1ra-651/2020 — art. 190 alin. 1 CP

1ra-651/2020 — art. 190 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-651/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Valentina Bradu și

avocata Ludmila Bîrcă în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2019, în cauza penală, în

privința inculpatului

Polejaev Vladislav XXXXX, născut XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 06.03.2018 până la 06.02.2019;

Instanța de apel de la 06.03.2019 până la 24.04.2019;

Instanța de recurs de la 20.12.2019 până la 18.03.2020.

a c o n s t a t a t :

inculpatul Vladislav Polejaev a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 190 alin. (1) și art. 190 alin. (1) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsă

după cum urmează: - în baza art. 190 alin. (1) Cod penal (episodul părții vătămate

Galina Macovei) pedeapsă sub formă de închisoare, pe un termen de 1 an; -în baza

art. 190 alin. (1) Cod penal (episodul părții vătămate Lilian Macovei) pedeapsă sub

formă de închisoare, pe un termen de 2 ani.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs real de infracțiuni,

prin cumulul total al pedepselor, s-a stabilit lui Vladislav Polejaev pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea de la Vladislav Polejaev în beneficiul lui Galina Macovei

suma de 9 000 lei, cu titlu de prejudiciu material și suma de 22 200 lei, pentru

asistență juridică.

1

S-a dispus încasarea de la Vladislav Polejaev în beneficiul lui Lilian Macovei

suma de 5 300 Euro sau echivalentul în lei în sumă de 110 871 lei, cu titlu de

prejudiciu material cauzat prin infracțiune.

Vladislav Polejaev în perioada lunii februarie 2017, data și ora nestabilită, aflându-se

în regiunea Gării Auto din orașul Orhei, urmărind scop de profit și dobândirea ilicită

a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare, folosindu-se de fondul atitudinii

de afecțiune care a fost artificial creată și susținută prin eforturile sale, exploatând

raporturile de încredere care au fost stabilite între el și Galina Macovei, manifestând

un comportament viclean față de ea și asigurând victima cu perfectarea actelor pe

numele ei în vederea obținerii cetățeniei evreiești, în același timp, folosindu-se de

relația specială formată și de un climat de încredere, fapt datorat prin cunoașterea

feciorului victimei, Lilian Macovei, a însușit de la Galina Macovei mijloace financiare

în sumă totală de 9 000 lei, pe cale de consecință, cauzându-i părții vătămate Galina

Macovei o daună materială în proporții considerabile.

Tot el, în perioada lunii martie 2017, data și ora nestabilită, aflându-se în

apropierea monumentului Vasile Lupu din orașul Orhei, urmărind scop de profit și

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare, folosindu-se

de fondul atitudinii de afecțiune care a fost artificial creată și susținută prin eforturile

sale, exploatând raporturile de încredere care au fost stabilite între el și Lilian

Macovei, asigurând victima cu identificarea unor lăutari și servicii foto pentru

celebrarea căsătoriei, inclusiv achitarea acestor servicii, în același timp, folosindu-se

de relația specială formată cu victima și de un climat de încredere, fapt datorat

cunoașterii anterioare, manifestând un comportament viclean, a însușit de la Lilian

Macovei mijloace financiare în monedă străină în valoare de 300 Euro, echivalentul a

6 414 lei.

În continuarea acțiunilor sale, în perioada lunii martie 2017, data și ora

nestabilită, însă, ulterior acțiunilor vizate supra, aflându-se în apropierea

monumentului Vasile Lupu din or. Orhei, acționând în scop de profit și dobândire

ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare, folosindu-se în continuare

de fondul atitudinii de afecțiune care a fost artificial creată și susținută prin eforturile

sale, exploatând raporturile de încredere care erau stabilite între el și Lilian Macovei,

asigurându-l cu perfectarea unor acte de proprietate a unui bazin acvatic situat în

XXXXXX, pe care tatăl victimei îl deținea în folosință, manifestând un comportament

viclean, a însușit de la Lilian Macovei, mijloace financiare în monedă străină în

valoare de 5 000 Euro.

2

sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care inculpatul să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de 2 ani

închisoare, fără privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate și infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (4) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de 7 ani

închisoare, fără privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate. În

conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, definitiv a-i stabili lui Vladislav Polejaev

pedeapsa sub formă de 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis. A încasa de la Vladislav Polejaev suma de 78,42 lei, ce se atribuie la

cheltuieli judiciare.

În motivarea celor solicitate, procurorul a indicat că, instanța de fond eronat a

apreciat probele administrate în respectiva cauză penală, or, acestea demonstrează

indubitabil vinovăția acestuia în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin.

(1) și 190 alin. (4) Cod penal.

De asemenea, procurorul a menționat că instanța de fond a aplicat o pedeapsă

prea blândă inculpatului fără a ține cont de faptul că ultimul neagă vinovăția sa, nu a

restituit prejudiciul cauzat prin infracțiune părților vătămate, nu regretă și nici nu se

căiește de cele comise.

Mai mult decât atât, apelantul a semnalat prezența circumstanțelor agravante în

respectiva cauză penală, și anume, săvârșirea infracțiunii de către o persoană care

anterior a fost condamnat de comiterea unor infracțiuni similare.

3.1. Nefiind de acord cu sentința a declarat apel inculpatul prin care a solicitat

casarea sentinței cu pronunțarea unei decizii prin care acesta să fie achitat de sub

învinuirea înaintată, deoarece nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, iar

acțiunile civile să fie respinse ca fiind neîntemeiate.

În motivarea cererii de apel, inculpatul a susținut că, condamnarea acestuia se

bazează doar pe presupuneri la caz nu sunt probe care să demonstreze vinovăția

acestuia în cele imputate.

Totodată, ultimul a solicitat respingerea unor probe cum ar fi procesul-verbal

de cercetare a înregistrărilor audio din 06 octombrie 2017 de pe un suport

informațional, or, efectuarea înregistrărilor nu a fost supusă de către organul de

urmărire penală.

De asemenea, inculpatul a subliniat că i-a fost încălcat dreptul la un proces

echitabil deoarece actele de la faza urmăririi penale nu i-au fost aduse la cunoștință

în limba pe care o posedă.

3

Inculpatul a mai remarcat că instanța de fond eronat la stabilirea pedepsei a

luat în calcul circumstanța agravantă ,,săvârșirea infracțiunii de către o persoană care

anterior a fost condamnat de comiterea unor infracțiuni similare”, or, la momentul

comiterilor faptelor ilegale de care este învinuit, antecedentele penale erau stinse.

Apelantul a indicat că, instanța de fond i-a stabilit o pedeapsă prea aspră, fără

a-și motiva decizia prin prisma neaplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

Cu referire la acțiunile civile înaintate, apelantul a susținut că acestea nu

corespund formei și au fost depuse de către o persoană neîmputernicită, or, Vasile

Lungu nu a fost împuternicit de părțile vătămate să depună o acțiune civilă în

numele acestora.

apelurile declarate de către procuror și inculpat au fost respinse ca fiind nefondate,

cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea deciziei pronunțate, instanța de apel a menționat că, sentința

atacată este una motivată, clară și corespunde, atât legislației naționale, cât și

jurisprudenței europene.

Astfel, în pofida faptului că inculpatul nu recunoaște vinovăția în cele imputate,

vinovăția acestuia a fost demonstrată indubitabil de probele administrate în

respectiva cauză penală, și anume: declarațiile părților vătămate Lilian Macovei (f.d.

190-193, vol. I) și Galina Macovei (f.d. 197-198, vol. I); declarațiile martorilor Victoria

Macovei (f.d. 204-2015, vol. I), Mihail Macovei (f.d. 202-203, vol. I), Petru Strîmbeanu

(f.d. 217, vol. I), Dumitru Cernei (f.d. 215-216, vol. I), Vladimir Cravțov (f.d. 228, vol.

I), Tihon Buhaniuc (f.d. 219, vol. I), Svetlana Melenteva (f.d. 244, vol. I); ordinele de

transfer a sumei de 5 000 euro (f.d. 24-25, vol. I); contractul de folosință din

06.11.2015 (f.d. 26, vol. I); procesul-verbal de examinare a înregistrărilor audio din

06.10.2017 (f.d. 33-34, vol. I).

Instanța de apel a indicat că, prin ordonanța de punere sub învinuire din 30

ianuarie 2018 și prin rechizitoriu, acuzatorul de stat a încadrat faptele infracționale

ale inculpatului Vladislav Polejaev în baza art. 190 alin. (2) lit. c) și art. 190 alin. (4)

Cod penal.

Ulterior, prin ordonanța din 27 septembrie 2018 privind modificarea învinuirii,

acuzatorul de stat a modificat învinuirea în sensul atenuării, fiind incriminate lui

Vladislav Polejaev comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (1) și art. 190

alin. (4) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a constatat că, instanța de fond cercetând în cumul

probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și

concludenții, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de

4

judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor

reținute în sarcina inculpatului Vladislav Polejaev încadrarea juridică

corespunzătoare, și anume art. 190 alin. (1) Cod penal (pe episodul părții vătămate

Galina Macovei) și în baza art. 190 alin. (1) Cod penal (pe episodul părții vătămate

Lilian Macovei) - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere.

Cu referire la alegațiile părții apărării privind modificările operate prin Legea

nr. 179 din 26 iulie 2018, instanța de apel a menționat că, inculpatul a fost pus sub

învinuire în baza art. 190 alin. (1) Cod penal în redacția Legii nr. 985-XV din 18

aprilie 2002, acțiunile acestuia nefiind decriminalizate prin Legea nr. 179 din 26 iulie

2018 în vigoare din 17 august 2018.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că instanța de fond nu a comis erori

în acest sens, mai mult, în acțiunile inculpatului fiind prezente elementele

componențelor infracțiunilor imputate.

Obiectul material al infracțiunii pe episodul părții vătămate Galina Macovei

reprezintă mijloacele bănești în sumă de 9 000 lei, pe episodul părții vătămate Lilian

Macovei îl reprezintă mijloacele bănești în sumă de 5 300 Euro, însușite de către

inculpatul Vladislav Polejaev de la părțile vătămate.

De asemenea, instanța de apel a subliniat că, de către Vladislav Polejaev nu au

fost îndeplinite obligațiile asumate și promise părților vătămate, totodată nu au fost

restituite sumele de bani, deși a trecut un timp îndelungat de la momentul asumării

angajamentelor, eschivându-se prin diferite motive. Or, aceste circumstanțe

dovedesc caracterul infracțional al acțiunilor lui Vladislav Polejaev, care de la bun

început a avut intenția de a nu face ceea ce a promis și pentru ce a luat mijloace

financiare, astfel nu a acționat cu bună-credință și la momentul primirii banilor a

indus în eroare partea vătămată Galina Macovei, promițându-i ajutor la perfectarea

actelor pentru redobândirea cetățeniei evreiești și a părții vătămate Lilian Macovei,

la perfectarea unor acte de proprietate a unui bazin acvatic situat în XXXXX, pe care

tatăl lui îl deținea în folosință, fapt ce nu a fost realizat.

În acest sens, analizând acțiunile și comportamentul inculpatului instanța de

apel a constatat cu certitudine intenția inculpatului de înșelare a părților vătămate și

de a dobândi mijloacele bănești, prin înșelăciune și abuz de încredere.

Cu referire la argumentele de apel invocate de procuror privind „săvârșirea

infracțiunii în proporții mari” incriminată inculpatului, instanța de apel a conchis că

suma prejudiciului efectiv cauzat părții vătămate Lilian Macovei, prin acțiunile

ilegale ale inculpatului constituie suma de 5 300 Euro, după cum este indicat în actul

de învinuire. În conformitate cu Hotărârea Guvernului RM nr. 1233 din 09 noiembrie

5

2016 „privind aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe economic,

prognozat pentru anul 2017” s-a aprobat cuantumul salariului mediu lunar pe

economie, în mărime de 5600 lei. Astfel, 20 de salarii medii lunare pe economie

prognozate pentru anul 2017 și stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 1233

constituie suma de 112 000 lei (5 600 lei x 20 salarii = 112 000 lei). Potrivit cursului

zilnic de schimb a BNM pentru perioada 01 martie-31 martie 2017, echivalentul în lei

a sumei de 5 300 Euro a variat între minimul de 110 871 lei și maximul de 112 576 lei.

Așadar, instanța de apel a conchis că, în cadrul cercetării judecătorești a fost

imposibilă stabilirea cu certitudine a echivalentului în lei a sumei de 5 300 Euro în

perioada lunii martie 2017, obligație care potrivit legislației procesual-penale și

practicii CtEDO revine organului de urmărire penală.

Din aceste motive, instanța de apel a respins, solicitarea procurorului privind

reținerea în acțiunile inculpatului Vladislav Polejaev a faptei prevăzute de alin. (4)

art. 190 Cod penal și a rețiut concluziile instanței de fond privind recalificarea

acțiunilor în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, or, conformitate cu art. 8 Cod

procedură penală, reieșind din rata de schimb oficială zilnică a BNM. potrivit căreia,

suma de 5 300 Euro echivalentul în lei, pentru perioada 01 martie-31 martie 2017,

variază de la minimul de 110 871 lei și maximul de 112 576 lei, iar media

echivalentului în lei a sumei de 5 300 Euro, în perioada lunii martie 2017 este în jurul

sumei de 111 000 lei, instanța de apel apreciază că prejudiciul cauzat constituie suma

de 110 871 lei și care nu este în proporții mari, dar în proporții considerabile.

Totodată, instanța de apel a respins ca nefondate alegațiile părții apărării

referitor la faptul că declarațiile părților vătămate și ale martorilor acuzării Mihail

Macovei, Victoria Macovei care sunt în relații de rudenie sunt confuze și

contradictorii, deoarece aceste supoziții nu și- au găsit confirmare în cadrul ședinței

de judecată declarațiile, atât a părților vătămate, cât și a martorilor sunt probe

pertinente și concludente care indică în mod direct asupra vinovăției inculpatului,

iar în cumul cu restul probelor cercetate demonstrează constatarea existenței

infracțiunii și circumstanțele cauzei, precum și faptul că inculpatul dorea să

convingă părțile vătămate în faptul că va executa angajamentele asumate, fapt ce nu

a fost realizat nici până în prezent.

Mai mult decât atât, instanța de apel a indicat că, părțile vătămate au dat

declarații în instanța de judecată sub jurământ, fiind preîntâmpinați pentru

răspunderea penală pentru darea de mărturii false, totodată, declarațiile acestora

coroborează cu probele administrate la materialele cauei și corespund cu

circumstanțele stabilite la caz.

6

Cu referire la aspectele invocate de către partea apărării precum că, nici părțile

vătămate, nici martorii și nici în rechizitoriu nu este indicată data transmiterii banilor

lui Vladislav Polejaev, instanța de apel le-a apreciat ca nefondate, or, fapta de

transmitere a banilor a fost confirmată prin probe pertinente și concludente, și

anume prin declarațiile părților vătămate, apreciate în coroborare cu declarațiile

martorilor și probele scrise administrate în acest sens, probe prin care s-a constatat

consumarea infracțiunii de escrocherie pe ambele episoade infracționale.

Cu referire la argumentele părții apărării referitor la declararea nulă a

înregistrărilor audio, instanța de apel a subliniat că, această probă în conformitate cu

art. 93 alin. (2), (3) Cod procedură penală, a fost ridicată prin ordonanța și procesul-

verbal de ridicare de la partea vătămată Lilian Macovei, iar în cadrul cercetării

judecătorești, partea apărării a indicat că nu este necesar audierea înregistrării audio.

Cu referire la episodul de escrocherie în privința părții vătămate Lilian Macovei

privind însușirea sumei de 5 000 Euro pentru perfectarea actelor de proprietate pe

bazinul acvatic deținut de tatăl părții vătămate Mihail Macovei, partea apărării a

indicat că acuzarea de stat urma a motiva calificarea pretinsei fapte prin prisma

prevederilor art. 190 Cod penal în detrimentul prevederilor art. 326 alin. (1) Cod

penal, care instituie răspundere pentru trafic de influență. În acest sens, instanța de

apel a menționat că, acuzatorul de stat corect a calificat acțiunile inculpatului ca fiind

escrocherie, or, în speța nu poate fi reținută componența de infracțiune a traficului

de influență, deoarece inculpatul anume a pretins fals că are influență asupra unui

factor de decizie, ceea ce este specific anume pentru infracțiunea de escrocherie. Or,

în prezența elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1)

Cod penal, făptuitorul susține că are influență asupra unei persoane publice,

persoane cu funcție de demnitate publică, persoane publice străine sau funcționar

internațional, ceea ce trebuie deosebit de fapta presupunând înșelăciunea care se

referă la relația făptuitorului cu o persoană publică, o persoană cu funcție de

demnitate publică, o persoană publică străină sau un funcționar internațional, când

făptuitorul pretinde fals că are influență asupra acelui factor de decizie.

Cu referire la argumentele părții apărării precum că, nu este clar prin prisma

poziției acuzării de stat și a instanței de judecată de cele două pretinse fapte de

însușire a banilor de la Lilian Macovei au fost calificate ca fiind o singură infracțiune

și nu două infracțiuni, instanța de apel notează că pe episodul de escrocherie în

privința părții vătămate Lilian Macovei s-a stabilit prezența unei infracțiuni unice,

care s-a exprimat printr-un sistem de acțiuni și care se califică potrivit dispoziției

unei singure norme a legii penale.

7

De asemenea, instanța de apel a respins argumentele părții apărării în ceea ce

privește faptul că instanța de fond a încălcat dreptul inculpatului prin faptul că

actele înmânate inculpatului, și anume, modificarea învinuirii și nici sentința nu i-au

fost traduse în limba pe care acesta o înțelege, or, la materialele cauzei penale este

anexată sentința tradusă în limba rusă, iar prin recipisa din 20 februarie 2019 se

atestă că inculpatului i s-a expediat copia sentinței în limba rusă nr. 1- 120/2018 (f.d.

73, vol. II).

În ceea ce privește modificarea învinuirii înaintată inculpatului, instanța de apel

a indicat că, la materialele cauzei penale a fost anexată ordonanța din 27 septembrie

2018 privind modificarea învinuirii în ședința de judecată redactată în limba de stat,

însă, acest fapt nu a lezat dreptul inculpatului la un proces echitabil, or, conținutul

acestei ordonanțe i-a fost adusă la cunoștință inculpatului prin intermediul unui

interpret, fapt confirmat prin semnătura interpretului (f.d. 240-241, vol. I).

Cu referire la argumentele părții apărării în partea ce ține de încălcarea

dreptului la un proces echitabil al inculpatului prin faptul că, i-a fost respinsă

solicitarea prin care a susținut recuzarea procurorului, instanța de apel le-a apreciat

ca nefondate, or, prin încheierea Judecătoriei Orhei, sediul Central din 26 martie

2018, s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de recuzare.

În contextul individualizării pedepsei penale, prin prisma criticilor invocate,

atât de partea acuzării, cât și de partea apărării, instanța de apel a reținut că, instanța

de fond a aplicat inculpatului în baza art. 190 alin. (1) Cod penal (episodul părții

vătămate Macovei Galina) pedeapsă sub formă de închisoare, pe un termen de 1 an; -

în baza art. 190 alin. (1) Cod penal (episodul părții vătămate Macovei Lilian)

pedeapsă sub formă de închisoare, pe un termen de 2 ani; în conformitate cu art. 84

alin. (1) Cod penal, pentru concurs real de infracțiuni, prin cumulul total al

pedepselor, s-a stabilit lui Vladislav Polejaev pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Astfel, instanța de apel verificând legalitatea individualizării pedepsei penale în

privința inculpatului Vladislav Polejaev a constatat că, instanța de fond a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Cu referire la argumentele părții acuzării care a pledat pentru stabilirea unei

pedepse mai grave, instanța de apel nu a stabilit niciun temei de a reține solicitarea

8

procurorului așa cum infracțiunile comise de inculpat se califică ca infracțiuni mai

puțin grave, totodată, ultimul se caracterizează pozitiv la locul de trai și are un copil

minor la întreținere.

Pe de altă parte, instanța de apel nu va reține poziția părții apărării în partea ce

ține de faptul că în privința inculpatului pot fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal,

deoarece această măsură de executare a pedepsei nu este una echitabilă în raport cu

faptele comise și personalitatea inculpatului și nu va aduce atingere scopului

pedepsei penale, or, inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunilor

incriminate, nu a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune, totodată, dânsul nu

este la prima abatere de la legea penală, respectiv, ultimul nu a mers pe calea

autocorectării comportamentului său, nu a tras concluziile necesare, dar a continuat

activitatea infracțională.

Cu referire la dezacordul părții apărării cu soluționarea acțiunii civile înainte de

părțile vătămate Galina Macovei și Lilian Macovei, și anume, că cererile înaintate de

reclamanți urmau a fi scoase de pe rol în temeiul art. 267 lit. c) Cod procedură civilă,

deoarece au fost semnate de persoane neîmputernicite, instanța de apel le-a respins

indicând că, cererea înaintată în temeiul art. 227, 229 Cod de procedură penală a fost

semnată de avocatul Vasile Lungu în numele reclamanților, în acest sens fiind anexat

contractul de acordare a asistenței juridice nr. 2 din 09 februarie 2018 care confirmă

împuternicirile avocatului de a semna cererea de chemare în judecată.

Astfel, instanța de judecată a dispus încasarea de la Vladislav Polejaev în

beneficiul lui Galina Macovei suma de 9 000 lei cu titlu de prejudiciul material și

suma de 22 200 lei pentru asistența juridică și în beneficiul lui Lilian Macovei suma

de 5 300 Euro.

care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 12) Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei, cu remiterea cauzei spre rejudecare de către aceiași instanță într-un

alt complet de judecată.

În motivarea celor solicitate, procurorul menționează că, atât instanța de apel,

cât și instanța de fond eronat au calculat cuantumul prejudiciului material, or, suma

de 5 600 lei este indicat ca salariu mediu lunar pe economie în Hotărârea Guvernului

RM din 19 iulie 2017, pe când în cauza dată este incidentă Hotărârea Guvernului RM

din 09 noiembrie 2016 în care se indică că salariul mediu lunar pe economie

prognozat pentru anul 2017 este de 5 300 lei. În acest sens, acțiunile inculpatului se

încadrează în prevederile art. 190 alin. (4) Cod penal.

De asemenea, procurorul ca și în cererea de apel susține dezacordul cu

aplicarea pedepsei inculpatului pe care o consideră prea blândă și nu va atinge

9

scopul pedepsei penale, or, ultimul a mai fost condamnat de comiterea unor

infracțiuni similare.

5.1. Împotriva deciziei declară recurs ordinar avocata Ludmila Bîrca în numele

inculpatului prin care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 10 ) Cod de

procedură penală, solicită casarea sentinței cu pronunțarea unei decizii prin care

acesta să fie achitat de sub învinuirea înaintată, deoarece lipsește fapta infracțiunii

incriminate.

Apărarea își întemeiază cererea de recurs pe aceleași motive indicate și în

cererea de apel, și anume, condamnarea acestuia se bazează doar pe presupuneri la

caz nefiind probe care să demonstreze vinovăția acestuia în cele imputate; declararea

procesului-verbal de cercetare a înregistrărilor audio din 06 octombrie 2017 nul,

actele de la faza urmăririi penale nu i-au fost aduse la cunoștință în limba pe care o

posedă.

De asemenea, avocata subliniază poziția eronată a instanțelor de fond cu privire

la individualizarea pedepsei penale, și anume, faptul că a luat în calcul circumstanța

agravantă ,,săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnat de

comiterea unor infracțiuni similare”, or, la momentul comiterilor faptelor ilegale de care

este învinuit, antecedentele penale erau stinse.

Mai mult decât atât, avocatul susține că acuzarea eronat a calificat acțiunile

ilegale ale inculpatului în episodul cu partea vătămată Lilian Macovei ca o singură

acțiune, or, acesta din materialele dosarului rezultă că a comis două fapte cu intenții

separate.

Recurentul, subliniază dezacordul cu individualizarea pedepsei aplicate

inculpatului, deoarece instanța de apel nefondat nu a luat în calcul circumstanța

atenuantă, și anume, săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare sau mai

puțin grave.

Subsecvent, apărătorul remarcă faptul că în cazul respectiv sunt incidente

dispozițiile art. 90 Cod penal, instanța nemotivându-și decizia în acest sens.

Totodată, apărătorul susține că, acțiunea civilă a fost depusă de către o

persoană neîmputernicită, or, Vasile Lungu nu a fost împuternicit de părțile

vătămate să depună o acțiune civilă în numele acestora.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestora din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

10

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Astfel, Colegiul penal lecturând recursul declarat de către procuror constată că,

aceasta solicită casarea deciziei cu remiterea cauzei la rejudecare din motiv că

instanțele de fond eronat au încadrat acțiunile inculpatului, or, cuantumul

prejudiciilor cauzate a fost greșit calculat.

În acest sens, procurorul indică în cererea de recurs că în cauza respectivă

instanța la calcularea cuantumului prejudiciului cauzat urma să ia în calcul

Hotărârea Guvernului din 09 noiembrie 2016, care este de 5 300 lei.

Așadar, Colegiul penal ținând cont de alegațiile acuzării remarcă că, salariul

mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2017 prin Hotărârea Guvernului

nr. 1233 din 09 noiembrie 2016, este de 5 600 lei.

În urma celor relatate mai sus, instanța de recurs respinge argumentele

procurorului ca fiind nefondate, și susține poziția instanței de apel care corect a

indicat că ,,(…) suma prejudiciului efectiv cauzat părții vătămate Lilian Macovei, prin

acțiunile ilegale ale inculpatului constituie suma de 5 300 Euro, după cum este indicat în

actul de învinuire. În conformitate cu Hotărârea Guvernului RM nr. 1233 din 09 noiembrie

2016 „privind aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe economic, prognozat pentru

anul 2017” s-a aprobat cuantumul salariului mediu lunar pe economie, în mărime de 5600

lei. Astfel, 20 de salarii medii lunare pe economie prognozate pentru anul 2017 și stabilite

prin Hotărârea Guvernului nr. 1233 constituie suma de 112 000 lei (5 600 lei x 20 salarii =

112 000 lei). Potrivit cursului zilnic de schimb a BNM pentru perioada 01 martie-31 martie

2017, echivalentul în lei a sumei de 5 300 Euro a variat între minimul de 110 871 lei și

maximul de 112 576 lei” (vezi pct. 4.1. din prezenta decizie).

Totodată, Colegiul penal conchide că, temeiurile invocate de către procuror

prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 12) Cod de procedură penală, nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursurilor declarate, dat fiind faptul că, instanța de apel

la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelurile declarate, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată.

Cu referire la recursul declarat de către apărare, instanța de recurs a menționat

că, avocatul Ludmila Bîrcă în cererea de recurs indică aceleași argumente ca și în

cererea de apel la care instanța de apel e-a dat un răspuns clar și întemeiat (pct. 4.1.).

Astfel, recurenta invocă drept temeiuri pentru declararea recursului pct. 6), 8)

10) lin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

11

fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele infracțiunii, când s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5.1. din decizie),

se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 4.1. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și încadrarea juridică

corectă a acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate cu prevederile normelor

de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de

probe anexate la dosar, care în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității,

veridicității și coroborării lor, instanța de apel indicând argumentat și detaliat

motivele pentru care a respins versiunile și dovezile apărării, instanța de apel

pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

inculpatului.

Totodată, la stabilirea pedepsei, instanța de apel just și argumentat a ținut cont

de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, conform căror persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și

în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât

și a altor persoane.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestuia,

precum și prevenirii de săvârșire de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane (pct. 4. din decizie).

12

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului

în care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă

instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea

unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c.

Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5.1. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor,

iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o

nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl

propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și astfel invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este

lipsită de orice temei legal.

De asemenea, instanța de apel la aplicarea pedepsei penale a respins solicitarea

apărării de a fi suspendată condiționat executarea pedepsei penale aplicate

inculpatului în temeiul art. 90 Cod penal, or, măsură de executare a pedepsei nu este

una echitabilă în raport cu faptele comise și personalitatea inculpatului și nu va

aduce atingere scopului pedepsei penale, or, instanța corect a ajuns la concluzia că

,,inculpatul nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunilor incriminate, nu a recuperat

prejudiciul cauzat prin infracțiune, totodată, dânsul nu este la prima abatere de la legea

13

penală, respectiv, ultimul nu a mers pe calea autocorectării comportamentului său, nu a tras

concluziile necesare, dar a continuat activitatea infracțională”.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de către procuror și de avocatul

Ludmila Bîrca în numele inculpatului Vladislav Polejaev, că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că au fost întrunite

elementele infracțiunii, că s-au aplicat pedepse individualizate conform prevederilor

legale, faptele inculpatului fiind corect încadrate juridic și că recursurile ordinare

sunt vădit neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău Valentina Bradu și avocata Ludmila Bîrcă în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 24 aprilie 2019, în cauză penală în privința lui Polejaev Vladislav XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 mai 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

14