1ra-840/20 — art. 188 al. 2 lit. b, e, f CP

1ra-840/20 — art. 188 al. 2 lit. b, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-840/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

(dispozitiv)

07 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Victor Burduh, Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursurile ordinare, declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Valentina Bradu, de către

avocatul Valeriu Verejan în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2019, în cauza penală în

privința lui

Chetrari Igor XXX, născut la XXX, originar

din XXX și domiciliat XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 08.09.2016 pînă la 21.09.2018;

Instanța de apel de la 09.10.2018 pînă la 13.02.2019;

Instanța de recurs de la 12.04.2019 pînă la 09.07.2019;

Instanța de apel de la 23.08.2019 pînă la 13.11.2019;

Instanța de recurs de la 27.01.2020 pînă la 07.07.2020.

Asupra recursurilor declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Chetrari Igor, învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b),

e), f) Cod penal a fost achitat, deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

Igor este învinuit de faptul că, la data de 25 mai 2014, aproximativ la orele 14:30,

fiind în înțelegere prealabilă și de comun acord cu o persoană nestabilită până la

moment de organul de urmărire penală, prin participație simplă, aflându-se la

intersecția str. XXX cu str. XXX, mun. Chișinău, având scopul sustragerii deschise a

bunurilor altei persoane, cu atenție directă, din motive de cupiditate, dându-și seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, observându-1 pe cet. Iovdi Oleg, 1-a

amenințat cu un pistol de model necunoscut, după care i-a sustras un telefon mobil de

model „XX" în care se afla cartela SIM nr. XXX la prețul de 2 000 lei, care aparține

cet. Russu Marc, după care cu bunurile date a părăsit locul comiterii infracțiunii într-o

direcție necunoscută, cauzând părții vătămate Iovdi Oleg daune morale și lui Russu

Marc daune în proporții considerabile în sumă totală de 2000 lei.

solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care inculpatul Chetrari Igor să fie recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2), lit. lit. b), e), fi Cod penal a-i

aplica pedeapsa sub formă de 8 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

1

În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele aspecte:

-instanța de judecată a pronunțat o sentință neîntemeiată;

-cu toate că părțile vătămate Rusu Marc și Iovdi Oleg de două ori fiind audiate

în instanța de judecată au declarat insistent că nu pot comunica cu certitudine dacă

Chetrari Igor ar fi deținut o armă, dar acesta avea la șold un toc de armă pe care l-a

arătat demonstrativ, intenționat, acțiuni însoțite cu amenințarea aplicării violenței,

astfel creându-i lui Iovdi Oleg o stare de temere că va fi supus în timp real și imediat

violenței periculoase pentru viața sau sănătatea sa;

-ca urmare a acțiunilor lui Chetrari Igor partea vătămată Iovdi Oleg, fiind

constrâns psihic, conștientiza la acel moment că acesta deține o armă care ulterior

urma să o aplice dacă nu se conforma cerințelor lui;

-deși, instanța de judecată indică că în acțiunile imputate inculpatului Chetrari

Igor nu a constatat prezența scopului și anume sustragerea bunurilor altei persoane,

lipsind intenția directă a acestuia, bazându-se doar pe declarațiile acestuia, precum că

ar fi achitat părții vătămate Iovdi Oleg telefonul mobil de model „XXX", ridicat de la

inculpat, totuși telefonul menționat supra îl restituie părții vătămate Russu Marc.

Conchide că, instanța a admis că telefonul mobil de model „XXX", ridicat de la

Chetrari Igor prin procesul-verbal de ridicare din 30.09.2014, nu-i aparține acestuia,

fiind în posesie ilegală, dar a fost sustras de la partea vătămată.

2019, a fost admis apelul declarat de procuror, fiind casată sentința și pronunțată o

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal

intentat în privința lui Chetrari Igor în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal

a fost încetat, deoarece fapta constituie contravenție.

Chetrari Igor a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de

art. 335 Cod contravențional.

Procesul contravențional în privința lui Chetrari Igor în baza art. 335 Cod

contravențional a fost încetat, în legătură cu expirarea prescripției tragerii la

răspundere contravențională.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, soluția instanței de

fond cu referire la achitarea inculpatului Chetrari Igor în comiterea infracțiunii

incriminate este una eronată și cu referire la învinuirea adusă inculpatului Chetrari

Igor, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), e) și f) Codul

penal, procesul penal urmează a fi încetat, deoarece fapta constituie contravenție, cu

recunoașterea vinovăției lui Chetrari Igor în temeiul prevederilor art. 335 Cod

contravențional, cu încetarea procesului contravențional din motivul expirării

termenului de prescripție pentru tragerea la răspundere contravențională.

În acest sens, instanța de apel a stabilit că, instanța a constatat lipsa laturii

obiective și a laturii subiective, în calitate de elemente indispensabile al componenței

de infracțiune, pentru efectuarea încadrării juridice a celor comise și imputate

inculpatului, potrivit art. 188 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal.

Într-un prim reflex, instanța de apel a reținut poziția instanței de fond precum că,

declarațiile lui Russu Marc și Iovdi Oleg nu demonstrează comiterea de către Chetrari

Igor, asupra lui Russu Marc și Iovdi Oleg, a unui atac tâlhăresc împreună cu altă

persoană, după cum este indicat în actul de învinuire. Or, organul de urmărire penală

a indicat în actul de învinuire precum că, inculpatul a avut o înțelegere prealabilă cu o

persoană necunoscută, împreună cu care, au atacat de comun acord, iar apoi,

2

amenințându-l cu un pistol de model necunoscut i-au sustras telefonul mobil. Însă, o

astfel de incriminare nu rezultă din probele administrate și nu a fost confirmată în

ședința judiciară. Mai mult, Russu Marc și Iovdi Oleg, recunoscuți în calitate de părți

vătămate, nu au declarat despre aplicarea sau amenințarea cu aplicarea violenței,

pistolului în timpul pretinselor acțiuni de sustragere, imputate lui Chetrari Igor.

Din declarațiile părților vătămate nu rezultă amenințarea cu arma din partea lui

Chetrari Igor. Partea vătămată a menționat doar că ultimul i-ar fi arătat un toc (teacă)

la șold, însă nu văzuse nici o armă. Existența armei, tecii pentru armă, a rămas doar o

presupunere, ce au reieșit din declarațiile nesigure ale părții vătămate.

Astfel, în viziunea instanței de apel, instanța de fond just a constatat că,

concluziile de învinuire înaintate lui Chetrari Igor au fost bazate doar pe declarațiile

nesigure, ne concrete, bazate pe presupuneri (în ce privește existența armei) date de

Iovdi Oleg și Russu Marc, ne fiind acumulate și prezentate spre cercetare probe care

în mod direct și incontestabil ar indica la comiterea faptei de atac tâlhăresc.

Totuși, instanța de apel a constatat, în speța dată, prezența elementelor

contravenției înserate la art. 335 Cod contravențional, samavolnicia, adică exercitarea

în mod arbitrar a unui drept efectiv sau presupus prin încălcarea ordinii stabilite de

legislației, fără a se cauza vreo daună considerabilă persoanei, (norma în vigoare la

momentul comiterii faptei 25 mai 2014).

În aceste circumstanțe, instanța de apel, ținând cont de prevederile art. 27, 99-

101 ale Codului de procedură penală, cercetând sub toate aspectele probele

administrate, verificându-le minuțios, le-a dat o apreciere proprie, prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, considerând că din probele

administrate la materialele dosarului rezultă vinovăția lui Chetrari Igor în comiterea

contravenției prevăzute de art. 335 Cod Contravențional și anume prin: - declarațiile

părții vătămate Russu Marc (f.d. 114 vol. I); declarațiile părții vătămate Iovdi Oleg

(f.d. 119-120 vol.I); procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea

pentru săvârșirea infracțiunii din 25.05.2014 (f.d. 6 v. I); procesul-verbal de sesizare

despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din 25.05.2014 (f.d. 7 v.

I); procesul-verbal de ridicare din 30.09.2014 (f.d. 29 v. I); procesul-verbal de

examinare din 30.09.2014 (anexă: tabel fotografic) (f.d. 32-34 v. I); procesul-verbal

de recunoaștere a persoanei din 30.09.2014 (anexă: tabel fotografic) (f.d. 45-46 v. I);

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 30.09.2014 (anexă: tabel fotografic),

prin care partea vătămată Russu Marc a recunoscut persoana cu nr.4 - Chetrari Igor,

după corpolență, cicatricea de pe buze (f.d. 47-48 v. I); procesul-verbal de percheziție

din 24.10.2014, potrivit căruia de la inculpatul Chetrari Igor, nu au fost ridicate

careva obiecte (f.d. 51-52 v. I);

Astfel, instanța de apel a constatat că, Chetrari Igor la data de 25 mai 2014,

aproximativ la orele 14:30, aflându-se la intersecția str. Paris cu str. Alba Iulia, mun.

Chișinău, având scopul de a exercita în mod arbitrar a unui drept presupus,

observându-l pe cet. Iovdi Oleg, i-a luat telefonul mobil de model „XXX” în care se

afla cartela SIM nr. XXX la prețul de 2000 lei, care aparține cet. Russu Marc, în

contul hard-discului cumpărat anterior de la Russu Marc, care susținea că este

nefuncțional, după care cu bunurile date a părăsit locul comiterii faptei într-o direcție

necunoscută.

3

Instanța de apel a considerat că, vina lui Chetrari Igor în comiterea contravenției

prevăzute la art. 355 Cod contravențional, a fost demonstrată în ședința de judecată și

rezultă din probele administrate și cercetate în ședința de judecată.

Mai mult, prin procesul-verbal de ridicare din 30.09.2014, a fost efectuată

ridicarea unui telefon mobil de model „XXX”, de culoare neagră, cablu de culoare

negru, lungimea 42 cm, iar prin procesele - verbale de recunoaștere a persoanei din

30.09.2014, părțile vătămate Iovdi Oleg și Russu Marc l-au recunoscut pe Chetrari

Igor, ca persoana care a luat telefonul.

Totodată în acord cu prevederile art. 461 Cod contravențional, în cazul în care,

pe parcursul judecării cauzei, se constata vreunul din temeiurile prevăzute la art. 441

și 445, instanța încetează procesul contravențional.

Astfel, instanța de apel, a considerat necesar a înceta procesul în conformitate cu

art. 441 alin. (1) lit. b) Cod contravențional, din motivul expirării termenului de

prescripție de tragere la răspunderea contravențională care era de trei luni. Or, din

materialele dosarului reiese cu certitudine că contravenția a fost comisă de către

Chetrari Igor la data de 25 mai 2014.

 Procuror, care indicând la temeiurile de casare a deciziei pct. 6) și 12) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

cu dispunerea rejudecării de către instanța de apel, într-un alt complet de judecată

În motivarea recursului a invocat:

- instanța de apel eronat a conchis că acțiunile inculpatului Chetrari Igor

întrunesc elementele contravenției prevăzute de art. 335 Cod contravențional

(samavolnicie);

- instanța de apel distorsionat a tratat considerentele doctrinale din literatura

juridică de specialitate, or din dispozițiile art. 188 Cod penal și art. 335 Cod

contravențional, se atestă că structura infracțiunii de atac tâlhăresc și fapta de

samavolnicie, este diferită devreme ce situația-premisă ce caracterizează fapta de

samavolnicie și care o individualizează în raport cu fapta de atac tâlhăresc, constă în

aceia că făptuitorului îi aparține un drept prevăzut de lege sau el consideră că are un

asemenea drept;

- atât în situația exercitării unui drept presupus, cit și în cazul exercitării unui

drept legitim, situația-premisă constă în existența unui conflict (litigiu) între victimă

și făptuitor;

- din speță supusă examinării, nu au fost constatate careva circumstanțe ce ar

indica că, inculpatul ar fi considerat sau ar fi pretins că-i aparține un drept asupra

bunurilor părții vătămate, nu a fost constatată prezența unei situații tensionate între

inculpatul Chetrari Igor și partea vătămată Iovdi Oleg, or nemijlocit inculpatul fiind

audiat în instanța de apel, a relatat precum pe victimă nu a cunoscut-o până la caz, cu

acesta nu s-ar fi aflat în careva relații, fapt ce denotă că în acțiunile inculpatului

Chetrari Igor se regăsesc elementele laturii subiective a componenței de infracțiune

prevăzute anume de art. 188 Cod penal, devreme ce acesta intenționat urmărind scop

de cupiditate, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale

observându-l pe cet. Iovdi Oleg, l-a amenințat cu un pistol de model necunoscut,

după care i-a sustras un telefon mobil de model „Samsung Galaxy Ace GT-58301”;

- în acțiunile inculpatului Chetrari Igor se atestă cerința cu caracter patrimonial

care la rândul său a fost însoțită de acțiuni adiacente materializate prin amenințarea

4

lui Iovdi Oleg cu răfuială fizică, acesta în sine reprezentând factorul de presiune și

constrângere, care a fost suficientă în percepția victimei de a prezuma că se află într-

un pericol, dacă nu se va conforma cerinței făptașului de-a transmite telefonul mobil;

- afirmația instanței de apel, care a reținut că, din declarațiile lui Xxxxx nu

rezultă amenințarea cu arma din partea lui Chetrari Igor, nu suportă critică o dată ce

însăși partea vătămată Iovdi Oleg a menționat că, făptașul i-a arătat un toc (teacă) la

șold, însă nu văzuse arma;

- cele relatate supra nu pot fi tratate ca fiind niște declarații nesigure ale părții

vătămate Iovdi Oleg, or amenințarea cu arma a fost expusă de către făptaș într-o

formă clară pentru victimă, ultimul la rândul său a perceput această amenințare ca

fiind una reală și imediată, respectiv nu se impunea necesitatea demonstrării

nemijlocit a armei, dacă victima observând teaca la șoldul inculpatului, deja s-a

conformat la cerințele acestuia și i-a transmis bunul; - această situație de fapt o

desprinde nemijlocit din declarațiile prezentate de partea vătămată - Iovdi Oleg, care

a declarat că, Chetrari Igor la șold avea un toc pe care l-a arătat, însă nu poate

comunica dacă avea armă sau nu. El i-a dat de înțeles cu cuvinte necenzurate să

plece. Nu cunoaște de ce Chetrari Igor i-a arătat tocul, însă se gândește ca a făcut-o ca

să-l sperie; - suplimentar, în cadrul ședinței instanței de apel, partea vătămată Iovdi

Oleg a declarat că, inculpatul Chetrari Igori a luat telefonul și l-a numit cu cuvinte

necenzurate. În afară de amenințări nu a fost nimic, el avea teacă a dat scurta într-o

parte și i-a zis să plece. Nu cunoaște despre careva tranzacție anterior avută între

Chetrari Igor și prietenul sa Russu Marc privind procurarea unui hardul CD. La

perioada când a avut loc evenimentul infracțional avea doar 17 ani, a fost amenințat,

ei erau doi, nu putea să sară asupra lor. Prietenul lui Chetrari era înalt, zdravăn, scurt

frezat; - declarațiile părții vătămate și ponderea acestor declarații, au fost de-o

importanță majora în opinia acuzării la constatarea în acțiunile inculpatului Chetrari

Igor a existenței elementelor infracțiunii de tâlhărie, materializat prin atacul asupra

unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea cu aplicarea

violenței, săvârșit de 2 persoane, cu aplicarea armei, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile - infracțiune prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal;

- ambele instanțe de judecată nu au pătruns în esența problemei de fapt și de

drept, nu au analizat în deplină măsură componența elementelor constitutive ale

faptei social-periculoase, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanțele de

judecată și conținutul probelor;

- instanța de apel, la adoptarea deciziei de reîncadrare a acțiunilor inculpatului

Chetrari Igor de la art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, la art. 335 Cod

contravențional, nu a dat apreciere justă suportului probatoriu prezentat de către

acuzare, astfel încât concluzia instanței de apel este inacceptabilă, deoarece probele

acuzării au fost supuse unei minuțioase cercetări în ambele instanțe, făcându-se

referire la declarațiile detaliate ale participanților la proces, iar în astfel de condiții,

colegiului penal, îi rămânea doar să aprecieze aceste probe, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor.

 Inculpatul, care indicând la temeiurile de casare a deciziei prevăzute la pct.

6) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei, cu pronunțarea unei decizii prin care să fie achitat.

În motivarea recursului inculpatul a indicat că:

5

- probele acumulate în cadrul urmăririi penale și administrate în ședința judiciară

declarațiile lui Russu Marc, Iovdi O. nu demonstrează comiterea de către Chetrari

Igor, asupra lui Russu Marc și Iovdi Oleg, a unui atac împreună cu altă sau alte

persoane, după cum este indicat în actul de învinuire;

- nici Russu Marc, nici Iovdi Oleg recunoscuți în calitate de părți vătămate, nu

au declarat despre aplicarea sau amenințarea cu aplicarea violenței, pistolului în

timpul pretinselor acțiuni de sustragere, imputate lui Chetrari Igor;

- instanța de judecată nu a constatat nici prezența scopului în acțiunile imputate -

sustragerea bunurilor altei persoane. Astfel, lipsește latura subiectivă - intenția directe

a lui Chetrari Igor de a-l ataca pe Iovdi Oleg pentru sustragerea bunurilor. Afirmațiile

lui Chetrari Igor precum că, a achitat lui Iovdi Oleg 800 de lei pentru telefonul, care

aparținea lui Russu Marc nu sunt combătute;

- instanța a constatat că, concluziile de învinuire înaintate lui Chetrari Igor au

fost bazate doar pe declarațiile nesigure, neconcrete, bazate pe presupuneri date de

Iovdi Oleg și Russu Marc, ne fiind acumulate și prezentate spre cercetare probe care

în mod direct și incontestabil a-r indica la comiterea faptei de atac tâlhăresc;

- concluzia instanței de apel precum că cele imputate inculpatului, Chetrari Igor,

urmează a fi reîncadrate juridic în baza art. 335 Cod contravențional, o consideră ca

fiind una greșită; - în dosar nu s-au acumulat probe concludente și pertinente ce ar

demonstra că Chetrari Igor a comis o faptă ilicită;

- organul de urmărire penală nu a întreprins careva măsuri pentru combaterea

divergențelor în declarațiile părților vătămate și a învinuitului, nu au fost făcute

confruntări, Chetrari Igor nu a fost identificat pe viu, dar pe fotografie;

-la dosar nu sunt anexate careva înscrisuri, confirmări ale apelurilor sau

convorbirilor telefonice, mărturii ale careva persoane. Astfel, consideră că instanța va

da o apreciere justă atât declarațiilor pârților vătămate, care după părerea sa sunt

dubioase și neconfirmate de alte probe, cât și declarațiilor inculpatului care de la bun

început își menține una și aceeași poziție;

- declarațiile lui Rusu Mark și a lui Iovdi Oleg urmează a fi apreciate critic din

motivul că ultimii spun minciuni, aceasta se confirmă cu certitudine începând de la

faptul că, au văzut armă de model necunoscut ce a fost scoasă din toc, precum și

declarațiile că telefonul a fost plasat în anunț cu suma de 2.000 lei, deși în realitate nu

a fost așa. La fel, a fost compromisă credibilitatea lor și prin motivul inventat, precum

că hard discul nu lucrează. De reținut că, Chetrari Igor în ședința de judecată a

declarat că și astăzi folosește hard CD procurat și nu are careva pretenții la el.

iulie 2019 s-au admis recursurile ordinare declarate de către procuror și de către

inculpat, s-a casat total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13

februarie 2019 și s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

6.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs a menționat că, Chetrari I. de către

organul de urmărire penală a fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, tîlhăria, adică atacul săvîrșit asupra unei

persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea cu aplicarea unei

asemenea violențe, săvârșit de două persoane, cu aplicarea armei, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile. Prima instanță l-a achitat pe inculpat de învinuirea

adusă în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, deoarece fapta inculpatului nu

6

întrunește elementele infracțiunii. Procurorul, nefiind de acord cu hotărârea adoptată

a contestat-o în ordine de apel, astfel, instanța de apel, a admis apelul, a casat sentința

și a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

procesul penal intentat în privința lui Chetrari I. în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e), f)

Cod penal a fost încetat, deoarece fapta constituie contravenție, fiind recunoscut

vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 335 Cod contravențional și

încetat procesul contravențional, în legătură cu expirarea prescripției tragerii la

răspundere contravențională.

În cele din urmă, instanța de apel a opinat, că „În aceste condiții instanța de apel

relevă că acțiunile incupatului Chetrari Igor, nu constituie infracțiunea prevăzută de

art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, ci contravenția prevăzută de art. 335 Cod

penal.” În contextul celor expuse, instranța de recurs a relevatr că, încadrarea juridică

a faptei este crucială în cadrul procesului penal, întrucât în acord cu temeiul legal al

acuzațiilor care i se aduc unei persoane, se poate organiza o apărare eficientă

fundamentată pe contestarea faptelor incriminate cu titlu de acuzație. Din atare

considerente, orice schimbare a încadrării juridice, atât în sensul atenuării, cât și a

agravării, urmează a fi minuțios analizată și argumentată de instanță.

Pe de altă parte, se relevă că, instanța de apel atunci când constată lipsa în

acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii imputate prin

rechizitoriu și necesitatea recalificării faptelor în baza altei norme penale, urmează să-

și argumenteze soluția prin prisma tuturor probelor acumulate în dosar, care trebuie

apreciate multilateral și obiectiv. În acest sens, se are în vedere faptul că, așa cum s-a

punctat, instanța de apel la judecarea cauzei trebuia să cerceteze amănunțit aspectele

învinuirii înaintate inculpatului, să verifice și să aprecieze conform prevederilor art.

101 Cod de procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor. Astfel, instanța de apel în urma analizei și cercetării

probelor a ajuns la concluzia de a califica acțiunile inculpatului în baza art. 335 Cod

contravențional, menționând următoarele alegații: „vina lui Chetrari I. în comiterea

contravenției prevăzute de art. 335 Cod contravențional a fost demonstrară în ședința

de judecată și rezultă din probele administrate și cercetate în ședința de judecată și

anume declarațiile părții vătămate Iovdi Oleg care a explicat că nu a fost amenințat cu

arma de către inculpat și Chetrari i-a spus că i-a telefonul ca recompensă pentru

faptul că hardul CD procurat anterior nu lucrează. Russu Marc care a comunicat că,

din spusele lui Iovdi Oleg, persoana care i-a luat telefonul i-a arătat teaca de la pistol,

explicându-i că telefonul îl ia pentru hard discul defectat. Tot, Russu Marc a declarat

în ședința judiciară că personal nu fusese amenințat de Chetrari, fapt ce confirmă

scopul de a-și exercita în mod arbitrar dreptul său presupus, luând telefonul în calitate

de recompensă a dreptului său lezat prin vinderea de către partea vătămată a unui

hard disc defect.” Totodată, în susținerea concluziilor privind lipsa laturii obiective și

subiective a infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, în

acțiunile inculpatului, instanța de apel a menționat: „Or, organul de urmărire penală a

indicat în actul de învinuire precum că, inculpatul a avut o înțelegere prealabilă cu o

persoană necunoscută, împreună cu care, observându-l pe Iovdi Oleg, l-au atacat de

comun acord, iar apoi, amenințându-l cu un pistol de model necunoscut i-au sustras

telefonul mobil. Însă, o astfel de incriminare nu rezultă din probele administrate și nu

a fost confirmată în ședința judiciară. Mai mult, Russu Marc și Iovdi Oleg,

7

recunoscuți în calitate de părți vătămate, nu au declarat despre aplicarea sau

amenințarea cu aplicarea violenței, pistolului în timpul pretinselor acțiuni de

sustragere, imputate lui Chetrari Igor.”

Deci, reieșind din concluziile expuse mai sus, de către instanța de apel în

motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a constatat că acestea sunt

contradictorii, adică pe de o parte, se rețin declarațiile părții vătămate Russu Marc,

care a comunicat că din spusele lui Iovdi Oleg, persoana care i-a luat telefonul i-a

arătat teaca de la pistol, iar pe de altă parte se statuează de către aceiași instanță, că

părțile vătămate nu au declarat despre aplicarea sau amenințarea cu aplicarea

violenței, pistolului în timpul pretinselor acțiuni de sustragere, imputate lui Chetrari

Igor. Astfel, instanța de recurs a apreciat concluziile instanței de apel, ca fiind

confuze și care nu se conciliază reciproc.

De asemenea, în argumentarea soluției instanța de apel a constatat, că „Chetrari

Igor la data de 25 mai 2014, aproximativ la orele 14:30, aflându-se la intersecția str.

Paris cu str. Alba Iulia, mun. Chișinău, având scopul de a exercita în mod arbitrar a

unui drept presupus, observându-l pe cet. Iovdi Oleg, i-a luat telefonul mobil de

model „XXX” în care se afla cartela SIM nr. XXX la prețul de 2000 lei, care aparține

cet. Russu Marc, în contul hard-discului cumpărat anterior de la Russu Marc, care

susținea că este nefuncțional, după care cu bunurile date a părăsit locul comiterii

faptei într-o direcție necunoscută.” Astfel, instanța de recurs a atestat că instanța de

apel a constatat că fapta inculpatului constituie contravenție, fără a efectua o analiză a

tuturor probelor, cu aprecierea fiecăreia în parte, cu expunerea asupra admisibilității

sau inadmisibilității acestora, ignorând totalmente probele administrate la caz.

Într-o hotărâre este necesar nu numai de a reda declarațiile participanților la

proces, dar și de a expune esența acestor depoziții și legătura lor cu conținutul altor

probe care în ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta

de ce unele probe sunt admise, iar altele respinse.

Astfel, din declarațiile părții vătămate Russu M. date în prima instanță, rezultă

că: „Iovdi O. i-a spus că Chetrari I. împreună cu un băiat au luat telefonul pentru

hard-disc și că Chetrari I. i-a arătat teaca pentru pistol.”, la fel în instanța de apel a

declarat că, „Iovdi i-a explicat că a fost speriat de o teacă și el a plecat din acel loc....

Iovdi când a venit la el era foarte speriat”. De asemenea, din declarațiile părții

vătămate Iovdi O., date în prima instanță reiese că „pînă la săvârșirea infracțiunii nu

îl cunoștea pe Chetrari I., s-a interesat despre telefon prietenul lui Chetrari I., ambii

au cercetat telefonul. Chetrari I. la șold avea un toc pe care l-a arătat, însă nu poate

comunica dacă avea armă sau nu. El i-a dat de înțeles cu cuvinte necenzurate să

plece. S-au întors au luat telefonul din mâna sa și au plecat. Nu cunoaște de ce

Chetrari I. i-a arătat tocul, însă se gândește că a făcut-o ca să-l sperie. Celălalt băiat

stătea alături de Chetrari și privea la tot.”, în instanța de apel a menționat că „în

momentul când s-au întâlnit pe str. XXX, inculpatul era însoțit de un prieten de al lui.

Chetrari s-a uitat la telefon, după a discutat despre prețul telefonului, l-a întrebat unde

este prietenul său, a luat telefonul și l-a numit cu cuvinte necenzurate. În afară de

amenințări nu a fost nimic, el avea teacă, a dat scurta într-o parte și i-a zis să plece...

Avea 17 ani, a fost amenințat, ei erau doi, nu putea să sară asupra lor”.

Conform procesului-verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru

săvârșirea infracțiunii din 25.05.2014, Russu M. solicită atragerea la răspundere

conform legislației în vigoare a persoanelor de gen masculin, care la data de 12

8

25.05.2014, aproximativ la orele 14: 30 minute, în timp ce se afla la intersecța str.

XX cu str. XXx mun. Chișinău, amenințându-l cu arma pe Iovdi O., l-au deposedat de

telefonul mobil de model „Xxxxx”, de culoare neagră, în care se afla cartela SIM cu

nr. XXX ce îi aparținea, la prețul de 2000 lei, fiindu-i cauzat un prejudiciu material

considerabil. Conform procesului verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea

pentru săvârșirea infracțiunii din 25.05.2014, Iovdi O. solicită atragerea la răspundere

conform legislației în vigoare a persoanelor de gen masculin, care la data de

25.05.2014, aproximativ la orele 14: 30 minute, în timp ce se afla la intersecța str.

Paris cu str. Alba Iulia mun. Chișinău, amenințându-l cu arma, i-a luat telefonul

mobil de model „XXX, de culoare neagră, în care se afla cartela SIM cu nr. XXX ce

aparținea prietenului său Russu Marc. Reieșind din cele expuse Colegiul lărgit,

constată că instanțele de fond nu s-au expus asupra acestor probe ele rămânând fără

analiză și aprecierea cuvenită, fapt ce nu poate fi acceptat de către instanța de recurs,

deoarece afectează situația faptică în speța dată. În opinia Colegiului penal lărgit,

instanța de apel nu a verificat toate aspectele învinuirii, iar probele nu au fost

minuțios analizate, astfel încât instanța de judecată să facă concluzii certe asupra

chestiunilor importante pentru cauză și anume: dacă inculpatul a atacat partea

vătămată prin acțiuni agresive, surprinzătoare pentru victimă și dacă a fost însoțită de

amenințarea cu aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei;

dacă amenințarea i-a inspirat părții vătămate temerea că va fi supusă, în mod real și

imediat violenței periculoase pentru viața sau sănătatea ei; prezența sau lipsa în

acțiunile inculpatului a tuturor agravantelor infracțiunii incriminate inculpatului prin

rechizitoriu și prevăzute la art. 188 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal; dacă inculpatul

s-a cunoscut cu partea vătămată pînă la incidentul dat. În speța dată, Colegiul penal

lărgit consideră că instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de

drept, nu a analizat în deplină măsură componența elementelor constitutive a faptei

social periculoase menționate mai sus, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de

instanța de apel și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au

avut drept consecință pronunțarea de către instanța de apel a unei concluzii pripite,

precum că: „acțiunile incupatului Chetrari Igor, nu constituie infracțiunea prevăzută

de art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, ci contravenția prevăzută de art. 335 Cod

penal”. Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit statuează, că decizia instanței

de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență și contradicții în partea motivării

soluției adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar erorile admise de către instanța de

apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de recurs nu

este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței,

substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesuale-penale

la pronunțarea hotărârii judecătorești

noiembrie 2019, a fost a dmis apelul procurorului, casează integral sentința primei

instanțe, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și

pronunță o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum

urmează:

9

Chetrari Igor se recunoaște vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

187 alin. (2), lit. lit. b), f) Cod penal și i se aplică pedeapsa cu închisoare pe termen

de 5 ani, fără amendă.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicată

inculpatului Chetrari Igor, se suspendă condiționat pe o perioadă de probațiune pe

termen de 3 ani, obligându-1 ca în termenul stabilit să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent și prin comportare exemplară și muncă cinstită

să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat.

7.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, potrivit rechizitoriului

lui Chetrari Igor se învinuiește în aceea că, la 25 mai 2014, aproximativ la orele

14:30, fiind în înțelegere prealabilă și de comun acord cu o persoană nestabilită până

la moment de organul de urmărire penală, prin participație simplă, aflându-se la

intersecția str. XXX cu str. XXX, mun. Chișinău, având scopul sustragerii deschise a

bunurilor altei persoane, cu atenție directă, din motive de cupiditate, dându-și seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, observându-1 pe cet. Iovdi Oleg, 1-a

amenințat cu un pistol de model necunoscut, după care i-a sustras un telefon mobil de

model „XXX" în care se afla cartela SIM nr. XXX la prețul de 2 000 lei, care aparține

cet. Russu Marc, după care cu bunurile date a părăsit locul comiterii infracțiunii într-o

direcție necunoscută, cauzând părții vătămate Iovdi Oleg daune morale și lui Russu

Marc daune în proporții considerabile în sumă totală de 2 000 lei.

Instanța de apel, judecând apelul, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță și cercetate și verificate în

instanța de apel, reținând indicațiile instanței de recurs din decizia Curții Supreme de

Justiție din 09 iulie 2019, a constatat în conformitate cu art. 385 alin. (1), pct. l)-4)

Cod procedură penală că, inculpatul Chetrari Igor, la data de 25 mai 2014,

aproximativ la orele 14:30, fiind în înțelegere prealabilă și de comun acord cu o

persoană nestabilită până la moment de organul de urmărire penală, prin

participație simplă, aflându-se la intersecția str. XXX cu str. XXX, mun. Chișinău,

având scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, cu intenție directă, din

motive de cupiditate, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

observându-1 pe cet. Iovdi Oleg, i-a sustras un telefon mobil de model „ XXX" în

care se afla cartela SIM nr. XXXla prețul de 2000 lei, care aparține cet. Russu Marc,

după care cu bunurile date a părăsit locul comiterii infracțiunii într-o direcție

necunoscută, cauzând părții vătămate Iovdi Oleg daune morale și lui Russu Marc

daune în proporții considerabile în sumă totală de 2 000 lei.

Inculpatul Chetrari Igor fiind audiat în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond

vina în comiterea faptei incriminate nu a recunoscut-o.

În cadrul cercetării judecătorești, au fost administrate, cercetate și verificate

următoarele materiale probatorii, după cum urmează: declarațiile părții vătămate

Russu Marc(f.d. 114, 170, vol.I); declarațiile părții vătămate Iovdi Oleg (f.d. 119-120,

171, vol. I); proces-verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru

săvârșirea infracțiunii din 25.05.2014 (f.d. 6); proces-verbal de sesizare despre

săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din 25.05.2014 (f.d. 7); proces-

verbal de ridicare din 30.09.2014 (f.d. 29); proces-verbal de examinare din

30.09.2014 (anexă: tabel fotografic) (f.d. 32-34); proces-verbal de recunoaștere a

persoanei din 30.09.2014 (anexă: tabel fotografic) (f.d. 45-46); proces-verbal de

10

recunoaștere a persoanei din 30.09.2014 (anexă: table fotografic), (f.d. 47-48);

proces-verbal de percheziție din 24.10.2014, (f.d. 51-52).

Potrivit rechizitoriului, acuzatorul de stat a încadrat acțiunile inculpatului

Chetrari Igor în baza art. 188 alin. (2), lit. lit. b), e), f) Cod penal -tâlhăria, adică

atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, săvârșit de două persoane, cu

aplicarea armei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Instanța de apel cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată

prin prisma admisibilității, pertinenței și concludentei, utilității și veridicității

raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, stabilește

ca acțiunile inculpatului Chetrari Igor încadrate de către organul de urmărire penală

în baza art. 188 alin. (2), lit. lit. b), e),f) Cod penal urmează a fi recalificate în

baza art. 187 alin. (2), lit. lit. b), f) Cod penal — jaful, adică sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane, săvârșită de două persoane, cu cauzarea daunelor în

proporții considerabile.

Instanța de apel a notat că, obiectul juridic principal al infracțiunii de tâlhărie îl

constituie relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile, iar obiectul

juridic secundar îl formează relațiile sociale cu privire la sănătatea persoanei sau

libertatea psihică a persoanei.

Latura obiectivă a infracțiunii constă în fapta prejudiciabilă alcătuită din

următoarele două acțiuni: 1) acțiunea principală, care se exprimă în sustragere în

formă consumată sau sub formă de tentativă; 2) acțiunea adiacentă, care constă în

atacul săvârșit asupra unei persoane, care este însoțit în mod alternativ de: a) violența

periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate; b) amenințarea cu

aplicarea unei asemenea violențe.

Prin atac se înțelege acțiunea agresivă a făptuitorului, surprinzătoare pentru

victimă, care este însoțită de violența periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei

agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe.

Prin violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate

trebuie de înțeles violența soldată cu vătămarea ușoară ori medie a integrității

corporale sau a sănătății, ori care, deși nu a cauzat asemenea urmări, comportă la

momentul aplicării sale, datorită metodei de operare, un pericol real pentru viața sau

sănătatea victimei

Prin amenințarea cu aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea

persoanei agresate se înțelege săvârșirea asupra victimei a unui act de natură să-i

inspire temerea că va fi supusă, în mod real și imediat, violenței periculoase pentru

viața sau sănătatea ei, act care o pune în situația de a nu mai avea resurse psihice

necesare pentru a rezista constrângerii.

Este important ca amenințarea, expusă într-o formă evident clară victimei, să

fie percepută de aceasta ca fiind reală și imediată. În virtutea acestui fapt,

amenințarea trebuie să creeze convingerea că, în caz dacă făptuitorul, în timpul

săvârșirii infracțiunii, va întâmpina împotrivire din partea victimei, amenințarea va fi

realizată de îndată.

Infracțiunea de tâlhărie este o infracțiune formală și se consideră consumată din

momentul săvârșirii atacului asupra victimei, dacă acesta este însoțit de aplicarea

violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea

cu aplicarea unei asemenea violențe.

11

Latura subiectivă a infracțiunii se caracterizează prin vinovăție sub formă de

intenție directă. La calificare, este obligatorie stabilirea scopului special de

sustragere, cel prin care se exprimă scopul de cupiditate.

Instanța de apel a reținut că, sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,

prevăzută de art. 187 Cod penal (jaful) se consideră fapta ce se derulează în prezența

proprietarului sau altui posesor, ori în prezența unor persoane străine, făptuitorul fiind

conștient că persoanele prezente înțeleg caracterul ilegal al acțiunilor lui, indiferent

de faptul că, ele au întreprins ori nu careva măsuri de curmare a acestor acțiuni (pct. 4

din Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 23 din 28.06.2004 „cu privire la

practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor).

Latura obiectivă a infracțiunii de jaf se exprimă prin fapta prejudiciabilă care

constă în acțiunea de luare ilegală și gratuită, urmările prejudiciabile sub formă de

prejudiciu patrimonial efectiv, legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și

urmăririle prejudiciabile, modul deschis.

Infracțiunea de jaf este o infracțiune materială. Ea se consideră consumată din

momentul în care făptuitorul obține posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de

bunurile altuia la propria dorință.

Latura subiectivă a infracțiunii de jaf se manifestă, în primul rând, prin

vinovăție sub formă de intenție directă. La calificare este obligatorie stabilirea

scopului special - a scopului de cupiditate.

Instanța de apel a reținut că, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 188 Cod

penal, scopul de sustragere apare la făptuitor în prealabil, el întreprinde acțiunile cu

caracter agresiv tocmai în vederea atingerii acestui scop. De aceea, fapta nu va putea

fi calificată în conformitate cu art. 188 alin. (1) Cod penal, dacă scopul de sustragere

a apărut la făptuitor deja după aplicarea violenței sau după amenințarea cu aplicarea

ei. În această ipoteză, cele comise trebuie calificate prin concurs: una dintre

infracțiunile prevăzute la art. 186 sau 187 Cod penal, pe de o parte, și infracțiunea

prevăzută la art. 152 sau 155 Cod penal sau fapta specificată la art. 78 Cod

contravențional, pe de altă parte.

Instanța de apel a reținut din declarațiile părții vătămate Iovdi Oleg faptul că

prietenul lui Chetrari s-a interesat de telefon, după care ambii au cercetat telefonul. L-

a întrebat unde îi este clientul. El i-a răspuns de ce îi trebuie, ce are el cu treaba asta.

Nu își amintește ce i-a răspuns. Chetrari Igor la șold avea un toc pe care l-a arătat,

însă nu poate comunica dacă avea armă sau nu. El i-a dat de înțeles cu cuvinte

necenzurate să plece. S-au întors, au luat telefonul din mâna sa și au plecat. Ulterior,

l-a telefonat prietenul său și i-a comunicat că i-au luat telefonul și i-a spus să se ducă

unde era el ca să discute despre cele întâmplate.

La fel, din declarațiile părții vătămate Iovdi Oleg date în instanța de apel

rezultă că inculpatul Chetrari Igor s-a uitat la telefon și l-a întrebat unde este prietenul

lui și i-a zis să-i transmită prietenului său ceva, dar nu își amintește ce anume. A fost

amenințat de către Chetrari Igor, acesta s-a apropiat de el, a cerut telefonul și a

întrebat unde este prietenul lui, după care a ridicat maioul și l-a amenințat, a văzut că

avea la șold tocul pentru armă și inculpatul a observat că dânsul a văzut ceea ce i-a

arătat.

Astfel, instanța de apel analizând declarațiile părții vătămate Iovdi Oleg asupra

căruia nemijlocit au fost îndreptate acțiunile infracționale ale inculpatului Chetrari

Igor, atestă că în acțiunile inculpatului este prezentă cerința cu caracter patrimonial,

12

care la rândul său a fost însoțită de acțiunea adiacentă materializată prin amenințarea

lui Iovdi Oleg cu răfuiala fizică.

Tot în acest context, instanța de apel a reținut că, latura obiectivă a infracțiunii

de tâlhărie se materializează în fapta prejudiciabilă alcătuită din următoarele două

acțiuni: 1) acțiunea principală, care se exprimă în sustragere în formă consumată sau

sub formă de tentativă; 2) acțiunea adiacentă, care constă în atacul săvârșit asupra

unei persoane, care este însoțit în mod alternativ de: a) violența periculoasă pentru

viața sau sănătatea persoanei agresate; b) amenințarea cu aplicarea unei asemenea

violențe.

Prin atac se înțelege acțiunea agresivă a făptuitorului, surprinzătoare pentru

victimă, care este însoțită de violența periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei

agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe.

Instanța de apel apreciind declarațiile părții vătămate Iovdi Oleg în coraport cu

celelalte probe administrate la dosar nu a constatat că acțiunile inculpatului au fost

însoțite de atacul asupra părții vătămate, or, din declarațiile părții vătămate Iovdi

Oleg rezultă că inculpatul a ridicat maioul și l-a amenințat, a văzut că avea la șold

tocul pentru armă și inculpatul a observat că dânsul a văzut ceea ce i-a arătat.

La fel, instanța de apel a indicat faptul că în cazul infracțiunii prevăzute de art.

188 Cod penal, scopul de sustragere apare la făptuitor în prealabil, el întreprinde

acțiunile cu caracter agresiv tocmai în vederea atingerii acestui scop, or, fapta nu va

putea fi calificată în conformitate cu art. 188 alin. (1) Cod penal, dacă scopul de

sustragere a apărut la făptuitor deja după aplicarea violenței sau după amenințarea cu

aplicarea ei.

Or, din declarațiile părții vătămate Iovdi Oleg, instanța de apel a desprins că în

acțiunile inculpatului Chetrari Igor este prezentă cerința patrimonială de a-i fi predat

bunul - telefonul mobil, acțiunea care la rândul său a fost însoțită de acțiunea

adiacentă de amenințare cu răfuiala fizică.

Mai mult, instanța de apel apreciind declarațiile părții vătămate Iovdi Oleg a

menționat că, inculpatul a amenințat partea vătămată anume pentru ca ultimul să

plece fără a mai solicita telefonul, ceea ce rezultă din declarațiile părții vătămate, care

a indicat că inculpatul prin cuvinte necenzurate i-a dat de înțeles să plece, totodată, în

instanța de apel, partea vătămată a indicat că a plecat fără a cere telefonul, deoarece s-

a speriat.

Tot din declarațiile părții vătămate Iovdi Oleg, date în instanța de fond și în

instanța de apel, s-a constatat că declarațiile părții vătămate sunt incerte referitor la

existența armei la inculpat, or, acesta fie a declarat că „Chetrari Igor avea la șold un

toc pe care i l-a arătat, însă nu poate comunica dacă avea armă sau nu", iar în instanța

de apel a indicat că „inculpatul l-a amenințat cu arma".

Cu referire la declarațiile părții vătămate Russu Marc, instanța de apel a

menționat că prin aceste declarații se atestă că inculpatul Chetrari Igor a sustras

telefonul mobil de la partea vătămată, însă, ceea ce privește existența armei la

inculpat sau amenințarea părții vătămate cu o armă, instanța de apel nu le-a reținut ca

fiind pertinente, deoarece aceste aspecte i-au fost cunoscute ca urmare a relatării

acestora de către partea vătămat Iovdi Oleg, declarațiile căruia au fost apreciate de

către instanța de apel.

13

Tot în acest context, instanța de apel a reținut că prin procesul-verbal de

percheziție din 24.10.2014, potrivit căruia de la inculpatul Chetrari Igor, domiciliat în

raionul Strășeni, s. Rîșcani nu au fost ridicate careva obiecte.

Astfel, instanța de apel a stabilit din declarațiile părții vătămate Iovdi Oleg

apreciate în coroborare cu declarațiile părții vătămate Russu Marc că, inculpatul

Chetrari Igor, de comun acord cu o altă persoană nestabilită la moment de organul de

urmărire penală, în prezența părții vătămate Iovdi Oleg a sustras în mod deschis un

telefon mobil de model „XXX" în care se afla cartela SIM nr. XXX la prețul de 2 000

lei, care aparține cet. Russu Marc, după care cu bunurile date a părăsit locul comiterii

infracțiunii într-o direcție necunoscută.

Instanța de apel apreciind probele administrate la cauza penală a constatat

în acțiunile inculpatului Chetrari Igor elementele constitutive ale infracțiunii de jaf,

evidențiindu-se cu certitudine elementele obiectului juridic special ce atentează la

relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor, și anume a obiectului juridic

material.

Totodată, instanța de apel a reținut prezența laturii obiective ce constituie

luarea ilegală și gratuită în mod deschis a bunului părții vătămate, ce a cauzat daune

în proporții considerabile părții vătămate.

Instanța de apel a reținut că, inculpatul Chetrari Igor a acționat cu intenție

directă, fiind stabilit scopul de cupiditate.

Cu referire la agravantele prevăzută de lit. b), f) alin. (2) art. 187

Cod penal, instanța de apel a constatat că infracțiunea de jaf a fost comisă de

către „de două sau mai multe persoane", prin participație simplă de către inculpatul

Chetrari Igor, împreună și prin înțelegere prealabilă cu o persoană la moment

nestabilită de organul de urmărire penală, fapt după ce rezultă din declarațiile părții

vătămate Iovdi Oleg, care a indicat că prietenul lui Chetrari Igor s-a interesat de

telefon, după care ambii au cercetat telefonul. L-a întrebat unde îi este clientul. El i-

a răspuns de ce îi trebuie, ce are el cu treaba asta. Nu își amintește ce i-a răspuns.

Chetrari Igor la șold avea un toc pe care l-a arătat, însă nu poate comunica dacă avea

armă sau nu. El i-a dat de înțeles cu cuvinte necenzurate să plece. S-au întors, au luat

telefonul din mâna sa și au plecat. Ulterior, l-a telefonat prietenul său și i-a comunicat

că i-au luat telefonul și i-a spus să se ducă unde era el ca să discute despre cele

întâmplate

În ceea ce privește agravanta reglementată la lit. f) alin. (2) art. 187 Cod penal,

„cu cauzarea de daune în proporții considerabile" instanța de apel a notat că în

rezultatul infracțiunii părții vătămate Russu Marc i s-a cauzat un prejudiciu în mărime

de 2 000 lei și reiesind din declarațiile acestuia care a indicat că suma prejudiciului

cauzat este considerabil pentru el, instanța de apel apreciază că și-a găsit confirmare

agravanta prevăzută la lit. f) alin. (2) art. 187 Cod penal.

Referitor la poziția inculpatului Chetrari Igor de nerecunoaștere a faptei

infracționale imputate, instanța de apel a apreciat că simpla negare a inculpatului în

sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce

probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna probele prezente la

materialele prezentei cauze.

Or, declarațiile inculpatului Chetrari Igor precum că, dânsul de fapt a procurat

telefonul mobil și a achitat suma de 800 lei pentru telefon, nu pot fi reținute ca fiind

14

pertinente și concludente, deoarece declarațiile acestuia vin în contradicție cu

declarațiile părților vătămate Iovdi Oleg și Russu Marc.

Mai mult, instanța de apel a reținut că intenția părții vătămate Russu Marc a

fost de a vinde telefonul mobil, iar în situația în care acesta și-ar fi primit banii pentru

telefonul vândut, ar fi absurdă depunerea unei plângeri penale pe numele inculpatului.

Instanța de apel a notat că prin justificarea elementelor de fapt expuse, au fost

probate toate aspectele importante pentru stabilirea faptei și încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului, iar mijloacele de probă cercetate au un conținut probant

suficient la caz, pe măsură să înlăture toate dubiile privind vinovăția inculpatului.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpatul Chetrari Igor nu echivalează cu

achitarea ultimului de vreme ce există probe pertinente și concludente care, în

ansamblul lor, din punct de vedere al coroborării, dovedesc vinovăția lui în săvârșirea

infracțiunii incriminate.

În concluzie, instanța de apel a constatat cu certitudine în baza

materialelor dosarului penal că inculpatul Chetrari Igor a comis infracțiunea

prevăzută de art. 187 alin. (2), lit. lit. b), f) Cod penal.

Instanța de apel a reținut cu titlu de principiu general recunoscut că sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe examinate de instanța de

judecată și nu poate fi bazată pe presupuneri.

În temeiul art. 389 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, (1) Sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,

vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de

probe cercetate de instanța de judecată. (2) Sentința de condamnare nu poate fi bazată

pe presupuneri sau, în mod exclusiv ori în principal, pe declarațiile martorilor depuse

în timpul urmăririi penale și citite în instanța de judecată în absența lor.

La individualizarea pedepsei în privința inculpatului Chetrari Igor pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, instanța de

apel a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal.

Instanța de apel a reținut că inculpatul Chetrari Igor nu a recunoscut vina

în comiterea infracțiunii incriminate, anterior nu a fost judecat.

În conformitate cu art. 16 alin. (4) Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 187

alin. (2), lit. lit. b), f) Cod penal se califică ca infracțiune „gravă".

În conformitate cu art. art. 76, 77 Cod penal în privința inculpatului Chetrari

Igor careva circumstanțe atenuante sau agravante nu au fost reținute.

Așadar, instanța de apel ținând cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală, astfel reținând faptul că

inculpatul Chetrari Igor nu a recunoscut vina în comiterea faptei infracționale

incriminate acestuia că, dânsul a comis o infracțiune gravă, careva circumstanțe

atenuante sau agravante nu au fost stabilite, a aplicat inculpatului Chetrari Igor

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. lit. b), f) Cod

penal pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, fără

amendă.

În temeiul art. 90 alin. (1), (6) Cod penal, instanța de apel ținând cont de faptul

că inculpatul Chetrari Igor anterior nu a fost atras la răspundere penală și este

căsătorit consideră că izolarea inculpatului de societate nu este o măsură echitabilă și

15

necesară într-o societate democratică, iar izolarea inculpatului de societate în aceste

împrejurări nu ar fi concordanță cu scopul legii penale de restabilirea echității sociale,

corectarea și resocializarea inculpatului.

Așadar, instanța de apel a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe o perioadă de probațiune de 3 ani, cu obligarea inculpatului Chetrari Igor

ca în termenul stabilit să nu-si schimbe domiciliul fără consimțământul organului

competent și prin comportare exemplară și muncă cinstită să îndreptățească

încrederea ce i s-a acordat.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, declară recurs

oredinar prin care solicită casarea acesteia cu remiterea cauzei penale la rejudecare în

instanța de apel, într-un alt complet de judecată. Recurentul invocă dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor pe cate instanța de apel a pus la bază pentru a

recalifica acțiunile inculpatului de la art. 188 la art. 187 Cod penal. De asemenea,

instanța de apel a ignorat circumstanțele de fapt și de drept, precum că inculpatul

Chetrari Igor a săvârșit infracțiunea incriminată și corect organul de urmărire penală a

încadrat acțiunile acestuia în baza art. 188 alin. (2) lit.b), e), f) Cod penal.

8.1. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Valeriu Verejan în

numele inculpatului făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod

de procedură penală, declară recurs oredinar prin care solicită casarea acesteia cu

pronunțarea unei hotărâri prin care Chetrari Igor XXX să fie achitat. Recurentul

invocă că, probele acumulate în cadrul urmăririi penale și administrate în ședința

judiciară declarațiile lui Russu Marc, Iovdi O. nu demonstrează comiterea de către

Chetrari Igor, asupra lui Russu Marc și Iovdi Oleg, a unui atac împreună cu altă sau

alte persoane, după cum este indicat în actul de învinuire. Nici Russu Marc, nici Iovdi

Oleg, recunoscuți în calitate de părți vătămate, nu au declarat despre aplicarea sau

amenințarea cu aplicarea violenței, pistolului în timpul pretinselor acțiuni de

sustragere, imputate lui Chetrari Igor. Instanța de judecată nu a constatat nici prezența

scopului în acțiunile imputate - sustragerea bunurilor altei persoane. Astfel, lipsește

latura subiectivă -intenția directe a lui Chetrari Igor de a-1 ataca pe Iovdi Oleg pentru

sustragerea bunurilor. Afirmațiile lui Chetrari Igor precum că, a achitat lui Iovdi Oleg

800 de lei pentru telefonul, care aparținea lui Russu Marc nu sunt combătute.

Urmărire penală în cauza dată a fost efectuată superficial și tendențios, nu au fost

acumulate careva probe directe și pertinente ce ar demonstra cu certitudine vinovăția

lui Chetrari Igor în comiterea infracțiunii ori a unei alte fapte nelegitime. La fel,

concluziile instanței de apel ca fiind eronate și încadrarea juridică efectuată de

instanță, fiind în contradicție cu circumstanțele cazului și faptelor stabilite de către

organul de urmărire penală.

Colegiul penal lărgit concluzionează că, acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile

din următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Referitor la recursul declarant de procurer:

La caz, reieșind din argumentele invocate de către procuror, Colegiul penal

lărgit reține că, în drept, acesta face referire la temeiurile stipulate de art. 427 alin. (1)

16

pct. 6), 12) Cod de procedură penală, pledând că instanțele nu au apreciat probele la

justa valoare și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

lărgit conchide că, acestea nu coroborează cu materialele cauzei și sunt invocate

neîntemeiat de titular, reieșind din raționamentele ce urmează.

În primul rând, instanța de recurs ține să remarce că, la această etapă a

procedurilor nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele ierarhic inferioare, or aceasta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Deci, Colegiul penal lărgit nu va examina criticile referitoare la presupusa

greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice,

ci va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de fond și cea de

apel, corectitudinea soluției adoptate în privința lui Chetrari Igor, ori, critica adusă de

recurent referitor la procedura de apreciere a probelor, ține de starea de fapt, care a

fost efectuată de instanța inferioară și careva îndoieli privind corectitudinea aprecierii

lor nu sunt, instanța de apel, pe deplin le-a examinat, apreciind toate probele din

dosar în ansamblu și, conform art. 414 alin. (2), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală s-a pronunțat detaliat asupra motivelor respingerii apelului declarat.

Mai mult, recurentul dă apreciere probelor conform propriei opinii și le

interpretează din punctul său de vedere, pe cînd instanța a verificat probele după

veridicitatea acestora, adică corespunderea datei de fapt examinată cu realitatea pe

care o probează această dată, și în partea descriptivă a deciziei și-a motivat soluția,

prin care se demonstrează vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii imputate.

Astfel că, instanța de apel apreciind probele administrate la cauza penală a constat

în acțiunile inculpatului Chetrari Igor elementele constitutive ale infracțiunii de jaf,

evidențiindu-se cu certitudine elementele obiectului juridic special ce atentează la

relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor, și anume a obiectului juridic

material, sunt corect apreciate, aceste probe fiind concludente și pertinente.

Astfel, probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, concluziile

privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate rezultă din

circumstanțele de fapt stabilite în cauză, iar motivele aduse de recurent, precum că

instanța nu a dat o apreciere cuvenită probelor din dosar, țin de starea de fapt a cauzei

și nu sunt prevăzute ca temei pentru recurs în art.427 Cod de procedură penală.

De asemenea, Colegiul penal lărgit susține că, decizia instanței de apel cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de

apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare

corespunzătoare rigorilor și exigențelor cuprinse în art. 6 CEDO.

În recursul declarat în prezenta cauză, recurentul invocă ca temei de casare a

hotărârii instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură

penală și anume că, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

La analiza prezentului temeiului de casare, instanța de recurs notează că, e

necesar de a ține cont de fapta săvârșită și cum aceasta a fost stabilită de către

instanțele de fond, și dacă această faptă a fost încadrată în norma penală corect, iar

dacă injust fapta s-a încadrat într-o altă normă penală, rezultă că acesteia i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

În viziunea Colegiului penal lărgit, în prezenta speță temeiul invocat de către

recurent nu este incident ca motiv de casare a hotărârilor judecătorești atacate,

17

deoarece fapta imputată inculpatului este prevăzută de legea penală ca infracțiune și

anume conform art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal - jaful, adică sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită de două persoane, cu cauzarea

daunelor în proporții considerabile.

Așadar, având în vedere argumentele recursului și pretinsa eroare de drept

invocată de recurent, Colegiul penal lărgit, verificând materialele dosarului constată

că, la judecarea apelului, această instanță a examinat cauza sub toate aspectele,

complet și obiectiv, adoptând o soluție corectă de menținere a sentinței prin care

acțiunile inculpatului au fost calificate, în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal,

care este argumentată și corespunzătoare cumulului de probe administrat. Probele

prezentate, au fost nemijlocit verificate suplimentar în ședințele de judecată în

condițiile art.100 alin. (4) Cod de procedură penală și just apreciate prin prisma art.

101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenței, veridicității și coroborării reciproce, în baza cărora s-a stabilit cu

certitudine că inculpatul Chetrari Igor, a săvârșit infracțiunea imputată.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiuni

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Dat fiind faptul că, în speță autorul recursului își exprimă dezacordul cu

încadrarea acțiunilor inculpatului în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal,

considerând că acțiunile acestuia conțin elementele infracțiunii prevăzute de art. 188

alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal , Colegiul va purcede la analiza acestor elemente în

prezenta speță, în coraport cu circumstanțele constatate și probele administrate.

Astfel se atestă că, din probele administrate, instanța de apel a reținut că,

inculpatul Chetrari Igor, la data de 25 mai 2014, aproximativ la orele 14:30, fiind în

înțelegere prealabilă și de comun acord cu o persoană nestabilită până la moment de

organul de urmărire penală, prin participație simplă, aflându-se la intersecția str.

Paris cu str. Alba-Iulia, mun. Chișinău, având scopul sustragerii deschise a

bunurilor altei persoane, cu intenție directă, din motive de cupiditate, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, observându-1 pe cet. Iovdi Oleg,

i-a sustras un telefon mobil de model „ XXX" în care se afla cartela SIM nr. XXX la

prețul de 2000 lei, care aparține cet. Russu Marc, după care cu bunurile date a

părăsit locul comiterii infracțiunii într-o direcție necunoscută, cauzând părții

vătămate Iovdi Oleg daune morale și lui Russu Marc daune în proporții

considerabile în sumă totală de 2 000 lei.

Colegiul penal lărgit susține poziția instanței de apel care a indicat că, în cazul

infracțiunii prevăzute de art. 188 Cod penal, scopul de sustragere apare la făptuitor

în prealabil, el întreprinde acțiunile cu caracter agresiv tocmai în vederea atingerii

acestui scop, or, fapta nu va putea fi calificată în conformitate cu art. 188 alin. (1)

Cod penal, dacă scopul de sustragere a apărut la făptuitor deja după aplicarea

violenței sau după amenințarea cu aplicarea ei.

Or, din declarațiile părții vătămate Iovdi Oleg, instanța de apel a desprins că

în acțiunile inculpatului Chetrari Igor este prezentă cerința patrimonială de a-i fi

predat bunul - telefonul mobil, acțiunea care la rândul său a fost însoțită de acțiunea

adiacentă de amenințare cu răfuiala fizică.

18

Instanța de apel apreciind probele administrate la cauza penală a constatat

în acțiunile inculpatului Chetrari Igor elementele constitutive ale infracțiunii de jaf,

evidențiindu-se cu certitudine elementele obiectului juridic special ce atentează la

relațiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor, și anume a obiectului juridic

material.

Totodată, instanța de apel a reținut prezența laturii obiective ce constituie

luarea ilegală și gratuită în mod deschis a bunului părții vătămate, ce a cauzat daune

în proporții considerabile părții vătămate.

Instanța de apel a reținut că, inculpatul Chetrari Igor a acționat cu intenție

directă, fiind stabilit scopul de cupiditate.

De asemenea, instanța de recurs menționează că, infracțiunea specificată la art.

187 Cod penal, este o infracțiune materială, ea se consideră consumată din momentul

în care făptuitorul obține posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de bunurile

altuia la propria dorință.

Reieșind din lucrările dosarului, Colegiul penal consideră că, soluția adoptată de

către instanța de apel în partea calificării de drept a acțiunilor inculpatului în baza art.

187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, este corectă și întemeiată și rezultă din ansamblul de

probe expus și analizat în hotărârea contestată.

De asemenea, în speță este prezentă și latura subiectivă a infracțiunii de jaf care

se manifestă, în primul rând, prin vinovăție sub formă de intenție directă. La

calificare este obligatorie stabilirea scopului special - a scopului de cupiditate.

Prin urmare, conținutul probelor enunțate care au fost amplu analizate și obiectiv

apreciate de instanțele de fond, confirmă cu certitudine că acțiunile inculpatului

întrunesc elementele infracțiunii imputate, adică atât latura obiectivă, cât și cea

subiectivă a acestei infracțiuni, acestea fiind corect calificate în baza art. 187 alin. (2)

lit. b), f) Cod penal.

Totodată, Colegiul penal menționează că, potrivit art. 325 Cod de procedură

penală, judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în privința persoanei

puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, iar

modificarea învinuirii în instanța de judecată se admite dacă prin aceasta nu se

agravează situația inculpatului și nu se lezează dreptul lui la apărare. Modificarea

învinuirii în sensul agravării situației inculpatului se admite numai în cazurile și în

condițiile prevăzute de art. 326 Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de recurs consideră că, invocarea temeiului prevăzut de art.427

alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, nu este întemeiată, iar argumentele puse la

baza acestuia sunt pur declarative și contravin materialelor cauzei.

În aceiași ordine de idei, Colegiul penal constată că, în mare parte, recursul

repetă textul apelului, argumentele invocate în recurs fiind anterior invocat și în apel,

iar instanța de apel examinându-le în ansamblu și dându-le o apreciere

corespunzătoare, conform art. 414, 417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat

argumentat și detaliat asupra lor, indicând temeiurile de fapt și de drept, precum și

motivele adoptării soluției, pe care Colegiul penal și-o asumă în totalitate.

Reținând cele relatate, Colegiul penal constată că și pedeapsa stabilită

inculpatului a fost aplicată cu respectarea prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, în

limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, ținându-se

seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social

al infracțiunii comise, persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care

19

agravează ori atenuează răspunderea, inclusiv și de circumstanțele invocate de

recurent.

Cu referire la recursul avocatului Valeriu Verejan în numele inculpatului:

Colegiul penal remarcă că din textul recursului declarat de către avocatul

Valeriu Verejan în numele inculpatului, reiese că apărătorul face referire la temeiurile

de declarare a recursului prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală, și anume: o hotărâre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, hotărârii fiind

expusă neclar; nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Însă, în raport cu textul hotărârii contestate, se relevă că instanța de apel și-a

motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la

caz, la casarea sentinței de achitare a inculpatului de comiterea infracțiunii pe art. 188

alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, cu reîncadrarea în art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod

penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de 5 ani închisoare cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

pe baza probelor examinate de prima instanță, celor recercetate în cadrul ședinței

instanței de apel, ajungând la concluzia că sentința atacată este una legală și corectă.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textul hotărârii

judecătorești atacate (vezi punctul 4.1. din prezenta decizie).

Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe nu s-au

stabilit de către instanța de recurs.

Cu referire la cele invocate de către recurent privitor la chestiunea de apreciere

eronată a probelor, menționând-se că instanța de apel nu și-a motivat corespunzător

decizia adoptată, dând o apreciere unilaterală probelor cercetate și acordând prioritate

doar unor probe, în consecință, ajungând pripit la concluzia de condamnare a lui

Chetrari Igor în baza art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, instanța de recurs reține

următoarele.

Verificând materialele dosarului, în raport cu criticele invocate, Colegiul penal

conchide asupra faptului că, acestea sunt inadmisibile și reiterează că, procedura de

apreciere a probelor, ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de

competența instanței de fond.

Cu referire la alegațiile apărării precum că, instanța de apel la judecarea apelului

declarat nu și-a motivat soluția corespunzător, Colegiul penal menționează că

motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor

dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de

amănunt, atâta timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere

probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii

penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în respectiva cauză.

Cu referire la motivul invocat de recurenți prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8)

Cod de procedură penală, Colegiul penal remarcă că sub acest aspect se înțeleg acele

cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

20

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre

acestea).

Deși se invocă faptul că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, instanța de apel întemeiat a

conchis că în cursul judecării cauzei în apel și în fond au fost prezentate probe care

înlătură orice dubiu judiciar și dovedesc cu certitudine vinovăția lui Chetrari Igor în

cele imputate. Versiunea recurentului este combătută prin probe pertinente,

concludente, utile și veridice, iar pe parcursul examinării cauzei în instanța de apel a

fost stabilit cu certitudine că acțiunile lui Chetrari Igor întrunesc elementele

constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), f)

Cod penal.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Dat fiind faptul că, autorul recursului își exprimă dezacordul cu prezența în

acțiunile inculpatului a elementului infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b),

f) Cod penal, Colegiul penal lărgit menționeayă că, din conținutul deciziei rezultă că

această concluzie s-a tras având în vedere de constatarea elementelor infracțiunii,

precum și declarațiile părții vătămate Russu Marc(f.d. 114, 170, vol.I); declarațiile

părții vătămate Iovdi Oleg (f.d. 119-120, 171, vol. I); proces-verbal de sesizare despre

săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din 25.05.2014 (f.d. 6); proces-

verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din

25.05.2014 (f.d. 7); proces-verbal de ridicare din 30.09.2014 (f.d. 29); proces-verbal

de examinare din 30.09.2014 (anexă: tabel fotografic) (f.d. 32-34); proces-verbal de

recunoaștere a persoanei din 30.09.2014 (anexă: tabel fotografic) (f.d. 45-46); proces-

verbal de recunoaștere a persoanei din 30.09.2014 (anexă: table fotografic), (f.d. 47-

48); proces-verbal de percheziție din 24.10.2014, (f.d. 51-52).

Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că, nu se

constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului, în săvârșirea

infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia sunt incidente elementelor infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b), f) Cod penal Cod penal, respectiv temeiul pentru

recurs invocat și stipulat la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a

găsit confirmarea.

Instanța de recurs relevă că, argumentele recurentului invocate în recurs,

referitor la nevinovăția inculpatului și la declarațiile părților vătămate, au fost obiect

de dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-au formulat și s-au punctat

minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care

Colegiul penal le însușește.

De asemenea, Colegiul penal reamintește rolul pasiv în procesul de judecată a

instanței de judecată, sub aspectul rolului diriguitor al instanței judecătorești în

proces, adică rol diriguitor în organizarea și desfășurarea procesului, ale cărui limite

și al cărui conținut sunt stabilite de legislația națională. Instanța judecătorească

explică participanților la proces drepturile și obligațiile lor procesuale, preîntâmpină

asupra urmărilor pe care le poate implica exercitarea sau neexercitarea actului

procesual, le acordă sprijin în exercitarea drepturilor, ordonă, la solicitarea părților și

altor participanți la proces, prezentarea de probe care să contribuie la adoptarea unei

21

hotărâri legale și întemeiate, conduce dezbaterile judiciare, pune în discuția părților și

altor participanți la proces orice împrejurare de fapt sau de drept.

Totodată, Colegiul penal reține că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Așadar, în contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că concluziile la care

a ajuns instanța ierarhic inferioară privind vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate, conform indicii prevăzuți la dispozițiile art. 187 alin. (2) lit. b),

f) Cod penal Cod penal, sunt corecte și corespund materialului probator.

Având în vedere acest aspect, instanța de recurs își însușește în întregime

alegațiile instanței de apel, redate succint la pct. 4.1. al prezentei decizii și consideră

că o expunere repetată asupra lor este inutilă, fapt ce este în deplină concordanță cu

jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit apreciază ca fiind corectă concluzia instanței

de apel, deoarece corespunde circumstanțelor de fapt ale cauzei, temeiurile invocate

de recurenți și anume art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, nu

persistă în cauză, iar hotărârea atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune

soluția de a respinge ca inadmisibile recursurile.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Respinge, ca inadmisibil, recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Valentina Bradu, de către avocatul Valeriu

Verejan în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 13 noiembrie 2019, în cauza penală, în privința lui Chetrari Igor

XXX, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă. Pronunțarea integrală la 06 august 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Victor Burduh

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

22