1ra-331/2020 — art. 190 al. 5 CP

1ra-331/2020 — art. 190 al. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-331/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Victor Boico,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Danu Dogotari în numele inculpatei Olga Bondarciuc și ultima, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 aprilie

2019, în cauza penală, în privința inculpatei

Bondarciuc Olga XXXXX, născută la XXXXX,

originară și domiciliată în XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 16.03.2017 până la 16.07.2018;

Instanța de apel de la 25.10.2018 până la 17.04.2019;

Instanța de recurs de la 02.10.2019 până la 05.02.2020.

a c o n s t a t a t :

inculpata Olga Bondariuc a fost recunoscută vinovată în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, ținând cont de prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală, i-a fost aplicată sancțiunea sub formă de închisoare pe un termen

de 5 ani și 4 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis pentru

femei.

Bondarciuc activând la ÎM „S.B TRADE” SRL cu sediul în mun. Chișinău, str.

Uzinelor 90, în calitate de operator, în baza ordinului nr. 96/11-c din 01 noiembrie

2011 semnat cu angajatorul, emis de către directorul întreprinderii ÎM „S.B TRADE”

SRL, Serghei Alexei, precum și fiind persoană responsabilă material în baza

contractului privind răspunderea materială deplină din 01 noiembrie 2011, a fost

împuternicită cu drepturi și obligațiuni de serviciu de a primi și redistribui marfa, în

perioada cuprinsă între anul 2013 și 2014 până în luna septembrie, acționând de

comun acord si în înțelegere prealabilă cu o altă persoană în privința căreia cauza a

fost disjungată într-un proces penal separat, urmărind scopul însușirii ilegale a

bunurilor IM „S.B TRADE” SRL, în interes cupidant personal, au organizat și pus în

aplicare o schemă de înstrăinare ilicită a mărfii livrate și anume a cartelelor de

1

reîncărcare a contului de telefonie mobilă, împărțind între ele rolurile infracționale,

cea de autor, adică persoană care să săvârșească nemijlocit infracțiunea, și-a asumat-

o Olga Bondarciuc, iar cea de complice, adică persoană care a promis din timp că va

vinde bunurile obținute pe cale criminală, și-a asumat-o cealaltă persoană.

Astfel, după livrarea producției de către „Andras Corn” SRL, o parte din

cartelele de reîncărcare a contului de telefonie mobilă livrate, erau decontate de către

Olga Bondarciuc din evidența contabilă a întreprinderii ÎM „S.B TRADE” SRL ca

fiind comercializate la prețul de 0.01 lei (indiferent de nominalul cartelei) voalându-

se astfel înstrăinarea lor, de fapt însă, Olga Bondarciuc intra în posesia fizică ilegală

a acestor bunuri materiale și conform planului criminal, le transmitea pentru a le

vinde unei alte persoane în privința căreia cauza a fost disjungată, iar mijloacele

bănești obținute ilegal, erau repartizate între complici conform cotelor prestabilite.

De asemenea, acționând conform aceleiași înțelegeri prealabile, utilizau o parte

din cartele sustrase pentru reîncarnarea conturilor de telefonie mobilă utilizate

personal, precum și transmiteau rudelor apropiate pentru utilizare, în rezultatul

acțiunilor ilicite ale inculpatei și persoanei implicate, întreprinderii Mixte „S.B

TRADE” SRL i-a fost cauzat un prejudiciu material în proporții deosebit de mari, în

valoare de 896790 lei. Astfel prin acțiunile sale intenționate Olga Bondarciuc,

acționând de comun acord și în înțelegere prealabilă cu o altă persoană, a comis

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin abuz de încredere cu folosirea

situației de serviciu, în sumă de 896 790 lei, ce constituie proporții deosebit de mari,

adică a comis infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal.

numele inculpatei Olga Bondarciuc, prin care a solicitat casarea sentinței în partea

stabilirii pedepsei inculpatei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Olga Bondarciuc pentru

săvârșirea infracțiunii incriminate să-i fie stabilită pedeapsa în temeiul art. 79 Cod

penal, sub formă de închisoare sub limita minimă prevăzută de sancțiunile art. 190

alin. (5) Cod penal, în coroborare cu dispoziția art. 3641 alin. (8) Codul de procedură

penală, iar în conformitate cu art. 90 Cod penal, să-i fie suspendată condiționat

executarea pedepsei penale, fiindu-i stabilită o perioadă de probațiune de 5 ani.

În motivarea celor solicitate, apărătorul a indicat că, instanța de fond la

stabilirea pedepsei inculpatei urma să țină cont de un șir de alte circumstanțe

atenuante, care în cumul ar putea fi calificate ca fiind excepționale, cum ar fi: faptul

că inculpata la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află, se caracterizează

pozitiv în societate și la locul de muncă, are la întreținerea sa doi copii minori, este la

prima abatere de acest fel, anterior nefiind condamnată, la faza urmăririi penale, a

2

recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii, a contribuit activ la descoperirea

infracțiunii și se căiește sincer de cele comise, a recuperat parțial prejudiciu material

cauzat prin infracțiune și intenționează și pe viitor să compenseze prejudiciul

material cauzat părții vătămate.

Respectiv, avocatul a menționat că nu este rațional ca inculpata să execute

pedeapsa cu închisoare, or, scopul pedepsei penale și anume restabilirea echității

sociale, corijarea și reeducarea inculpatei pot fi atinse și fără izolarea reală a acesteia

de societate, la caz fiind aplicabile prevederile art. 90 Cod penal.

apelul declarat de către avocatul Danu Dogotari în numele inculpatei Olga

Bondarciuc a fost respins ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, la

pronunțarea sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și

de drept și just a ajuns la concluzia că inculpata Olga Bondarciuc a comis infracțiunea

imputată. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea probelor acumulate la

cauza penală dată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101

Codul de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatei, instanța de apel a menționat că,

prima instanța a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

Astfel, reieșind din circumstanțele cauzei, instanța de apel a conchis că

corectarea inculpatei este posibilă cu aplicarea unei pedepse privative de libertate

sub formă de închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, iar o

asemenea pedeapsă este echitabilă în coraport cu fapta comisă și va atinge scopul

educativ și preventiv stabilit la art. 61 alin. (2) Codul penal.

De asemenea, instanța de apel a indicat că instanța de fond corect la stabilirea

pedepsei inculpatei a luat în considerație toate circumstanțele în care infracțiunea a

fost săvârșită: cu intenție directă, modul, condițiile și circumstanțele de săvârșire a

infracțiunii și gravitatea urmărilor.

Totodată, instanța de apel a menționat că pedeapsa respectivă este

proporțională faptei comise, or, instanța de fond a ținut cont de circumstanțele

comiterii infracțiunii, personalitatea inculpatei, care la evidența medicului psihiatru

nu se află, a comis repetat o infracțiune, astfel nu se află pe calea corijării și dorinței

de a se reintegra în societate, fiind o persoană predispusă spre comiterea de noi

3

infracțiuni, nu a conștientizat gravitatea celor comise, de lipsa circumstanțelor

atenuate și agravante, instanța a considerat că scopul pedepsei penale de corectare și

reeducare a inculpatei, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, poate fi

realizat cu izolarea acesteia de societate.

În opinia instanței de apel, prima instanță a ținut cont de faptul că, inculpata a

recunoscut vina în cele comise, însă instanța de apel nu a luat-o în calcul drept ca pe

o circumstanță atenuantă, deoarece circumstanței respective i s-ar acorda o dublă

valență juridică. Recunoașterea vinovăției a fost ca condiție la aplicarea prevederilor

art. 3641 Cod de procedură penală, respectiv fiindu-i redusă 1/3 din pedeapsa cu

închisoare aplicată inculpatei din limitele pedepselor prevăzute de art. 190 alin. (5)

Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, prima instanță corect și

întemeiat a aplicat în privința inculpatei prevederile art. 10 Cod penal, or, la

momentul comiterii infracțiunii limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru

infracțiunea incriminată erau de 13 la 15 ani, ulterior limitele sancțiunii cu închisoare

au fost modificate de legislator astfel încât la moment acestea sunt de la 8 la 15 ani

închisoare. Prin urmare, ținând cont de prevederile art. 10 Cod penal, și anume de

aspectul retroactiv al legii penale mai favorabile, instanța a luat în calcul din limita

de pedeapsa cu închisoare care sunt în favoarea inculpatei de la 8 la 15 ani.

Totodată, pedeapsa în mărime de 5 ani și 4 închisoare, este echitabilă în raport

cu circumstanțele cauzei și anume ținând cont de faptul că inculpata a recunoscut

faptele indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în fază de urmărire penală, aplicând prevederile art. 3641 Codul de

procedură penală, potrivit căruia inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

De asemenea, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiată solicitarea

apărătorului de a suspenda condiționat executarea pedepsei penale aplicate

inculpatei, or, conform art. 90 alin. (4) Cod penal: persoanelor care au săvârșit

infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave, precum și în cazul recidivei

periculoase sau deosebit de periculoase, condamnarea cu suspendarea condiționată

a executării pedepsei nu se aplică. Prin urmare, indiferent de modificarea

cuantumului pedepsei cu închisoare, nu poate fi suspendată condiționat executarea

acestei pedepse, deoarece infracțiunea comisă este una deosebit de gravă în

conformitate cu art. 16 Cod penal.

4

Dogotari în numele inculpatei Olga Bondarciuc și ultima, care în temeiul art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală solicită, casarea hotărârilor anterioare în partea

stabilirii pedepsei penale, rejudecarea cauzei și pronunțarea în această parte a unei

noi decizii prin care lui Olga Bodarciuc să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de

libertate, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În susținerea celor solicitate, recurenții invocă aceleași motive indicate și în

cererea de apel, și anume că la stabilirea pedepsei penale urma să se țină cont de

circumstanțele atenuante, care în cumul ar putea fi calificate ca fiind excepționale,

cum ar fi: faptul că inculpata la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află, se

caracterizează pozitiv în societate și la locul de muncă, are la întreținerea sa doi copii minori,

este la prima abatere de acest fel, anterior nefiind condamnată, la faza urmăririi penale, a

recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii

și se căiește sincer de cele comise, a recuperat parțial prejudiciul material cauzat prin

infracțiune și intenționează și pe viitor să compenseze prejudiciul material cauzat părții

vătămate.

De asemenea, recurenții critică decizia în partea stabilirii pedepsei penale

subliniind că o pedeapsă prea aspră generează sentimente de nedreptate, jignire,

înrăire și neîncredere în actul justiției.

materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul

penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Din textul recursului rezultă că, recurenții sunt de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

săvârșite de către inculpata Olga Bondarciuc și din aceste considerente, instanța de

recurs nu se va expune asupra acestor aspecte, dar recurenții își exprimă dezacordul

cu pedeapsa aplicată, astfel semnalând temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de către instanțele de fond,

în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, instanța de recurs consideră că, pedeapsa individualizată inculpatei,

corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale.

Astfel, Colegiul penal remarcă că, argumentele recurentului privind stabilirea

categoriei și termenului pedepsei penale, sunt nefondate, or, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în

limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

5

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea inculpatului, cât și a altor persoane.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o

finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă

parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa

fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea

în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Astfel, instanța de recurs reține că instanțele ierarhic inferioare au dat deplină

eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele

cauzei, de gravitatea infracțiunii săvârșite care se atribuie la categoria infracțiunilor

deosebit de grave săvârșite cu intenție, de motivul inculpatei, de persoana acestuia,

corect au conchis că corijarea acesteia poate avea loc doar prin stabilirea unei pedepse

privative de libertate pe un termen de 5 ani și 4 luni.

Cu referire la alegația recurenților precum că, instanța de apel urma să dispună

suspendarea condiționată a executării pedepsei penale aplicate ultimei în temeiul art.

90 Cod penal, Colegiul penal face trimitere la motivarea instanței de apel care corect

a indicat în partea descriptivă a deciziei pronunțate că ,,(…) conform art. 90 alin. (4)

Cod penal: persoanelor care au săvârșit infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave,

precum și în cazul recidivei periculoase sau deosebit de periculoase, condamnarea cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se aplică. Prin urmare, indiferent de

cuantumul pedepsei cu închisoare nu poate fi suspendată condiționat executarea acestei

pedepse deoarece infracțiunea comisă este una deosebit de gravă în conformitate cu art. 16

Cod penal”.

Subsecvent, Colegiul penal subliniază că, instanța de apel corect a respins

solicitarea avocatului Danu Dogotari ca fiind neîntemeiată aplicarea prevederilor art.

90 Cod penal.

Având în vedere acest aspect, instanța de recurs își însușește în întregime

argumentele instanței de apel, redate succint la pct. 4.1. al prezentei decizii și

6

consideră că o expunere repetată asupra lor este inutilă, fapt ce este în deplină

concordanță cu jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului,

care în cauza Albert vs România din 16.02.2010, în pct. 37 al Hotărârii a statuat că,

dacă art. 6 § 1 din CEDO obligă instanțele să își motiveze deciziile, acesta nu poate fi

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument.

Analizând materialele cauzei și hotărârea judecătorească atacată, Colegiul

penal nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acesteia.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că, nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar și potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea acestuia,

ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Danu Dogotari

în numele inculpatei Olga Bondarciuc și ultima, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 17 aprilie 2019, în cauza penală în privința lui

Bondarciuc Olga XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 martie 2020.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Victor Boico

7