1ra-405/2020 — art.151 alin.1 CP

1ra-405/2020 — art.151 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-405/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

05 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Gamurari Victoria în numele inculpatului, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 13 martie 2019 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 septembrie 2019, în

cauza penală în privința lui

Chiselița Viorel XXXXX, născut la XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 08.02.2019 – 13.03.2019;

instanța de apel: 26.04.2019 – 17.09.2019;

instanța de recurs: 06.11.2019 – 05.02.2020.

a c o n s t a t a t :

în temeiul prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, Chiselița Viorel a fost recunoscut vinovat

și condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 4 (patru) ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea procurorului cu privire la încasarea

în contul statului din contul inculpatului Chiselița Viorel a cheltuielilor judiciare

în sumă de 354,41 lei.

XXXXX, aproximativ la ora 01:00, cet. Chiselița Viorel aflându-se pe str. XXXXX, nr.

XXXXX, mun. Chișinău, având scopul cauzării vătămărilor corporale lui Ceban

Mihail, din motive necunoscute la moment de organul de urmărire penală, i-a

aplicat ultimului două lovituri cu un cuțit pe care îl deținea asupra sa și anume o

lovitură în regiunea cutiei toracice partea stângă și o lovitură în regiunea

piciorului stâng, iar în rezultatul acestor lovituri, cet. Ceban Mihail a fost internat

1

în IMPS institutul de Medicină Urgentă, unde în urma acordării ajutorului medical

s-a stabilit diagnoză ,,plagă înțepată tăiată penetrantă cutiei toracice lateral pe

stânga, spațiul intercostal 9 plagă înțepată tăiată coapsei stângi”.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX din XXXXX, plaga

înțepată-tăiată penetrantă la torace pe stânga și plaga înțepată la coapsa stângă

care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect înțepător-

tăietor, posibil în timpul și circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață

și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporală gravă.

Astfel prin acțiunile sale intenționate Chiselița Viorel a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal, vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă pentru viață.

cu apel, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care să fie aplicate în privința

inculpatului prevederile art. 90 Cod penal cu suspendarea executării pedepsei pe

perioada de probațiune de 1 an, sau aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal cu

aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani 4 luni, prin

executarea a 1 an 8 luni în penitenciar de tip semiînchis, și 1 an 8 luni stabilirea

pedepsei cu suspendare condiționată a pedepsei.

În motivarea apelului a invocat că pedeapsa aplicată de prima instanță este

prea aspră în raport cu circumstanțele cauzei, deoarece inculpatul a recunoscut

vina în cadrul urmăririi penale, ulterior în instanța de judecată a depus cerere de

examinare a cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură penală.

Mai relevă, că la stabilirea sancțiunii urmează de a se ține cont de criteriile

generale de individualizare a pedepsei stipulate la art. 75 Cod penal, anume

limitele speciale ale pedepsei prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal -

închisoare de la 5 la 10 ani; gravitatea infracțiunii săvârșite, care potrivit art. 16

alin. (4) Cod penal, se atribuie la categoria infracțiunilor grave; de persoana celui

vinovat, Chiselița Viorel nu figurează la evidența medicului narcolog și nu se află

la evidența medicului psihiatru; anterior condamnat, dar liberat înainte de

termen; comportamentul inculpatului pe parcursul examinării cauzei –

Cheselița Viorel a avut un comportament adecvat în ședință; recunoașterea vinei.

În calitate de circumstanțe atenuante, potrivit art. 76 alin. (1) Cod penal,

urmează a fi reținute: recunoașterea vinei, căința activă, colaborarea cu organul

de urmărire penală, ce a condus la efectuarea urmăririi penale în termeni scurți,

contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, nu a fugit de la fața locului.

A mai solicitat apelantul aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală și a prevederilor art. 90 sau art. 901 Cod penal.

17 septembrie 2019, a fost respins apelul ca fiind nefondat, cu menținerea

sentinței fără modificări.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a declarat că, la pronunțarea

sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept

2

și just a ajuns la concluzia că inculpatul Chiselița Viorel a săvârșit anume

infracțiunea pentru care a fost condamnat.

Totodată relatează instanța de apel că, prima instanță a ținut cont, la

stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă a inculpatului Chiselița Viorel, de

toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei,

aplicându-i o pedeapsă corectă, echitabilă și legală.

Astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul în fața primei instanțe a

înaintat cerere privind examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală conform procedurii stabilite de art. 3641 Cod de procedură

penală.

Totodată, în opinia instanței de apel, prima instanță la individualizarea

pedepsei inculpatului a ținut cont de prevederile art. art. 6, 7, 61, 75-78 Cod penal

și le-a aplicat corespunzător, corect ajungând la concluzia că corijarea și

reeducarea lui Chiselița Viorel este posibilă prin aplicarea unei pedepse sub

formă de privare de libertate, or art. art. 90 și 901 Cod penal, cu suspendarea

parțială a executării pedepsei, sau suspendarea condiționată nu sunt aplicabile.

În acest sens instanța de apel a remarcat, că aplicarea prevederilor art.

art. 90 și 901 Cod penal, nu poartă un caracter imperativ, ci un caracter de

dispoziție, respectiv, instanța de judecată poate dispune suspendarea executării

pedepsei sau suspendarea parțială a executării pedepsei, doar în cazul în care

consideră că scopul pedepsei stabilit de legiuitor la art. 61 Cod penal, poate fi

atins prin prisma normelor indicate supra.

Însă, în prezenta speță, ținând cont de caracterul faptei prejudiciabile, de

urmările acesteia, de acțiunile inculpatului până și la momentul comiterii faptului,

de obiectul cu care a comis infracțiunea, de faptul că anterior în privința sa au fost

intentate cauze penale și a fost judecat, instanța de apel a considerat că scopul

pedepsei poate fi atins în privința lui Chiselița Viorel doar prin privarea acestuia

de libertate, or deși anterior a fost condamnat, inculpatul nu s-a corectat, ci din

contra a comis o altă infracțiune gravă, care a atentat la viața și sănătatea

persoanei.

De asemenea, instanța de apel a considerat nejustificată aplicarea

prevederilor art. 385 alin.(5) Cod de procedură penală.

instanței de apel cu recurs ordinar în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6, 10) Cod de

procedură penală, solicitând casarea hotărârilor instanțelor de fond în partea

stabilirii pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care să fie aplicate în privința inculpatului prevederile

art. 90 Cod penal cu suspendarea executării pedepsei pentru perioada de

probațiune de 1 an sau aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal cu aplicarea

pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani 4 luni, prin executarea a

1 an 8 luni în penitenciar de tip semiînchis și 1 an 8 luni stabilirea pedepsei cu

suspendare condiționată a pedepsei.

3

În motivarea recursului, avocatul cu referire la prevederile art. 414 alin. (1);

art. 409; art. 414 alin. (1), (2), (5); art. 417 alin. (1) pct. 7), 8) Cod de procedură

penală, consideră că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanțele inferioare

este destul de aspră în coraport cu circumstanțele cauzei.

Susține că la caz Chiselița Viorel și-a recunoscut vina în cadrul urmăririi

penale, ulterior în instanța de judecată a depus cerere de examinare a cauzei în

baza prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală.

Astfel, este de opinia că la stabilirea pedepsei urma a se ține cont de

criteriile generale de individualizare a pedepsei stipulate la art. 75 Cod penal, și

anume: de limitele speciale ale pedepsei prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal

- închisoare de la 5 la 10 ani; gravitatea infracțiunii săvârșite, care potrivit art. 16

alin. (4) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave; de persoana celui

vinovat, Chiselița Viorel nu figurează la evidența medicului narcolog și nu se află

la evidența medicului psihiatru; anterior condamnat, dar liberat înainte de

termen; de comportamentul inculpatului, care a avut un comportament adecvat

în ședință; recunoașterea vinei.

În calitate de circumstanțe atenuante, potrivit art. 76 alin. (1) Cod penal,

urmează a fi reținute: recunoașterea vinei; căința activă; colaborarea cu organul

de urmărire penală ce a condus la efectuarea urmăririi penale în temeni scurți;

contribuirea activă la descoperirea infracțiunii; nu a fugit de la fața locului.

Mai solicită apărarea ca în privința inculpatului să fie aplicate prevederile

art. 3641 alin. (8), 385 alin. (5) Cod de procedură penală și a prevederilor art. 90

sau art. 901 Cod penal.

apărării, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat,

deoarece decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Colegiul menționează, că potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

4

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea apărării

invocă temeiurile pentru declararea recursului prevăzute la art. 427 alin. (1)

pct. 6), 10) Cod de procedură penală, însă reieșind din esența argumentelor

invocate se atestă că titularul cererii de recurs critică decizia instanței de apel

dintr-un singur considerent, și anume invocă dezacordul cu modalitatea de

individualizare a pedepsei penale, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Așadar, instanța de recurs se va expune doar în privința temeiului de casare

prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, în partea ce ține de

corectitudinea individualizării pedepsei penale aplicate inculpatului

Chiselița Viorel, întrucât celelalte temeiuri de casare nominalizate în recurs nu au

fost motivate de către apărare, iar în circumstanțele în care recursul nu este

motivat sub aspectul temeiului de casare invocat, instanța de recurs nu este

competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al apărării cu circumstanțe

în fapt și în drept, care l-ar justifica.

În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la

cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune,

având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective,

ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Cu referire la cerința apărării ca inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă

mai blândă, Colegiul penal reține că aceasta corect a fost respinsă de către

5

instanța de apel, or, deși infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal,

potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave,

deși inculpatul Chiselița Viorel nu figurează la evidența medicului narcolog și nu

se află la evidența medicului psihiatru și a avut un comportament adecvat în

ședința de judecată, totuși instanța de apel corect a accentuat, că realizarea

scopului pedepsei penale prevăzut la art. 61 Cod penal, în privința inculpatului

poate fi realizat doar prin izolarea de societatea, ținând cont de caracterul faptei

prejudiciabile, de urmările acesteia, de acțiunile inculpatului până și la momentul

comiterii faptului, de obiectul cu care a comis infracțiunea, de faptul că anterior în

privința sa au fost intentate cauze penale și a fost judecat, însă inculpatul nu s-a

corectat, ci din contra a comis o altă infracțiune gravă, care a atentat la viața și

sănătatea persoanei.

Ca urmare, instanța de recurs menționează și faptul că circumstanțele la

care face referire apărarea în cererea de recurs au fost luate în calcul la aplicarea

pedepsei de către instanțele de fond, care la stabilirea pedepsei închisorii, au ținut

cont de personalitatea inculpatului, de faptul că acesta anterior a fost condamnat

pentru infracțiuni similare, a recunoscut vinovăția, se căiește sincer și a solicitat

ca judecarea cauzei să fie înfăptuită în procedura simplificată.

Astfel, instanța de apel corect a respins cerința apărării cu privire la

aplicarea în privința inculpatului Chiselița Viorel a prevederilor art. art. 90 și 901

Cod penal, or, instanța de judecată poate dispune suspendarea executării

pedepsei sau suspendarea parțială a executării pedepsei, doar în cazul în care

consideră că scopul pedepsei stabilit de legiuitor la art. 61 Cod penal, poate fi

atins prin prisma normelor indicate supra.

Respectiv, instanța de apel corect a concluzionat, că scopul legii penale în

speță poate fi realizat doar prin izolarea de societate a inculpatului

Chiselița Viorel, deoarece fiind anterior condamnat, careva concluzii pozitive în

acest sens nu și-a făcut, iar pedeapsa stabilită va contribui la corectarea și

reeducarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea ultimului, cât și a altor persoane.

Față de cele descrise mai sus, Colegiul penal conchide că, instanța de apel la

compartimentul individualizării pedepsei, a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 7, 61, 75, 76 Cod penal și corect a considerat nejustificată

aplicarea prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel

corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta

fiind motivată și aplicată în limitele legii, motiv din care se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocatul Gamurari Victoria

în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

6

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Gamurari Victoria în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 17 septembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Chiselița Viorel XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 05 martie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

7