1ra-611/2020 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d Cp

1ra-611/2020 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-611/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Victor Burduh,

Mariana Pitic,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar,

declarat de avocatul Gumeniuc Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 30 septembrie 2019, în privința inculpatului

Bosuntea Serghei XXXXX, născut

la XXXXXX, originar și locuitor al s. XXXXXX, r-nul

XXXXXX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 12.09.2017 - 28.12.2017,

instanța de apel: 23.01.2018 - 13.09.2018,

instanța de recurs ordinar: 23.11.2018 - 12.03.2019,

instanța de apel: 03.05.2019 - 30.09.2019,

instanța de recurs ordinar: 18.12.2019 - 18.02.2020.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

a fost achitat de sub învinuirea săvârșiri infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit.

b), c), d) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

în perioada de timp 1200 - 1600, împreună cu o persoană necunoscută, acționând prin

intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sale, prevăzând

urmările ei prejudiciatele, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a

pătruns în gospodăria lui Mustafa V., situată în s. Gălești r-nul Strășeni, de unde pe

ascuns a sustras o bicicletă de culoare albastră la prețul de 4000 lei, cauzând părții

vătămate o daună materială în proporții considerabile.

1

Acțiunile lui Bosuntea S. au fost calificate de procuror în temeiul art. 186 alin.

(2) lit. b), c) și d) Cod penal, ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvârșit de două persoane, prin pătrundere |n/încăpere, cu cauzarea de daune

în proporții considerabile.

Instanța a reținut că, inculpatul vina nu a recunoscut-o menționând că nu a fost

niciodată în satul Gălești, că nu are tatuaj cu un dragon cu 5 capete la mână, dar unul

cu semnul zodiacal al fecioarei.

La faza de urmărire penală a încercat să discute cu partea vătămată deoarece nu

a dorit ca acest caz să ajungă în judecată, fiindcă dorea să plece peste hotarele țării.

Partea vătămată, Mustafa V. a relatat că, în jurul orei 1700, s-a întors acasă și a

depistat că lipsește bicicleta, care era rezemată de peretele casei. Gîscă G. i-a

comunicat că văzu-se 2 persoane de gen masculin, înalți de aproximativ 180 cm, care

se uitau prin gospodăriile oamenilor. O fetiță de 11 ani i-a spus că a văzut cum acei

băieți au intrat în ograda lui și au luat bicicleta. Fetița se numește ”Gabriela”. Politia

a găsit ușor vinovații după tatuajul în formă de șarpe despre care i-au povestit Gîscă

G. și fetița de 11 ani pe nume ”Gabriela”.

Martorul Corobceanu L., a declarat că din discuția cu fiica sa a aflat că, când se

juca în drum, a văzut 2 băieți care au luat o bicicletă.

Martorul minor XXXXX XXXXX, a declarat instanței că, băiatul cu părul

blond a dezlegat poarta, a intrat în ogradă și a luat bicicleta. Cel brunet aștepta lângă

poartă și stătea de pază. Ulterior, au urcat ambii pe o bicicletă și au plecat. Băiatul cu

părul blond avea un tatuaj pe mâna dreaptă în formă de dragon cu 5 capete. A văzut

tatuajul atunci când el s-a dezbrăcat de maiou și a dezlegat poarta. Ea se afla la 50 de

metri de ei și mergea în întâmpinarea lor. Când s-a apropiat de ei i-a întrebat de ce au

luat bicicleta.

Martorul Gîscă G., a declarat că a văzut 2 persoane de gen masculin, care

mergeau pe drum. Nu a văzut persoanele indicate din față, dar din spate i-a recunoscut

că unul este blond, iar celălalt negru. Locuiește la distanța de 2-3 case de la Mustafa

V.

Potrivit procesului-verbal de recunoaștere a persoanei din 19.07.2017,

XXXXX XXXXX. a recunoscut persoana cu nr. 5 și anume pe Bosuntea S., după

culoarea părului, forma feței și tatuajul de pe mâna dreaptă.

Instanța a statuat că, nu s-a constatat că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Ori, nimeni din martorii audiați nu au comunicat instanței despre faptul

prezenței acestuia în gospodăria părții vătămate.

Aceste afirmații sunt susținute și prin declarațiile date în ședința judiciară de

martorul Gîscă G. care a menționat că nu-l cunoaște pe inculpatul Bosuntea S. Mai

mult în declarațiile martorului XXXXX XXXXX planează o incertitudine și în partea

în care este indicată comiterea presupusei infracțiuni, semnul tatuajului infractorului.

Și anume XXXXX XXXXX indică că persoana care a comis furtul era blond și avea

un tatuaj în formă de dragon cu 5 capete, pe când Bosuntea S. este blond, dar are un

tatuaj cu semnul zodiacal al fecioarei. Astfel, luând în considerație că toate dubiile în

probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se

interpretează în favoarea inculpatului, instanța a considerat necesar de a achita

inculpatul Bosuntea S., deoarece acuzatorul de stat nu înlăturat în nici un fel dubiile

date.

2

Deci, nu s-a constatat că Bosuntea S. ar fi săvârși infracțiunea incriminată.

Careva probe că să confirme că inculpatul ar fi săvârșit careva acțiuni de

sustragere a bunurilor părții vătămate nu au fost administrate și cercetare în

ședința de judecată.

Acuzatorul de stat nu a prezentat probe pertinente și concludente care să

confirme existența faptei infracțiunii comise de către Bosuntea S.

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Bosuntea S. să fie

condamnat pe art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) Cod penal, la amendă în mărime de 1350

unități convenționale.

Apelanta a invocat că, instanța de fond, fără a aprecia la justa valoare probele

prezentate de acuzarea de stat, examinând superficial, eronat și subiectiv

circumstanțele de fapt și de drept, a pronunțat o sentință ilegală.

De fapt, instanța nu a dat atenție lucrurilor importante pentru caz pe care le

declară Bosuntea S., și anume faptul, că deși ultimul nu recunoaște vina în cele

imputate de acuzator, acesta declară, că după ce a fost recunoscut în cadrul urmăririi

penale de un martor, că anume Bosuntea S. a comis furtul, acesta a vorbit cu

inspectorul de sector să-i organizeze o întâlnire cu partea vătămată, deoarece dorește

să clarifice prețul bicicletei pe care îl indică partea vătămată, comunicând că nu costă

bicicleta 4000 lei și a vrut să vorbească cu partea vătămată ca să se împace și să

închidă dosarul.

Relevante în acest sens sunt declarațiile martorului minor XXXXX XXXXX,

a.n. 2006, care chiar la primele întrebări a judecătorului, declară că îl cunoaște pe

inculpat, după care descrie circumstanțele cazului și anume: într-o zi ploioasă de vară,

în jurul orelor 1500 - 1600 se jucau în drum cu vecina sa pe nume Ionela. A văzut doi

băieți aproximativ cu vârsta de 20 ani, unul era blond și mai înalt decât al doilea care

era brunet. Cel blond îmbrăcat în vestă cu glugă și blugi, iar cel brunet era îmbrăcat

în pantaloni de culoare verde închis (descrierea îmbrăcămintei de către instanță nu

corespunde cu a celor declarate de către inculpat în instanța de judecată fapt confirmat

prin înregistrarea audio a ședinței de judecată). Au mers la vale s-au uitat la vecinul

de la deal urcându-se pe gard, iar la vecinul ei Mustafa sau uitat peste gard care era

de o înălțime mai joasă, vorbeau între ei și arătau la ceva din ogradă (aceste

circumstanțe la fel nu au fost relatate de instanță corect, fapt confirmat prin

înregistrarea audio a ședinței de judecat). Apoi, băiatul blond s-a dezbrăcat și a rămas

în maiou, a scos o sârmă din poartă și a intrat i în ogradă, iar băiatul brunet se uita

dacă nu vine nimeni. Băiatul blond a ieșit din ogradă cu bicicleta, după care cel brunet

a urcat pe mini portbagajul bicicletei și s-a pornit la vale, minora se afla la distanta de

aproximativ 20-50 m de la ei și mergea în întâmpinarea. Când s-au apropiat i-a

întrebat: pentru ce au luat bicicleta? A răspuns băiatul blond, că trebui să-i ducă

bicicleta mamei băiatului. Minora a insistat: Da, unde se află ei? A răspuns iarăși

băiatul blond, că sunt la o zi de naștere.

Într-o altă ordine de idei, elucidăm declarațiile martorului Gîscă G., care

confirmă declarațiile martorului minor cât și a celorlalte circumstanțe în proces, cu

diferența că nu a văzut fața infractorului, dar profilul lui de la ureche în spate.

Totodată, îl descrie pe băiatul blond cu înălțimea de 1,65 m, (conform fișei personale

a inculpatului exact aceasta este înălțimea lui), vârsta 25-27 ani, declară că casa lui

3

Mustafa se află la vale de casa lui, și băiatul blond împreună cu băiatul brunet care

era de statură mai joasă au mers la vale pe drum de casa lui. Apoi, a văzut peste gardul

lui, aceeași persoană blondă, că se deplasa pe bicicletă, a înțeles că era anume pe

bicicletă că mergea repede și se afla la un nivel mai înalt, în poziția de mișcare pe care

a văzut-o nu poți merge pe jos, dar partea de jos el nu a văzut-o, probabil și cel brunet

era, dar n-a cuprins vizorul lui.

Instanța de fond la adoptarea sentinței încălcând prevederile art. 101 CPP, nu a

analizat probele prin coroborare, a demonstrat parțialitate, încălcând prevederile art.

33 alin. (2) CPP, prin care examinând unilateral probele prezentate de partea apărării

și inculpat, a lăsat fără examinare probele prezentate de acuzarea de stat.

septembrie 2018, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că, starea de fapt și de drept constatată de prima

instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relevate în

cuprinsul sentinței.

recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, de către un alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că, instanța de judecată nu s-a expus asupra tuturor

motivelor invocate în apelul procurorului.

martie 2019, recursul a fost admis, casată total decizia instanței de apel și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a statuat că, instanța de apel nu a supus unei analize obiective

cumulul de probe, adus în susținerea învinuirii, prin prisma prevederilor art. 101 Cod

de procedură penală.

Instanța de apel urma să ia în considerație că prima instanță a rupt câteva fraze

din declarațiile inculpatului, care nu au fost comunicate la inițiativa lui, ci în calitate

de răspuns la întrebările părții apărării cât și a instanței.

Ori, declarațiile date în cadrul cercetării judecătorești de către inculpatul, urmau

a fi apreciate în ansamblu, deoarece acesta are drept scop evitarea atragerii la

răspundere penală și ducerea în eroare a instanței de judecată.

Astfel, fără justă apreciere, au fost lăsate declarațiile inculpatului din cadrul

cercetării judecătorești, unde a declarat că a vorbit cu inspectorul de sector să-i

organizeze o întâlnire cu partea vătămată, deoarece dorește să clarifice ce bicicletă a

avut partea vătămată și a vrut să vorbească cu partea vătămată ca să se împace și să

închidă dosarul, fiindcă dorea să plece peste hotarele țării (f.d.130-132).

La fel, instanțele pur formal au respins declarațiile martorului minor – pe motiv

că nu a descris cu claritate tatuajul de pe mâna celui care a sustras bicicleta, fără să

aprecieze însă, din punct de vedere a pertinenței, dacă are utilitate faptul relatat de

martor.

Reieșind din cele expuse supra, instanța de recurs a ajuns la concluzia că,

instanța de apel eronat a interpretat probele administrate, inclusiv prin denaturarea

conținutului acestora, fără a se expune asupra lor în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală.

4

Soluția adoptată de către instanța de apel în privința este contrară prevederilor

legale, deoarece judecând apelul procurorului nu s-a expus asupra tuturor motivelor

indicate în acesta, ci doar s-a limitat în motivarea soluției de menținere a sentinței,

considerând că concluziile acesteia sunt întemeiate, însă a omis faptul că sentința

conține divergențe și erori judiciare, prevăzute în art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală.

septembrie 2019, apelul a fost admis, casată total sentința și pronunțat o nouă hotărâre.

Bosuntea Serghei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal și condamnat la amendă în mărime de 800

unități convenționale, adică 40.000 lei.

De la Bosuntea Serghei s-a încasat în beneficiul părții vătămate Mustafa

Vadim, cu titlu de prejudiciu material, suma de 4000 lei.

Instanța de apel a constatat că inculpatul Bosuntea S., la 23.06.2017, în perioada

de timp 1200 - 1600, împreună cu o persoană necunoscută, acționând prin intenție

directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sale, prevăzând urmările

ei prejudiciatele, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a pătruns în

gospodăria lui Mustafa V., situată în s. Gălești, r-nul Strășeni, de unde pe ascuns a

sustras o bicicletă de culoare albastră la prețul de 4.000 lei, cauzând părții vătămate o

daună materială în proporții considerabile.

Instanța de apel a reținut că inculpatul suplimentar în instanța de apel a declarat

că, în ziua respectivă nu a fost în ospeție la Mustafa V., nu a fost niciodată în s. Gălești,

el este originar din r-nul Călărași, s. Pîrjolteni. Bicicleta respectivă nu a sustras-o. Pe

mâna dreaptă are un tatuaj cu semnul zodiacal al fecioarei - litera M.

Totodată, vinovăția acestuia este demonstrată integral prin probele acumulate

legal în cadrul urmăririi penale și anume:

- declarațiile părții vătămate Mustafa V. date în cadrul ședinței instanței de apel;

- declarațiile martorului Corobceanu L., date în cadrul ședinței instanței de

fond;

- declarațiile martorului minor, XXXXX XXXXX, date în cadrul ședinței

instanței de fond;

- declarațiile martorului Gîscă G., date în cadrul ședinței instanței de fond;

- declarațiile martorului Galescu C. date în ședința instanței de apel;

- procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 19.07.2017;

- revendicare, prin care se atestă faptul că, în 2016 a fost pornită o cauză penală

în privința lui Bosuntea S. pe art. 186 Cod penal;

- ordonanța de disjungere în privința complicelui lui Bosuntea S., prin care se

confirmă faptul comiterii infracțiunii incriminate prin complicitate.

Astfel, instanța a încadrat acțiunile inculpatului în prevederile art. 186 alin. (2)

lit. b), c), d) Cod penal, ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvârșit de două persoane, prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea de daune

în proporții considerabile.

instanței de apel și menținerea sentinței de achitare.

5

Recurentul a invocat că, inculpatul atât la urmărirea penală, cât și în cursul

cercetărilor judecătorești, vina în comiterea infracțiunii incriminate nu a recunoscut-

o.

Martorul Gîscă G. în prima instanța a indicat, că pe Bosuntea S. nu îl cunoaște

și anterior nu la văzut, însă în instanța dea apel martorul menționat nu a fost audiat.

Martorul minor XXXXX XXXXX în prima instanță a indicat, că nu poate

spune cu certitudine dacă inculpatul Bosuntea S. este acel băiat care a furat bicicleta.

În instanța de apel martorul menționat la fel nu a fost audiat.

Referitor la așa-numitul proces-verbal de recunoaștere a lui Bosuntea S. de

către martorul minor XXXXX XXXXX Articolul 116 Cod de procedură penală

expres prevede, că ”Dacă este necesar de a prezenta o persoană spre recunoaștere

martorului, părții vătămate, bănuitului, învinuitului, organul de urmărire penală îi

audiază pe aceștia asupra circumstanțelor în care au văzut persoana, precum și asupra

semnelor și particularităților distinctive după care ar putea să o recunoască. Despre

aceasta se întocmește un proces-verbal.

Dacă cel chemat spre a face recunoașterea este martor sau parte vătămată, el

este prevenit despre răspunderea penală, prevăzută în art. 313 din Codul penal, pentru

refuzul de a face declarații, în art. 312 din Codul penal, pentru declarațiile mincinoase,

precum și despre dreptul de a nu face declarații împotriva sa și împotriva rudelor sale

apropiate.

Persoana care trebuie recunoscută este prezentată celui care urmează să o

recunoască în afara spațiului vizibilității celui care urmează a fi recunoscut, împreună

cu cel puțin 4 asistenți procedurali de același sex, asemănători la exterior. La

prezentarea spre recunoaștere se aplică fotografierea. Fotografiile persoanei

prezentate spre recunoaștere și a asistenților procedurali vor fi anexate în mod

obligatoriu la procesul-verbal.

Înainte de prezentare, reprezentantul organului de urmărire penală propune

persoanei care urmează a fi recunoscută să ocupe locul pe care îl dorește printre

asistenții procedurali, făcând despre aceasta o mențiune în procesul-verbal.

Recunoașterea nu va avea loc, iar cea care a avut loc nu se va considera

întemeiată, dacă persoana chemată pentru a face recunoașterea a indicat particularități

incerte pentru identificarea persoanei prezentate. Nu poate fi efectuată recunoașterea

repetată a persoanei de către aceeași persoană după aceleași particularități.”

În cazul dat, din cele 5 persoane prezentate martorului minor spre recunoaștere,

doar Bosuntea S. avea tatuaj pe umăr. Deci, conform legii, recunoașterea menționată

urmează a fi recunoscută nulă, inadmisibilă, cu excluderea ei din lista pretinselor

probe.

În cursul ședinței de judecată în instanța de apel nici nu s-a încercat să se

verifice dacă tatuajul de pe umărul lui Bosuntea S. măcar se aseamănă cu un dragon

cu 5 capete.

De asemenea, instanța de apel a ignorat raportul colaboratorilor de poliție

referitor la faptul, că în rezultatul acțiunilor operative de investigații, în anturajul

inculpatului Bosuntea S. nu a fost depistată nici o persoană asemănătoare cu brunetul

cu care el chipurile ar fi săvârșit infracțiunea incriminată.

Deci, decizia instanța de apel este bazată doar pe presupuneri.

6

Iar hotărârea CtEDO din 16.09.2014 Mischie vs România expres se indică, că

dacă persoana a fost achitată către instanță de fond - instanță ierarhic superioară nu

este în drept de a o condamna în lipsa unor noi nu poate da o nouă interpretare probelor

anterior obținute.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale

pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel au

comis următoarele erori de drept.

În primul rând, în corespundere cu art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură

penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în hotărâre

admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Potrivit art. 385

alin. (1) pct. 1) - 4) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată

soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit

inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea, dacă inculpatul

este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. În conformitate cu art. 394 alin. (3) pct.

2), alin. (4) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie

să cuprindă enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului, nefiind admisă

introducerea în sentința de achitare a unor formulări ce ar pune la îndoială nevinovăția

celui achitat.

În corespundere cu jurisprudența națională, sentința trebuie să corespundă atât

după formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.,

39., 41.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței, instanța de fond (pct. 1., 2. din decizie):

a) a constatat în descriptiv mai multe motive de achitare, care se contrazic

reciproc și generează consecințe juridice diferite, indicând că: „nu s-a constatat că

Bosuntea S. ar fi săvârși infracțiunea incriminată..., probe care să confirme că

inculpatul ar fi săvârșit careva acțiuni de sustragere a bunurilor părții vătămate

nu au fost administrate..., acuzatorul de stat nu a prezentat probe pertinente și

concludente care să confirme existența faptei infracțiunii comise de către Bosuntea

S.”.

7

Totodată, în dispozitiv a dispus divergent că inculpatul este achitat din motiv

că: „fapta nu a fost săvârșită de inculpat”;

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv în raport cu circumstanțele în fapt și în drept

invocate în rechizitoriu, neindicând motivele pentru care a respins versiunile și

probele acuzării.

Ori, concluzia neclară și divergentă că: „nu s-a constatat că fapta nu a fost

săvârșită de inculpat”, nu corespunde exigențelor prescrise în art. 101 Cod de

procedură penală, privind evaluarea și aprecierea probelor administrate în cadrul

cauzei penale.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1) și (6) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, nefiind în drept să-și

întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost

verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal. În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță. Potrivit art. 415 alin. (21) Cod de procedură

penală, judecând apelul declarat împotriva sentinței de achitare, instanța de apel nu

este în drept să pronunțe o hotărîre de condamnare fără audierea învinuitului prezent,

precum și a martorilor acuzării solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din nou

în cazul în care declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să

întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului. Potrivit art. 369 alin.

(1), 371 lin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, citirea în ședința de judecată a

declarațiilor părții vătămate și a martorului depuse în cursul urmăririi penale, pot avea

loc doar în cazurile când ei lipsesc în ședință și absența lor este justificată fie prin

imposibilitatea absolută de a se prezenta în instanță, fie prin motive de imposibilitate

de a le asigura securitatea, cu condiția că audierea lor a fost efectuată cu confruntarea

dintre ei și bănuit, învinuit sau ei au fost audiați în conformitate cu art. 109 și 110.

Conform art. 389 alin. (3) Cod de procedură penală, declarațiile părții vătămate și a

martorilor depuse în timpul urmăririi penale pot fi puse la baza sentinței de

condamnare numai în ansamblu cu alte probe suficiente de învinuire și cu condiția că,

la urmărirea penală, a avut loc confruntarea lor cu bănuitul, învinuitul sau că ei au fost

audiați în condițiile art. 109 și 110, în cazul în care inculpatul nu a participat la

confruntare cu ei în cadrul ședinței de judecată.În corespundere cu art. 417 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, având în vedere dispozițiile art. 6 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, așa cum

acestea au fost interpretate și aplicate, după o hotărâre de achitare pronunțată de prima

8

instanță, instanța de apel nu poate dispune condamnarea persoanei fără audierea

acesteia în ședința de judecată a instanței de apel. Instanța de apel nu este în drept să

pronunțe o hotărâre de condamnare, bazându-se exclusiv pe dosarul din prima instanță,

care conține depozițiile martorilor și declarațiile inculpatului, același dosar, în temeiul

căruia fusese achitat în primă instanță. Instanța de apel urmează să procedeze la o nouă

audiere atât a inculpatului, cât și a anumitor martori ai acuzării solicitați de părți

/hotărârile CtEDO Popovici împotriva Moldovei din 27 noiembrie 2007, §72, și Dănila împotriva României

din 8 martie 2007, §62-63/. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care depozițiile

lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial

condamnarea învinuitului /hotărârea CtEDO Spînu împotriva României din 29 aprilie 2008, §60/

(hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine

de apel, pct. 14.4.).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, întemeiat casând sentința și rejudecând cauza potrivit regulilor generale,

conform descriptivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a respectat prevederile art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală ori,

rejudecând cauza după achitarea inculpatului și condamnându-l în baza declarațiilor

martorilor XXXXX XXXXX, Gîscă G., și Corobceanu L., date în instanța de fond, pe

care a fost fondată și sentința de achitare, nu a audiat din nou martorii nominalizați.

Totodată, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de apel nu

a soluționat sub nicio formă chestiunea privind posibilitatea judecării cauzei în lipsa

martorilor vizați, iar remarca procurorului că: „a fost verificat la domiciliu martorul

Corobceanu Lilia, pentru a asigura prezența martorului minor XXXXX XXXXX și din

discuțiile purtate cu minora s-a constatat că mama sa este plecată peste hotarele țîrii

și va reveni abea peste 2 săptămâni...Astăzi, prin confuz, a fost asigurată prezența la

alt martor”, nu atestă imposibilitatea absolută a ultimilor de a participa la judecarea

cauzei și îndreptățirea exceptării prescripțiilor din art. 415 alin. (21) Cod de procedură

penală (vol. 2, f.d. 8);

b) nu apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, inclusiv în raport cu circumstanțele concrete în fapt și în

drept invocate în rechizitoriu, neindicând motivele pentru care a respins versiunile și

probele apărării.

Mai mult, a pus la baza sentinței de condamnare declarațiile martorilor

XXXXX XXXXX și Gîscă G., date în cadrul ședinței instanței de fond, ultimii nefiind

audiați și în instanța de apel, în procedura achitare – condamnare, fără a corobora

acest exercițiu procesual cu condiția obligatorie de drept dacă la urmărirea penală, a

avut loc confruntarea lor cu bănuitul, învinuitul sau dacă ei au fost audiați în condițiile

art. 109 și 110, în cazul în care inculpatul nu a participat la confruntare cu ei în cadrul

ședinței de judecată;

c) și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi cele de la f.d. 36 și 39.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind motive

legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul

hotărârii, și că recursurile de pe rol sunt întemeiate.

9

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursului declarat, casării totale a deciziei contestate, și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea,

să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursul ordinar declarat de avocatul Gumeniuc Ion, casează total decizia

Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2019, în privința

inculpatului Bosuntea Serghei XXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 13 martie

2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Burduh

Mariana Pitic

10