1ra-263/2020 — art. 361 al. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 361 al. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6. 10 CPP
1ra-263/2020 — art. 361 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr.1ra-263/2020
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
29 ianuarie 2020 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Timofti Vladimir
Judecători – Toma Nadejda, Boico Victor
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Sîrbu Lilia, prin care
solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 25 iunie
2019, în cauza penală privind-o pe
Coroi Diana XXX, născută la XXX, originară din XXX,
domiciliată XXX.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
06.03.2019 – 25.04.2019 (prima instanță);
22.05.2019 – 25.06.2019 (instanța de apel);
04.09.2019 – 29.01.2020 (instanța de recurs ordinar).
Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor
din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Cimișlia /sediul Leova/ din 25 aprilie 2019, cauza
fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform
art. 364¹ Cod de procedură penală, Coroi Diana a fost recunoscută vinovată de
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită
pedeapsa sub formă de amendă în sumă de 500 u.c. ce constituie 25 000 lei.
S-a respins cerința procurorului cu privire la aplicarea pedepsei complimentare
sub formă de privare de dreptul de a ocupa funcții publice în privința inculpatei, ca
neîntemeiată.
S-a respins cererea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor judiciare,
ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Coroi Diana,
activând în funcția de asistentă medicală superioară a Secției Internare din cadrul
Instituției Medico-Sanitare Publice Spitalul Raional Leova (în continuare IMSP SR
Leova), fiind totodată potrivit ordinului nr. 25 din 21.02.2017, responsabilă pentru
evidența timpului de muncă real prestat, completarea „Tabelului de pontaj”
(formularul interdepartamental tipizat nr. MR-13 aprobat prin Hotărârea
Departamentului Statistică al RM nr. 01 din 10 ianuarie 1997 care este documentul
1
de bază, potrivit căruia se efectuează calculul orelor și prezența la locul de muncă,
în baza căruia lunar se calculează și se achită salariul și că acesta se atribuie la
categoria documentelor oficiale) pentru angajații Secției Internare din cadrul IMSP
SR Leova, folosind intenționat situația sa de serviciu, din alte interese personale și
materiale, aflând-se în or. Leova, în perioada de timp, august 2017 - februarie 2018,
urmărind scopul producerii unor consecințe juridice și săvârșirea unei fapte cu
intenție, care poate produce consecințe socialmente periculoase, urmărind scopul
falsificării actelor oficiale, cunoscând cu certitudine că personal, cât și asistentul
medical din cadrul aceleiași secții Băjireanu Viorelia n-au activat în funcțiile date,
deoarece se aflau peste hotarele Republicii Moldova, a introdus date vădit false în
tabelele de pontaj ale angajaților IMSP SR Leova, pentru lunile august 2017,
septembrie 2017 și februarie 2018, privind activitatea și aflarea la serviciu, a sa
personală, asistent medical superior din cadrul Secției Internare pentru perioada de
timp 19-23 februarie 2018 și a asistentului medical din cadrul aceleiași secții
Băjireanu Viorelia pentru data de 29 august 2017 și respectiv 03-04 septembrie
2017, cu transmiterea acestora ulterioară în contabilitatea instituției, acordându-li-se
dreptul să recepționeze ilegal salariul personal (Coroi Diana) în sumă de 1 048,45
lei și cet. Băjireanu Viorelia în sumă de 1 056,74 lei.
Astfel, acțiunile inculpatei au fost încadrate în baza art. 361 alin. (1) Cod penal
– confecționarea, deținerea și folosirea documentelor oficiale false, care acordă
drepturi și liberează de obligații, indiferent de tipul de proprietate și formă juridică
de organizare.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către procurorul în
Procuratura Anticorupție, Palencu Radu, solicitând casarea parțială a sentinței,
rejudecarea cauzei, pronunțarea unei hotărâri noi potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, prin care inculpatei Coroi Diana să-i fie aplicată o pedeapsă sub
formă de privare de dreptul de a ocupa funcții publice (în sfera publică) pe un termen
de 1 an, a dispune încasarea de la inculpată a cheltuielilor judiciare suportate aferent
cauzei în cuantum de 208,63 lei, invocând: prima instanță urma să țină cont de faptul
că inculpata Coroi Diana, la momentul comiterii infracțiunii imputate, dându-și
seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, a prevăzut urmările ei
prejudiciabile, le-a dorit și a admis, în mod conștient, survenirea acestor urmări, fiind
prejudiciată considerabil imaginea organelor publice și instituțiilor de stat, totodată,
este necesar a se menționa de asemenea că fapta a fost comisă în timpul exercitării
de către inculpată a funcției publice, circumstanță ce sporește considerabil gradul
social-periculos al faptei comise, sunt ilegale concluziile primei instanțe în ceea ce
ține de respingerea cerinței privitor la încasarea cheltuielilor judiciare.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 25 iunie 2019,
s-a respins ca nefondat apelul declarat.
4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, la pronunțarea sentinței,
prima instanță, corect, a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a concluzionat
2
că inculpata a comis infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost constatate din
totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se
prevederile art. 101 Codul de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,
concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de
vedere al coroborării lor.
Instanța de apel a considerat ca fiind neîntemeiate solicitările apelantului cu
privire la aplicarea pedepsei complementare față de Coroi Diana, iar motivarea
primei instanțe a apreciat-o ca fiind una justă și legală: „instanța menționează că,
procurorul nu a motivat necesitatea aplicării pedepsei complementare sub formă de
privare de dreptul de a ocupa funcții publice în privința cet. Coroi Diana.”.
În acest sens, instanța de apel a menționat că, prima instanță la stabilirea
categoriei și termenului pedepsei inculpatei Coroi Diana corect a aplicat prevederile
legale, și în conformitate cu prevederile art. art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de
gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivele acesteia, de personalitatea persoanei
vinovate, de circumstanțele atenuante și agravante ale cauzei, scopul pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării inculpatei, precum și de prevederile alin. (8)
art. 3641 Cod procedură penală.
Mai mult, instanța de apel a indicat că concluzia primei instanțe este oportună,
corectă și echitabilă privind aplicarea față de inculpata Coroi Diana a pedepsei sub
formă de amendă și fără a aplica careva pedepse complementare, or, această
pedeapsă este corespunzătoare faptei comise, dar și având în vedere scopul legii
penale, care indică asupra corectării și reeducării inculpatei în vederea neadmiterii
pe viitor a careva acțiuni ilegale, faptul conștientizării de către inculpata Coroi Diana
a pericolului social al acțiunilor comise este dovedit prin ceia că inculpata a
recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se
facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Totodată, instanța de apel a constatat că încrederea acordată va fi un echilibru
între persoana inculpatei și corecția penală, ținând cont de gravitatea infracțiunii și
anume că este o infracțiune ușoară, personalitatea acesteia care se caracterizează
pozitiv la locul de trai, comportamentul după infracțiunea săvârșită, faptul că a
achitat deja amenda potrivit ordinului de încasare a numerarului din 26 aprilie 2019,
manifestând astfel dorința de a-și corecta comportamentul, încă un argument în
corectitudinea sentinței emise de instanța de fond cu privire la neaplicarea
prevederilor art. 65 alin. (3) Cod penal, instanța de apel a indicat că conform
ordinului nr. 93 din 28 noiembrie 2018 emis de directorul IMSP SR Leova, inculpata
Coroi Diana a fost sancționată cu „mustrare”(f.d.82).
Cât privește solicitarea apelantului cu privire la încasarea din contul inculpatei
a cheltuielilor judiciare suportate aferente cauzei penale gestionate în cuantum de
208,63 lei, instanța de apel a indicat că, potrivit art. 227 alin. (3) Cod de procedură
penală ,este o normă generală și nu obligă statul să suporte cheltuielile ci să le achite
la momentul necesar pentru a facilita operativitatea acțiunilor organului de urmărire
3
penală și pentru a nu condiționa depășirea termenului rezonabil prin încasarea
cheltuielilor judiciare de la părțile în proces.
Respectiv, prin prisma normei procesuale menționate mai sus, suportarea
cheltuielilor aferente gestionării cauzei se face din contul mijloacelor bugetului de
stat, deoarece, în sarcina statului este de a dovedi vinovăția celor imputate în
acțiunile inculpaților, prin urmare nu de fiecare data poate fi pusă pe seama
inculpaților plata cheltuielilor de judecată.
Decizia instanței de apel, este atacată cu recurs ordinar de către procurorul în
Procuratura UTA Găgăuzia, Sîrbu Lilia, indicând temeiurile pentru recurs prevăzute
de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, prin care solicită, casarea
deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, invocând:
- instanța de apel nu a luat în considerație faptul că, prin infracțiunea comisă de
inculpată a fost prejudiciată considerabil imaginea organelor publice și instituțiilor
de stat;
- fapta a fost comisă de inculpată în timpul exercitării funcției publice, ceea ce
sporește considerabil gradul social – periculos al faptei comise, respectiv în cazul dat
prin aplicarea în privința inculpatei a pedepsei complimentare, va fi restabilită
echitatea socială, va fi prevenită săvârșirea de noi infracțiuni de către alte persoane
publice;
- nu există și nu au fost stabilite careva circumstanțe care ar micșora esențial
gravitatea faptei, ce ar permite de a concluziona că corectarea ei este posibilă fătă
executarea pedepsei complimentare;
La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1)
pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință, inculpata Coroi Diana, prin care
a manifestat dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea recursului ca
inadmisibil fiind vădit neîntemeiat cu menținerea deciziei instanței de apel, motivând
prin faptul că atât prima instanță cât și instanța de apel și-au argumentat suficient
soluțiile în sensul pedepsei penale stabilite, au ținut cont în deplină măsură de
principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de
individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii, de motivul acesteia, de
persoana celui vinovat, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatei, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit
neîntemeiat din următoarele considerente.
În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de
procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să
4
decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este
vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.
Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel
pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel la judecarea cauzei.
Colegiul penal reține că recurentul indică ca temeiuri pentru declararea
recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală,
în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în
apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau
instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și că sau aplicat
pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține
că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu se confirmă în instanța de
recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.
Din cuprinsul recursului, Colegiul penal constată că, recurentul își exprimă
dezacordul său cu modul de stabilire a pedepsei de către instanțele ierarhic inferioare,
precum că acestea nu au ținut cont de principiul individualizării pedepsei penale,
deci are în vedere temeiul prevăzut în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod penal.
Colegiul penal a constatat că temeiul indicat și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.
10) Cod de procedură penală, în sensul că „s-au aplicat pedepse individualizate
contrar prevederilor legale” și motivele în susținerea acestui temei precum că nu
există și nu au fost stabilite careva circumstanțe care ar micșora esențial gravitatea
faptei, ce ar permite de a concluziona că corectarea ei este posibilă fătă executarea
pedepsei complimentare, nu se va asigura atingerea scopului pedepsei penale, nu pot
fi acceptate, or, aceste motive au fost obiect de dispută atât în cadrul primei instanțe
cât și în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios
și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului în sentința adoptată (f.d.
114verso – 115verso) precum și în decizia atacată(f.d. 160 verso – 161 verso), pe
care Colegiul penal le însușește, ca corecte, ce este și conform practicii CEDO,
hotărîrea Albert vs România din 16.02.2010.
Instanța de recurs mai indică că, susține argumentele instanței de apel precum
că prima instanță corect a conchis, posibilitatea corijării inculpatei fără a aplica
careva pedepse complimentare, or, având în vedere gravitatea infracțiunii – ușoară,
căința sinceră a inculpatei, a achitat amenda, faptul că nu au fost stabilite
circumstanțe agravante, prezența circumstanțelor atenuante, la locul de trai se
caracterizează pozitiv, a săvârșit pentru prima dată o infracțiune, mai mult, conform
ordinului nr. 93 din 28 noiembrie 2018, inculpata a fost sancționată cu „mustrare”,
5
permite de a concluziona că inculpata nu prezintă pericol pentru societate aflându-
se în funcția deținută la moment și sancțiunea aplicată prin sentință fără privarea
acesteia de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de un an, este o măsură
echitabilă în coraport cu personalitatea acesteia și fapta comisă, în situația în care
anterior nu a fost în conflict cu legea.
Colegiul penal mai menționează că, prin sintagma „poate” din textul alin. (3)
art. 65 Cod penal, aplicarea acestei norme nu trebuie înțeleasă ca o obligație față de
instanța de judecată, alin.(3) stipulează că, privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcții sau de a exercita o anumită activitate poate fi aplicată ca pedeapsă
complementară și în cazurile cînd nu este prevăzută în calitate de pedeapsă pentru
infracțiunile din Partea specială a prezentului cod, dacă, ținând cont de caracterul
infracțiunii săvârșite de cel vinovat în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau
în timpul exercitării unei anumite activități, instanța de judecată va considera
imposibilă păstrarea de către acesta a dreptului de a ocupa anumite funcții sau de a
exercita o anumită activitate.
Instanța de judecată, în persoana judecătorului, conform art. 101, 384 Cod de
procedură penală, adoptă soluția, inclusiv și conform propriei convingeri, trase
conform prevederilor art. 65, dar și art. 75 Cod penal. Astfel, în situația când instanța
consideră că, corectarea persoanei vinovate va putea fi atinsă prin soluția de
neaplicare a pedepsei complimentare, nu va aplica prevederile art. 65 Cod penal. În
speța discutată, ambele instanțe de judecată corect au conchis că în privința
inculpatei nu au obligația de a aplica art. 65 Cod penal.
Mai mult, Colegiul penal menționează că dacă într-o cauză penală sunt prezente
exclusiv doar circumstanțe atenuante, cum este în speța dată, acest fapt conduce la
posibilitatea neaplicării pedepsei complementare opționale.
Prin urmare, Colegiul penal constată că, concluzia instanței de apel de
menținere a sentinței primei instanțe, corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor
de stabilire a pedepsei, aceasta fiind motivată și aplicată în limitele legii, motiv din
care se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat ca fiind vădit
neîntemeiat.
Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea
argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu
se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le
acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în
pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art.
6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate
fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs
Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil
necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță
inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.
În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate
6
de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele contestate,
deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar
recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura
UTA Găgăuzia, oficiul Central, Sîrbu Lilia, împotriva deciziei Colegiului judiciar
al Curții de Apel Comrat din 25 iunie 2019, în cauza penală privind-o pe Coroi
Diana XXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 27 februarie 2020.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Toma Nadejda
Boico Victor
7