte categorii de hotărâri judecătorești irevocabile, inclusiv cele atacate de recurent, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare. Rezultă că respectivul recurs în anulare, în aspectul nominalizat, adică fiind declarat împotriva unor hotărâri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal (pct. 5. din decizie). Pe lângă aceasta, potrivit art. 456 alin. (1), 429 alin. (1) și 430 pct. 3) - 5), 455 alin. (2) pct. 2) - 5) Cod de procedură penală, recursul în anulare trebuie să fie motivat. Cererea de recurs trebuie să conțină denumirea instanței care a pronunțat sentința, data pronunțării sentinței, numele și prenumele inculpatului în privința căruia se atacă hotărârea judecătorească, fapta constatată și dispozitivul sentinței, indicarea persoanei care a declarat apel și motivele invocate în apel, denumirea instanței care a adoptat decizia în apel, data pronunțării deciziei de apel, dispozitivul deciziei în apel și 2 argumentele admiterii sau respingerii apelului, conținutul și motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate. Însă, în recursul în anulare vizat, nu se regăsește denumirea instanței care a pronunțat sentința, judecând cauza penală în fond, data pronunțării sentinței, numele și prenumele inculpatului în privința căruia se atacă hotărârea judecătorească, fapta constatată și dispozitivul sentinței, indicarea persoanei care a declarat apel și motivele invocate în apel, denumirea instanței care a adoptat decizia în apel, data pronunțării deciziei de apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, nefiind în genere, utilizată calea de atac apelul, conținutul și motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate (pct. 5. din decizie). Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut. Prin urmare, dat fiind că nu îndeplinește cerințele de conținut, recursul în anulare de pe rol urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Maimesco Mihail XXXXX, împotriva încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Soroca din 20 septembrie 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2019, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral. Președinte Iurie Diaconu Judecători Liliana Catan Ion Guzun 3