1ra-815/2020 — art. 217-1 alin. 3 CP

1ra-815/2020 — art. 217-1 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-815/20

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Dudulica Libomir, în numele inculpatului Babei Radu, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2019,

în cauza penală în privința lui

Babei Radu XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 13.04.2019 – 23.08.2019;

Instanța de apel: 09.09.2019 – 22.10.2019;

Instanța de recurs: 21.01.2020 – 04.03.2020;

c o n s t a t ă:

cauza fiind examinată conform art. 3641 Cod de procedură penală, Babei Radu a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. f)

Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3

ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul

de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 4

ani.

Conform art. 90 din Codul penal, executarea s-a suspendat condiționat pe un

termen de 3 ani și nu va fi executată dacă în termenul de probă fixat condamnatul nu

va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

A fost încasat de la Babei Radu în folosul statului cheltuielile judiciare în sumă

de 3360 lei.

urmărind scopul punerii în circulație ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope și

analoagelor lor în scop de înstrăinare, a săvârșit acțiuni prejudiciabile de circulație

1

ilicită a drogurilor, manifestată prin procurarea lor din diferite surse și

comercializarea către alte persoane, începând cu o perioadă nedeterminată de timp.

Astfel, la 05 iulie 2018, aproximativ la ora 19:20 la intersecția XXXXX, Babei

Radu a comercializat contra sumei de 2000 de lei către investigatorul sub acoperire

cu date cifrate Cauia Andrei, 5 comprimate, care, conform raportului de expertiză

judiciară nr. 34/12/1-R-3140 din 16.07.2018, conțin substanță psihotropă MDMA,

în cantitate totală de 2,54 grame.

Tot el, la 09 iulie 2018, aproximativ la ora 20:00, aflându-se în mun. Chișinău,

la XXXXX, a primit de la investigatorul sub acoperire cu date cifrate Cauia Andrei

1200 lei pentru 3 pastile extasy (MDMA), iar în rezultatul percheziției corporale

asupra lui Babei Radu au fost depistate 3 comprimate care, conform raportului de

expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-4615 din 12.11.2018, conțin substanță psihotropă

MDMA, în cantitate totală de 1,503 grame.

Cantitatea totală de MDMA comercializată de către Babei Radu constituie

4,043 grame, care, în conformitate cu Lista substanțelor stupefiante, psihotrope și a

plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit precum și cantitățile

acestora, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.79 din 23 ianuarie 2006, constituie

proporții mari.

către procurorul Casian Cornel, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei

cu pronunțarea unei noi hotărâri conform ordinii stabilite pentru prima instanță și a1

recunoaște culpabil pe Babei Radu de comiterea infracțiunii cu stabilirea pedepsei

prin prisma prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, sub formă de

închisoare pe un termen de 4 ani și 8 luni cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita o anumită funcție în domenii

farmaceutice pe un termen de 3 ani.

În argumentarea apelului depus, procurorul a invocat următoarele:

- instanța de judecată a apreciat corect probele administrate de organul de

urmărire penală, însă aceasta la individualizarea pedepsei nu a luat în considerație,

atât gravitatea infracțiunii săvârșite, cât și personalitatea inculpatului, care anterior

a fost judecat.

- instanța de judecată nu a luat în considerație circumstanțele comiterii

infracțiunii cu intenție directă, gradul prejudiciabil al infracțiunii comise, care

atentează la sănătatea publică și conviețuirea socială, personalitatea lui Babei Radu

Galin, care anterior a comis alte infracțiuni.

2019, apelul procurorului a fost admis, s-a casat sentința parțial, în partea suspendării

executării pedepsei cu închisoare și pronunță o nouă hotărâre în această parte prin

care:

2

Babei Radu a fost condamnat la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

exercita o anumită activitate pe un termen de 4 ani, s-a exclus suspendarea

condiționată a executării pedepsei în baza art. 90 Cod penal. În rest sentința atacată

a fost menținută fără modificări.

fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost

dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptelor săvârșite încadrarea juridică

corespunzătoare materialului probator administrat.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

La stabilirea și individualizarea pedepsei penale în temeiul art. 75 alin. (1) Cod

penal, instanța de fond a constatat lipsa circumstanțelor agravante, ca circumstanțe

atenuante a fost reținută recunoașterea vinovăției, căința sinceră și contribuirea

activă la descoperirea infracțiunii. Ținând cont de personalitatea inculpatului prima

instanță a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă

fără izolarea acestuia de societate cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare

cu suspendarea executării pedepsei în temeiul art. 90 Cod penal.

Instanța de apel a menționat că raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90

Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea

infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire

penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta

social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a

infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a

repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

S-a reținut că, prima instanță incorect a constatat că condițiile necesare pentru

a fi invocată instituția suspendării condiționate a executării pedepsei sunt întrunite,

mai mult ca atât, instanța nici nu și-a motivat soluția.

În acest context, Colegiul penal consideră, că la aplicarea pedepsei inculpatului

pentru infracțiunea săvârșită, prima instanță nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal.

Din aceste considerente și ținând cont de circumstanțele comiterii infracțiunii,

personalitatea inculpatului, care nu este angajat în câmpul muncii, la evidența

medicului narcolog și psihiatru nu se află, iar circumstanțele atenuate la care face

referire instanța și anume recunoașterea vinovăției se reține dublu, ca circumstanță

atenuantă și în verdea aplicării prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, or

pentru aplicarea prevederilor legale enunțate este necesară obligatoriu recunoașterea

vinovăției, instanța de apel consideră că scopul pedepsei penale de corectare și

3

reeducare a inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, poate fi

realizat doar cu privarea inculpatului de libertate, cu aplicarea pedepsei sub formă

de închisoare, cu excluderea suspendării condiționate a executării pedepsei cu

închisoarea prevăzută de art. 90 Cod penal.

Respectiv, instanța de apel a ajuns la concluzia că, personalitatea inculpatului

și circumstanțele cauzei impun aplicarea în speță a pedepsei penale sub formă de

închisoare și a considerat că aplicarea unei pedepse cu închisoare pe un termen de 3

ani, cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de 4 ani,

de natura celeia de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii, și anume în domeniul

circulației drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, legate de primirea,

prelucrarea, depozitarea, transportarea, vânzarea drogurilor, etnobotanicelor sau

analogilor acestora, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit.

f) Cod penal, ar fi echitabilă și justificată, care ar avea scopul de corectare și

reeducare a inculpatului, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

acestuia, cât și a altor persoane.

Aplicarea pedepsei penale în cauză și executarea acestei sancțiuni, în mod

firesc urmează să aducă la conștiința inculpatului pericolul faptelor sale și să excludă

predispunerea inculpatului de a mai comite asemenea fapte, aspecte pe care

inculpatul nu le-a conștientizat la moment.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6 și 10 Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, cu

menținerea sentinței Judecătoriei Chișinău fără modificări.

În motivare recurentul a indicat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și s-a aplicat pedeapsă individualizată contrat

prevederilor legale.

Instanța de apel nu a dat apreciere tuturor probelor din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, era obligată să pună la baza

hotărârii sale numai acele probe la a căror cercetare au avut acces toate părțile în

egală măsură și să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor

probelor administrate.

În motivarea soluției, instanța de apel a invocat „ se reține ca plauzibil

argumentului procurorului potrivit căruia, la emiterea sentinței instanța de fond a

aplicat o pedeapsă prea blândă, la caz aplicarea art. 90 Cod penal, nu va putea fi

executată de inculpat care se află în căutare, astfel nu va putea fi restabilită echitatea

socială”, acest argument este greșit, or inculpatul a participat la examinarea cauzei

atât în instanța de fond, cât și în cea de apel și nu s-a aflat în căutare.

4

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Din conținutul cererii de recurs rezultă, că recurentul critică hotărârea în partea

stabilirii pedepsei cu închisoare reală, solicitând să fie menținută sentința instanței

de fond.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, instanța de

recurs este în drept să intervină în soluțiile adoptate în latura pedepsei, când se

constată că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Se reține că, conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței, însă instanța de recurs precizează că recurentul

referindu-se la pct. 6 din norma menționată, indicând că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, nu și-a argumentat motivul arătat,

ceea ce rezultă că acesta este indicat declarativ.

În ce privește argumentul care reprezintă temeiul prevăzut la pct. 10), alin (1)

art. 427 Cod de procedură penală conform căruia hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale, Colegiul reține, că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și

critică decizia instanței de apel numai cu referire la pedeapsa stabilită, solicitând

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Analizând temeiul invocat, în raport cu circumstanțele și materialele cauzei,

Colegiul consideră că, în prezenta speță acesta nu și-a găsit confirmarea, iar instanța

de apel la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului și-a motivat just soluția adoptată, ținând cont de prevederile art. 61, 75

Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală. Pedeapsa stabilită inculpatului este

5

echitabilă, legală și bine individualizată, aplicată în limitele fixate în partea specială

a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale ale aceluiași

Cod, ținându-se cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acestuia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând cont

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei și

cuantumului pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces

obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca

finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din

Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul și prin urmare, instanța de

apel corect a ajuns la concluzia că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate

în privința lui Babei Radu poate fi atins doar prin stabilirea pedepsei sub formă de

închisoare reală.

În ce privește argumentele cu privire la posibilitatea aplicării prevederilor art.

90 Cod penal, Colegiul le consideră neîntemeiate, deoarece analizând decizia

atacată, se constată că instanța de apel și-a motivat soluția în ce privește stabilirea

categoriei și măsurii de pedeapsă în privința inculpatului, concluzionând că nu este

posibilă aplicarea pedepsei condiționate.

Însă, referitor la chestiunea de individualizare a pedepsei reținute în sarcina

inculpatului de către instanța de apel, și anume, prin care acesta a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod penal, cu aplicarea art.

3641 Cod de procedură penală, la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

exercita o anumită activitate pe un termen de 4 ani, cu excluderea art. 90 Cod penal

(aplicat de către prima instanță), instanța de recurs o apreciază drept una motivată.

După individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului acesteia, în

cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar sub aspectul

de executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului de penitenciar și

soluționarea chestiunii dacă pedeapsa numită inculpatului trebuie să fie executată

real ori, sub raportul personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi

formulată concluzia că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea executării

pedepsei aplicate vinovatului pe un termen de probă.

Așadar, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal – suspendarea condiționată a

executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită

persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de el este un incident în

viața acesteia.

6

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani

pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei

și termenul de probă.

În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de apel, se constată că, la

stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului, instanța de fond nu a ținut

cont de scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61 și 75

Cod penal, nu a ținut seama de faptul că reținutul nu a conștientizat cele săvârșite,

fiind anterior judecat, deși antecedentul penal este stins, infracțiunea comisă se

atribuie la categoria celor grave, modul cum a fost săvârșită, - circumstanțe care, per

ansamblu, nu permit instanței stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a

executării acesteia.

Astfel, instanța de recurs apreciază că modalitatea de executare aleasă și

cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 2171 alin. (3) lit.

f) Cod penal săvârșită de Babei Radu, stabilită de instanța de apel este în acord cu

principiul proporționalității având în vedere fapta comisă și urmările produse.

Colegiul penal consideră neîntemeiate argumentele recurentului, deoarece

analizând decizia atacată, se constată că instanța de apel și-a motivat soluția în ce

privește stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă în privința inculpatului și

reieșind din cele expuse supra, din materialele cauzei, instanța de recurs conchide

că, concluzia instanța de apel referitor la stabilirea pedepsei reale este legală și

întemeiată.

Cât privește dezacordul apărătorului privitor la faptul că instanța de apel a

invocat în decizia sa: „ se reține ca plauzibil argumentului procurorului potrivit

căruia, la emiterea sentinței instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea blândă, la caz

aplicarea art. 90 Cod penal, nu va putea fi executată de inculpat care se află în

căutare, astfel nu va putea fi restabilită echitatea socială”, instanța de recurs constată

acest argument al recurentului ca neîntemeiat, or, potrivit proceselor-verbale,

inculpatul s-a eschivat de la participarea la ședințele de judecată (vol- I, f.d. 135,

142-143, 147-148, 158-159), ceea ce a dus la adoptarea încheierii de aducere silită a

ultimului (vol-I, f.d.149-150), de anunțare a lui în căutare și la pornirea dosarului

de căutare (vol-I, f.d. 160-161), iar fiind reținut de poliție la intrarea în țară prin PTF

Chișinău- Aeroport, a semnat recipisa prin care s-a obligat să se prezinte la ședința

de judecată. (vol- I, f.d.167-168).

În consecință, Colegiul conchide că hotărârea recurată corespunde tuturor

7

prevederilor legii de procedură penală, este întemeiată, iar temeiurile invocate de

recurent nu persistă în cauză, astfel, instanța de recurs concluzionează asupra

inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Dudulica Libomir, în

numele inculpatului Babei Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 22 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui Babei Radu

XXXXX ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată la 06 aprilie 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

8