1ra-1038/2019 — art. 188 alin. 2 lit. b, e, f CP

1ra-1038/2019 — art. 188 alin. 2 lit. b, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1038/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 iulie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Catan Liliana

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta și de către

inculpat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 13 februarie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Chetrari Igor Xxxxx, născut la xxxxx, originar din

mun. Xxxxx, domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Chetrari Igor Xxxxx a fost achitat de sub învinuirea adusă în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal, deoarece fapta inculpatului

nu întrunește elementele infracțiunii.

Chetrari Igor este învinuit de faptul că, la data de 25 mai 2014, aproximativ la orele

14:30, fiind în înțelegere prealabilă și de comun acord cu o persoană nestabilită

până la moment de organul de urmărire penală, prin participație simplă, aflându-se

la intersecția str. Paris cu str. Alba Iulia, mun. Chișinău, având scopul sustragerii

deschise a bunurilor altei persoane, cu intenție directă, din motive de cupiditate,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, observându-l pe

Xxxxx, l-a amenințat cu un pistol de model necunoscut, după care i-a sustras un

telefon mobil de model „Xxxxx”, în care se afla cartela SIM nr. xxxxx la prețul de

2000 lei, care aparține lui Russu Marc, după care cu bunurile date a părăsit locul

comiterii infracțiunii într-o direcție necunoscută, cauzând părții vătămate Xxxxx

daune morale și lui Russu Marc daune în proporții considerabile în sumă totală de

2000 lei.

solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit de prima instanță prin care Chetrari Igor

să fie recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit.

1

b), e), și f) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 8 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a indicat că, sentința nominalizată o consideră ilegală,

neîntemeiată și urmează a fi casată deoarece inculpatul a comis infracțiunea

imputată, fapt confirmat prin declarațiile părților vătămate Russu Marc și Xxxxx.

Reiterează că, instanța de judecată a pronunțat o sentință neîntemeiată

indicând că, în acțiunile lui Chetrari Igor lipsesc semnele componenței de

infracțiune prevăzute la art. 188 alin. (2) lit. b), e), și f) Cod penal, motivând că

concluziile de învinuire înaintate lui Chetrari Igor au fost bazate doar pe

declarațiile nesigure, neconcrete, bazate pe presupuneri (în ceea ce privește

existența armei) ale lui Xxxxx și Russu Marc.

Cu toate că părțile vătămate Rusu Marc și Xxxxx de două ori fiind audiate în

instanța de judecată au declarat insistent că nu pot comunica cu certitudine dacă

Chetrari Igor ar fi deținut o armă, dar acesta avea la șold un toc de armă pe care l-a

arătat demonstrativ, intenționat, acțiuni însoțite cu amenințarea aplicării violenței,

astfel creându-i lui Xxxxx o stare de temere că va fi supus în timp real și imediat

violenței periculoase pentru viața sau sănătatea sa.

Ca urmare a acțiunilor lui Chetrari Igor partea vătămată Xxxxx, fiind constrâns

psihic, conștientiza la acel moment că acesta deține o armă care ulterior urma să o

aplice dacă nu se conforma cerințelor lui.

Deși, instanța de judecată indică că în acțiunile imputate inculpatului Chetrari

Igor nu a constatat prezența scopului și anume sustragerea bunurilor altei

persoane, lipsind intenția directă a acestuia, bazându-se doar pe declarațiile

acestuia, precum că ar fi achitat părții vătămate Xxxxx telefonul mobil de model

„Xxxxx”, ridicat de la inculpat, totuși telefonul menționat supra îl restituie părții

vătămate Russu Marc.

Conchide că, instanța a admis că telefonul mobil de model „Xxxxx”, ridicat de

la Chetrari Igor prin procesul-verbal de ridicare din 30.09.2014, nu-i aparține

acestuia, fiind în posesie ilegală, dar a fost sustras de la partea vătămată.

Subsecvent, sentința de achitare a lui Chetrari Igor în baza art. 188 alin. (2) lit.

b), e), și f) Cod penal, pronunțată la 21 septembrie 2018, urmează a fi casată, cauza

penală fiind rejudecată, iar inculpatul Chetrari Igor să fie recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), e), și f) Cod penal, și

respectiv condamnat la închisoare reală.

a fost admis apelul declarat de procuror, fiind casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care procesul penal

intentat în privința lui Chetrari Igor în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal

a fost încetat, deoarece fapta constituie contravenție. Chetrari Igor a fost recunoscut

vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 335 Cod contravențional.

Procesul contravențional în privința lui Chetrari Igor în baza art. 335 Cod

contravențional a fost încetat, în legătură cu expirarea prescripției tragerii la

răspundere contravențională.

2

instanței de fond cu referire la achitarea inculpatului Chetrari Igor în comiterea

infracțiunii incriminate este una eronată și cu referire la învinuirea adusă

inculpatului Chetrari Igor, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2)

lit. b), e) și f) Codul penal, procesul penal urmează a fi încetat, deoarece fapta

constituie contravenție, cu recunoașterea vinovăției lui Chetrari Igor în temeiul

prevederilor art. 335 Cod contravențional, cu încetarea procesului contravențional

din motivul expirării termenului de prescripție pentru tragerea la răspundere

contravențională.

În acest sens, instanța de apel a stabilit că, instanța a constatat lipsa laturii

obiective și a laturii subiective, în calitate de elemente indispensabile al

componenței de infracțiune, pentru efectuarea încadrării juridice a celor comise și

imputate inculpatului, potrivit art. 188 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal.

Într-un prim reflex, instanța de apel a reținut poziția instanței de fond precum

că, declarațiile lui Russu Marc și Xxxxx nu demonstrează comiterea de către

Chetrari Igor, asupra lui Russu Marc și Xxxxx, a unui atac tâlhăresc împreună cu

altă persoană, după cum este indicat în actul de învinuire. Or, organul de urmărire

penală a indicat în actul de învinuire precum că, inculpatul a avut o înțelegere

prealabilă cu o persoană necunoscută, împreună cu care, observându-l pe Xxxxx, l-

au atacat de comun acord, iar apoi, amenințându-l cu un pistol de model

necunoscut i-au sustras telefonul mobil. Însă, o astfel de incriminare nu rezultă din

probele administrate și nu a fost confirmată în ședința judiciară. Mai mult, Russu

Marc și Xxxxx, recunoscuți în calitate de părți vătămate, nu au declarat despre

aplicarea sau amenințarea cu aplicarea violenței, pistolului în timpul pretinselor

acțiuni de sustragere, imputate lui Chetrari Igor.

Din declarațiile lui Xxxxx nu rezultă amenințarea cu arma din partea lui

Chetrari Igor. Partea vătămată Xxxxx a menționat doar că ultimul i-ar fi arătat un

toc (teacă) la șold, însă nu văzuse nici o armă. Existența armei, tecii pentru armă, a

rămas doar o presupunere, ce au reieșit din declarațiile nesigure ale părții vătămate

Xxxxx.

De asemenea, nu s-a constatat nici prezența scopului în acțiunile imputate -

sustragerea bunurilor altei persoane. Astfel, lipsește latură subiectivă - intenția

directă a lui Chetrari Igor de a-l ataca pe Xxxxx pentru sustragerea bunurilor.

Afirmațiile lui Chetrari Igor precum că, a achitat lui Xxxxx 800 de lei pentru

telefonul, care aparținea lui Russu Marc sunt combătute de declarațiile părții

vătămate Xxxxx. Astfel, acesta a relatat că acest telefon, încercând să-l vândă la

rugămintea lui Russu Marc, i l-a transmis lui Chetrari Igor, ultimul l-a însușit, iar el

la rândul său nu a reacționat, deoarece a presupus că acesta ar avea un pistol în

teacă și de teamă a plecat.

Astfel, în viziunea instanței de apel, instanța de fond just a constatat că,

concluziile de învinuire înaintate lui Chetrari Igor au fost bazate doar pe

declarațiile nesigure, ne concrete, bazate pe presupuneri (în ce privește existența

armei) date de Xxxxx și Russu Marc, ne fiind acumulate și prezentate spre cercetare

3

probe care în mod direct și incontestabil ar indica la comiterea faptei de atac

tâlhăresc.

Totuși, instanța de apel a constatat, în speța dată, prezența elementelor

contravenției înserate la art. 335 Cod contravențional, samavolnicia, adică

exercitarea în mod arbitrar a unui drept efectiv sau presupus prin încălcarea ordinii

stabilite de legislației, fără a se cauza vreo daună considerabilă persoanei, (norma în

vigoare la momentul comiterii faptei 25 mai 2014).

În aceste circumstanțe, instanța de apel, ținând cont de prevederile art. 27, 99-

101 ale Codului de procedură penală, cercetând sub toate aspectele probele

administrate, verificându-le minuțios, le-a dat o apreciere proprie, prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, considerând că din probele

administrate la materialele dosarului rezultă vinovăția lui Chetrari Igor în

comiterea contravenției prevăzute de art. 335 Cod Contravențional și anume prin: -

declarațiile părții vătămate Russu Marc (f.d. 114 vol. I); declarațiile părții vătămate

Xxxxx (f.d. 119-120 vol.I); procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea sau

pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din 25.05.2014 (f.d. 6 v. I); procesul-verbal

de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea infracțiunii din

25.05.2014 (f.d. 7 v. I); procesul-verbal de ridicare din 30.09.2014 (f.d. 29 v. I);

procesul-verbal de examinare din 30.09.2014 (anexă: tabel fotografic) (f.d. 32-34 v.

I); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 30.09.2014 (anexă: tabel

fotografic) (f.d. 45-46 v. I); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din

30.09.2014 (anexă: tabel fotografic), prin care partea vătămată Russu Marc a

recunoscut persoana cu nr.4 - Chetrari Igor, după corpolență, cicatricea de pe buze

(f.d. 47-48 v. I); procesul-verbal de percheziție din 24.10.2014, potrivit căruia de la

inculpatul Chetrari Igor, nu au fost ridicate careva obiecte (f.d. 51-52 v. I);

Astfel, instanța de apel a constatat că, Chetrari Igor la data de 25 mai 2014,

aproximativ la orele 14:30, aflându-se la intersecția str. Paris cu str. Alba Iulia, mun.

Chișinău, având scopul de a exercita în mod arbitrar a unui drept presupus,

observându-l pe cet. Xxxxx, i-a luat telefonul mobil de model „Xxxxx” în care se

afla cartela SIM nr.xxxxx la prețul de 2000 lei, care aparține cet. Russu Marc, în

contul hard-discului cumpărat anterior de la Russu Marc, care susținea că este

nefuncțional, după care cu bunurile date a părăsit locul comiterii faptei într-o

direcție necunoscută.

Instanța de apel a considerat că, vina lui Chetrari Igor în comiterea

contravenției prevăzute la art. 355 Cod contravențional, a fost demonstrată în

ședința de judecată și rezultă din probele administrate și cercetate în ședința de

judecată, și anume declarațiile părții vătămate Xxxxx, care a explicat că nu a fost

amenințat cu arma de către inculpat și Chetrari i-a spus că ia telefonul ca

recompensă pentru faptul că hardul CD procurat anterior nu lucrează. Russu Marc

care a comunicat că, din spusele lui Xxxxx persoana care i-a luat telefonul i-a arătat

teaca de la pistol, explicându-i că telefonul îl ia pentru hard discul defectat. Tot

Russu Marc a declarat în ședința judiciară că personal nu fusese amenințat de

Chetrari, fapt ce confirmă scopul de a-și exercita în mod arbitrar dreptul său

4

presupus, luând telefonul în calitate de recompensă a dreptului său lezat prin

vinderea de către partea vătămată a unui hard disc defect.

Mai mult, prin procesul-verbal de ridicare din 30.09.2014, a fost efectuată

ridicarea unui telefon mobil de model „Xxxxx”, de culoare neagră cu nr. IMEI

xxxxx, cablu de culoare negru, lungimea 42 cm, iar prin procesele - verbale de

recunoaștere a persoanei din 30.09.2014, părțile vătămate Xxxxx și Russu Marc l-au

recunoscut pe Chetrari Igor, ca persoana care a luat telefonul.

Totodată în acord cu prevederile art. 461 Cod contravențional, în cazul în care,

pe parcursul judecării cauzei, se constata vreunul din temeiurile prevăzute la art.

441 și 445, instanța încetează procesul contravențional.

Astfel, instanța de apel, a considerat necesar a înceta procesul în conformitate

cu art. 441 alin. (1) lit. b) Cod contravențional, din motivul expirării termenului de

prescripție de tragere la răspunderea contravențională care era de trei luni. Or, din

materialele dosarului reiese cu certitudine că contravenția a fost comisă de către

Chetrari Igor la data de 25 mai 2014.

6.1 Procuror, care indicând la temeiurile de casare a deciziei pct. 6) și 12) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei cu dispunerea rejudecării de către instanța de apel, într-un alt complet de

judecată.

În motivarea recursului a invocat:

- instanța de apel eronat a conchis că acțiunile inculpatului Chetrari Igor

întrunesc elementele contravenției prevăzute de art. 335 Cod contravențional

(samavolnicie);

- instanța de apel distorsionat a tratat considerentele doctrinale din literatura

juridică de specialitate, or din dispozițiile art. 188 Cod penal și art. 335 Cod

contravențional, se atestă că structura infracțiunii de atac tâlhăresc și fapta de

samavolnicie, este diferită devreme ce situația-premisă ce caracterizează fapta de

samavolnicie și care o individualizează în raport cu fapta de atac tâlhăresc, constă

în aceia că făptuitorului îi aparține un drept prevăzut de lege sau el consideră că

are un asemenea drept;

- atât în situația exercitării unui drept presupus, cit și în cazul exercitării unui

drept legitim, situația-premisă constă în existența unui conflict (litigiu) între

victimă și făptuitor;

- din speță supusă examinării, nu au fost constatate careva circumstanțe ce ar

indica că, inculpatul ar fi considerat sau ar fi pretins că-i aparține un drept asupra

bunurilor părții vătămate, nu a fost constatată prezența unei situații tensionate între

inculpatul Chetrari Igor și partea vătămată Xxxxx, or nemijlocit inculpatul fiind

audiat în instanța de apel, a relatat precum pe victimă nu a cunoscut-o până la caz,

cu acesta nu s-ar fi aflat în careva relații, fapt ce denotă că în acțiunile inculpatului

Chetrari Igor se regăsesc elementele laturii subiective a componenței de infracțiune

prevăzute anume de art. 188 Cod penal, devreme ce acesta intenționat urmărind

scop de cupiditate, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

5

observându-l pe cet. Xxxxx, l-a amenințat cu un pistol de model necunoscut, după

care i-a sustras un telefon mobil de model „Xxxxx”;

- în acțiunile inculpatului Chetrari Igor se atestă cerința cu caracter

patrimonial care la rândul său a fost însoțită de acțiuni adiacente materializate prin

amenințarea lui Xxxxx cu răfuială fizică, acesta în sine reprezentând factorul de

presiune și constrângere, care a fost suficientă în percepția victimei de a prezuma că

se află într-un pericol, dacă nu se va conforma cerinței făptașului de-a transmite

telefonul mobil;

- afirmația instanței de apel, care a reținut că, din declarațiile lui Xxxxx nu

rezultă amenințarea cu arma din partea lui Chetrari Igor, nu suportă critică o dată

ce însăși partea vătămată Xxxxx a menționat că, făptașul i-a arătat un toc (teacă) la

șold, însă nu văzuse arma;

- cele relatate supra nu pot fi tratate ca fiind niște declarații nesigure ale părții

vătămate Xxxxx, or amenințarea cu arma a fost expusă de către făptaș într-o formă

clară pentru victimă, ultimul la rândul său a perceput această amenințare ca fiind

una reală și imediată, respectiv nu se impunea necesitatea demonstrării nemijlocit a

armei, dacă victima observând teaca la șoldul inculpatului, deja s-a conformat la

cerințele acestuia și i-a transmis bunul;

- această situație de fapt o desprinde nemijlocit din declarațiile prezentate de

partea vătămată - Xxxxx, care a declarat că, Chetrari Igor la șold avea un toc pe care

l-a arătat, însă nu poate comunica dacă avea armă sau nu. El i-a dat de înțeles cu

cuvinte necenzurate să plece. Nu cunoaște de ce Chetrari Igor i-a arătat tocul, însă

se gândește ca a făcut-o ca să-l sperie;

- suplimentar, în cadrul ședinței instanței de apel, partea vătămată Xxxxx a

declarat că, inculpatul Chetrari Igori a luat telefonul și l-a numit cu cuvinte

necenzurate. În afară de amenințări nu a fost nimic, el avea teacă a dat scurta într-o

parte și i-a zis să plece. Nu cunoaște despre careva tranzacție anterior avută între

Chetrari Igor și prietenul sa Russu Marc privind procurarea unui hardul CD. La

perioada când a avut loc evenimentul infracțional avea doar 17 ani, a fost amenințat, ei

erau doi, nu putea să sară asupra lor. Prietenul lui Chetrari era înalt, zdravăn, scurt

frezat;

- declarațiile părții vătămate și ponderea acestor declarații, au fost de-o

importanță majora în opinia acuzării la constatarea în acțiunile inculpatului

Chetrari Igor a existenței elementelor infracțiunii de tâlhărie, materializat prin

atacul asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea

cu aplicarea violenței, săvârșit de 2 persoane, cu aplicarea armei, cu cauzarea de

daune în proporții considerabile - infracțiune prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b),

e), f) Cod penal;

- ambele instanțe de judecată nu au pătruns în esența problemei de fapt și de

drept, nu au analizat în deplină măsură componența elementelor constitutive ale

faptei social-periculoase, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanțele

de judecată și conținutul probelor;

- instanța de apel, la adoptarea deciziei de reîncadrare a acțiunilor inculpatului

Chetrari Igor de la art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, la art. 335 Cod

6

contravențional, nu a dat apreciere justă suportului probatoriu prezentat de către

acuzare, astfel încât concluzia instanței de apel este inacceptabilă, deoarece probele

acuzării au fost supuse unei minuțioase cercetări în ambele instanțe, făcându-se

referire la declarațiile detaliate ale participanților la proces, iar în astfel de condiții,

colegiului penal, îi rămânea doar să aprecieze aceste probe, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor.

6.2 Inculpat, care indicând la temeiurile de casare a deciziei prevăzute la pct. 6)

și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei, cu pronunțarea unei decizii prin care să fie achitat.

În motivarea recursului inculpatul a indicat că:

- probele acumulate în cadrul urmăririi penale și administrate în ședința

judiciară declarațiile lui Russu Marc, Iovdi O. nu demonstrează comiterea de către

Chetrari Igor, asupra lui Russu Marc și Xxxxx, a unui atac împreună cu altă sau alte

persoane, după cum este indicat în actul de învinuire;

- nici Russu Marc, nici Xxxxx, recunoscuți în calitate de părți vătămate, nu au

declarat despre aplicarea sau amenințarea cu aplicarea violenței, pistolului în

timpul pretinselor acțiuni de sustragere, imputate lui Chetrari Igor;

- instanța de judecată nu a constatat nici prezența scopului în acțiunile

imputate - sustragerea bunurilor altei persoane. Astfel, lipsește latura subiectivă -

intenția directe a lui Chetrari Igor de a-l ataca pe Xxxxx pentru sustragerea

bunurilor. Afirmațiile lui Chetrari Igor precum că, a achitat lui Xxxxx 800 de lei

pentru telefonul, care aparținea lui Russu Marc nu sunt combătute;

- instanța a constatat că, concluziile de învinuire înaintate lui Chetrari Igor au

fost bazate doar pe declarațiile nesigure, neconcrete, bazate pe presupuneri date de

Xxxxx și Russu Marc, ne fiind acumulate și prezentate spre cercetare probe care în

mod direct și incontestabil a-r indica la comiterea faptei de atac tâlhăresc;

- concluzia instanței de apel precum că cele imputate inculpatului, Chetrari

Igor, urmează a fi reîncadrate juridic în baza art. 335 Cod contravențional, o

consideră ca fiind una greșită;

- în dosar nu s-au acumulat probe concludente și pertinente ce ar demonstra

că Chetrari Igor a comis o faptă ilicită;

- organul de urmărire penală nu a întreprins careva măsuri pentru

combaterea divergențelor în declarațiile părților vătămate și a învinuitului, nu au

fost făcute confruntări, Chetrari Igor nu a fost identificat pe viu, dar pe fotografie;

-la dosar nu sunt anexate careva înscrisuri, confirmări ale apelurilor sau

convorbirilor telefonice, mărturii ale careva persoane. Astfel, consideră că instanța

va da o apreciere justă atât declarațiilor pârților vătămate, care după părerea sa

sunt dubioase și neconfirmate de alte probe, cât și declarațiilor inculpatului care de

la bun început își menține una și aceeași poziție;

- declarațiile lui Rusu Mark și a lui Xxxxx urmează a fi apreciate critic din

motivul că ultimii spun minciuni, aceasta se confirmă cu certitudine începând de la

faptul că, au văzut armă de model necunoscut ce a fost scoasă din toc, precum și

declarațiile că telefonul a fost plasat în anunț cu suma de 2.000 lei, deși în realitate

7

nu a fost așa. La fel, a fost compromisă credibilitatea lor și prin motivul inventat,

precum că hard discul nu lucrează. De reținut că, Chetrari Igor în ședința de

judecată a declarat că și astăzi folosește hard CD procurat și nu are careva pretenții

la el.

concluzionează că acestea urmează a fi admise, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept,

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Totodată se remarcă, că instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, rezultă că instanța de apel,

judecând apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau să cerceteze suplimentar probele

administrate de prima instanță. În vederea soluționării apelului, instanța de apel

poate da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută

ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de

probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea cauzei în apel, iar erorile admise nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs.

Procurorul și inculpatul au criticat decizia contestată, invocând temeiurile de

casare prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală și anume că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat

soluția; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Din conținutul recursurilor rezultă că, procurorul nu este de acord cu

8

reîncadrarea acțiunilor inculpatului din prevederile art. 188 alin. (2) lit. b), e) f) Cod

penal, în cele ale art. 335 Cod contravențional, iar inculpatul solicită pronunțarea

unei hotărâri de achitare.

Verificând criticele expuse de titularii cererilor de recurs, în raport cu lucrările

cauzei, Colegiul penal lărgit evidențiază într-un prim aspect faptul, că principala

problemă adusă în discuție pe orice cauză penală se referă la vinovăția sau

nevinovăția persoanei deferite judecății în raport cu faptele infracționale imputate

acesteia prin rechizitoriu. Prin urmare, atunci când unei persoane i se impută

săvârșirea unei fapte penale și i se aduce o acuzație în acest sens, aceasta trebuie să

fie bazată pe probe pertinente, veridice și concludente, care ar dovedi, dincolo de

orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă

anume de inculpat. Pentru a conchide asupra celor expuse, probatoriu administrat

în cauză urmează a fi apreciat după intima convingere a judecătorului, care trebuie

să se bazeze pe prevederile legii procesual-penale și pe analiza coroborată a tuturor

probelor sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Efectuând o analiză textuală a părții motivante a deciziei instanței de apel se

deduce, că aceasta nu cuprinde relevarea considerentelor ce ar fi clare și întemeiate

legal asupra concluziilor formate în rezultatul verificării sentinței contestate de

apelant, în raport cu motivele invocate de părți și circumstanțele reale ale acestei

cauze.

Deci, în speță, este necesar ca în mod judicios, cu o argumentare temeinică și

suficientă, să fie rezolvate problemele de drept apărute în cadrul judecării, cu

excluderea contradicțiilor și incertitudinilor existente, având în vedere că, lipsa unei

motivări corespunzătoare dintr-o hotărâre judecătorească afectează grav echitatea

acestei proceduri.

Astfel, verificând asupra principiului respectării normelor de drept procesuale

menționate, Colegiul penal lărgit constată că, Chetrari I. de către organul de

urmărire penală a fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin.

(2) lit. b), e), f) Cod penal, tîlhăria, adică atacul săvîrșit asupra unei persoane în scopul

sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, săvârșit de

două persoane, cu aplicarea armei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Prima instanță l-a achitat pe inculpat de învinuirea adusă în baza art. 188 alin.

(2) lit. b), e), f) Cod penal, deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

Procurorul, nefiind de acord cu hotărârea adoptată a contestat-o în ordine de

apel, astfel, instanța de apel, a admis apelul, a casat sentința și a pronunțat o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care procesul penal

intentat în privința lui Chetrari I. în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal a

fost încetat, deoarece fapta constituie contravenție, fiind recunoscut vinovat de

comiterea contravenției prevăzute de art. 335 Cod contravențional și încetat

procesul contravențional, în legătură cu expirarea prescripției tragerii la răspundere

contravențională.

9

În cele din urmă, instanța de apel a opinat, că „În aceste condiții instanța de apel

relevă că acțiunile incupatului Chetrari Igor, nu constituie infracțiunea prevăzută de art.

188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, ci contravenția prevăzută de art. 335 Cod penal.”

În contextul celor expuse, Colegiul penal lărgit relevă, că încadrarea juridică a

faptei este crucială în cadrul procesului penal, întrucât în acord cu temeiul legal al

acuzațiilor care i se aduc unei persoane, se poate organiza o apărare eficientă

fundamentată pe contestarea faptelor incriminate cu titlu de acuzație, ceea ce

constituie o condiție esențială a echității procedurii garantate de art. 6 din Convenția

Europeană. Din atare considerente, orice schimbare a încadrării juridice, atât în

sensul atenuării, cât și a agravării, urmează a fi minuțios analizată și argumentată de

instanță.

Pe de altă parte, se relevă că, instanța de apel atunci când constată lipsa în

acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii imputate prin

rechizitoriu și necesitatea recalificării faptelor în baza altei norme penale, urmează

să-și argumenteze soluția prin prisma tuturor probelor acumulate în dosar, care

trebuie apreciate multilateral și obiectiv. În acest sens, se are în vedere faptul că, așa

cum s-a punctat deja mai sus, instanța de apel la judecarea cauzei trebuia să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate inculpatului, să verifice și să

aprecieze conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală fiecare probă din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate

probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, instanța de apel în urma analizei și cercetării probelor a ajuns la

concluzia de a califica acțiunile inculpatului în baza art. 335 Cod contravențional,

menționând următoarele alegații: „vina lui Chetrari I. în comiterea contravenției

prevăzute de art. 335 Cod contravențional a fost demonstrară în ședința de judecată și

rezultă din probele administrate și cercetate în ședința de judecată și anume declarațiile

părții vătămate Xxxxx care a explicat că nu a fost amenințat cu arma de către inculpat și

Chetrari i-a spus că i-a telefonul ca recompensă pentru faptul că hardul CD procurat

anterior nu lucrează. Russu Marc care a comunicat că, din spusele lui Xxxxx, persoana care

i-a luat telefonul i-a arătat teaca de la pistol, explicându-i că telefonul îl ia pentru hard

discul defectat. Tot, Russu Marc a declarat în ședința judiciară că personal nu fusese

amenințat de Chetrari, fapt ce confirmă scopul de a-și exercita în mod arbitrar dreptul său

presupus, luând telefonul în calitate de recompensă a dreptului său lezat prin vinderea de

către partea vătămată a unui hard disc defect.”

Totodată, în susținerea concluziilor privind lipsa laturii obiective și subiective

a infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, în acțiunile

inculpatului, instanța de apel a menționat: „Or, organul de urmărire penală a indicat în

actul de învinuire precum că, inculpatul a avut o înțelegere prealabilă cu o persoană

necunoscută, împreună cu care, observându-l pe Xxxxx, l-au atacat de comun acord, iar

apoi, amenințându-l cu un pistol de model necunoscut i-au sustras telefonul mobil. Însă, o

astfel de incriminare nu rezultă din probele administrate și nu a fost confirmată în ședința

judiciară. Mai mult, Russu Marc și Xxxxx, recunoscuți în calitate de părți vătămate, nu au

declarat despre aplicarea sau amenințarea cu aplicarea violenței, pistolului în timpul

pretinselor acțiuni de sustragere, imputate lui Chetrari Igor.”

10

Deci, reieșind din concluziile expuse mai sus, de către instanța de apel în

motivarea soluției adoptate, Colegiul penal lărgit constată că acestea sunt

contradictorii, adică pe de o parte, se rețin declarațiile părții vătămate Russu Marc,

care a comunicat că din spusele lui Xxxxx, persoana care i-a luat telefonul i-a arătat

teaca de la pistol, iar pe de altă parte se statuează de către aceiași instanță, că părțile

vătămate nu au declarat despre aplicarea sau amenințarea cu aplicarea violenței,

pistolului în timpul pretinselor acțiuni de sustragere, imputate lui Chetrari Igor.

Astfel, Colegiul apreciază concluziile instanței de apel menționate supra, ca fiind

confuze și care nu se conciliază reciproc.

De asemenea, în argumentarea soluției instanța de apel a constatat, că „Chetrari

Igor la data de 25 mai 2014, aproximativ la orele 14:30, aflându-se la intersecția str. Paris cu

str. Alba Iulia, mun. Chișinău, având scopul de a exercita în mod arbitrar a unui drept

presupus, observându-l pe cet. Xxxxx, i-a luat telefonul mobil de model „Xxxxx” în care se

afla cartela SIM nr.xxxxx la prețul de 2000 lei, care aparține cet. Russu Marc, în contul

hard-discului cumpărat anterior de la Russu Marc, care susținea că este nefuncțional, după

care cu bunurile date a părăsit locul comiterii faptei într-o direcție necunoscută.”

Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a constatat că fapta

inculpatului constituie contravenție, fără a efectua o analiză a tuturor probelor, cu

aprecierea fiecăreia în parte, cu expunerea asupra admisibilității sau inadmisibilității

acestora, ignorând totalmente probele administrate la caz. Într-o hotărâre este

necesar nu numai de a reda declarațiile participanților la proces, dar și de a expune

esența acestor depoziții și legătura lor cu conținutul altor probe care în ansamblu

confirmă sau infirmă o circumstanță pe cauză, de a argumenta de ce unele probe

sunt admise, iar altele respinse.

Astfel, din declarațiile părții vătămate Russu M. date în prima instanță, rezultă

că: „Iovdi O. i-a spus că Chetrari I. împreună cu un băiat au luat telefonul pentru hard-disc

și că Chetrari I. i-a arătat teaca pentru pistol.”, la fel în instanța de apel a declarat că,

„Iovdi i-a explicat că a fost speriat de o teacă și el a plecat din acel loc.... Iovdi când a venit la

el era foarte speriat”.

De asemenea, din declarațiile părții vătămate Iovdi O., date în prima instanță

reiese că „pînă la săvârșirea infracțiunii nu îl cunoștea pe Chetrari I., s-a interesat despre

telefon prietenul lui Chetrari I., ambii au cercetat telefonul. Chetrari I. la șold avea un toc pe

care l-a arătat, însă nu poate comunica dacă avea armă sau nu. El i-a dat de înțeles cu

cuvinte necenzurate să plece. S-au întors au luat telefonul din mâna sa și au plecat. Nu

cunoaște de ce Chetrari I. i-a arătat tocul, însă se gândește că a făcut-o ca să-l sperie. Celălalt

băiat stătea alături de Chetrari și privea la tot.”, în instanța de apel a menționat că „în

momentul când s-au întâlnit pe str. Paris, inculpatul era însoțit de un prieten de al lui.

Chetrari s-a uitat la telefon, după a discutat despre prețul telefonului, l-a întrebat unde este

prietenul său, a luat telefonul și l-a numit cu cuvinte necenzurate. În afară de amenințări nu

a fost nimic, el avea teacă, a dat scurta într-o parte și i-a zis să plece... Avea 17 ani, a fost

amenințat, ei erau doi, nu putea să sară asupra lor”.

Conform procesului verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru

săvârșirea infracțiunii din 25.05.2014, Russu M. solicită atragerea la răspundere

conform legislației în vigoare a persoanelor de gen masculin, care la data de

11

25.05.2014, aproximativ la orele 14: 30 minute, în timp ce se afla la intersecța str.

Paris cu str. Alba Iulia mun. Chișinău, amenințându-l cu arma pe Iovdi O., l-au

deposedat de telefonul mobil de model „Xxxxx”, de culoare neagră, în care se afla

cartela SIM cu nr. xxxxx ce îi aparținea, la prețul de 2000 lei, fiindu-i cauzat un

prejudiciu material considerabil.

Conform procesului verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru

săvârșirea infracțiunii din 25.05.2014, Iovdi O. solicită atragerea la răspundere

conform legislației în vigoare a persoanelor de gen masculin, care la data de

25.05.2014, aproximativ la orele 14: 30 minute, în timp ce se afla la intersecța str.

Paris cu str. Alba Iulia mun. Chișinău, amenințându-l cu arma, i-a luat telefonul

mobil de model „Xxxxx, de culoare neagră, în care se afla cartela SIM cu nr. xxxxx ce

aparținea prietenului său Russu Marc.

Reieșind din cele expuse Colegiul lărgit, constată că instanțele de fond nu s-au

expus asupra acestor probe ele rămânând fără analiză și aprecierea cuvenită, fapt ce

nu poate fi acceptat de către instanța de recurs, deoarece afectează situația faptică în

speța dată.

În opinia Colegiului penal lărgit, instanța de apel nu a verificat toate aspectele

învinuirii, iar probele nu au fost minuțios analizate, astfel încât instanța de judecată

să facă concluzii certe asupra chestiunilor importante pentru cauză și anume: dacă

inculpatul a atacat partea vătămată prin acțiuni agresive, surprinzătoare pentru

victimă și dacă a fost însoțită de amenințarea cu aplicarea violenței periculoase

pentru viața sau sănătatea persoanei; dacă amenințarea i-a inspirat părții vătămate

temerea că va fi supusă, în mod real și imediat violenței periculoase pentru viața sau

sănătatea ei; prezența sau lipsa în acțiunile inculpatului a tuturor agravantelor

infracțiunii incriminate inculpatului prin rechizitoriu și prevăzute la art. 188 alin. (2)

lit. b), e) și f) Cod penal; dacă inculpatul s-a cunoscut cu partea vătămată pînă la

incidentul dat.

În speța dată, Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel nu a pătruns în

esența problemei de fapt și de drept, nu a analizat în deplină măsură componența

elementelor constitutive a faptei social periculoase menționate mai sus, fiind

prezentă discrepanța între cele reținute de instanța de apel și conținutul real al

probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea

de către instanța de apel a unei concluzii pripite, precum că: „acțiunile incupatului

Chetrari Igor, nu constituie infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod

penal, ci contravenția prevăzută de art. 335 Cod penal”.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit statuează, că decizia instanței

de apel în cauza dată, este afectată de insuficiență și contradicții în partea motivării

soluției adoptate, ceea ce este incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume, hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar erorile admise de către instanța

de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de

recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra

legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea

prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

12

În asemenea condiții, instanța de recurs conchide de a admite recursurile

ordinare declarate la caz, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu

remiterea cauzei în instanța de apel la rejudecare, în alt complet de judecători,

pentru adoptarea unei soluții corecte.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia: să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legii procesual-penale asupra motivelor esențiale invocate în cererea de apel; să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să verifice și să aprecieze profund

probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii,

să le dea o evaluare cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității

fiecărei probe examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei date; să-și argumenteze clar concluziile în decizia adoptată, ținând

cont inclusiv de prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1)-4) Cod de procedură penală,

respectiv în caz de adoptare a unei concluzii de vinovăție sau nevinovăție a

inculpatului, să emită o soluție clară, ținând cont de motivele casării deciziei atacate,

de practica unitară în acest domeniu, precum și de practica relevantă a CtEDO, și să

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod

de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se admit recursurile ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Devder Djulieta și de către inculpat, se casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2019, în cauza penală

privindu-l pe Chetrari Igor Xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la data de 08 august 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Catan Liliana

13