1r-arest-2/2020 — art. 27, 145 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1r-arest-2/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun

cu participarea:

procurorului Dumitru Graur,

avocatului Olesea Plugaru,

a judecat, în ședință închisă, recursul declarat de avocata Aliona Rusnac,

împotriva încheierii Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 februarie 2020,

în privința inculpatului

Solcanu Ivan XXXXXX.

Termenul de examinare

în instanța de recurs: 18.02.2020 – 20.02.2020.

Avocatul a susținut recursul în sensul declarat.

Procurorul s-a pronunțat pentru respingerea recursului și menținerea încheierii

contestate.

Asupra recursului nominalizat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal la 10 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis, începând cu data intrării în vigoare a

sentinței, cu includerea perioadei aflării în arest de la 21.04.2015 până la

24.04.2015.

Față de inculpat a fost aplicată măsura preventivă - obligarea de a nu părăsi

țara.

inculpatul Solcanu Ivan, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se în drum, în

fața gospodăriei lui Costiceanu O., din XXXXXX, XXXXXX, în cadrul unui

1

conflict iscat spontan între el și Sârbu A., intenționat, având scopul de a-l omorî pe

Costiceanu O., care a intervenit în apărarea lui Sîrbu A., i-a aplicat acestuia două

lovituri cu un cuțit de vânătoare în regiunea spatelui, însă, din cauze independente

de voința lui, nu și-a dus intenția până la capăt, deoarece victimei i-a fost acordat

neîntârziat ajutor medical, cu spitalizarea lui în stare gravă la Spitalul municipal

Bălți.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 94/D din 03.05.2015, lui

Costiceanu O. i-au fost cauzate vătămări corporale grave, periculoase pentru viață,

exprimate prin traumatism toracic deschis, plagă tăiată de cuțit penetrantă în

regiunea cutiei toracice dreapta, pneumohemotorace pe dreapta.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod

penal, ca tentativă de omor intenționat, adică tentativa de omor a unei persoane,

acțiune intenționată care din cauze independente de voința făptuitorului nu și-a

produs efectul.

noi hotărâri, prin care să fie achitat.

privind aplicarea față de inculpat a măsurii preventive - arestarea preventivă și

eliberarea mandatului de arest pentru o perioadă de 30 zile, cu anunțarea acestuia

în căutare.

Acuzatorul de stat a indicat că cauza penală a fost numită pentru examinare

la Curtea de Apel Bălți pentru 06.11.2019, 04.12.2019, 15.01.2020, ședințe în care

inculpatul, fiind citat și dispusă aducerea lui forțată de pe adresa indicată în apelul

declarat, nu s-a prezentat.

Astfel, inculpatul, din motive necunoscute, se eschivează de la prezentarea

în instanța de apel, iar acest fapt duce la tergiversarea examinării cauzei penale.

05 februarie 2020, demersul a fost admis.

Față de inculpat a fost aplicată măsura preventivă sub formă de arestare

preventivă pe un termen de 30 zile din momentul reținerii, cu anunțarea lui în

căutare și eliberarea mandatului de arest în privința acestuia.

Instanța de apel a reținut că, în ședința de judecată din 05.02.2020,

procurorul a invocat imposibilitatea soluționării apelului în lipsa inculpatului și a

înaintat demers cu privire la aplicarea în privința acestuia a măsurii preventive sub

formă de arestare preventivă, cu anunțarea lui în căutare, motivând că inculpatul se

ascunde de la prezentarea în fața instanței de judecată, prin ce tergiversează

examinarea cauzei, iar aplicarea măsurii solicitate este necesară pentru asigurarea

bunei desfășurări a procesului.

Totodată, din motivul neprezentării în instanța de apel, în privința

inculpatului a fost dispusă aducerea silită, care nu a avut rezultate pozitive, fiind

stabilit că la adresa indicată inculpatul nu se află, iar locul aflării lui nu este

cunoscut.

Dat fiind că este imposibilă examinarea cauzei în ordine de apel în lipsa

inculpatului, locul aflării acestuia nefiind cunoscut, or, el nu se află la adresa de

domiciliu indicată și nu a înștiințat instanța despre schimbarea domiciliului, motiv

2

din care încercările de a asigura prezența lui în ședința de judecată au eșuat,

împrejurări în care se confirmă că acesta se eschivează de instanța de judecată.

Astfel, persistă riscul eschivării inculpatului de la judecată, deoarece,

cunoscând că în privința lui este intentat dosar penal și pronunțată sentință de

condamnare, care nu este irevocabilă și recepționând citația instanței de apel, el nu

a anunțat despre imposibilitatea și motivele neprezentării, despre locul aflării și

eventuala schimbare a domiciliului. La fel, pe parcursul a patru ședințe de judecată

nu a fost prezentată vreo informație certă cu privire la locul aflării inculpatului,

fiind stabilit doar că acesta nu se află la adresa indicată de el ca domiciliu, ce pune

în pericol examinarea obiectivă și în termen rezonabil a cauzei și prezintă o

bănuială rezonabilă ca, nefiind limitat în dreptul de a circula, inculpatul ar putea, în

continuare, să rămână neinteresat de soluționarea cauzei, să se eschiveze de

instanța de judecată, punând în pericol buna desfășurare a procesului penal.

Ori, prezența circumstanțelor de fapt constatate relevă temeinicia demersului

înaintat, ce condiționează aplicarea arestării preventive, cu eliberarea mandatului

de arestare preventivă pe un termen de 30 zile în privința inculpatului și anunțarea

acestuia în căutare, deoarece la moment nu se cunoaște locul aflării lui.

Pe lângă aceasta, soluția de aplicare a măsurii preventive și nu înlocuirea

acesteia, după cum s-a solicitat în demers, este condiționată de faptul că prin

sentința din 24.09.2019 în privința inculpatului a fost aplicată măsura preventivă –

obligarea de a nu părăsi țara care, potrivit art. 178 alin. (3) Cod de procedură

penală, fără a fi prelungită, nu poate depăși termenul de 60 zile, astfel, fiind

necesară aplicarea și nu înlocuirea măsurii preventive.

încheierii și anularea mandatului de arest în privința inculpatului.

Recurenta a invocat că inculpatul nu a fost citat legal în ședințele de

judecată, iar aducerea silită dispusă în privința lui nu a fost executată.

Astfel, deținerea inculpatului în stare de arest contravine normelor

internaționale ce vizează dreptul garantat al persoanei la libertate și siguranță

stipulat în art. 5 al CEDO.

Totodată, procurorul nu a prezentat probe incontestabile, concludente și

pertinente ce ar permite instanței de a se convinge și a decide în conformitate cu

prevederile legii, necesitatea aplicării măsurii preventive – arestul preventiv, iar

instanța de apel nu s-a expus nici în încheiere asupra faptului invocat de apărare

referitor la lista probelor în acest sens.

Ori, în încheiere, necesitatea aplicării măsurii preventive sub formă de

arestare preventivă în privința inculpatului a fost motivată numai în baza faptului

că acesta nu s-a prezentat de câteva ori în ședința de judecată.

motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi respins

din următoarele considerente.

Conform art. 311, 312, 329, 416 Cod de procedură penală, instanța de apel,

deliberând asupra apelului, dacă este necesar, poate hotărî aplicarea dispozițiilor

privitoare la măsurile preventive. În cazul aplicării arestării preventive, hotărârea

3

instanței poate fi atacată în instanța ierarhic superioară cu recurs, pentru efectuarea

controlului judiciar al legalității deciziei respective.

Conform art. 175 alin. (2) Cod de procedură penală, măsurile preventive sunt

orientate spre a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica

inculpatul să se ascundă de judecată, spre aceea ca el să nu împiedice stabilirea

adevărului ori spre asigurarea de către instanță a executării sentinței. Potrivit art.

176 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, măsurile preventive pot fi aplicate de

către instanța de judecată numai în cazurile în care există suficiente temeiuri

rezonabile, susținute prin probe, de a presupune că inculpatul ar putea să se

ascundă de instanță. De asemenea, ele pot fi aplicate de către instanță pentru

asigurarea executării sentinței. Arestarea preventivă se aplică persoanei care este

inculpată de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu

închisoare pe un termen mai mare de 3 ani și doar în condițiile prevăzute de

prezentul cod. Potrivit art. 185 alin. (4) Cod de procedură penală, încheierea

privind arestarea preventivă poate fi atacată cu recurs în instanța ierarhic

superioară.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect și cu referire la argumentele invocate în recurs, menționate

în pct. 6. din prezenta decizie, se atestă că potrivit art. 5 alin. 1 din CEDO, art. 176

alin. (1) și (2), 185 alin. (1), (2) pct. 1) Cod de procedură penală, nimeni nu poate fi

lipsit de libertatea sa, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Arestarea preventivă

poate fi aplicată persoanei care este învinuită de săvârșirea unei infracțiuni deosebit

de grave, pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare

de 3 ani, și numai în cazurile în care există suficiente temeiuri rezonabile de a

presupune că inculpatul ar putea să se ascundă de instanță, să împiedice stabilirea

adevărului în procesul penal și când inculpatul nu are loc permanent de trai pe

teritoriul R. Moldova.

Totodată, circumstanțele pe care se întemeiază soluția instanței de apel

privind aplicarea măsurii preventive sub formă de arestare preventivă, reproduse în

pct. 5. din prezenta decizie, coroborează fără echivoc cu prescripțiile de drept

nominalizate.

Circumstanțele constatate în partea descriptivă a încheierii contestate, relevă

că instanța de apel a soluționat demersul procurorului privind aplicarea măsurii

preventive sub formă de arestare preventivă pe un termen de 30 zile în strictă

conformitate cu prescripțiile de drept procesual enunțate mai sus, inclusiv ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al faptei incriminate inculpatului, de

existența unor suficiente temeiuri rezonabile de a presupune că inculpatul ar putea

să se ascundă de instanță, să împiedice buna desfășurare a procesul penal, toate

acestea fiind fondate și probate pe împrejurările conținute în materialele

respectivului dosar penal și reproduse la pct. 4. - 6. din prezenta decizie, care

continue să fie valabile până în prezent, nefiind denegate de recurent prin probe

pertinente, concludente, utile și veridice.

4

Mai mult, potrivit art. 176 alin. (1) Cod de procedură penală, art. 5 alin. (1)

lit. a) din CEDO, arestarea preventivă poate fi aplicată de către instanță pentru

asigurarea executării sentinței. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu

excepția cazurilor dacă este deținut legal pe baza condamnării pronunțate de către

un tribunal competent.

Ori, inculpatul a declarat apel împotriva sentinței din 24.09.2019, în care a

indicat o altă adresă de domiciliu decât celelalte două indicate de el și regăsite în

materialele cauzei, dar fiind citat legal, din motive necunoscute, nu s-a prezentat în

ședințele de judecată, ordonanțele de aducerea lui silită nefiind posibil de executat

pe motiv că nu locuiește pe adresa indicată în cererea de apel, împrejurări care

denotă temeiuri rezonabile de a presupune că inculpatul se ascunde de instanță,

fiind pusă în pericol buna desfășurare a procesului penal și asigurarea unei

eventuale executări a sentinței.

Astfel, măsurile întreprinse de instanța de apel, indicate în încheierea

contestată, sunt perfect legale, fiind îndreptățite și să asigure executarea de către

inculpat a sentinței specificate, existând constatările în fapt și în drept a instanței de

fond că el a săvârșit infracțiunea prevăzută la art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, fiind

condamnat la 10 ani închisoare.

Împrejurările nominalizate denotă în mod concludent, că decizia atacată este

întemeiată și legală, dat fiind că instanța de apel a soluționat chestiunea privind

aplicarea măsurii preventive sub formă de arestare preventivă inculpatului în strictă

conformitate cu prescripțiile de drept procesual și material, că recursul declarat de

este unul neîntemeiat.

Potrivit art. 312 alin. (5) pct. 2) Cod de procedură penală, în urma

controlului judiciar efectuat, instanța respinge recursul, dacă acesta este

neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

respins integral.

penal,

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de avocata Aliona Rusnac împotriva încheierii

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 05 februarie 2020, privind aplicarea

măsurii preventive - arestarea preventivă pe un termen de 30 zile, cu emiterea

mandatului de arestare și anunțarea în căutare a inculpatului Solcanu Ivan XXXX.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integrală la 21

februarie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

5