1ra-47/2020 — art. 166/1 al. 2 CP

1ra-47/2020 — art. 166/1 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-47/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte –Timofti Vladimir,

judecători – Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie și Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

inculpatul Baracu Roman, de către avocatul acestuia Bucatca Vadim și de către

avocatul Cerga Ion în numele inculpaților Landari Chiril și Baciu Vasile, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03

aprilie 2018, în cauza penală privindu-i pe

Landari Chiril xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în xxxxx;

Baracu Roman xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în raionul xxxxx;

Baciu Vasile xxxxx născut la xxxxx în orașul

xxxxx;

Termenul de examinare a cauzei:

08.06.2016 - 03.04.2018;

05.06.2019 - 11.02.2020.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

2014, Landari Chirii a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 166/1 alin. (2) lit. c) și d) Cod Penal fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de 1000 (una mie) unități convenționale, ce constituie 20000

(douăzeci mii) lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele MAI pe un

termen de 5 (cinci) ani.

Baracu Roman a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 166/1 alin. (2) lit. c) și d) Cod Penal fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

amendă în mărime de 1000 (una mie) unități convenționale, ce constituie 20000

(douăzeci mii) lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele MAI pe un

termen de 5 (cinci) ani.

Baciu Vasile a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin. 2 lit. a) și c) Cod penal pe motiv că fapta nu a fost

săvârșită de inculpat.

1

Acțiunea civilă a părții vătămate Dașcov Ivan cu privire la încasarea de la

Baracu Roman și Landari Chiril a prejudiciului material și moral a fost respinsă, ca

neîntemeiată.

Acțiunea civilă a Ministerului Finanțelor a fost respinsă, ca neîntemeiată și

tardivă.

1.2. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Landari Chiril,

în perioada de la 13 octombrie 2003 - 23 octombrie 2003, acționând prin

participație simplă cu Baracu Roman, contrar prevederilor art. 3 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale

(adoptată la Roma la 04.11.1950, ratificată prin Hotărârea Parlamentului RM nr.

1298-XIII din 24.07.1997), conform căreia nimeni nu poate fi supus torturii,

pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, având intenția de a săvârși

acte care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege,

contrar prevederilor art. 4 al Legii RM „Cu privire la poliție”, nr. 416-XII din

18.12.1990, că poliția nu intervine în drepturile și libertățile cetățenilor decât în

cazul în care nu-și poate exercita atribuțiile, ale art. 15 al aceleiași legi și ale

capitolului II, art. 2 din Hotărârea Parlamentului RM „Cu privire la aprobarea

mijloacelor speciale și a regulilor de aplicare a acestora de către colaboratorii

organelor de interne și militarii trupelor de carabinieri ale Ministerului Afacerilor

Interne” nr. 1275-XII din 15.02.1993, care reglementează că colaboratorii de

poliție aplică forța fizică, inclusiv procedeele speciale de luptă, pentru curmarea

infracțiunilor, pentru înfrângerea rezistenței opuse cerințelor legale, dacă metodele

non-violente nu asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin, în timp ce Dașcov Ion

executa în izolatorul de detenție preventivă a DGCCO a MAI, situat pe str. Bucuriei

14, mun. Chișinău, pedeapsa administrativă, stabilită prin decizia Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 13 octombrie 2003, în baza art. 44 Cod

contravențional (redacția Legii anului 1985) sub formă de arest administrativ pe un

termen de 10 zile, aflându-se astfel în custodia statului, urmărind scopul obținerii

mărturiilor privind recunoașterea comiterii infracțiunii de furt, incriminată lui

Dașcov Ion în cauza penală nr. 2003421365, fără careva temei legal, intenționat i-

au aplicat lui Dașcov Ion lovituri cu pumnii în regiunea corpului, lovituri cu sticla

plină cu apă în regiunea capului, au aplicat față de acesta procedeul „suspendarea

pe o bară de metal”, i-au aplicat lovituri cu obiecte din fier în regiunea tălpilor și i-

au introdus în anus o sticlă, înjosindu-i astfel demnitatea acestuia.

În urma acestor acțiuni, lui Dașcov Ion i-au fost provocate, conform raportului

de expertiză medico-legală, echimoze pe brațul stâng, cutia toracică pe stânga, în

proiecția procesului xifoid, care au fost cauzate la acțiunea traumatică a unui obiect

contondent dur, care se califică ca vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului

sănătății și care nu puteau fi formate în urma căderii, cauzându-i totodată lui

Dașcov Ion daune în proporții considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de

lege, încălcându-i drepturile fundamentale prevăzute de art. 24 și 25 din Constituția

RM, care prevăd că statul garantează fiecărui om dreptul la viață și la integritatea

fizică și psihică, libertatea individuală și siguranța persoanei fiind inviolabile.

2

De către organul de urmărire penală, Baciu Vasile a fost învinuit că, în

perioada 13 - 23 octombrie 2003, împreună cu Landari Chiril și Baracu Roman,

prin participație simplă, contrar prevederilor art. 3 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (adoptată la Roma la

04.11.1950, ratificată prin Hotărârea Parlamentului RM nr. 1298-XIII din

24.07.1997), conform căreia nimeni nu poate fi supus torturii, pedepselor sau

tratamentelor inumane ori degradante, având intenția de a săvârși acte care

depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, contrar

prevederilor art. 4 al Legii RM „Cu privire la poliție”, nr. 416-XII din 18.12.1990,

că poliția nu intervine în drepturile și libertățile cetățenilor decât în cazul în care

nu-și poate exercita atribuțiile, ale art. 15 al aceleiași legi și ale capitolului II, art.

2 din Hotărârea Parlamentului RM „Cu privire la aprobarea mijloacelor speciale și

a regulilor de aplicare a acestora de către colaboratorii organelor de interne și

militarii trupelor de carabinieri ale Ministerului Afacerilor Interne” nr. 1275-XII

din 15.02.1993, care reglementează că colaboratorii de poliție aplică forța fizică,

inclusiv procedeele speciale de luptă, pentru curmarea infracțiunilor, pentru

înfrângerea rezistenței opuse cerințelor legale, dacă metodele non-violente nu

asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin, în timp ce Dașcov Ion executa în

izolatorul de detenție preventivă a DGCCO a MAI, situat pe str. Bucuriei 14, mun.

Chișinău, pedeapsa administrativă, stabilită prin decizia Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 13 octombrie 2003, în baza art. 44 Cod contravențional (redacția

Legii anului 1985) sub formă de arest administrativ pe un termen de 10 zile,

aflându-se astfel în custodia statului, urmărind scopul obținerii mărturiilor privind

recunoașterea comiterii infracțiunii de furt, incriminată lui Dașcov Ion în cauza

penală nr. 2003421365, fără careva temei legal, intenționat i-au aplicat lui Dașcov

Ion lovituri cu pumnii în regiunea corpului, lovituri cu sticla plină cu apă în

regiunea capului, au aplicat față de acesta procedeul „suspendarea pe o bară de

metal”, i-au aplicat lovituri cu obiecte din fier în regiunea tălpilor și i-au introdus

în anus o sticlă, înjosindu-i astfel demnitatea acestuia, astfel și Baciu Vasile fiind

învinuit de comiterea infracțiunii, prevăzute de art. 328 alin. 2 lit. a) și c) Cod penal

(redacția veche).

Procuratura sect. Buiucani, mun. Chișinău, Proca Mihail, inculpatul Baracu

Roman, avocatul Cerga Ion în numele inculpatului Landari Chiril și inculpatului

Landari Chiril.

2.1 Procurorul în apelul său a solicitat casarea parțială a sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Baciu Vasile să fie

condamnat în baza art. 1661 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la amendă în mărime de

800 u.c., cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele MAI pe un termen

de 5 ani.

În susținerea apelului, procurorul a invocat că, temeiul indicat întru achitarea

inculpatului, de către instanța de judecată este unul neîntemeiat și neconform

circumstanțelor cauzei, întrucât ar rezulta că fapta a fost comisă de către altă

persoană și nu de către Baciu Vasile, iar organul de urmărire penală ar fi obligat să

3

continue efectuarea urmăririi penale întru identificarea făptuitorului, or în cadrul

urmăririi penale a fost stabilit că anume toți trei inculpați au săvârșit fapta

prejudiciabilă.

Indică acuzarea că, atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării

judecătorești, fiind audiată partea vătămată Dașcov Ion, ultimul a declarat că „

După care a venit la DGCCO unde s-au ridicat la ultimul etaj, acolo el s-a întâlnit

cu conducătorul grupei operative, care l-a reținut, și după cum a aflat de la acesta,

prieten din copilărie și coleg de clasă în școală, una din părțile vătămate pe dosarul

de învinuire a lui Voloșina Ludmila, numele acestuia era Baciu Vasile, discutând

cu el cu un sarcasm de neînțeles, l-a lovit de câteva ori în regiunea capului, după

care i-a propus să se gândească până dimineață”. Or, aceste declarații instanța le-a

omis întru aprecierea lor, dând o concluzie derizorie aferentă vinovăției

inculpatului Baciu Vasile.

Mai mult ca atât, indică apelantul că, declarațiile părții vătămate, în ce privește

relația de prietenie a inculpatului cu Voloșina Ludmila, care avea calitate de parte

vătămată pe cauza penală de învinuire a lui Dașcov Ion, s-au confirmat în cadrul

cercetării judecătorești, prin însăși declarațiile lui Voloșina Ludmila, care a declarat

că îl cunoaște pe inculpatul Baciu Vasile.

Astfel, în coroborarea acestor probe, se impune concluzia comiterii de către

inculpatul Baciu Vasile, a infracțiunii incriminate.

Inculpatul Baciu Vasile, este persoana la care partea vătămată Dașcov Ion,

indică cu certitudine, și care a aplicat părții vătămate câteva lovituri, or în asemenea

circumstanțe instanța de judecată nu putea invoca drept temei de achitare, că

infracțiunea nu a fost comisă de către inculpat.

La acest aspect, indică apelantul că, instanța de judecată a omis faptul că,

potrivit art. 10 alin. (3/1) Cod de procedură penală, sarcina probațiunii neaplicării

torturii și a altor tratamente crude sau pedepse crude, inumane sau degradante îi

revine autorității în a cărei custodie se află persoana privată de libertate, plasată la

dispoziția unui organ de stat sau la indicația acestuia, sau cu acordul sau

consimțământul său tacit. Or, în acest sens de către inculpatul Baciu Vasile nu au

fost prezentate careva probe pertinente și utile, care ar confirma în careva mod

neaplicarea torturii față de partea vătămată Dașcov Ion.

În asemenea circumstanțe instanța de judecată nu putea adopta o altă soluție

decât cea de a recunoaște vinovat pe Baciu Vasile, întrucât de către acuzarea de stat

au fost prezentate instanței suficiente probe, care demonstrează vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii încriminate.

2.2. Avocatul Cerga Ion, și inculpatul Landari Chiril, au solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultimul să

fie achitat.

Apelanții au indicat că, prin sentință și nici prin rechizitoriu contrar

prevederilor al. 2 art. 281 Cod de procedură penală, nu s-au delimitat acțiunile

fiecăruia din inculpați, lipsește formularea învinuirii cu indicarea datei (concrete),

locului (nemijlocit), mijloacelor și modului de săvârșire a infracțiunii, fiind folosite

4

fraze generale care sa referit la toți trei învinuiți. Instanța greșit a recalificat

acțiunile cet. Landari Chiril.

Acuzarea nu a înmânat altă acuzare decât cea potrivit lit. a), c) al. 2 art. 328

Cod penal, prevederile căruia au fost excluse din Legea penală. De menționat,

organul de urmărire penală la etapa pornirii urmăririi penale a calificat acțiunile

cet. Landari Chiril potrivit art. 3091 Cod penal. Din inițiativa proprie organul de

urmărire penală sa corectat opinia, calificând acțiunile cet. Landari Chiril, corect,

potrivit prevederilor al. 2 art.328 Cod penal. Instanța, în cazul constatării

vinovăției, a fost în drept să recalifice acțiunile numai potrivit prevederilor al. 1 art.

328 Cod penal, însă contrar prevederilor al. 2 art. 381 Cod de procedură penală a

depășit limitele împuternicirilor judecătorești și a recalificat acțiunile cet. Landari

Chiril, la solicitarea acuzatorului de stat expuse numai în pledoarii.

Sentința contestată este emisă contrar prevederilor art. 394 Cod de procedură

penală, acceptând integral poziția acuzării, fapt ce a afectat esențial concluzia

instanței de fond: Instanța în sentință nu a descris faptei criminale, indicând

nemijlocit locul comiterii, timpul precis, modul săvârșirii și gradul de vinovăție.

Instanța nu a argumentat și nu a motivat respingerea argumentelor și probelor

apărări.

Explicațiile martorului Braniște Viorel au rezultat din povestirile părții

vătămate: precum că a fost bătut și maltratat. Prezenta probă nu poate fi admisă.

Mai mult ca atât, în privința martorului Braniște Viorel a fost dispus arest având

învinuirea adusă potrivit prevederilor art. art. 84, 87, 350, 290, 199, 217 Cod penal

(în redacția 2002), având ca pe un epizod încriminat, ultimul a împușcat într-un

colaborator de poliție, fapt ce îi caracterizează negative și parțial față de

colaboratorii poliției.

Instanța nu sa expus asupra modului de acces la deținuții în IDP DSO: fără

permisiunea șefului DSO, nici un colaborator nu avea acces la deținuții ce ispășesc

pedepse administrative sau deținuții în arest preventiv; pentru a avea acces la cet.

Dașcov Ion în izolatorul de detenție preventivă, colaboratorul DSO urma să depună

raport vizat de șeful DSO la șeful IDP DSO; referitor la cet. Dașcov Ion nimeni nu

a depus așa raport; cet. Dașcov Ion a fost vizitat numai de procurorul ce

supraveghea izolatorul și colaboratorii CPs Botanica ce instrumentau cauza penală

în privința cet. Dașcov Ion evenimentul descris de către martorul Gumeniuc Igor

și confirmat ca o circumstanță de fapt. La fel, martorul Baltag Arcadie a confirmat

instanței de judecată că în perioada 2013 nu au fost cazuri că într-o celulă să fie

deținută persoana ce ispășea sancțiunea administrativă și deținută în cadrul

urmăririi penale. Ultimul a confirmat că, după modificările parvenite în legea

procesual - penală (iunie 2003) a fost strict interzisă detenția persoanelor ce

ispășeau sancțiunea contravențională într-o celulă cu persoanele în privința cărora

a fost pornită urmărirea penală și dispus arest… Apărarea atenționează la acțiunile

de fapt precedente pornirii urmăririi penale și la declarațiile părții vătămate, care

au fost ignorate de către: Prima plângere ce se referă la maltratarea părții vătămate

în anul 2003, a fost scrisă de către Dașcov Ion în anul 2005, după prima audierea a

inculpaților în cadrul cauzei penale pornită împotriva părții vătămate, fiind descrise

5

și unele metode de tortură: electrocutarea etc., care ulterior au dispărut din

plângerile cet. Dașcov Ion. Partea vătămată nu a delimitat acțiunile cet. Landari

Chiril, iar cele declarate nu coincid cu concluziile expertului și conținutul

rechizitoriului, fapt ce duce la nulitatea învinuirii aduse clientului meu de către

procuror.

Raportul de examinare medico-legală nr. 6016 din 24.10.2003, apărarea

consider că, este unul fals și inexistent de facto; Copia raportului de examinare

medico-legale, autentificate de diferiți subiecți, sunt diferite după conținut, forma

întocmirii și perfectării. Originalul raportului de examinare medico-legală nr. 6016

din 24.10.2003 nu a fost prezentat instanței de judecată.

Apărarea a susținut că, nu există în original acest document. Partea vătămată

Dașcov Ion a declarat instanței că el cândva a deținut originalul raportului de

examinare medico-legală nr. 6016 din 24.10.2003, care a fost anexat la materialele

cauzei penale după învinuirea lui și ulterior a dispărut din materialele cauzei penale

menționate.

La acest capitol, partea vătămată a declarat că, a depus plângere Procuraturii

sect. Buiucani mun. Chișinău privind dispariția raportului de examinare medico-

legale nr. 6016 din 24.10.2003 în original din materialele cauzei după învinuirea

lui Dașcov Ion.

Leziunile corporale constatate prin actele medico-legale la partea vătămată:

echimoze pe brațul sting, cutia toracică pe stânga, în proiecția procesului xifoid

sunt caracteristice în urma aplicării metodelor speciale de reținere.

Instanța nu sa expus asupra plângerilor depuse la etapa urmăririi penale de

către apărătorii cet. Landari Chiril printre care a fost și contestarea ordonanței

privind reluarea urmăririi penale.

Prin urmare, instanța a admis dubla condamnare a cet. Landari Chiril.

2.3. Inculpatul Baracu Roman a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat.

Apelantul a indicat că, din materialele dosarului penal rezultă cu certitudine

că careva probe directe care ar confirma învinuirea și condamnarea sa organul de

anchetă și instanțele de judecată nu au adus. Învinuirea și condamnarea mea sunt

bazate exclusiv pe declarațiile părții vătămate apărute în anul 2005, adică peste doi

ani din momentul reținerii acestuia care a avut loc pe data de 13.10.2003. Doresc

să menționez că împotriva părții vătămate Dașcov Ivan în anul 2004 eu am depus

mărturii în instanța de judecată, Judecătoria Botanica, ulterior partea vătămată

Dașcov I. pe acest dosar a fost condamnată la 10 ani privațiune de libertate. Având

drept scop răzbunare asupra colaboratorilor de poliție care l-au reținut ultimul a

început să depună plângeri împotriva colaboratorilor de poliție care l-au reținut

solicitând atragerea acestora la răspundere penală.

Potrivit sentinței de condamnare, atragerea la răspundere penală a sa a servit

declarațiile pretinsei victime Dașcov Ivan precum că el l-a maltratat... instanța de

fond pe scurt a copiat declarațiile părții vătămate Dașcov I. fără a le aprecia cu

probe relevante, concludente și veridice pentru condamnarea sa - contrar

prevederilor art. 100 alin. (4) și 101 Cod de procedură penală. Declarațiile

6

martorului indirect al acuzării Braniște V. citate în sentință nu dovedesc că el în

perioada 13.10.2003 - 23.10.2003 l-a maltratat... acuzarea nu a adus careva probe

care ar contrazice declarațiile martorilor oculari Modruci A., Modruci I., Modruci

S. și declarațiile sale, motivația instanței precum că acești martori nu pot confirma

aflarea lui Baracu Roman în orașul Florești 24 din 24 ore este o presupunere care

contravine prevederilor art. 389 alin. 2) Cod de procedură penală... nu este deloc

stabilit faptul când și cum putea să se deplasez din orașul Florești în or. Chișinău,

în incinta DGCCO. Cu ce scop l-a maltratat pe Dașcov Ion în situația în care nu

făcea parte din grupa operativă care instrumenta cazul lui Dașcov... Potrivit

sentinței de condamnare a sa și materialele dosarului penal, nu există nici o probă

(video, audio, acte s-au declarații ale careva martori) care ar confirma concluziile

procurorului și instanței de fond. Procurorul și instanța de fond neîntemeiat a

respins ca inadmisibile cererile apărări și anume: numirea unei expertize repetate

pe motivul existenței îndoielilor privind întemeierea concluziilor expertului și

verificării metodelor utilizate anterior; ridicarea și anexarea la materialele cauzei a

originalului raportului de examinare medico legală nr. 6016 din 24.10.2003;

verificarea existenței în evidențele DGCCO a plângerii din partea deținutului

Dașcov despre cauzarea a careva leziuni corporale ș.a. Toate aceste și multe altele

constituind o încălcare gravă a principiului egalității în arme reglementate în

legislația națională și internațională... Braniște împreună cu Dașcov și-au executat

pedeapsa într-un penitenciar (P - 15 Cricova) unde Dașcov avea posibilitatea

prealabil să-l influențeze pe Braniște pentru a da careva depoziții favorabile

acuzării, în urma acestor contradicții esențiale pe cauză, instanța era obligată să

aibă dubii la credibilitatea acestor persoane, și să nu pună la baza sentinței doar

declarațiile acestora, înlăturând în mod selectiv alte probe esențiale și

incontestabile de apărate a inculpaților ca neveridice.

O încălcare gravă de procedură constituie faptul că la data de 22.06.2010 față

de el a fost emisă ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit, ulterior la data de

10 iunie 2011 peste aproximativ un an de zile a fost emisă ordonanța de scoatere

de sub urmărire penală.

apelurile declarate de procurorul Proca Mihail, de inculpatul Baracu Roman și de

avocatul Cerga Ion în numele inculpatului Landari Chiril, au fost respinse ca

nefondate.

Tudor, a declarat recurs ordinar, în care a solicitat casarea acestei decizii și

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

12 aprilie 2016, recursul a fost admis, casată total decizia contestată și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

au fost respinse, ca fiind nefondate, apelurile declarate de inculpatul Baracu

Roman, de avocatul Cerga Ion, în numele inculpatului Landari Chiril și de

inculpatul Landari Chiril.

7

A fost admis apelul declarat de procurorul în Procuratura Buiucani, mun.

Chișinău - Proca Mihail, casată sentința, total, și pronunțată o nouă hotărâre, prin

care Landari Chiril, Baracu Roman și Baciu Vasile au fost recunoscuți vinovați de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de articolul 328 alin. (2), lit. a) și c) Cod penal (în

redacția Legii din 18 decembrie 2008) fiindu-le stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare de câte 3 (trei) ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

răspundere și de a exercita activități în organele de ocrotire a normelor de drept pe

termen de 2 (doi) ani, pentru fiecare și, în conformitate cu prevederile art. 90 Cod

penal a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de

probațiune de 2 (doi) ani.

Prin aceiași decizie a fost admisă acțiunea civilă, în partea prejudiciului moral

produs prin infracțiune, și dispusă încasarea de la inculpații Landari Chiril, Baracu

Roman și Baciu Vasile în beneficiul părții vătămate Dașco Ion a câte 20 000

(douăzeci mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral produs prin infracțiune;

A fost admisă, în principiu, acțiunea civilă, în partea prejudiciului material,

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite părții vătămate Dașco Ion

să hotărască instanța civilă.

6.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel, verificând legalitatea și

temeinicia sentinței atacate, pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar și probelor cercetate, prezentate instanței de apel, precum și

probelor administrate de instanța de fond, cercetate suplimentar în ședința de

judecată în apel, audiind inculpații Landari Chiril, Baracu Roman și Baciu Vasile,

cercetând suplimentar probele administrate în primă instanță, instanța de apel a

constatat că:

Landari Chiril, deținând funcția de inspector superior pentru cazuri

excepționale al secției nr. 1 (Combaterea traficului intern, consumului ilicit și

controlului circulației substanțelor psihotrope) a Direcției Antidrog a Direcției

Generale Combaterea Crimei Organizate a Departamentului Serviciilor Operative

a MAI, fiind numit prin ordinul ministrului MAI, nr. 308 EF din 08 august 2003,

având gradul special de locotenent major de poliție, fiind conform art. 123 alin. (2)

din Codul penal persoană publică, a comis depășirea atribuțiilor de serviciu în

următoarele circumstanțe:

În perioada de la 13 octombrie 2003 până la 23 octombrie 2003, acționând

prin participație simplă cu Baracu Roman și Baciu Vasile, contrar prevederilor art.

3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale (adoptată la Roma la 04.11.1950, ratificată prin Hotărârea

Parlamentului RM nr. 1298-XIII din 24.07.1997), conform căreia nimeni nu poate

fi supus torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, având

intenția de a săvârși acte care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, contrar prevederilor art. 4 a Legii Republicii

Moldova „ Cu privire la poliție” nr. 416-XII din 18.12.1990, care prevede că poliția

nu intervine în drepturile și libertățile cetățenilor decât în cazul în care nu-și poate

exercita atribuțiile, ale art. 15 din aceiași lege și ale capitolului II, art. 2 din

Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova ,,Cu privire la aprobarea mijloacelor

8

speciale si a regulilor de aplicare a acestora de către colaboratorii organelor de

interne și militarii trupelor de carabinieri ale Ministerului Afacerilor Interne” nr.

1275-XII din 15.02.93, care reglementează că colaboratorii de poliție aplică forța

fizică, inclusiv procedeele speciale de luptă, pentru curmarea infracțiunilor, pentru

înfrângerea rezistenței opuse cerințelor legale, dacă metodele nonviolente nu

asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin, în timp ce Dașcov Ion, executa în

izolatorul de detenție preventivă a DGCCO a MAI, str. Bucuriei 14, mun. Chișinău,

pedeapsa administrativă, stabilită prin Decizia Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 13 octombrie 2003, în baza art. 44 CCA (red. Legii anului 1985), sub

formă de arest administrativ pe un termen de 10 zile, aflându-se astfel, în custodia

statului, urmărind scopul obținerii mărturiilor privind recunoașterea comiterii

infracțiunii de furt incriminată lui Dașcov Ion în cauza penală nr. 2003421365, fără

careva temei legal, intenționat a aplicat lui Dașcov Ion, lovituri cu pumnii în

regiunea corpului, lovituri cu sticla plină cu apă în regiunea capului, a aplicat

procedeul „suspendarea pe o bară de metal” acestuia, a aplicat lovituri cu obiecte

din fier în regiunea tălpilor și a introdus în anusul acestuia o sticlă, înjosindu-i astfel

demnitatea acestuia.

În urma acestor acțiuni, lui Dașcov Ion i-au fost provocate, conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 1692/D din 22 iulie 2011, echimoze pe brațul stâng,

cutiei toracice pe stânga, în proiecția procesului xifoid, care au fost cauzate la

acțiunea traumatică a unui obiect contondent - dur, care se califică ca vătămări

corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății și care nu puteau fi formate în urma

căderii, cauzându-i totodată lui Dașcov Ion daune în proporții considerabile

drepturilor și intereselor ocrotite de lege, încălcându-i drepturile fundamentale

prevăzute de art. 24 și 25 din Constituția Republicii Moldova, care prevăd că statul

garantează fiecărui om dreptul la viață și la integritatea fizică, și psihică; libertatea

individuală și siguranța persoanei fiind inviolabile.

Baracu Roman, deținând funcția de inspector superior pentru cazuri

excepționale al secției nr. 2 (Combaterea narcotraficului internațional și controlul

asupra precursorului) a Direcției Antidrog a Direcției Generale Combaterea Crimei

Organizate a Departamentului Serviciilor Operative a MAI, fiind numit prin

ordinul ministrului MAI, nr. 308 EF din 08 august 2003, având gradul special de

maior de poliție, fiind conform art. 123 alin. (2) din Codul penal persoană publică,

a comis depășirea atribuțiilor de serviciu în următoarele circumstanțe:

În perioada de la 13 octombrie 2003 până la 23 octombrie 2003, acționând

prin participație simplă cu Landari Chiril și Baciu Vasile, contrar prevederilor art.

3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale (adoptată la Roma la 04.11.1950, ratificată prin Hotărârea

Parlamentului RM nr. 1298-XIII din 24.07.1997), conform căreia nimeni nu poate

fi supus torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, având

intenția de a săvârși acte care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, contrar prevederilor art. 4 a Legii Republicii

Moldova „Cu privire la poliție” nr. 416-XII din 18.12.1990, care prevede că poliția

nu intervine în drepturile și libertățile cetățenilor decât în cazul în care nu-și poate

9

exercita atribuțiile, ale art. 15 din aceiași lege și ale capitolului II, art. 2 din

Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova ,,Cu privire la aprobarea mijloacelor

speciale și a regulilor de aplicare a acestora de către colaboratorii organelor de

interne și militarii trupelor de carabinieri ale Ministerului Afacerilor Interne” nr.

1275-XII din 15.02.93, care reglementează că colaboratorii de poliție aplică forța

fizică, inclusiv procedeele speciale de luptă, pentru curmarea infracțiunilor, pentru

înfrângerea rezistenței opuse cerințelor legale, dacă metodele nonviolente nu

asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin, în timp ce Dașcov Ion, executa în

izolatorul de detenție preventivă a DGCCO a MAI, str. Bucuriei 14, mun. Chișinău,

pedeapsa administrativă, stabilită prin Decizia Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 13 octombrie 2003, în baza art. 44 CCA (red. Legii anului 1985), sub

formă de arest administrativ pe un termen de 10 zile, aflându-se astfel, în custodia

statului, urmărind scopul obținerii mărturiilor privind recunoașterea comiterii

infracțiunii de furt incriminată lui Dașcov Ion în cauza penală nr. 2003421365, fără

careva temei legal, intenționat a aplicat lui Dașcov Ion, lovituri cu pumnii în cap și

în regiunea corpului, lovituri cu sticla plină cu apă în regiunea capului, a aplicat

procedeul „suspendarea pe o bară de metal” acestuia după care aplica lovituri cu

picioarele în piept în timp ce Dașcov Ion era suspendat pe bara dată, a aplicat

lovituri cu obiecte din fier în regiunea tălpilor și a introdus în anusul acestuia o

sticlă, înjosind astfel demnitatea victimei.

În urma acestor acțiuni, lui Dașcov Ion i-au fost provocate, conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 1692/D din 22 iulie 2011, echimoze pe brațul stâng,

cutiei toracice pe stânga, în proiecția procesului xifoid, care au fost cauzate la

acțiunea traumatică a unui obiect contondent - dur, care se califică ca vătămări

corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății și care nu puteau fi formate în urma

căderii, cauzându-i totodată lui Dașcov Ion daune în proporții considerabile

drepturilor și intereselor ocrotite de lege, încălcându-i drepturile fundamentale

prevăzute de art. 24 și 25 din Constituția Republicii Moldova, care prevăd că statul

garantează fiecărui om dreptul la viață și la integritatea fizică, și psihică; libertatea

individuală și siguranța persoanei fiind inviolabile.

Baciu Vasile, deținând funcția de Șef al secției nr. 2 (Combaterea

narcotraficului internațional și controlul asupra precursorului) a Direcției Antidrog

a Direcției Generale Combaterea Crimei Organizate a Departamentului Serviciilor

Operative a MAI, fiind numit prin ordinul Ministrului afacerilor interne, nr. 302

EF din 05 august 2003, având gradul special de locotenent - colonel de poliție, fiind

conform art. 123 alin. (2) din Codul penal persoană publică, a comis depășirea

atribuțiilor de serviciu în următoarele circumstanțe:

În perioada de la 13 octombrie 2003 până la 23 octombrie 2003, acționând

prin participație simplă cu Landari Chiril și Baracu Roman, contrar prevederilor

art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale (adoptată la Roma la 04.11.1950, ratificată prin

Hotărârea Parlamentului RM nr. 1298-XIII din 24.07.1997), conform căreia nimeni

nu poate fi supus torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante,

având intenția de a săvârși acte care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și

10

atribuțiilor acordate prin lege, contrar prevederilor art. 4 a Legii Republicii

Moldova „Cu privire la poliție” nr. 416-XII din 18.12.1990, care prevede că poliția

nu intervine în drepturile și libertățile cetățenilor decât în cazul în care nu-și poate

exercita atribuțiile, ale art. 15 din aceiași lege și ale capitolului II, art. 2 din

Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova „Cu privire la aprobarea mijloacelor

speciale și a regulilor de aplicare a acestora de către colaboratorii organelor de

interne și militarii trupelor de carabinieri ale Ministerului Afacerilor Interne” nr.

1275-XII din 15.02.93, care reglementează că colaboratorii de poliție aplică forța

fizică, inclusiv procedeele speciale de luptă, pentru curmarea infracțiunilor, pentru

înfrângerea rezistenței opuse cerințelor legale, dacă metodele nonviolente nu

asigură îndeplinirea obligațiilor ce le revin, în timp ce Dașcov Ion, executa în

izolatorul de detenție preventivă a DGCCO a MAI, str. Bucuriei 14, mun. Chișinău,

pedeapsa administrativă, stabilită prin Decizia Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 13 octombrie 2003, în baza art. 44 CCA (red. Legii anului 1985), sub

formă de arest administrativ pe un termen de 10 zile, aflându-se astfel, în custodia

statului, urmărind scopul obținerii mărturiilor privind recunoașterea comiterii

infracțiunii de furt incriminată lui Dașcov Ion în cauza penală nr. 2003421365, fără

careva temei legal, intenționat a aplicat lui Dașcov Ion, lovituri cu pumnii în cap și

în regiunea corpului, lovituri cu sticla plină cu apă în regiunea capului, a aplicat

procedeul „suspendarea pe o bară de metal” acestuia după care aplica lovituri cu

picioarele în piept în timp ce Dașcov Ion era suspendat pe bara dată și a aplicat

lovituri cu obiecte din fier în regiunea tălpilor lui Dașcov Ion, înjosindu-i astfel

demnitatea.

În urma acestor acțiuni, lui Dașcov Ion i-au fost provocate, conform raportului

de expertiză medico - legală nr. 1692/D din 22 iulie 2011, echimoze pe brațul stâng,

cutiei toracice pe stânga, în proiecția procesului xifoid, care au fost cauzate la

acțiunea traumatică a unui obiect contondent - dur, care se califică ca vătămări

corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății și care nu puteau fi formate în urma

căderii, cauzându-i totodată lui Dașcov Ion daune în proporții considerabile

drepturilor și intereselor ocrotite de lege, încălcându-i drepturile fundamentale

prevăzute de art. 24 și 25 din Constituția Republicii Moldova, care prevăd că statul

garantează fiecărui om dreptul la viață și la integritatea fizică, și psihică; libertatea

individuală și siguranța persoanei fiind inviolabile.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la

cauza penală și anume prin: - declarațiile părții vătămate Dașcov Ivan (vol. V, f. d.

1-7); - declarațiile martorului Marian Oleg (vol. V, f. d. 8); - declarațiile martorului

Răduța Oleg (vol. V, f. d. 9-10); - declarațiile martorului Banaru Ion (vol. V, f. d.

11-12); - declarațiile martorului Culaciov Natalia (vol. V, f. d. 13-14); - declarațiile

martorului Culaciov Constantin (vol. V, f. d. 15-16); - declarațiile expertului

Frumusachi Vitalie (vol. V, f. d. 17-20); - declarațiile martorului Brașovean Vadim

(vol. V, f. d. 21); - declarațiile martorului Braniște Viorel (vol. V, f. d. 23-25); -

declarațiile martorului Voloșina Ludmila (vol. V, f. d. 22); - declarațiile martorului

Baltag Arcadie (vol. V, f. d. 29-32); - declarațiile martorului Gumeniuc Igor (vol.

V, f. d. 33-35); - declarațiile martorului Modruci Igor (vol. V, f. d. 26); - declarațiile

11

martorului Modruci Albina (vol. V, f. d. 28); - declarațiile martorului Modruci

Serafim (vol. V, f. d. 27); - concluziile raportului de expertiză medico - legală nr.

1692/D, conform căruia la Dașcov Ion s-a constatat: echimoze pe brațul stâng,

cutiei toracice pe stânga, în proiecția procesului xifoid, care au fost cauzate la

acțiunea traumatică a unui obiect contondent-dur, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, și se califică ca leziuni corporale fără cauzarea

prejudiciului sănătății (vol. I, f. d. 233); - procesul - verbal de examinare medicală

pentru stabilirea stării de ebrietate din 13 octombrie 2003, conform căruia la 13

octombrie 2003, la Dașcov Ion careva leziuni corporale nu au fost depistate; -

extrasul din Registrul de evidență a persoanelor arestate în IDP a DGCCO din 14

aprilie 2006, conform căruia Dașcov Ion a fost deținut în IDP a DGCCO în perioada

de la 13 octombrie 2003 până la 23 octombrie 2003, ora 21:00 min. iar la 23

octombrie 2003, acesta a fost transferat în Comisariatul de Poliție Botanica,

municipiul Chișinău (f.d. 26, vol. I); - procesul - verbal de reținere a lui Dașcov Ion

pe cauza penală 2003421365, din 23 octombrie 2010, conform căruia Dașcov Ion,

a fost reținut la 23 octombrie 2003, orele 18.30 min. de către OUP a CPS Botanica,

Banaru Ion; - procesul - verbal de corectarea greșelilor din 15 martie 2010 din care

rezultă, că a fost modificat învinuirea din articolul 309/1 în articolul 328 alin. (2),

lit. a) și c) Cod penal (vol. I, f. d. 2); - plângerea părții vătămate Dașcov Ion din 16

februarie 2006 (vol. I, f. d. 9); - plângerea părții vătămate Dașcov I. din 27 martie

2016 (vol. I, f. d. 9); - extrasul din Registrul de primire - predare al serviciului în

IDP al DGCCO /anul 2003/, potrivit căruia plângeri din numele părții vătămate

Dașcov Ion în perioada deținerii 13.10.2003- 24.10.2003 nu au fost înregistrate

(vol. I, f. d. 27); - raportul de examinare medico-legală nr. 6016 din 24 octombrie

2003 (vol. I, f. d. 29); - rezoluțiunea de neîncepere a urmăririi penale din 02 mai

2006, prin care a fost constatat că Landari Chiril și Baciu Vasile nu au fost incluși

în componența grupului operativ de anchetă și nu au participat la anchetarea cazului

penal după învinuirea părții vătămate Dașcov Ion (vol. I, f. d. 36); - scrisoarea din

03 mai 2006 (vol. I, f. d. 39); - scrisoarea din 21 decembrie 2006 privind informarea

părții vătămate Dașcov Ion cu rezoluția despre neînceperea urmăririi penale din 02

mai 2006 (vol. I, f. d. 44); - plângerea părții vătămate Dașcov Ion din 01 februarie

2007 împotriva rezoluției de neîncepere urmăririi penale din 02 mai 2006 (vol. I, f.

d. 46-48); - raportul de examinare medico-legale nr. 6016 din 24 octombrie 2003

(vol. I, f. d. 46-48); - plângerea părții vătămate Dașcov Ion din 06 octombrie 2006

(vol. I, f. d. 53); - plângerea părții vătămate Dașcov Ion din 06 martie 2007 (vol. I,

f. d. 57); - procesul - verbal de reținerea părții vătămate Dașcov Ion, plângeri și

obiecții nu au fost (vol. I, f. d. 78-79); - raportul de examinare medico-legale nr.

6016 din 24 octombrie 2003 (vol. I, f. d. 80); - procesul - verbal cu privire la

contravenție din 13 octombrie 2003 în privința cet. Dașcov Ion (vol. I, f. d. 126); -

procesul - verbal de examinarea medicală a cet. Dașcov Ion din 13 octombrie 2003

(vol. I, f. d. 129); - raportul de examinare medico-legală nr. 6016 din 24.10.2003

(vol. I, f. d. 135-136); - încheierea nr. 10-258/10 din 12 august 2010 privind

declararea nulității documentului din (f. d. 1, f. d. 185-188); - ordonanța privind

scoaterea de sub urmărire penală din 10 iunie 2011 a cet. Landari Chiril, Baciu

12

Vasile (vol. I, f. d. 206); - plângerea apărătorului Mazniuc V. din 18 iunie 2012,

inclusiv și cu referire la legalitatea reluării urmăririi penale (vol. II, f. d. 191-201);

- materialele din cauza penală de învinuire a părții vătămate Dașcov Ion, proces

verbal de audierea, de reținere (vol. IV, f. d. 99-128); - procesul - verbal de

interogarea părții vătămate Dașcov Ion din 23 octombrie 2003, obiecții și plângeri

pe faptul torturii nu au parvenit de la Dașcov Ion (vol. IV, f. d. 104).

Apreciind probele administrate în cauză, instanța de apel a constatat că, aceste

probe prezentate în sprijinul învinuirii dovedesc cu certitudine vinovăția

inculpaților Landari Chiril, Baracu Roman și Baciu Vasile în săvârșirea infracțiunii

prevăzute la articolul 328 alin. (2), lit. a) și c) Cod penal (în redacția Legii din 18

decembrie 2008), dat fiind că în împrejurările descrise, inculpații în perioada de la

13 octombrie – 23 octombrie 2003, urmărind scopul obținerii mărturiilor privind

recunoașterea comiterii infracțiunii de furt, fără careva temei, i-au aplicat părții

vătămate Dașcov Ion lovituri cu pumnii în regiunea corpului, cu sticla plină cu apă

în regiunea capului, au aplicat față de partea vătămată procedeul „suspendarea pe

o bară de metal”, lovituri cu obiecte de fier în regiunea tălpilor și a introdus în

anusul acestuia o sticlă, înjosindu-i astfel demnitatea acestuia.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că, din declarațiile părții vătămate

Dașcov Ion și martorului Braniște V., rezultă că aceștia s-au aflat într-o celulă în

perioada: 13 octombrie 2003 până la 23 octombrie 2003, când Dașcov Ion, fiind

scos din celulă de către inspectorii de poliție, fiind adus înapoi avea semne de

maltratare fizică.

Declarațiile martorilor Gumaniuc I., Arcadie B., Modruci I. confirmă faptul

aflării inculpatului Baracu R. pe o perioadă de 3-4 zile în orașul Fălești, însă fapta

reținută în sarcina inculpaților a avut loc pe o perioada de 10 zile, și anume: de la

13 octombrie 2003 până la 23 octombrie 2003.

Aplicând prevederile articolului 8 și 10 Cod penal, instanța de apel a menținut

încadrarea efectuată în baza art. 328 alin. (2) lit. a) și c) Cod penal (în redacția Legii

din 18 decembrie 2008), deoarece nu va agrava situația inculpaților în asemenea

caz.

Soluționând chestiunea cu privire la pedeapsa aplicată inculpaților, instanța a

luat în considerație prevederile din articolele 7, 61, 75 și 90 Cod penal și anume că:

inculpații anterior nu au fost condamnați, se caracterizează pozitiv, infracțiunea

prevăzută de articolul 328 alin. (2), lit. a) și c) Cod penal (în redacția Legii din 18

decembrie 2008), conform articolului 16, se clasifică ca fiind gravă, circumstanțe

agravante nu au fost constatate și, în context, a considerat rezonabilă și oportună

aplicarea pedepsei cu închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

răspundere și de a exercita activități în organele de ocrotire a normelor de drept.

Luând în considerație circumstanțele cauzei, precum și personalitatea

inculpaților, s-a considerat că există temei pentru ca aceștia să beneficieze de

posibilitatea corectării și reeducării în condiții non privative de libertate, astfel fiind

aplicabile prevederile articolului 90 Cod penal.

Instanța de apel, soluționând chestiunea cu privire la acțiunea civilă înaintată

în procesul penal, conform articolului 387 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală,

13

a constatat cazul excepțional, când pentru a stabili exact suma despăgubirilor

cuvenite părții civile, ar trebui amânată judecarea cauzei, instanța a admis în

principiu acțiunea civilă urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să

hotărască instanța civilă.

Soluționând acțiunea civilă, în partea prejudiciului moral produs prin

infracțiune, în proporțiile corespunzătoare, s-a dispus încasarea de la inculpați, în

mod separat, în beneficiul părții vătămate Dașcov Ion a câte 20 000 (douăzeci mii)

lei, cu titlu de prejudiciu moral produs prin infracțiune.

Baracu Roman, de către avocatul acestuia Bucatca Vadim și de către avocatul

Cerga Ion în numele inculpaților Landari Chiril și Baciu Vasile.

7.1 În recursul său inculpatul Baracu Roman, indicând temeiul art. 427 alin.1)

pct.6), 8), 11), 14) Cod de procedură penală, a solicitat admiterea recursului,

casarea sentinței și a deciziei cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel

într-un alt complet de judecată.

Indică recurentul că nu au fost prezentate probe directe care să confirme

învinuirea și condamnarea lui Baracu Roman, acestea fiind bazate exclusiv pe

declarațiile divergente ale părții vătămate, făcute în anul 2005, peste 2 ani din

momentul reținerii lui Dașcov Ion.

Mai indică recurentul că instanța de apel:

- nu s-a expus asupra argumentului că în anul 2004 a depus mărturii împotriva

părții vătămate Dașcov Ion, mărturii care au stat la baza condamnării acestuia la 10

ani privațiune de libertate, iar Dașcov, având intenție de a se răzbuna pentru faptul

că, împreună cu alți polițiști a participat la reținerea acestuia, a depus mărturii care

au stat la baza condamnării, a depus plângeri nefondate și neîntemeiate pe numele

său. Acesta omisiune constituie o violare a principiilor egalitatea în arme în proces

și justiție echitabilă.

- nu s-a expus și asupra faptului că declarațiile martorului indirect al acuzării

Braniște nu dovedesc că el în perioada de timp 13.10.2003-23.10.2003 l-a maltratat

pe Dașcov Ion.

- a omis să se expună asupra afirmațiilor apărării că, martorul Braniște V. nu

putea fi deținut împreună cu Dașcov într-o celulă. Fapt confirmat prin declarațiile

martorilor A. Baltag (vol. V, f. d. 29-32) și Gumaniuc Igor (vol. V, f. d. 33-35);

răspunsul nr. 2/1059 din 20.02.2013 (vol. V, f. d. 97).

- nu a dorit să i-a în considerație alibi prezentat, și anume faptul că în perioada

de timp 14.10.2003 - 23.10.2003 nu a fost prezent în garnizoana mun. Chișinău, și

în mod arbitrar a fost condamnat. Astfel, acuzarea nu a prezentat probe, care să

contrazică declarațiile sale și ale martorilor oculari Modruci Ig., Modruici A.,

Modruci S., care au confirmat că în perioada 14.10.2003-23.10.2003, s-a aflat în

deplasare de serviciu în nordul Republicii Moldova, în orașul și raionul Florești.

Motivația instanței precum că acești martori nu pot confirma aflarea lui Baracu

Roman în or. Florești 24/24 ore este o presupunere.

- nu s-a expus asupra faptului că, nu este stabilit când și cum putea inculpatul

să se deplasez din or. Florești în or. Chișinău, în incinta DGCCO, cu ce scop 1-a

14

maltratat pe Dașcov în situația în care nu făcea parte din grupa operativă care

instrumenta cauza penală în privința lui Dașcov. Astfel, din decizia de condamnare

și materialele cauzei penale, nu există nici o probă veridică cum ar fi: înregistrare

video, audio, acte, documente confirmatoare s-au declarații ale martorilor oculari

la acele evenimente pretinse a fi comise de el.

- nu s-a pronunțat asupra faptului respingerii nemotivate a cererii apărării

privind numirea unei expertize repetate, deoarece sunt dubii asupra întemeierea

concluziilor expertului la verificarea metodelor utilizate anterior, certificarea

existenței în evidența DGCCO a plângerii din partea deținutului Dașcov despre

cauzarea leziunilor corporale ș.a.

- nu s-a pronunțat asupra faptului că, în timpul judecării cauzei de învinuire a

lui Dașcov în comiterea crimei, unde a fost audiat în calitate de martor, iar

mărturiile au stat ca temei la luarea deciziei de condamnare pe un termen de 10 ani,

Dașcov nu a declarat precum că el ar fi fost maltratat de către colaboratorii de

poliție.

- nu s-a pronunțat instanța și asupra faptului că, Dascov împreună cu martorul

indirect Braiște au executat împreună pedeapsa în penitenciarului nr. 15 Cricova,

unde Dașcov avea posibilitatea reală de a-1 influența pe Braniște să depună

declarații favorabile lui Dașcov Ion.

Nu s-a pronunțat instanța și asupra:

- raportului de examinare medico-legale nr. 6016 din 24.10.2003, originalul

căruia nu a fost prezentat instanței de judecată, el în genere lipsește;

- raportului de expertiză medico-legală nr. 1692/D din 22.07.2011 potrivit

căruia leziunile corporale stabilite pe corpul părții vătămate puteau fi comise cu

mâna proprie a lui Dașcov Ion.

- acțiunilor violente descrise în rechizitoriu ca comise față de partea vătămată

ce nu coincid cu leziunile corporale descrise în raportul de examinare medico-

legale nr. 6016 din 24.10.2003 și raportul de expertiză medico-legală nr. 1692/D

din 22.07.2011.

La fel, indică recurentul că, potrivit declarațiilor martorului Gumeniuc Igor

(vol. V, f. d. 33-35), audiat în ședința de judecată, participant la reținerea cet.

Dașcov Ivan, partea vătămată a depus rezistența în momentul reținerii, fapt ce a

determinat martorul să aplice metode speciale de reținere cu folosirea forței fizice.

Leziunile corporale constatate prin actele medico-legale la partea vătămată, sunt

caracteristice în urma aplicării metodelor speciale de reținere.

Indică recurentul că, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței și anume:

- învinuirea adusă nu a fost confirmată în ședință de judecată, mai mult ca atât,

s-a constatat cu certitudine nevinovăția cet. Baracu Roman, prin declarațiile

martorilor oculari Modruci Ig., Modruici A., Modruci S. (vol. V, f. d. 26, 27, 28.),

care au confirmat că în perioada 14.10.2003-23.10.2003 s-a aflat în deplasare de

serviciu în nordul Republicii Moldova, în mare parte în orașul și raionul Florești.

- Martorul Ig. Gumeniuc (vol. V, f. d. 33-35), care în momentul reținerii cet.

I. Dașcov, conducea cu grupa, a declarat instanței de judecată că, IDP al DSO a fost

15

o subdiviziunea separată. După reținerea lui Dașcov Ion și aplicarea pedepsei

administrative, el și inculpații nu aveau acces la partea vătămată. Cunoaște că

nimeni din inculpați nu l-a vizitat pe Dașcov Ion și nu l-a escortat în oficiile DSO.

- Martorul A. Baltag (vol. V, f. d. 29-32), care ocupa funcția șefului IDP al

DSO în perioada anului 2003, a declarat instanței de judecată că, la oricare deținut,

potrivit regulamentului intern și legislației naționale, avea acces numai persoana ce

conducea urmărirea penală sau a întocmit procesul contravențional. Este (și a fost)

strict interzisă detenția persoanelor ce ispășeau sancțiunea contravențională într-o

celulă cu persoanele în privința cărora a fost pornită urmărirea penală și dispus

arest.

- pe parcursul judecării cauzei s-a stabilit cu certitudine că Baracu Roman nu

a avut acces la Dașcov Ion pe perioada detenției acestuia în IDP al DSO MAI între

13.10.2013 și 23.10.2013, iar vinovăția sa nu a demonstrat cu nici o probă, Baracu

fiind condamnat în baza presupunerilor.

- acuzarea nu a prezentat probe, care să contrazică declarațiile sale și ale

martorilor oculari Modruci Ig., Modruici A., Modruci S., care au confirmat că în

perioada 14.10.2003-23.10.2003, s-a aflat în deplasare de serviciu în Nordul

republicii, în mare parte în orașul și raionul Florești.

Astfel indică recurentul că, de apărare este pe deplin demonstrată lipsa

elementelor infracțiunii, iar pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 328 Cod

penal este necesară fapta infracțională, element care lipsește în acțiunile cet.

Baracu, deoarece el nu l-a maltratat pe Dașcov, Baracu fiind în genere în or.

Florești.

Relatează inculpatul că, în cauza judecată există o circumstanță care constituie

temei de a înceta procesul penal: și anume prin ordonanța privind scoaterea

persoanei de sub urmărire penală din 10 iunie 2011, bănuitul Baracu a fost scos de

sub urmărire penală, în legătură cu expirarea termenului de recunoaștere în calitate

de bănuit, până la apariția noi circumstanțe, având statut de bănuit aproape un an.

Prin ordonanța din 07 martie 2012, s-a dispus anularea ordonanței privind

scoaterea persoanelor de sub urmărire penală din 10 iuie 2011, prin care s-a dispus

scoaterea de sub UP a bănuitului Baracu R.

La dosar lipsesc careva date despre prelungirea termenului de aflare în calitate

de bănuit și informarea a lui Baracu Roman.

Ordonanța din 07 martie 2012, privind reluarea UP nu conține fapte noi ori

recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente ce ar

fi afectat hotărârea pronunțată.

Raportul de expertiză medico-legală nr. 1692/D din 22 iulie 2011 nu poate fi

considerat ca fiind o faptă nouă, în sensul art. 287, alin. (4) CPP RM - circumstanță

ce ar justifica anularea ordonanței de scoatere a persoanelor de sub UP.

Prin urmare, odată ce există o hotărâre a OUP de scoatere a persoanei de sub

UP asupra lui Baracu Roman, pentru aceiași faptă, se impune încetarea procesului

penal în cauză.

16

Judecând cauza în prima instanță, n-au fost identificate și, respectiv, dată o

apreciere corespunzătoare încălcărilor care atrag nulitatea actelor procedurale și

consecințelor juridice ce se impun, potrivit legii.

7.2 În recursul său avocatul Bucatca Vadim indicând temeiul art. 427 alin.1)

pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat admiterea recursului, casarea totală

a deciziei dispunând achitarea inculpatului Baracu Roman invocând că învinuirea

adusă nu a fost confirmată în ședința de judecată.

Apărarea atenționează la acțiunile precedente pornirii urmăririi penale și la

declarațiile părții vătămate: care se referă la maltratarea părții vătămate în anul

2003 plângerea fiind scrisă în anul 2005, după prima audierea a inculpaților în

cadrul cauzei penale. Partea vătămată nu a delimitat acțiunile cet. Baracu Roman,

iar cele declarate nu coincid cu concluziile expertului și conținutul rechizitoriului,

fapt ce duce la nulitatea învinuirii aduse cet. Baracu Roman de către procuror.

Raport de examinare medico-legale nr.6016 din 24.10.2003, apărarea îl pune

la îndoiala or, copiile, autentificate de diferiți subiecți, sunt diferite dupa conținut,

forma întocmirii și perfectării. Originalul raportului de examinare medico-legale

nr.6016 din 24.10.2003 nu a fost prezentat

Potrivit concluziei raportul de expertiză medico-legală nr.192/D din

22.07.2011: leziunile corporale stabilite pe corpul părții vătămate puteau fi comise

cu mina proprie a lui Dașcov Ion.

Acțiunile violente descrise în rechizitoriu ca comise față de partea vătămată

nu coincid cu leziunile corporale descrise în raportul de examinare medico-legale

nr.6016 din 24.10.2003 și raportul de expertiză medico-legală nr.1692/D din

22.07.2011.

Potrivit martorului Igor Gumeniuc, audiat în ședință de judecată, participant

la reținerea cet. Dașcov Ion, partea vătămată a depus rezistența în momentul

reținerii, fapt ce a determinat martorul să aplice metode speciale de reținere cu

folosirea forței fizice.

Suplimentar apărarea a indicat, cu referire la acțiunea civilă, că partea civilă

nu a prezentat probe ce ar demonstra că cet. Baracu Roman a cauzat prejudiciu

persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală,

aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma

declarației scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de

sancțiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunității.

Partea civilă nu a întemeiat solicitarea încasării pagubei materială în mărimi

15000-00 euro.

Partea civilă Ministerul Finanțelor RM nu a prezentat în calitate de probă

vreo-o sentință întrată în vigoare prin care cet. Baracu Roman ar fi condamnat

pentru cauzarea prejudiciu persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere

ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma

arestului preventiv sau sub forma declarației scrise de a nu părăsi localitatea, prin

aplicarea ilegală în calitate de sancțiune administrativă a arestului, muncii

neremunerate în folosul comunității.

17

Ministerul Finanțelor RM a înaintat acțiunea civilă în procesul penal contrar

prevederilor art.219 și 221 Cod de procedură penală.

7.3 Avocatul Cerga Ion în recursul său indicând temeiul art. 427 alin.1)

pct.6), 8), 9), 11-13) și al. 2 Cod de procedură penală, a solicitat admiterea

recursului, casarea totală a deciziei dispunând achitarea inculpaților Landari Chiril

și Baciu Vasile invocând că, contrar prevederilor al.5 art.414 Cod de procedură

penală, a ignorat argumentele apărării, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, fapt ce a influențat esențial soluția instanțelor, iar evitarea

cercetării încălcărilor admise în privința condamnatului Landari Chiril și Baciu

Vasile la urmărirea penală și in instanța de fond s-au limitat la fraze generale fiind

acceptată integral poziția acuzării și ignorate circumstanțe de fapt.

Indică apărarea că instanța de apel:

- nu și-a motivat decizia s-a, nu i-a dat apreciere juridică a tuturor

circumstanțelor, or, neexpunerea asupra unei cerințe, se egalează cu faptul că nu au

fost auzite părțile;

- greșit s-a expus în privința ilegalității reluării urmăririi penale prin ordonanța

din 07.03.2012 (v. IV f.d.145), eronat considerând că raport de expertiză medico-

legală nr.1692/D din 07.07.2011 (v.I f.d.233) constituie o faptă nouă, ignorând total

practica CEDO și cea națională;

- a agravat poziția apelantului Landari Chiril în lipsa unui apel declarat de

către procuror împotriva sentinței în partea condamnării a lui Landari Chiril, fiind

grav încălcate prevederile art.409-411 Cod de procedură penală. Totodată,

încheierea instanței de fond, emisă la faza ședinței preliminare (contestată prin apel

în condițiile al.3 art.400 Cod de procedură penală), privind respingerea plângerii

apărării formată în baza art.313 CPP privind ilegalitatea reluării urmăririi penale,

prin care s-a dispus că plângerea este prematură, a rămas fără examinarea instanței

de apel.

- a dispus condamnarea cet. Baciu Vasilebși a lui Landari Chiril în baza

declarațiilor și documentelor examinate doar de instanța de fond: partea vătămată,

martorii acuzării (și fără a fi date citirii declarațiile acestora date în cadrul cercetării

judecătorești în instanța de fond) nu au fost audiați în ședința de judecată la etapa

procedurii de apel;

- nu s-a expus asupra tuturor motive invocate în apel și evidențiate prin decizia

CSJ nr.lra-494/16 din 12.04.2016, fiind încălcat dreptul la un recurs efectiv,

principiul contradictorialității;

- nu s-a expus cu referire la reluarea urmăririi penale în privința cet. Landari

Chiril, cet. Baciu Vasile (f.d.2,3 v. II);

- nu a data apreciere declarațiilor martorilor Gumeniuc Igor și Baltag A; - nu

s-a expus asupra personalității martorului Braniște V.;

- nu s-a expus asupra modului de acces la deținuții din IDP.

- nu s-a expus asupra inexistenței originalului raportului de examinare

medico-legale nr.6016 din 24.10.2003 și diferența exemplarelor anexate la

materialele cauzei penale, autentificate de diferiți subiecți fără a indica locul aflării

18

originalului, diferite după conținut, forma întocmirii și perfectării (f.d.29, 49, 80,

135-136, 221 v.I, f.d.29-30 v.II).

- nu s-a expus și pe următorul argument: leziunile corporale constatate prin

actele medico-legale la partea vătămată:

- s-a ignorat și plângerea apărării privind ilegalitatea ordonanței procurorului

în procuratura s. Buiucani m. Chișinău din 07.03.2012 privind anularea ordonanței

privind scoaterea de sub urmărire penală a lui Landari Chiril, Baciu Vasile și

reluarea urmăririi penale (f.d.191-206 v.I);

- eronat a aplicat prevederile art. 10 Cod de procedură penală, invocând că

potrivit Legii nr.252 din 08.11.2012, legislatorul a dispus anularea prevederilor lit.

a), c) al.2 art. 328 Cod penal. Prin urmare în privința lui Landar Chiril a intervenit

o lege penală mai favorabilă condamnatului, instanțele inferioare, în cazul

constatării vinovăției condamnatului, urmând să aplice prevederile al. 1 art.328

Cod penal;

- urma să caseze sentința instanței de fond, cel puțin pentru încălcarea de către

ultima a prevederilor art.394 Cod de procedură penală: nu a descris fapta criminale,

indicând nemijlocit locul comiterii, timpul precis, modul săvârșirii și gradul de

vinovăție, nu sa expus separat pe faptele a fiecărui-a din condamnați cu pronunțarea

unei noi hotărâri, chiar fiind de aceiași părere;

- nu s-a pronunțat asupra termenului legal a calității de bănuit, învinuirea lui

Landari Chiril, a fost adusă în limba de stat, pe care el nu o poseda, la data de

23.05.2012 (f.d.63 v.II), iar în limba pe care o posedă (rusă) i-a fost adusă la data

de 03.06.2012, cu omiterea termenului de un an din momentul stabilirii în privința

lui statutului de bănuit din data de 03.06.2010. La acest capitol, apărarea consider

că în privința lui Landari Chiril sa dispus dublă pedeapsă: persoana condamnată a

fost judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă. Apărarea menționează

că potrivit hotărârii Curții Constituționale nr.26 din 23.11.2010 și prevederilor

pct.3 al.2, al.3, al.4 art.63 Cod de procedură penală, calitatea de bănuit aplicată în

privința lui Landari Chiril a decăzut la data de 02.09.2010, iar în privința lui Baciu

Vasile a decăzut la data de 02.10.2010. Organul de urmărire penală a încălcat

drepturile lui Landari Chiril și Baciu Vasile, fiind depășit termenul de 3 luni.

avocatul acestuia Bucatca Vadim și de către avocatul Cerga Ion în numele

inculpaților Landari Chiril și Baciu Vasile, în conformitate cu prevederile art. 431

alin. (1) pct.11 Cod de procedură penală, procurorul a depus referință, care a pledat

pentru inadmisibilitatea recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că,

criticile formulate de recurenți, în partea ce ține de aprecierea probelor, nu conțin

indicii erorilor de drept și, respectiv, nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârii

contestate, ca fiind ilegală.

În atare circumstanță, constată acuzarea că, aceste contestații nu conțin

argumentele ilegalității deciziei instanței de apel, precum și în ce constă problema

de drept de importanță generală abordată în această cauză penală - cerințe

obligatorii, și care fiind stipulate în dispoziția art.430 pct.5) Cod de procedură

19

penală, ceea ce echivalează cu nemotivarea recursului în sensul art.427 alin.(1) Cod

de procedură penală.

Așadar, acuzarea consideră că, instanța de apel a examinat cauza penală de

învinuire a lui Landari Chirii, Baciu Vasile, Baracu Roman, în strictă conformitate

cu prevederile art.414 Cod de procedură penală, indicând în procesul verbal al

ședinței de judecată probele cercetate.

Astfel, instanța de apel, a dat apreciere întregului sistem de probe,

corespunzător întemeiat a ajuns la concluzia condamnării lor în baza art.328

alin.(2) lit. a), c) Cod penal.

În asemenea circumstanțe, consideră procurorul că, lipsesc temeiuri de casare

a hotărârii contestate și se constată inadmisibilitatea recursurilor declarate, ca fiind

vădit neîntemeiate.

motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul

penal lărgit consideră că acestea urmează a fi admise reieșind din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută

ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost evaluate prin prisma cumulului

de probe anexate și administrate la dosar, în conformitate cu art.101 Cod de

procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată,

cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, hotărârea instanței de apel,

potrivit art. 417 Cod de procedură penală, trebuie să cuprindă, printre altele, și

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a

efectuării cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată situația

20

de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze niște concluzii

temeinice, cu suport probator, privitor la vinovăția inculpatului și încadrarea

juridică a faptei săvârșite de către acesta sau nevinovăția acestuia și temeiul

achitării, prevăzut de normele procesual penale.

Astfel, instanța de recurs, verificând dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material constată că, contrar celor stipulate de legea

procesual-penală, în cauza deferită judecății instanța de apel nu a exercitat în

deplină măsură aceste atribuții legale reglementate exhaustiv de legislator.

Din analiza textuală a recursurilor declarate, Colegiul reține, că decizia

instanței de apel se contestă de către inculpatul Baracu Roman, avocatul acestuia

Bucatca Vadim și de către avocatul Cerga Ion în numele inculpaților Landari Chiril

și Baciu Vasile, invocând că în rezultatul evaluării incorecte și selective a probelor

administrate la caz, instanța de apel nu a dat o analiză obiectivă a fiecărei probe

prezentate, conform art.101 Cod de procedură penală, fiecare separat și toate în

coroborare, atât a probelor administrate în cadrul urmăririi penale cât și a celor

cercetate în cadrul cercetării judecătorești ceea ce este incident cazului de casare

prevăzut de art.427 al.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

În acest context Colegiul penal lărgit ține să menționeze următoarele.

9.1 După cum rezultă din actele cauzei, potrivit rechizitoriului inculpații

Landari Chiril, Baracu Roman și Baciu Vasile se învinuiesc pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. 2 lit. a) și c) Cod penal - depășirea

atribuțiilor de serviciu și excesul de putere, adică săvârșirea de către o persoană

cu funcție de răspundere a unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în

proporții considerabile drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor

fizice, însoțite de aplicarea violenței și de tortură sau acțiuni care înjosesc

demnitatea victimei.

Potrivit sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 04 aprilie 2014,

Landari Chirii și Baracu Roman au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza

art.166/1 alin.(2) lit. c) și d) Cod Penal fiindu-le stabilită, fiecăruia, pedeapsa sub

formă de amendă în mărime de 1000 (una mie) unități convenționale, ce constituie

20000 (douăzeci mii) lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele MAI

pe un termen de 5 (cinci) ani.

Prin aceiași sentință, Baciu Vasile, a fost achitat de sub învinuirea de comitere

a infracțiunii prevăzute de art.328 alin. 2 lit. a) și c) Cod penal pe motiv că fapta nu

a fost săvârșită de inculpat.

Sentința menționată a fost atacată cu apel, de către acuzatorul de stat, prin care

a solicitat condamnarea lui Baciu Vasile în baza art. 1661 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal, de către avocatul Cerga Ion, inculpatul Landari Chiril și inculpatul Baracu

Roman, care au solicitat pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultimii să fie

achitați de comiterea infracțiunii încriminate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie 2018,

au fost respinse, ca fiind nefondate, apelurile declarate de inculpatul Baracu

21

Roman, de avocatul Cerga Ion, în numele inculpatului Landari Chiril și de

inculpatul Landari Chiril.

A fost admis apelul declarat de procurorul în Procuratura Buiucani,

municipiul Chișinău Proca Mihail, casată sentința și pronunță o nouă hotărâre, prin

care Landari Chiril, Baracu Roman și Baciu Vasile au fost recunoscuți vinovați de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de articolul 328 alin. (2), lit. a) și c) Cod penal (în

redacția Legii din 18 decembrie 2008), fiindu-le stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare la a câte 3 (trei) ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

răspundere și de a exercita activități în organele de ocrotire a normelor de drept pe

termen de 2 (doi) ani, pentru fiecare și, în conformitate cu prevederile art. 90 Cod

penal a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de

probațiune de 2 (doi) ani.

Verificând argumentele invocate în recursurile declarate în raport cu

materialele cauzei, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la examinarea

cauzei a comis erori de drept ce nu pot fi corectate în instanța de recurs, pronunțând

soluția sa fără respectarea prevederilor legale, a jurisprudenței CtEDO, precum și

a practicii judiciare stabilite.

Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel, rejudecând cauza și

pronunțând o nouă hotărâre privind condamnarea inculpaților în baza art.328

alin.(2), lit. a) și c) Cod penal (în redacția Legii din 18 decembrie 2008) la pedeapsa

închisorii cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, a încălcat prevederile

art.409-411 Cod de procedură penală. Or, acuzatorul de stat a contestat sentința în

partea achitării lui Baciu Vasile de comiterea infracțiunii prevăzute art.1661 alin.(2)

lit. c), d) Cod penal solicitând condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunii

prevăzute art.1661 alin.(2) lit. c), d) Cod penal cu stabilirea pedepsei sub formă de

amendă.

Astfel, instanța de apel contrar prevederilor art.409-411 Cod de procedură

penală, a admis o încălcare gravă a drepturilor inculpaților Landari Chiril și Baracu

Roman, fiindu-le agravată situația acestora în lipsa unui apel din partea acuzării, în

acest sens, împotriva sentinței judecătoriei sect. Buiucani mun. Chișinău din 04

aprilie 2014.

Totodată instanța de recurs ține să menționeze că, de către prima instanță,

inculpatul Baciu Vasile a fost achitat și în această situație potrivit art.415 alin.(21)

Cod de procedură penală, judecând apelul declarat împotriva sentinței de achitare,

instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare fără audierea

martorilor acuzării solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din nou în cazul

în care declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze

într-un mod substanțial condamnarea inculpatului.

Această normă imperativă procesual penală deși este obligatorie nu a fost

respectată de către instanța de apel.

Prin urmare, analizând textul deciziei instanței de apel, Colegiul constată că,

concluzia de condamnare a lui Baciu Vasile în baza art. 328 alin. (2), lit. a) și c)

Cod penal (în redacția Legii din 18 decembrie 2008), este bazată pe declarațiile

părții vătămate și a martorilor, date în cadrul primei instanțe care au fost apreciate

22

în vederea achitării.

Adică soluția condamnării inculpatului este adoptată de către instanța de apel

pe baza probelor acuzării, fiind respinse probele apărării, fără a fi apreciate fiecare

probă conform prevederilor art.101 Cod procedură penală.

Reieșind din materialele cauzei, Colegiul consideră necesar de menționat că,

instanța de apel la examinarea apelului, a audiat în instanța de apel numai inculpații

(f.d.16-18, vol.VII), iar declarațiile părții vătămate și a martorilor au fost doar citite.

Totodată, Colegiul reține și comportamentul pasiv al procurorului, care n-a

asigurat prezența părții vătămate în ședința de judecată, solicitând să fie date citire

declarațiilor acestuia și a martorilor în ședință iar probele materiale fiind doar

enumerate fără a fi respectate prevederile art. 101 Cod procedură penală.

Instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare,

bazându-se exclusiv pe dosarul din prima instanță, care conține depozițiile

martorilor și declarațiile inculpatului, același dosar, în temeiul căruia fusese achitat

în primă instanță.

Instanța de apel urmează să procedeze la o nouă audiere atât a părților

vătămate, inculpatului, cât și a anumitor martori solicitați de părți (hotărârile

CtEDO Popovici c. Moldovei din 27.11.2007 și Dănila c. României din

08.03.2007).

Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care depozițiile lor constituie

o mărturie acuzatorii, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial

condamnarea învinuitului (hotărârea Spînu c. României din 29.04.2008).

În cazul în care o instanță de apel este chemată să examineze o cauză cu privire

la fapte și probleme de drept și să facă o evaluare completă a problemei vinovăției

sau a nevinovăției reclamantului, nu se poate ca aceste probleme să fie examinate

fără analiza nemijlocită a probelor (cauzele Constantinescu c. României,

nr.28871/95; Marcos Barrios c. Spaniei, nr.17122/07).

De asemenea, în cauza Kashlev c. Estoniei, nr. 22574/08, § 48-50,

26.04.2016, Curtea a precizat că autoritatea responsabilă de a decide cu privire la

vinovăția sau nevinovăția unui acuzat ar trebui, în principiu, să asculte victimele,

învinuitul și martorii în persoană și să evalueze credibilitatea acestora și că

evaluarea credibilității este o sarcină complexă care nu poate fi realizată, de obicei,

doar prin citirea unei înregistrări a declarațiilor lor, cu atât mai mult în cazul în care

sunt avute în vedere doar unele declarații.

Totodată, Curtea a reținut că condamnarea reclamantului fără audierea sa, a

victimelor și a martorilor, după achitarea acestuia de către prima instanță, este

contrară garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 § 1 din Convenție.

De altfel, Colegiul penal lărgit menționează și faptul, că în baza principiului

contradictorialității în procesul penal, principiu unanim recunoscut și susținut de

jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului, sarcina probațiunii în

ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel îi revine acuzatorului

de stat, fiindcă funcția acuzării este pusă pe seama procurorului, inclusiv

prezentarea și audierea martorilor, această obligație îi revine „(…) celor care au

responsabilitatea de a decide vinovăția sau nevinovăția unui acuzat (…)” (cauza

23

CtEDO Dan c. Moldovei din 05.07.2011).

În speță, acuzatorul de stat, după o sentință de achitare, nu a întreprins toate

măsurile în vederea audierii părții vătămate și a martorilor acuzării, iar instanța de

apel a pus la baza soluției de condamnare, depozițiile acestora din prima instanță,

dându-le o altă apreciere.

Raportând cele menționate la cazul supus judecării Colegiul conchide că, în

esență, Curtea de apel a întemeiat condamnarea inculpatului pe o nouă interpretare

a declarațiilor a cărui autor nu a fost audiat de instanță. Astfel, a adoptat o poziție

opusă celei din hotărârea primei instanțe, care l-a achitat pe inculpat.

Adică, în speță, inculpatul a fost declarat vinovat pe baza acelorași mărturii

care i-au determinat pe primii judecători să se îndoiască de temeinicia acestor

declarații respingându-le și adoptând o soluție de achitare a acestuia în primă

instanță.

Prin urmare, Colegiul consideră că, condamnarea inculpatului fără audierea

pârții vătămate, martorilor, deși acesta fusese achitat, este contrară cerințelor unui

proces echitabil în sensul art.6 § 1 din Convenție. Instanța de apel nu este în drept

să-și întemeieze concluziile sale de condamnare pe probele cercetate de către prima

instanță, care a dispus achitarea inculpatului.

Alt aspect ce necesită a fi nominalizat la analiza hotărârii contestate, este

faptul că la rejudecarea cauzei, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

argumentelor apărării, și în special, privind legalitatea reluării urmăririi penale

după încetarea acesteia și scoaterea inculpaților de sub urmărire penală, cu referire

la plângerea formulată în baza art. 313 Cod de procedură penală, fiind încălcat

dreptul inculpatului la un recurs efectiv și îngrădind acces la justiție.

Se reține și acel fapt că, instanța de apel nu s-a expus asupra argumentului

apărării cu referire la legalitatea menținerii în calitate de bănuit din data de

03.06.2010 a lui Landari Chiril și Baciu Vasile, învinuirea fiindu-i adusă la

cunoștință în limba de stat, pe care el nu o poseda, la data de 23.05.2012, iar în

limba pe care o posedă (rusă) i-a fost adusă la data de 03.06.2012.

La fel, este de menționat și faptul că, deși în privința inculpaților Landari

Chiril și Baracu Roman procedura de examinare a cauzei nu a fost încălcată, decizia

instanței de apel în privința acestora nu poate fi menținută în vigoare or, toți

inculpații se învinuiesc de una și aceiași faptă, comisă prin participație simplă, deci

instanța de apel urmează să se expună asupra învinuirii aduse conform

rechizitoriului la toți inculpații, iar sentința primei instanțe, la fel nu poate fi

menținută, fiind viciată și aceasta.

Totodată, se reține, că instanța de apel, a ignorat indicațiile instanței de recurs,

date în decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 12 aprilie

2016, care sunt obligatorii pentru instanța de rejudecare, potrivit dispozițiilor art.

436 al.(2) Cod de procedură penală, și a comis practic aceleași erori de drept.

În concluzie, Colegiul lărgit constată că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea contestată nu cuprinde motive

pe care se întemeiază soluția, eroare de drept cuprinsă de art.427 alin.(1) pct.6) Cod

de procedură penală, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de apel, cu

24

dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță, deoarece eroarea dată nu poate fi

corectată de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art.436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să verifice și să aprecieze desfășurat și profund probele administrate în

cauză, să le dea apreciere cuvenită în ansamblu, să elucideze faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar

concluziile sale în decizia adoptată și, ținând cont de motivele casării deciziei

atacate, de practica unitară în acest domeniu precum și de practica relevantă a

CtEDO, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, prin care să ofere răspunsuri la

apelurile procurorului și părții vătămate.

Se menționează că potrivit art.436 alin.(2) Cod de procedură penală, pentru

instanța care va judeca apelul, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în

măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către inculpatul Baracu Roman, de

către avocatul acestuia Bucatca Vadim și de către avocatul Cerga Ion în numele

inculpaților Landari Chiril și Baciu Vasile.

Casează, total, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03

aprilie 2018, în cauza penală privindu-i pe Landari Chiril xxxxx Baracu Roman

xxxxx și Baciu Vasile xxxxx cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Decizia motivată pronunțată integral la 12 martie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

25

11 februarie 2020 Dosar nr. 1ra-47/2020

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Timofti Vladimir

Conform art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de procedură penală

în cauza penală privindu-i pe

Landari Chiril xxxxx, Baracu Roman xxxxx, Baciu Vasile xxxxx.

februarie 2020, au fost admise recursurile ordinare declarate de către inculpatul

Baracu Roman, de către avocatul acestuia Bucatca Vadim și de către avocatul Cerga

Ion în numele inculpaților Landari Chiril și Baciu Vasile, casată total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie 2018, în cauza penală

privindu-i pe Landari Chiril xxxxx, Baracu Roman xxxxx, Baciu Vasile xxxxx, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

am propus o altă soluție:

"De respins ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către inculpatul

Baracu Roman, de către avocatul acestuia Bucatca Vadim.

De a admite recursul ordinar declarat de către avocatul Cerga Ion în numele

inculpaților Landari Chiril și Baciu Vasile, cu casarea parțială a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie 2018, numai în privința lui Baciu

Vasile și cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte de Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată. În rest urma a fi menținută decizia instanței de

apel din 03 aprilie 2018".

introductivă și descriptivă a deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție din 11 februarie 2020, în pct. 1-8, în prezenta cauză.

întemeiată în privința inculpaților Landari Chiril și Baracu Roman, dar în privința

inculpatului Baciu Vasile s-au încălcat prevederile art. 6 CEDO, art. 415 alin. (21)

Cod de procedură penală, deoarece după o sentință de achitare pentru al condamna

pe inculpatul Baciu Vasile, instanța de apel urma să audieze pe viu partea vătămată

și martorii acuzării, ce nu s-a realizat în speța dată.

În acest context, e relevant de reținut că potrivit jurisprudenței Curții Europene

a Drepturilor Omului, în cauze similare, s-a statuat că martorii acuzării se audiază

din nou în cazul în care depozițiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă

să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea învinuitului (hotărârea CtEDO

în cauza Spînu împotriva României din 29 aprilie 2008, §60).

Astfel, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare,

bazându-se exclusiv pe dosarul din prima instanță, care conține declarațiile

26

martorilor și declarațiile inculpatului, în temeiul cărora fusese achitat în prima

instanță. Instanța de apel urmează să procedeze la o nouă audiere atât a inculpatului,

cât și a anumitor martori ai acuzării solicitați de părți (hotărârile CtEDO în cauzele

Popovici împotriva Moldovei din 27 noiembrie 2007, §72 și Dănila împotriva

României din 8 martie 2007, §62-63).

Opinii separate, dar nu am fost susținut de ceilalți judecători.

Judecător Timofti Vladimir

27