1ra-513/2020 — art. 186 al. 2 lit. c, d CP

1ra-513/2020 — art. 186 al. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-513/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Liliana Leancă în numele inculpatului Mihail Buzovschii, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 septembrie 2019, în

cauza penală, în privința inculpatului

Buzovschii Mihail XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 25.07.2016 până la 14.03.2018;

Instanța de apel de la 13.04.2018 până la 25.09.2019;

Instanța de recurs de la 03.12.2019 până la 26.02.2020.

a c o n s t a t a t :

Buzovschii învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d)

Cod penal, pentru care cauza penală a fost remisă în instanța de judecată în vederea

aplicării măsurilor de constrângere cu caracter medical, a fost încetat în legătură cu

faptul că nu a fost dovedită participarea persoanei la săvârșirea acestei infracțiuni.

A fost respinsă acțiunea civilă înaintată de către Lidia Sevcenco privind

încasarea prejudiciului material cauzat prin infracțiune de la inculpat în mărime de 2

500 lei, ca fiind neîntemeiată.

intentată și ordonanța privind aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter medical

a fost remisă în instanța de judecată pentru soluționare conform competenței, precum

că la 30 iulie 2015, ora 23:30, Mihail Buzovschii aflându-se în s. Prodănești, r-nul

Florești, având scopul sustragerii bunurilor materiale ce aparțin altei persoane, ar fi

pătruns în beciul amplasat în gospodăria ce aparține cet. Lidia Sevcenco, situat în

aceiași localitate, de unde pe ascuns a sustras 5 borcane cu volumul de 0.7 litri cu

1

jumări cu prețul de 85 de lei pentru un borcan, suma fiind de 425 lei, 13 borcane cu

volumul de 0.7 litri cu carne înăbușită, cu prețul unui borcan de 85 lei, suma fiind de

1 105 lei, 13 sticle cu capacitatea de 1.5 litri cu vin cu prețul unei sticle de 20 lei, suma

fiind de 260 lei, 8 sticle cu volumul de 1.5 litri cu ulei de floarea soarelui cu prețul unei

sticle de 30 lei, suma fiind de 240 lei, 8 borcane cu volumul de 3 litri cu compot cu

prețul unui borcan de 30 lei, suma fiind de 240 lei, 8 borcane cu volumul de 0.5 litri cu

magiun, cu prețul unui borcan de 25 lei, suma fiind de 200 lei, un borcan cu castraveți

cu volumul de 1 litru, cu prețul de 30 lei, astfel cauzând proprietarei o pagubă

materială considerabilă în sumă de 2 500 lei.

solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Mihail

Buzovschii să fie recunoscut vinovat de comiterea faptei prejudiciabile prevăzute de

art. 186 alin. (2) lit. c), d), Cod penal și a-1 absolvi de răspundere penală, pe motivul

că fapta prejudiciabilă săvârșită de către acesta a fost comisă în stare de

iresponsabilitate, cu aplicarea în privința ultimului a măsurilor de constrângere cu

caracter medical.

În motivarea apelului a invocat netemeinicia sentinței instanței de fond,

menționând, că prin acțiunile sale intenționate, inculpatul a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, după semnele calificative: furtul,

adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în încăpere cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

De asemenea, procurorul a menționat că probele administrate în respectiva

cauză penală demonstrează vinovăția inculpatului indubitabil, însă instanța de fond

eronat a apreciat aceste probe.

3.1. Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Liliana Leancă în numele

inculpatului Mihail Buzovschii, care a solicitat repunerea apelului în termen din

motivul omiterii termenului de atac, or, despre sentința motivată a aflat la data de 27

iunie 2018 în ședința Curții de Apel Bălți, casarea sentinței instanței de fond cu

pronunțarea potrivit modului stabilit pentru prima instanță a unei hotărâri noi, prin

care Mihail Buzovschii să fie achitat din motivul că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal și de a se refuza în

aplicarea față de acesta a măsurilor de constrângere cu caracter medical, în motivarea

apelului declarat invocând ilegalitatea și netemeinicia sentinței instanței de fond.

a fost respins ca fiind depus peste termen apelul declarat de către Liliana Leancă,

admis apelul declarat de către procuror casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

2

,,Se constată că Mihail Buzovschii a comis infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit.

c), d) Cod penal în stare de iresponsabilitate. În temeiul art. 23 alin. (1) Cod penal, Mihail

Buzovschii se absolvă de răspunderea penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, pe motivul comiterii faptei în stare de iresponsabilitate.

Se aplică față de Mihail Buzovschii măsuri de constrângere cu caracter medical sub formă

de internare în instituție psihiatrică cu supraveghere obișnuită.

Încasează de la Mihail Buzovschii în beneficiul lui Lidia Șevcenco prejudiciul material în

sumă de 2 355 lei.

În rest se mențin dispozițiile sentinței instanței de fond”.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel cu referire la apelul declarat

de către avocata Liliana Leancă a menționat că, reieșind din materialele cauzei, se

constată că, sentința Judecătoriei Soroca, sediul Florești în privința lui Mihail

Buzovschii a fost adoptată la 14 martie 2018. Potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată a instanței de fond din 02 februarie 2018 (f.d.59), ședința a avut loc în prezența

tuturor participanților: procurorului Violeta Cebanciuc, avocatului Liliana Leancă,

reprezentantului legal al inculpatului - Nicolae Buzovschii, nefiind prezentă doar

partea vătămată Lidia Șevcenco, ședința care a fost întreruptă pentru data de 01 martie

2018 pentru pronunțarea sentinței motivate. Totodată, potrivit încheierii judecătorului

din 01 martie 2018, s-a dispus amânarea pronunțării motivate în cauza penală de

învinuire a lui Mihail Buzovschii pentru data de 14 martie 2018 (f.d.61). Potrivit

procesului-verbal al ședinței de judecată, la data de 14 martie 2018 a fost pronunțată

sentința motivată, în proces nefiind prezent niciun participant (f.d.62). Astfel, potrivit

materialelor cauzei și anume la f.d. 69, vol. II, este anexată scrisoare potrivit cărei copia

sentinței motivate în privința lui Mihail Buzovschii a fost expediată tuturor

participanților, inclusiv și apărătorului Liliana Leancă. Conform avizului anexat la

dosar (f.d.71, vol. II), copia sentinței motivate a fost recepționată de CA ,,Leanca

Liliana” la data de 19 martie 2018.

La caz, instanța de apel a menționat că pentru 23 mai 2018 a fost preconizată

ședința de judecată a instanței de apel, la care avocatul nu a participat, totodată,

expediind o cerere privind amânarea ședinței de judecată, pe când apelul a fost

înaintat abia la 12 iulie 2018. Ținând cont de faptul că, sentința instanței de fond a fost

pronunțată la 14 martie 2018, inculpatul fiind apărat de avocatul Liliana Leancă,

pentru care termenul de apel curge de la data pronunțării sentinței, mai mult, la data

de 19 martie 2018 fiind recepționată de CA ”Leancă Liliana”, apelul fiind înaintat la

12 iulie 2018, instanța de apel l-a respins ca fiind depus peste termen, or, careva motive

întemeiate de întârziere a depunerii apelului nu au fost invocate și nu s-au stabilit.

3

Cu referire la apelul declarat de procuror, instanța de apel l-a admis și a indicat

că, soluția instanței privind încetarea procesului penal în privința inculpatului Mihail

Buzovschii în legătură cu faptul că nu a fost dovedită participarea persoanei la

săvârșirea infracțiunii incriminate în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, este una

pripită din următoarele considerente.

Instanța de apel a menționat că, la examinarea cauzei respective instanța de

fond nu a ținut cont de prevederile art. 93-101, 26-27 Cod de procedură penală,

instanța nu a cercetat cauza mult aspectual, nu a dat aprecieri probelor prezentate prin

prisma pertinenței, concludenții, coroborării lor, în baza probelor acumulate nu a

reținut just starea de fapt pe cauză.

Astfel, soluția instanței de fond privind încetarea procesului penal în privința

lui Mihail Buzovschii în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, pe motiv că nu a

fost dovedită participarea persoanei la săvârșirea acestei infracțiuni este neîntemeiată

și pripită și contravine bazei probante existente pe cauză, cercetată în instanța de apel.

În această ordine de idei, instanța de apel a constatat că, Mihail Buzovschii fiind

recunoscut iresponsabil în baza raportului de expertiză medico-legală psihiatrică

nr.36a-216 din 11.08.2015, acționând fără discernământ, ne dându-și seama de

acțiunile sale, ne fiind în stare a dirija cu ele, în perioada lunii iulie 2015 până la

30.07.2015 inclusiv, cu scopul sustragerii bunurilor materiale ce aparțin altei persoane

în trei etape a pătruns în beciul amplasat în gospodăria cet Lidia Șevcenco din s.

Prodănești, r-nul Florești, de unde a sustras 5 borcane cu volumul de 0,7 litri cu jumări,

la prețul de 85 lei pentru un borcan, suma pagubei fiind de 425 lei, 13 borcane cu

volumul de 0,7 litri cu carne înăbușită, la prețul de 85 lei pentru un borcan, suma

pagubei fiind de 1 105 lei, 13 sticle cu volumul de 1,5 litri cu vin, prețul unei sticle fiind

de 20 lei, suma pagubei fiind de 260 lei, 8 sticle cu volumul de 1,5 litri cu ulei de floarea

soarelui, prețul unei sticle fiind de 30 lei, suma pagubei fiind de 240 lei, 8 borcane cu

volumul de 3 litri cu compot, la prețul de 30 lei pentru un borcan, suma pagubei fiind

de 240 lei, 8 borcane cu volumul de 0.5 litri cu magiun, prețul unui borcan fiind 25 lei,

suma fiind de 200 lei, un borcan cu castraveți cu volumul de 1 litru la prețul de 30 lei,

prin ce a cauzat proprietarei pagubă materială în sumă de 2 500 lei.

Astfel, instanța de apel a menționat că, nu poate fi reținută concluzia instanței

că, ,,prin coroborarea tuturor probelor, chiar dacă și se conturează faptul că la acea dată

persoana s-a aflat în gospodăria părții vătămate, a pătruns în beci și a sustras careva produse

alimentare și vin, totuși nu a fost în stare să sustragă toate produsele indicate în ordonanță la

acea dată și acea oră, or, un simplu calcul matematic masa produselor este de aproximativ 75

kg, și aceste produse nu au putut să încapă în două genți”. Or, conform ordonanței de

ridicare și procesului-verbal de ridicare ambele din 11.08.2015, de la Mihail Buzovschii

4

au fost ridicate produse alimentare sustrase de la Lidia Sevcenco și anume: un borcan

de castraveți murați cu capacitatea de 1 litru, un borcan din sticlă cu volumul de 0.7

ml cu carne, un borcan de compot cu volumul de 3 litri (f.d.43, 44), care prin ordonanța

din 11.08.2015 au fost recunoscute ca corpuri delicte și care aparțin părții vătămate,

fiindu-i restituite ultimei.

Totodată, conform declaraților părții vătămate Lidia Sevcenco și martorului

Vera Șevcenco, instanța de apel a constatat că, la 30 iulie 2015, l-au văzut anume pe

Mihail Buzovschii, care a ieșit din beci cu două genți, totodată descriind și hainele în

care era îmbrăcat. Au mai declarat că, pe acesta îl cunosc, deoarece este consătean. Tot

ele au declarat că sustragerile au fost de mai multe ori, ele văzându-l doar la 30 iulie.

Necătând la faptul că vinovăția inculpatului a fost demonstrată indubitabil

instanța de apel a ajuns la concluzia de a-l absolvi pe Mihail Buzovschii de răspundere

penală din următoarele considerente. Conform art. 23 alin. (1) Cod penal, urmează că,

nu este pasibilă de răspundere penală persoana care, în timpul săvârșirii unei fapte

prejudiciabile, se afla în stare de iresponsabilitate, adică nu putea să-și dea seama de

acțiunile ori inacțiunile sale sau nu putea să le dirijeze din cauza unei boli psihice

cronice, a unei tulburări psihice temporare sau a altei stări patologice. Față de o

asemenea persoană, în baza hotărârii instanței de judecată, pot fi aplicate măsuri de

constrângere cu caracter medical, prevăzute de prezentul cod.

Astfel, instanța de apel a constatat că, conform actului nr. 36a-2016 de expertiză

psihiatrico-legală efectuată în condiții de ambalator din 20 noiembrie 2015 și finisată

la 26 ianuarie 2016, Mihail Buzovschii suferă de schizofrenie formă simplă. Starea de

defect mixt, care se confirmă prin date anamnestice despre debutul bolii cu tulburări

comportamentale pronunțate, dipsomanii, dezadaptare socială, agresivitate

nemotivată, care au necesitat specializări repetate în staționare de psihiatrie, cât și

datele examenului psihic prezent, care depistează la el aplatizare emoțională, gândire

lentă, fragmentară cu alunecări discernământ critic absent. În perioada comiterii

infracțiunii ce i se impută, după cum reiese din materialele cauzei penale și examenul

psihic prezent, expertizatul se afla în stare psihică descrisă mai sus, a acționat fără

discernământ, și deci necesită a fi recunoscut iresponsabil (f.d. 94).

Totodată, conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 242a-

216, supliment la actul precedent (36a-216), urmează că Mihail Buzovschii are nevoie

de măsuri de constrângere cu regim obișnuit de supraveghere, ultimul neputând

participa la careva acțiuni de urmărire penală.

În circumstanțele date, instanța de apel a ajuns la concluzia că, Mihail

Buzovschii a comis faptele incriminate fiind în stare de iresponsabilitate, față de

5

ultimul urmând a fi aplicate măsuri de siguranță cu caracter medical cu îndreptarea

la tratament prin constrângere în spital de psihiatrie cu supraveghere obișnuită.

Cu referire la acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Lidia Sevcenco de

încasare a prejudiciului cauzat prin infracțiune de către Mihail Buzovschii, a admis-p

parțial din următoarele motive.

Astfel, conform celor constatate și reținute în ședința instanței de apel, părții

vătămate prin infracțiune i-a fost cauzat un prejudiciu în mărime de 2 500 lei, totodată

fiindu-i restituite 3 borcane cu produse în sumă totală de 145 lei, prejudiciul rămas

nerestituit fiind de 2 355 lei, sumă care urmează a fi încasată de la inculpat.

inculpatului, prin care în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură

penală, solicită casarea deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

prin care inculpatul Mihail Buzovschii să fie achitat de sub învinuirea înaintată din

motiv că în acțiunile inculpatului lipsește componența de infracțiune imputată prin

rechizitoriu, cu dreptul la reabilitare.

În motivarea celor solicitate, avocata susține dezacordul cu aprecierea probelor

de către instanța de apel.

Totodată, apărătorul critică poziția instanței de apel de respingere a apelul

declarat de către ultima ca depus peste termen, or, decizia de condamnare a

inculpatului în cele imputate este bazată doar pe presupuneri, iar respingerea apelului

i-a încălcat inculpatului dreptul la apărare și la un recurs efectiv.

De asemenea, recurenta remarcă că, instanța de apel eronat la admiterea acțiunii

civile înaintată de către partea vătămată nu a ținut cont de art. 1409 Cod civil prin care

se stipulează că, persoana cu capacitate de exercițiu care a cauzat un prejudiciu

aflându-se în imposibilitatea de a conștientiza sau dirija acțiunile sale nu răspunde

pentru prejudiciu.

către avocatul Liliana Leancă în numele inculpatului, în raport cu materialele cauzei

și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care

solicită inadmisibilitatea recursului declarat, Colegiul penal constată că acesta este

inadmisibil, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

6

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

Analizând motivele indicate în textul recursului, Colegiul penal stabilește că, de

fapt, recurentul contestă modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de apel,

considerând că acestea sunt insuficiente și nu dovedesc cu certitudine că faptele

incriminate în actul de învinuire au fost comise de către Mihail Buzovschii.

La acest capitol, instanța de recurs subliniază că, procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, care a fost deja statuată de către instanța de

apel, de competența căreia este stabilirea stării de fapt. Instanța de recurs este în drept

să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-o caseze, atunci când se constată

comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de fapt deja constatată prin

hotărârea judecătorească devenită definitivă.

Această concluzie se desprinde din prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, care prin temeiurile enumerate în pct. 1)-16) oferă dreptul de casare numai

dacă se constată o eroare de drept.

Aprecierea probelor ca temei de recurs nu se specifică în norma vizată, iar

dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar constitui temei de

casare a unei hotărâri de condamnare.

Cu referire la alegațiile apărării precum că, instanța a admis o eroare gravă de

fapt, Colegiul penal în această ordine de idei specifică că, pentru a constitui caz de

casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat soluția

cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu

privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță

și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept

consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Dar, verificând probatoriul administrat în cauză, prin prisma argumentelor

invocate de către recurent, Colegiul penal le consideră ca nefondate, în sensul că

vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii incriminate se dovedește indubitabil

din probele acumulate și că, la caz, nu a fost comisă nicio gravă eroare de fapt de către

instanța de apel la judecarea cauzei, care ar duce la casarea hotărârii atacate și

adoptarea unei alte soluții.

Totodată, Colegiul penal remarcă că, apărătorul eronat interpretează

circumstanțele cauzei cu privire la faptul că instanța de apel la soluționarea acțiunii

civile nu a luat în calcul faptul că potrivit prevederilor art. 1409 Cod civil prin care se

stipulează că, persoana cu capacitate de exercițiu care a cauzat un prejudiciu aflându-

se în imposibilitatea de a conștientiza sau dirija acțiunile sale nu răspunde pentru

prejudiciu.

7

Astfel, Colegiul penal subliniază că, potrivit dispozițiilor art. 387 Cod de

procedură penală, instanța de judecată la soluționarea acțiunii civile decide: (1) O dată

cu sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și

mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o

respinge. (2) În cazul când se dă o sentință de achitare, instanța: 1) respinge acțiunea civilă

dacă nu s-a constatat existența faptei incriminate sau fapta nu a fost săvârșită de inculpat; 2)

nu se pronunță asupra acțiunii civile dacă inculpatul a fost achitat pentru că nu sînt întrunite

elementele infracțiunii sau există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei,

prevăzute în art.35 al Codului penal. (3) În cazuri excepționale când, pentru a stabili exact

suma despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui amânată judecarea cauzei, instanța poate

să admită, în principiu, acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor

cuvenite să hotărască instanța civilă.

În urma celor menționate mai sus, Colegiul penal atrage atenția asupra faptului

că, inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2)

lit. c) și d) Cod penal, iar în temeiul art. 23 Cod penal, este absolvit, deoarece a comis

fapta în stare de iresponsabilitate, însă ultimul urmează să repare prejudiciul material

comis prin infracțiune, or, instanța de apel a apreciat drept dovedite temeiurile și

mărimea pagubei cerute de partea civilă și nu suntem în prezența unei sentințe de

achitare sau cazuri excepționale.

Mai mult decât atât, Colegiul penal face trimitere la Titlul VII ,,Chestiuni

patrimoniale în procesul penal”, care în Capitolul I prevede soluționarea acțiunii civile

în procesul penal, astfel judecarea acțiunii civile în procesul penal, indiferent de

valoarea acțiunii, se efectuează de către instanța de competența căreia este cauza

penală. La adoptarea sentinței de acuzare sau de aplicare a măsurilor de constrângere cu

caracter medical, instanța soluționează și acțiunea civilă prin admiterea ei, totală sau

parțială, ori prin respingere (vezi art. 225 Cod de procedură penală).

Așadar, Colegiul penal subliniază că, instanța de apel corect la judecarea acțiunii

civile în procesul penal a soluționat chestiunile cu privire la prejudiciul cauzat prin

infracțiune de o persoană în privința căreia au fost aplicate măsuri de constrângere cu

caracter medical.

Din acest punct de vedere se constată că, de fapt, în cauză nu s-a comis erorile de

drept la care face referință recurentul și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției

adoptate, iar pedeapsa aplicată inculpatului este echitabilă faptelor comise.

Așadar, verificând procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel și

lecturând textul deciziei, rezultă că instanța ierarhic inferioară a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate, și a motivat soluția adoptată punând la baza acesteia

probele administrate și verificate în cadrul ședinței instanței de apel.

8

Colegiul penal reține că, motivul invocat de recurent, precum că „nu au fost

întrunite elementele infracțiunii”, constituie o interpretare subiectivă a sa, or, instanța de

apel corect a constatat că, în acțiunile lui Mihail Buzovschii, sunt prezente toate

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal, faptă comisă în stare de iresponsabilitate, argumente pe care instanța de recurs

le acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește.

Instanța de recurs ordinar face trimitere în acest sens la prevederile art. 499 Cod

de procedură penală, care prevăd că ,,Dacă consideră dovedit faptul că persoana în cauză

a săvârșit o faptă prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, în stare de iresponsabilitate sau că

această persoană, după ce a săvârșit infracțiunea, s-a îmbolnăvit de o boală psihică cronică, care

o face să nu-și dea seama de acțiunile sale sau să nu le poată dirija, instanța de judecată adoptă,

conform art.23 din Codul penal, fie o sentință de absolvire a acestei persoane de pedeapsă sau,

după caz, de răspundere penală, fie de liberare de pedeapsă și de aplicare față de ea a unor

măsuri de constrângere cu caracter medical, indicând care anume din ele trebuie aplicată, sau

o sentință de încetare a procesului și de neaplicare a unor astfel de măsuri în cazurile când,

prin caracterul faptei săvârșite și starea sănătății sale, persoana nu prezintă pericol pentru

societate și nu are nevoie de tratament forțat”.

Așadar, Colegiul penal verificând decizia instanței de apel sub aspectul

motivelor invocate în recurs ordinar, conchide că instanța de apel a pronunțat o

decizie motivată sub toate aspectele și corect a aplicat legislația națională în acest sens.

În asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor

de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanța de apel. În cazul

în care acesta și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească

de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (vezi cauza CtEDO Latourinerie din 10

decembrie 2002).

Prin urmare, erorile de drept invocate de recurent, prevăzute la art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului, iar din aceste considerente recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca

fiind vădit neîntemeiat.

penal,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Liliana Leancă în

numele inculpatului Mihail Buzovschii, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

9

de Apel Bălți din 25 septembrie 2019, în cauza penală în privința lui Buzovschii Mihail

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 martie 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

10