1ra-651/2020 — art. 190 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din 06 februarie 2019, inculpatul Vladislav Polejaev a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (1) și art. 190 alin. (1) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsă după cum urmează: - în baza art. 190 alin. (1) Cod penal (episodul părții vătămate Galina Macovei) pedeapsă sub formă de închisoare, pe un termen de 1 an; -în baza art. 190 alin. (1) Cod penal (episodul părții vătămate Lilian Macovei) pedeapsă sub formă de închisoare, pe un termen de 2 ani. În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs real de infracțiuni, prin cumulul total al pedepselor, s-a stabilit lui Vladislav Polejaev pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. S-a dispus încasarea de la Vladislav Polejaev în beneficiul lui Galina Macovei suma de 9 000 lei, cu titlu de prejudiciu material și suma de 22 200 lei, pentru asistență juridică. 1 S-a dispus încasarea de la Vladislav Polejaev în beneficiul lui Lilian Macovei suma de 5 300 Euro sau echivalentul în lei în sumă de 110 871 lei, cu titlu de prejudiciu material cauzat prin infracțiune.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, inculpatul Vladislav Polejaev în perioada lunii februarie 2017, data și ora nestabilită, aflându-se în regiunea Gării Auto din orașul Orhei, urmărind scop de profit și dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare, folosindu-se de fondul atitudinii de afecțiune care a fost artificial creată și susținută prin eforturile sale, exploatând raporturile de încredere care au fost stabilite între el și Galina Macovei, manifestând un comportament viclean față de ea și asigurând victima cu perfectarea actelor pe numele ei în vederea obținerii cetățeniei evreiești, în același timp, folosindu-se de relația specială formată și de un climat de încredere, fapt datorat prin cunoașterea feciorului victimei, Lilian Macovei, a însușit de la Galina Macovei mijloace financiare în sumă totală de 9 000 lei, pe cale de consecință, cauzându-i părții vătămate Galina Macovei o daună materială în proporții considerabile. Tot el, în perioada lunii martie 2017, data și ora nestabilită, aflându-se în apropierea monumentului Vasile Lupu din orașul Orhei, urmărind scop de profit și dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare, folosindu-se de fondul atitudinii de afecțiune care a fost artificial creată și susținută prin eforturile sale, exploatând raporturile de încredere care au fost stabilite între el și Lilian Macovei, asigurând victima cu identificarea unor lăutari și servicii foto pentru celebrarea căsătoriei, inclusiv achitarea acestor servicii, în același timp, folosindu-se de relația specială formată cu victima și de un climat de încredere, fapt datorat cunoașterii anterioare, manifestând un comportament viclean, a însușit de la Lilian Macovei mijloace financiare în monedă străină în valoare de 300 Euro, echivalentul a 6 414 lei. În continuarea acțiunilor sale, în perioada lunii martie 2017, data și ora nestabilită, însă, ulterior acțiunilor vizate supra, aflându-se în apropierea monumentului Vasile Lupu din or. Orhei, acționând în scop de profit și dobândire ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare, folosindu-se în continuare de fondul atitudinii de afecțiune care a fost artificial creată și susținută prin eforturile sale, exploatând raporturile de încredere care erau stabilite între el și Lilian Macovei, asigurându-l cu perfectarea unor acte de proprietate a unui bazin acvatic situat în XXXXXX, pe care tatăl victimei îl deținea în folosință, manifestând un comportament viclean, a însușit de la Lilian Macovei, mijloace financiare în monedă străină în valoare de 5 000 Euro. 2

Împotriva deciziei a declarat apel procurorul, prin care a solicitata casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de 2 ani închisoare, fără privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate și infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de 7 ani închisoare, fără privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate. În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, definitiv a-i stabili lui Vladislav Polejaev pedeapsa sub formă de 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. A încasa de la Vladislav Polejaev suma de 78,42 lei, ce se atribuie la cheltuieli judiciare. În motivarea celor solicitate, procurorul a indicat că, instanța de fond eronat a apreciat probele administrate în respectiva cauză penală, or, acestea demonstrează indubitabil vinovăția acestuia în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (1) și 190 alin. (4) Cod penal. De asemenea, procurorul a menționat că instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea blândă inculpatului fără a ține cont de faptul că ultimul neagă vinovăția sa, nu a restituit prejudiciul cauzat prin infracțiune părților vătămate, nu regretă și nici nu se căiește de cele comise. Mai mult decât atât, apelantul a semnalat prezența circumstanțelor agravante în respectiva cauză penală, și anume, săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnat de comiterea unor infracțiuni similare. 3.1. Nefiind de acord cu sentința a declarat apel inculpatul prin care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei decizii prin care acesta să fie achitat de sub învinuirea înaintată, deoarece nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, iar acțiunile civile să fie respinse ca fiind neîntemeiate. În motivarea cererii de apel, inculpatul a susținut că, condamnarea acestuia se bazează doar pe presupuneri la caz nu sunt probe care să demonstreze vinovăția acestuia în cele imputate. Totodată, ultimul a solicitat respingerea unor probe cum ar fi procesul-verbal de cercetare a înregistrărilor audio din 06 octombrie 2017 de pe un suport informațional, or, efectuarea înregistrărilor nu a fost supusă de către organul de urmărire penală. De asemenea, inculpatul a subliniat că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil deoarece actele de la faza urmăririi penale nu i-au fost aduse la cunoștință în limba pe care o posedă. 3 Inculpatul a mai remarcat că instanța de fond eronat la stabilirea pedepsei a luat în calcul circumstanța agravantă ,,săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnat de comiterea unor infracțiuni similare”, or, la momentul comiterilor faptelor ilegale de care este învinuit, antecedentele penale erau stinse. Apelantul a indicat că, instanța de fond i-a stabilit o pedeapsă prea aspră, fără a-și motiva decizia prin prisma neaplicării prevederilor art. 90 Cod penal. Cu referire la acțiunile civile înaintate, apelantul a susținut că acestea nu corespund formei și au fost depuse de către o persoană neîmputernicită, or, Vasile Lungu nu a fost împuternicit de părțile vătămate să depună o acțiune civilă în numele acestora.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de apel Chișinău din 24 aprilie 2019, apelurile declarate de către procuror și inculpat au fost respinse ca fiind nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. În motivarea deciziei pronunțate, instanța de apel a menționat că, sentința atacată este una motivată, clară și corespunde, atât legislației naționale, cât și jurisprudenței europene. Astfel, în pofida faptului că inculpatul nu recunoaște vinovăția în cele imputate, vinovăția acestuia a fost demonstrată indubitabil de probele administrate în respectiva cauză penală, și anume: declarațiile părților vătămate Lilian Macovei (f.d. 190-193, vol. I) și Galina Macovei (f.d. 197-198, vol. I); declarațiile martorilor Victoria Macovei (f.d. 204-2015, vol. I), Mihail Macovei (f.d. 202-203, vol. I), Petru Strîmbeanu (f.d. 217, vol. I), Dumitru Cernei (f.d. 215-216, vol. I), Vladimir Cravțov (f.d. 228, vol. I), Tihon Buhaniuc (f.d. 219, vol. I), Svetlana Melenteva (f.d. 244, vol. I); ordinele de transfer a sumei de 5 000 euro (f.d. 24-25, vol. I); contractul de folosință din 06.11.2015 (f.d. 26, vol. I); procesul-verbal de examinare a înregistrărilor audio din 06.10.2017 (f.d. 33-34, vol. I). Instanța de apel a indicat că, prin ordonanța de punere sub învinuire din 30 ianuarie 2018 și prin rechizitoriu, acuzatorul de stat a încadrat faptele infracționale ale inculpatului Vladislav Polejaev în baza art. 190 alin. (2) lit. c) și art. 190 alin. (4) Cod penal. Ulterior, prin ordonanța din 27 septembrie 2018 privind modificarea învinuirii, acuzatorul de stat a modificat învinuirea în sensul atenuării, fiind incriminate lui Vladislav Polejaev comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (1) și art. 190 alin. (4) Cod penal. Astfel, instanța de apel a constatat că, instanța de fond cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de 4 judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Vladislav Polejaev încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 190 alin. (1) Cod penal (pe episodul părții vătămate Galina Macovei) și în baza art. 190 alin. (1) Cod penal (pe episodul părții vătămate Lilian Macovei) - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere. Cu referire la alegațiile părții apărării privind modificările operate prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, instanța de apel a menționat că, inculpatul a fost pus sub învinuire în baza art. 190 alin. (1) Cod penal în redacția Legii nr. 985-XV din 18 aprilie 2002, acțiunile acestuia nefiind decriminalizate prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018 în vigoare din 17 august 2018. Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că instanța de fond nu a comis erori în acest sens, mai mult, în acțiunile inculpatului fiind prezente elementele componențelor infracțiunilor imputate. Obiectul material al infracțiunii pe episodul părții vătămate Galina Macovei reprezintă mijloacele bănești în sumă de 9 000 lei, pe episodul părții vătămate Lilian Macovei îl reprezintă mijloacele bănești în sumă de 5 300 Euro, însușite de către inculpatul Vladislav Polejaev de la părțile vătămate. De asemenea, instanța de apel a subliniat că, de către Vladislav Polejaev nu au fost îndeplinite obligațiile asumate și promise părților vătămate, totodată nu au fost restituite sumele de bani, deși a trecut un timp îndelungat de la momentul asumării angajamentelor, eschivându-se prin diferite motive. Or, aceste circumstanțe dovedesc caracterul infracțional al acțiunilor lui Vladislav Polejaev, care de la bun început a avut intenția de a nu face ceea ce a promis și pentru ce a luat mijloace financiare, astfel nu a acționat cu bună-credință și la momentul primirii banilor a indus în eroare partea vătămată Galina Macovei, promițându-i ajutor la perfectarea actelor pentru redobândirea cetățeniei evreiești și a părții vătămate Lilian Macovei, la perfectarea unor acte de proprietate a unui bazin acvatic situat în XXXXX, pe care tatăl lui îl deținea în folosință, fapt ce nu a fost realizat. În acest sens, analizând acțiunile și comportamentul inculpatului instanța de apel a constatat cu certitudine intenția inculpatului de înșelare a părților vătămate și de a dobândi mijloacele bănești, prin înșelăciune și abuz de încredere. Cu referire la argumentele de apel invocate de procuror privind „săvârșirea infracțiunii în proporții mari” incriminată inculpatului, instanța de apel a conchis că suma prejudiciului efectiv cauzat părții vătămate Lilian Macovei, prin acțiunile ilegale ale inculpatului constituie suma de 5 300 Euro, după cum este indicat în actul de învinuire. În conformitate cu Hotărârea Guvernului RM nr. 1233 din 09 noiembrie 5 2016 „privind aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe economic, prognozat pentru anul 2017” s-a aprobat cuantumul salariului mediu lunar pe economie, în mărime de 5600 lei. Astfel, 20 de salarii medii lunare pe economie prognozate pentru anul 2017 și stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 1233 constituie suma de 112 000 lei (5 600 lei x 20 salarii = 112 000 lei). Potrivit cursului zilnic de schimb a BNM pentru perioada 01 martie-31 martie 2017, echivalentul în lei a sumei de 5 300 Euro a variat între minimul de 110 871 lei și maximul de 112 576 lei. Așadar, instanța de apel a conchis că, în cadrul cercetării judecătorești a fost imposibilă stabilirea cu certitudine a echivalentului în lei a sumei de 5 300 Euro în perioada lunii martie 2017, obligație care potrivit legislației procesual-penale și practicii CtEDO revine organului de urmărire penală. Din aceste motive, instanța de apel a respins, solicitarea procurorului privind reținerea în acțiunile inculpatului Vladislav Polejaev a faptei prevăzute de alin. (4) art. 190 Cod penal și a rețiut concluziile instanței de fond privind recalificarea acțiunilor în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, or, conformitate cu art. 8 Cod procedură penală, reieșind din rata de schimb oficială zilnică a BNM. potrivit căreia, suma de 5 300 Euro echivalentul în lei, pentru perioada 01 martie-31 martie 2017, variază de la minimul de 110 871 lei și maximul de 112 576 lei, iar media echivalentului în lei a sumei de 5 300 Euro, în perioada lunii martie 2017 este în jurul sumei de 111 000 lei, instanța de apel apreciază că prejudiciul cauzat constituie suma de 110 871 lei și care nu este în proporții mari, dar în proporții considerabile. Totodată, instanța de apel a respins ca nefondate alegațiile părții apărării referitor la faptul că declarațiile părților vătămate și ale martorilor acuzării Mihail Macovei, Victoria Macovei care sunt în relații de rudenie sunt confuze și contradictorii, deoarece aceste supoziții nu și- au găsit confirmare în cadrul ședinței de judecată declarațiile, atât a părților vătămate, cât și a martorilor sunt probe pertinente și concludente care indică în mod direct asupra vinovăției inculpatului, iar în cumul cu restul probelor cercetate demonstrează constatarea existenței infracțiunii și circumstanțele cauzei, precum și faptul că inculpatul dorea să convingă părțile vătămate în faptul că va executa angajamentele asumate, fapt ce nu a fost realizat nici până în prezent. Mai mult decât atât, instanța de apel a indicat că, părțile vătămate au dat declarații în instanța de judecată sub jurământ, fiind preîntâmpinați pentru răspunderea penală pentru darea de mărturii false, totodată, declarațiile acestora coroborează cu probele administrate la materialele cauei și corespund cu circumstanțele stabilite la caz. 6 Cu referire la aspectele invocate de către partea apărării precum că, nici părțile vătămate, nici martorii și nici în rechizitoriu nu este indicată data transmiterii banilor lui Vladislav Polejaev, instanța de apel le-a apreciat ca nefondate, or, fapta de transmitere a banilor a fost confirmată prin probe pertinente și concludente, și anume prin declarațiile părților vătămate, apreciate în coroborare cu declarațiile martorilor și probele scrise administrate în acest sens, probe prin care s-a constatat consumarea infracțiunii de escrocherie pe ambele episoade infracționale. Cu referire la argumentele părții apărării referitor la declararea nulă a înregistrărilor audio, instanța de apel a subliniat că, această probă în conformitate cu art. 93 alin. (2), (3) Cod procedură penală, a fost ridicată prin ordonanța și procesul- verbal de ridicare de la partea vătămată Lilian Macovei, iar în cadrul cercetării judecătorești, partea apărării a indicat că nu este necesar audierea înregistrării audio. Cu referire la episodul de escrocherie în privința părții vătămate Lilian Macovei privind însușirea sumei de 5 000 Euro pentru perfectarea actelor de proprietate pe bazinul acvatic deținut de tatăl părții vătămate Mihail Macovei, partea apărării a indicat că acuzarea de stat urma a motiva calificarea pretinsei fapte prin prisma prevederilor art. 190 Cod penal în detrimentul prevederilor art. 326 alin. (1) Cod penal, care instituie răspundere pentru trafic de influență. În acest sens, instanța de apel a menționat că, acuzatorul de stat corect a calificat acțiunile inculpatului ca fiind escrocherie, or, în speța nu poate fi reținută componența de infracțiune a traficului de influență, deoarece inculpatul anume a pretins fals că are influență asupra unui factor de decizie, ceea ce este specific anume pentru infracțiunea de escrocherie. Or, în prezența elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal, făptuitorul susține că are influență asupra unei persoane publice, persoane cu funcție de demnitate publică, persoane publice străine sau funcționar internațional, ceea ce trebuie deosebit de fapta presupunând înșelăciunea care se referă la relația făptuitorului cu o persoană publică, o persoană cu funcție de demnitate publică, o persoană publică străină sau un funcționar internațional, când făptuitorul pretinde fals că are influență asupra acelui factor de decizie. Cu referire la argumentele părții apărării precum că, nu este clar prin prisma poziției acuzării de stat și a instanței de judecată de cele două pretinse fapte de însușire a banilor de la Lilian Macovei au fost calificate ca fiind o singură infracțiune și nu două infracțiuni, instanța de apel notează că pe episodul de escrocherie în privința părții vătămate Lilian Macovei s-a stabilit prezența unei infracțiuni unice, care s-a exprimat printr-un sistem de acțiuni și care se califică potrivit dispoziției unei singure norme a legii penale. 7 De asemenea, instanța de apel a respins argumentele părții apărării în ceea ce privește faptul că instanța de fond a încălcat dreptul inculpatului prin faptul că actele înmânate inculpatului, și anume, modificarea învinuirii și nici sentința nu i-au fost traduse în limba pe care acesta o înțelege, or, la materialele cauzei penale este anexată sentința tradusă în limba rusă, iar prin recipisa din 20 februarie 2019 se atestă că inculpatului i s-a expediat copia sentinței în limba rusă nr. 1- 120/2018 (f.d. 73, vol. II). În ceea ce privește modificarea învinuirii înaintată inculpatului, instanța de apel a indicat că, la materialele cauzei penale a fost anexată ordonanța din 27 septembrie 2018 privind modificarea învinuirii în ședința de judecată redactată în limba de stat, însă, acest fapt nu a lezat dreptul inculpatului la un proces echitabil, or, conținutul acestei ordonanțe i-a fost adusă la cunoștință inculpatului prin intermediul unui interpret, fapt confirmat prin semnătura interpretului (f.d. 240-241, vol. I). Cu referire la argumentele părții apărării în partea ce ține de încălcarea dreptului la un proces echitabil al inculpatului prin faptul că, i-a fost respinsă solicitarea prin care a susținut recuzarea procurorului, instanța de apel le-a apreciat ca nefondate, or, prin încheierea Judecătoriei Orhei, sediul Central din 26 martie 2018, s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de recuzare. În contextul individualizării pedepsei penale, prin prisma criticilor invocate, atât de partea acuzării, cât și de partea apărării, instanța de apel a reținut că, instanța de fond a aplicat inculpatului în baza art. 190 alin. (1) Cod penal (episodul părții vătămate Macovei Galina) pedeapsă sub formă de închisoare, pe un termen de 1 an; - în baza art. 190 alin. (1) Cod penal (episodul părții vătămate Macovei Lilian) pedeapsă sub formă de închisoare, pe un termen de 2 ani; în conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs real de infracțiuni, prin cumulul total al pedepselor, s-a stabilit lui Vladislav Polejaev pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Astfel, instanța de apel verificând legalitatea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului Vladislav Polejaev a constatat că, instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Cu referire la argumentele părții acuzării care a pledat pentru stabilirea unei pedepse mai grave, instanța de apel nu a stabilit niciun temei de a reține solicitarea 8 procurorului așa cum infracțiunile comise de inculpat se califică ca infracțiuni mai puțin grave, totodată, ultimul se caracterizează pozitiv la locul de trai și are un copil minor la întreținere. Pe de altă parte, instanța de apel nu va reține poziția părții apărării în partea ce ține de faptul că în privința inculpatului pot fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal, deoarece această măsură de executare a pedepsei nu este una echitabilă în raport cu faptele comise și personalitatea inculpatului și nu va aduce atingere scopului pedepsei penale, or, inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunilor incriminate, nu a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune, totodată, dânsul nu este la prima abatere de la legea penală, respectiv, ultimul nu a mers pe calea autocorectării comportamentului său, nu a tras concluziile necesare, dar a continuat activitatea infracțională. Cu referire la dezacordul părții apărării cu soluționarea acțiunii civile înainte de părțile vătămate Galina Macovei și Lilian Macovei, și anume, că cererile înaintate de reclamanți urmau a fi scoase de pe rol în temeiul art. 267 lit. c) Cod procedură civilă, deoarece au fost semnate de persoane neîmputernicite, instanța de apel le-a respins indicând că, cererea înaintată în temeiul art. 227, 229 Cod de procedură penală a fost semnată de avocatul Vasile Lungu în numele reclamanților, în acest sens fiind anexat contractul de acordare a asistenței juridice nr. 2 din 09 februarie 2018 care confirmă împuternicirile avocatului de a semna cererea de chemare în judecată. Astfel, instanța de judecată a dispus încasarea de la Vladislav Polejaev în beneficiul lui Galina Macovei suma de 9 000 lei cu titlu de prejudiciul material și suma de 22 200 lei pentru asistența juridică și în beneficiul lui Lilian Macovei suma de 5 300 Euro.

Decizia instanției de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, cu remiterea cauzei spre rejudecare de către aceiași instanță într-un alt complet de judecată. În motivarea celor solicitate, procurorul menționează că, atât instanța de apel, cât și instanța de fond eronat au calculat cuantumul prejudiciului material, or, suma de 5 600 lei este indicat ca salariu mediu lunar pe economie în Hotărârea Guvernului RM din 19 iulie 2017, pe când în cauza dată este incidentă Hotărârea Guvernului RM din 09 noiembrie 2016 în care se indică că salariul mediu lunar pe economie prognozat pentru anul 2017 este de 5 300 lei. În acest sens, acțiunile inculpatului se încadrează în prevederile art. 190 alin. (4) Cod penal. De asemenea, procurorul ca și în cererea de apel susține dezacordul cu aplicarea pedepsei inculpatului pe care o consideră prea blândă și nu va atinge 9 scopul pedepsei penale, or, ultimul a mai fost condamnat de comiterea unor infracțiuni similare. 5.1. Împotriva deciziei declară recurs ordinar avocata Ludmila Bîrca în numele inculpatului prin care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 10 ) Cod de procedură penală, solicită casarea sentinței cu pronunțarea unei decizii prin care acesta să fie achitat de sub învinuirea înaintată, deoarece lipsește fapta infracțiunii incriminate. Apărarea își întemeiază cererea de recurs pe aceleași motive indicate și în cererea de apel, și anume, condamnarea acestuia se bazează doar pe presupuneri la caz nefiind probe care să demonstreze vinovăția acestuia în cele imputate; declararea procesului-verbal de cercetare a înregistrărilor audio din 06 octombrie 2017 nul, actele de la faza urmăririi penale nu i-au fost aduse la cunoștință în limba pe care o posedă. De asemenea, avocata subliniază poziția eronată a instanțelor de fond cu privire la individualizarea pedepsei penale, și anume, faptul că a luat în calcul circumstanța agravantă ,,săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnat de comiterea unor infracțiuni similare”, or, la momentul comiterilor faptelor ilegale de care este învinuit, antecedentele penale erau stinse. Mai mult decât atât, avocatul susține că acuzarea eronat a calificat acțiunile ilegale ale inculpatului în episodul cu partea vătămată Lilian Macovei ca o singură acțiune, or, acesta din materialele dosarului rezultă că a comis două fapte cu intenții separate. Recurentul, subliniază dezacordul cu individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, deoarece instanța de apel nefondat nu a luat în calcul circumstanța atenuantă, și anume, săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare sau mai puțin grave. Subsecvent, apărătorul remarcă faptul că în cazul respectiv sunt incidente dispozițiile art. 90 Cod penal, instanța nemotivându-și decizia în acest sens. Totodată, apărătorul susține că, acțiunea civilă a fost depusă de către o persoană neîmputernicită, or, Vasile Lungu nu a fost împuternicit de părțile vătămate să depună o acțiune civilă în numele acestora.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestora din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva 10 hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Astfel, Colegiul penal lecturând recursul declarat de către procuror constată că, aceasta solicită casarea deciziei cu remiterea cauzei la rejudecare din motiv că instanțele de fond eronat au încadrat acțiunile inculpatului, or, cuantumul prejudiciilor cauzate a fost greșit calculat. În acest sens, procurorul indică în cererea de recurs că în cauza respectivă instanța la calcularea cuantumului prejudiciului cauzat urma să ia în calcul Hotărârea Guvernului din 09 noiembrie 2016, care este de 5 300 lei. Așadar, Colegiul penal ținând cont de alegațiile acuzării remarcă că, salariul mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2017 prin Hotărârea Guvernului nr. 1233 din 09 noiembrie 2016, este de 5 600 lei. În urma celor relatate mai sus, instanța de recurs respinge argumentele procurorului ca fiind nefondate, și susține poziția instanței de apel care corect a indicat că ,,(…) suma prejudiciului efectiv cauzat părții vătămate Lilian Macovei, prin acțiunile ilegale ale inculpatului constituie suma de 5 300 Euro, după cum este indicat în actul de învinuire. În conformitate cu Hotărârea Guvernului RM nr. 1233 din 09 noiembrie 2016 „privind aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe economic, prognozat pentru anul 2017” s-a aprobat cuantumul salariului mediu lunar pe economie, în mărime de 5600 lei. Astfel, 20 de salarii medii lunare pe economie prognozate pentru anul 2017 și stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 1233 constituie suma de 112 000 lei (5 600 lei x 20 salarii = 112 000 lei). Potrivit cursului zilnic de schimb a BNM pentru perioada 01 martie-31 martie 2017, echivalentul în lei a sumei de 5 300 Euro a variat între minimul de 110 871 lei și maximul de 112 576 lei” (vezi pct. 4.1. din prezenta decizie). Totodată, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate de către procuror prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 12) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor declarate, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Cu referire la recursul declarat de către apărare, instanța de recurs a menționat că, avocatul Ludmila Bîrcă în cererea de recurs indică aceleași argumente ca și în cererea de apel la care instanța de apel e-a dat un răspuns clar și întemeiat (pct. 4.1.). Astfel, recurenta invocă drept temeiuri pentru declararea recursului pct. 6), 8) 10) lin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de 11 fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele infracțiunii, când s- au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5.1. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4.1. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, care în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel indicând argumentat și detaliat motivele pentru care a respins versiunile și dovezile apărării, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul inculpatului. Totodată, la stabilirea pedepsei, instanța de apel just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, conform căror persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestuia, precum și prevenirii de săvârșire de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane (pct. 4. din decizie). 12 Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos). Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5.1. din decizie). Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și astfel invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal. De asemenea, instanța de apel la aplicarea pedepsei penale a respins solicitarea apărării de a fi suspendată condiționat executarea pedepsei penale aplicate inculpatului în temeiul art. 90 Cod penal, or, măsură de executare a pedepsei nu este una echitabilă în raport cu faptele comise și personalitatea inculpatului și nu va aduce atingere scopului pedepsei penale, or, instanța corect a ajuns la concluzia că ,,inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunilor incriminate, nu a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune, totodată, dânsul nu este la prima abatere de la legea 13 penală, respectiv, ultimul nu a mers pe calea autocorectării comportamentului său, nu a tras concluziile necesare, dar a continuat activitatea infracțională”. Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de către procuror și de avocatul Ludmila Bîrca în numele inculpatului Vladislav Polejaev, că hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că au fost întrunite elementele infracțiunii, că s-au aplicat pedepse individualizate conform prevederilor legale, faptele inculpatului fiind corect încadrate juridic și că recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e : inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Valentina Bradu și avocata Ludmila Bîrcă în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2019, în cauză penală în privința lui Polejaev Vladislav XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 mai 2020. Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 14