1ra-169/20 — art.186 alin.2 lit.b,d CP

1ra-169/20 — art.186 alin.2 lit.b,d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-169/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor,

a examinat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea

în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul Criclivîi Sergiu în

numele inculpatului, împotriva sentinței Judecătoriei Ungheni din 06 martie 2019

și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2019, în cauza

penală în privința lui

Gorincioi Constantin XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare:

prima instanță: 13.06.2018 – 06.03.2019;

instanța de apel: 04.04.2019 – 27.05.2019;

instanța de recurs: 06.08.2019 – 05.02.2020

a c o n s t a t a t :

Gorincioi Constantin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186

alin. (2) lit. b), d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de 750 (șapte sute cincizeci) unități convenționale, echivalentul a 37500

lei (treizeci și șapte mii cinci sute lei) în beneficiul statului.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului Gorincioi Constantin în

beneficiul părții vătămate Grigorii Angela suma de 4900 (patru mii nouă sute) lei,

cu titlu de prejudiciu material.

Gorincioi Constantin în perioada lunilor XXXXX, urmărind scopul sustragerii pe

ascuns a bunurilor altei persoane, împreună și de comun acord cu cet. XXXXX

cunoscând despre faptul că cet. Grigorii Angela, locuitoare a sat. XXXXX, r-XXXXX,

este plecată peste hotarele Republicii Moldova și nimeni dintre membrii familiei

sale nu locuiesc în gospodăria ei, iar XXXXX este rudă cu ea și are acces liber în

această gospodărie, prin acces liber au pătruns în gospodăria acesteia de unde au

1

sustras șapte plite de fontă la preț de 1200 lei fiecare și patru țevi metalice, la preț

de 350 lei fiecare, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil

în sumă de 9800 lei.

apel, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.

În motivarea cererii de apel inculpatul a invocat că, în ședința de judecată

nu au fost prezentate careva probe, care ar constata cu certitudine precum că el

ar fi săvârșit această infracțiune.

Relevă că martorul XXXXX în instanță a confirmat doar faptul că inculpatul a

participat la încărcarea și descărcarea bunurilor care au fost sustrase, fapt pe care

inculpatul l-a recunoscut, însă el nu cunoștea despre faptul că ele sunt sustrase.

Nici alte probe care au fost examinate în instanță, declarațiile martorilor cât

și materialele cauzei penale, nu confirmă cu certitudine vinovăția lui

Gorincioi Constantin în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) Cod

penal.

fost respins apelul declarat de către inculpatul Gorincioi Constantin ca fiind

nefondat cu menținerea sentinței fără modificări.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a relatat că, instanța de fond

a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării

lor și just a constatat vinovăția inculpatului Gornicioi Constantin în baza art. 186

alin. (2) lit. b), d) Cod penal, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvârșit de două persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Potrivit instanței de apel, vinovăția inculpatului este dovedită prin

declarațiile părții vătămate Grigorii Angela; declarațiile martorilor XXXXX,

XXXXX, XXXXX, XXXXX Petru, precum și prin probele-scrise anexate la dosar:

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 23.11.2017 cu planșa fotografică

(f.d. 13-15); procesul-verbal de ridicare și examinare din 02.02.2018 (f.d. 39-41);

procesul-verbal de confruntare dintre XXXXX și Gorincioi Constantin din

21.02.2018 (f.d. 72); ordonanța din 22.05.2018 (f.d. 140-142).

Instanța de apel a respins argumentul inculpatului precum că învinuirea

adusă nu și-a găsit confirmarea, or, de către instanța de fond au fost apreciate

toate probele coroborate în ansamblu din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar versiunea apelului nu și-a găsit

confirmare.

Mai mult, în viziunea instanței de apel alegațiile apelantului precum că, de

către instanța de fond nu au fost prezentate careva probe, precum că el a săvârșit

infracțiunea, sunt combătute prin declarațiile martorilor, care au declarat că

anume Gorincioi Constantin și XXXXX au sustras bunurile părții vătămate, și

2

anume: martorul XXXXX a declarat că, în vara anului 2017, la dânsul a fost XXXXX

și Gorincioi Constantin, și l-a rugat ca să ducă fier în XXXXX pentru a-l vinde, erau

bucăți din tablă, plite și țevi. Fierul a fost dus în XXXXX, sat. XXXXX, la fier uzat;

martorul XXXXX a declarat că, în vara anului 2017 a venit la dânsul Gorincioi

Constantin, și i-a propus că să cumpere o pompă pentru apă, însă el a refuzat;

martorul XXXXX a declarat că, la data de XXXXX se afla la partea vătămată

Grigore Angela la domiciliu, avea acces liber la domiciliu ei. În aceea seară l-a

chemat pe Gorincioi Constantin la domiciliul părții vătămate și au sustras

împreună fier uzat și anume aproximativ 4-6 pliți de fontă. Bunurile sustrase le-a

dus a doua zi împreună cu Gorincioi Constantin la punctul de colectare a fierului

uzat din sat. XXXXX, r-XXXXX cu automobilul unui cetățean pe nume XXXXX. A

obținut suma de 1000 de lei și bani au fost împărțiți în mod egal. Grigorii Angela

nu i-a permis că să i-a metalul uzat.

Instanța de apel a apreciat că recunoașterea parțială a vinovăției de către

inculpat, reprezintă o metodă de apărare și o încercare de a se eschiva de la

răspunderea penală

Totodată instanța de apel a relatat că, la determinarea tipului și măsurii de

pedeapsă, prima instanță a ținut cont de prevederile art. art. 75-77 Cod penal,

adică de pericolul social al faptei comise de Gorincioi Constantin, de gravitatea

infracțiunii, care face parte din categoria celor ușoare, corect aplicând în privința

inculpatului o pedeapsă sub formă de amendă, care este echitabilă în raport cu

circumstanțele cauzei.

instanțelor de fond cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6), 12) Cod de procedură penală și solicită casarea acestora cu pronunțarea

unei hotărâri de achitare.

În motivarea recursului apărarea invocă faptul că, instanțele de fond au

admis erori grave de fapt și au constatat greșit că Gorincioi Constantin a săvârșit

infracțiunea incriminată.

Așadar, constatările instanței privind perioada de comitere a infracțiunii

adică decembrie 2016 - martie 2017 este o apreciere de fapt eronată cu perioada

de comitere a infracțiunii arătate în plângerea cet. Grigori Angela din

26 noiembrie 2017 (f.d.11).

Totodată mai invocă recurentul că, instanțele de fond greșit nu au dat nicio

apreciere declarațiilor părții vătămate Grigori Angela și martorului XXXXX care au

arătat că, XXXXX cu acordul și în lipsa rudei Grigori Angela a efectuat mai multe

lucrări în gospodăria sa, pentru care nu a fost remunerat.

Instanțele de fond eronat nu au dat nici o apreciere faptului că, prin cererea

părții vătămate Grigori Angela din 22 mai 2019 adresată procurorului (f.d.138),

aceasta a precizat că nu are pretenții materiale față de XXXXX care i-a furat din

gospodărie: pompă de apă, mașina electrică de prelucrare a lemnului, șapte plite

3

din fontă și trei țevi metalice, cât și cererea de clasare a procesul penal înaintată

de XXXXX din 22 mai 2019 (f.d.139), de împăcare a părților privind sustragerea

de către el a bunurilor din gospodăria cumnatei Grigori Angela, cât și declarațiile

martorului XXXXX sub jurământ și fiind somat de răspunderea penală în baza art.

312-313 Cod penal (f.d.191) că a recuperat prejudiciul părții vătămate și a întors

o parte din bunurile sustrase, pentru ce și-a cerut scuze de la Grigori Angela, iar

Gorincioi Constantin trebuia să-și dea seama că metalul era sustras.

Astfel a mai relatat recurentul că, instanțele de fond greșit s-au bazat pe

declarațiile martorului XXXXX Petru, probă la care procurorul a renunțat, fapt

constatat prin încheierea protocolară din 21 decembrie 2018 (f.d.189).

Remarcă recurentul, că contrar prevederilor art. 221 alin. (1) Cod de

procedură penală, instanțele de fond greșit au soluționat acțiunea civilă, în lipsa

acțiunii civile din partea cet. Grigori Angela.

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece în speță lipsesc

temeiuri de casare.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate

de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs

verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și

dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă, că apărarea

pledează pentru nevinovăția inculpatului, invocând în calitate de temeiuri pentru

casarea deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură

penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazurile, când: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

4

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

precum și când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată, că

astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

părții apărării, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul penal respinge ca fiind declarative afirmațiile apărării prin care se

susține că instanța de apel nu a luat în considerare argumentele susținute în

cererea de apel. Aceasta deoarece, verificând minuțios decizia recurată în raport

cu argumentele invocate în apel, Colegiul penal ajunge la concluzia că inculpatul a

primit răspuns la argumentele înaintate, iar simplul dezacord al titularului cererii

de recurs cu soluția pronunțată în speță nu constituie temei de admitere a

recursului în sensul formulat.

De asemenea, Colegiul penal atestă, că respectând prevederile art. 101

alin. (3) Cod de procedură penală, unde este stipulat că nici o probă din dosar nu

are o valoare prestabilită pentru instanță, instanța de apel a examinat toate

probele din dosar și nu a dat prioritate celor în favoarea condamnării

inculpatului, ci coroborându-le, le-a analizat în ansamblu lor, apreciind just că ele

sunt suficiente pentru a fundamenta o acuzație penală și a-i incrimina lui

Gorincioi Constantin săvârșirea infracțiunii incriminate.

Cu referire la argumentele apărării prin care se invocă dezacordul cu

aprecierea de către instanța de apel a versiunii prezentate de apărare, precum că

inculpatul nu a săvârșit fapta incriminată, Colegiul penal menționează că acestea

nu pot fi reținute, or, că la etapa judecării recursului nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu

5

stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond,

aceasta fiind sarcina primordială a acestor instanțe.

Din atare considerente, Colegiul penal nu examinează criticele referitoare la

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor

elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de

instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform

infracțiunilor incriminate.

În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a

ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat

probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia menținerii

sentinței.

Drept urmare, Colegiul penal reiterează, că nu a fost comisă nici o eroare de

drept, așa precum se susține de către apărare, or, pentru a constitui caz de casare,

eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra

soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății o atare eroare nu a fost constatată de către

instanța de recurs.

În ceea ce ține de faptul că partea apărării și-a întemeiat recursul pe

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, în sensul că faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, instanța de recurs menționează că

titularul recursului nu a motivat recursul sub aspectul temeiului de casare

invocat, nefiind specificate care ar fi acele prevederi legale în care urmau a fi

încadrate juridic faptele greșit calificate în opinia recurentului de către instanțele

de fond.

Astfel, în circumstanțele în care recursul nu este motivat sub aspectul

temeiului de casare invocat, instanța de recurs nu poate examina posibilitatea

modificării încadrării juridice a faptelor incriminate inculpatului de către

instanțele de fond, deoarece instanța de recurs nu este competentă să completeze

din oficiu recursul ordinar al apărării cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica.

Ori, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate, motiv

6

din care se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de către

avocatul Criclivîi Sergiu în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Criclivîi Sergiu în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 27 mai 2019, în cauza penală în privința lui

Gorincioi Constantin XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 05 martie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

7