1ra-162/2020 — Art. 168 al. 2 CP

Prima instanță: 05.04.2018 – 29.09.2018;

Instanța de apel: 07.11.2018 – 21.05.2019;

Instanța de recurs: 06.08.2019 – 23.01.2020. Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Ungheni (sediul Central) din 29 septembrie 2018, Ciorici Andrei a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 168, alin. (2) lit. a) și b) Cod penal la 4 (patru) ani închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de administrare și cu privarea de a desfășura activitate de întreprinzător pe un termen de 4 ani. Prin aceeași sentință s-a dispus perceperea de la Ciorici Andrei în beneficiul: - lui Vrabie Ivan Mihail - 6000 (șase mii) MDL; - lui Ulinici Valeriu Mihail - 3500 (trei mii cinci sute) MDL; - lui Portărescu Petru Grigore - 8000 (opt mii) MDL; - lui Cojocaru Tudor Ion - 7000 (șapte mii) MDL; - lui Fetcu Andrei Ion - 66so (șase mii șase sute cincizeci) MDL; - lui Chicu Evghenie Ivan - 5000(cinci mii) MDL; - lui Bulicanu Constantin Filip - 4300 (patru mii trei sute) MDL; - lui Manole Dumitru Petru - 9000 (nouă mii) MDL; - lui Bînzari Vasilii - 6000 (șase mii) MDL; - lui Țugulea Constantin - 165o(una mie șase sute cincizeci) MDL; - lui Ursu Dumitru - 4900 (patru mii nouă sute) MDL; - lui Bulicanu Mihail - 5050 (cinci mii cincizeci) MDL; - lui Enciu Valentin -5000 (cinci mii) MDL; - lui Enciu Vasile - 5000 (cinci mii) MDL; - lui Cărchilan Mihail - 5000 (cinci mii) MDL; 1 - lui Juc Nicolae - 5000 (cinci mii) MDL; - lui Toderiță Ion - 5000(cinci mii) MDL. 1.2 Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Ciorici Andrei, în perioada lunilor iunie-august anul 2015, activând în funcția de inginer al SRL „Agrolim-Com SC”, cu sediul în xxxxx, fiind împuternicit prin procura nr.22/06 din 22 iunie 2015 să încheie un contract de prestări servicii cu SRL „Vastavit” cu sediul în xxxxx care urma să efectueze lucrări de amenajare a stației de pompare SP11 și SP12 din xxxxx, acționând în scopul obținerii muncii altei persoane prin înșelăciune, din interes material, i-a indus în eroare pe cet. Vrabie Ivan, Ulinici Valeriu, Portărescu Petru, Cojocaru Tudor, Fetcu Andrei, Chicu Evghenie, Bulicanu Constantin, Monole Dumi, Bînzari Vasilii, Țugulea Constantin, Ursu Dumitru, Bulicanu Mihail precum și pe minorii Enciu Valentin, Enciu Vasile, Cărchilan Mihail, Juc Nicolae, Toderiță Ion, cărora le-a promis în schimbul muncii prestate la stația de pompare sus numită, că vor fi remunerați pentru serviciile efectuate. Ulterior, contrar acelei promisiuni, după o perioadă de activitate Ciorici Andrei, intenționat a refuzat să le achite persoanelor sus- menționate salariile promise după cum urmează Vrabie Ivan - 6000 lei, Ulinici Valeriu - 3500 lei, Portărescu Petru - 8000 lei, Cojocaru Tudor - 7000 Iei, Fetcu Andrei - 6650 lei, Chicu Evghenie - 5000 lei, Bulicanu Constantin - 4300 lei, Manole Dumitru - 9000 lei, Bînzari Vasilii - 6000 lei, Țugulea Constantin - 1650 lei, Ursu Dumitru - 4900 lei, Bulicanu Mihail - 5050 lei, precum și pe minorii Enciu Valentin și Enciu Vasile - 10000 lei, Cărchiian Mihail - 5000 lei, Juc Nicolae - 5000 lei, Toderiță Ion - 5000 lei, cauzându-le părților vătămate un prejudiciu material în sumă totală de 92050 lei. Astfel, s-a stabilit că prin acțiunile sale intenționate Ciorici Andrei a săvârșit cu bună știință infracțiunea prevăzută de art. 168, alin. (2) lit. a) și b) Cod penal - muncă forțată, adică obținerea muncii de la mai multe persoane, precum și asupra mai multor copii cu capacitatea de muncă, prin înșelăciune, dacă această acțiune nu întrunește elementele traficului de ființe umane sau ale traficului de copii. 2. Sentința menționată a fost atacată, la 27 octombrie 2018, cu apel, de către inculpatul Ciorici Andrei prin care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a sentinței în partea ce ține de individualizarea pedepsei, și pronunțarea unei noi hotărâri prin care în privința inculpatului să se dispună aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal și să fie înlăturată pedeapsa complimentară. 2.1 În susținerea apelului declarat inculpatul a invocat, că instanța de judecată incorect a interpretat și și-a motivat soluția ce ține de prevederile art.61 Cod penal, în special pornind de la scopul pedepsei, individualizarea ei, restabilirea echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatului, considerând că aceasta este posibil doar prin stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare. În contextul dat, partea apelantă menționează că inculpatul și-a recunoscut vina integral, se căiește sincer, a promis că v-a restitui prejudiciul cauzat părților vătămate în timpul cel mai apropiat luând în considerație circumstanțele obiective la moment fiind în imposibilitatea achitării integrale. Se mai indică că este căsătorit, la întreținere are doi copii minor, este angajat în câmpul muncii, fără antecedente penale, pentru prima dată este atras la răspunderea penală. 2 Prin urmare, făcând referire la prevederile art.364/1 alin.(8) Cod de procedură penală, art. 90 Cod penal, invocă că instanța de fond a constatat circumstanțe ce atenuează răspunderea penală conform art.76 Cod penal; săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni grave și căința sinceră, însă totodată respinge aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, suspendarea executării pedepsei penale în privința inculpatului. În contextul dat, apelantul consideră, că nu a fost corect individualizată pedeapsa, fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoare pe un termen de 4 ani fără a fi aplicate prevederile art. 90 Cod penal. De asemenea, apelantul invocă că aplicarea în privința sa a pedepsei complimentare în formă de „privarea de dreptul de a ocupa funcții de administrare și cu privarea de a desfășura activitate de întreprinzător pe un termen de 4 ani”, o considerăm inechitabilă, nemotivată și contrar prevederilor art. 168 alin.(2) lit. a) și b) Cod penal. Totodată, consideră că instanța de fond ilegal, nemotivat și contrar prevederilor legale a schimbat și măsura preventivă aplicată „cu susținerea sub arest” în privința inculpatului, nefiind invocate motive plauzibile și relevante ce ține de izolarea imediată a inculpatului, indicând că în acest sens, instanța urma să țină cont și de poziția acuzatorului de stat prin care a solicitat de a aplica în privința inculpatului, măsura preventivă „obligarea de a nu părăsi localitatea” până la devenirea sentinței definitive. 3. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2019 a fost admis apelul, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță prin care lui Ciorici Andrei recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 168 alin.(2) lit. a), b) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.364/1 alin.(8) Cod de procedură penală, și condamnat la o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani cu privare de dreptul de a desfășura activitate de întreprinzător și a ocupa funcții de administrare pe un termen de 2 (doi) ani. Conform art. 90 Cod Penal a fost dispusă suspendarea executării pedepsei numită lui Ciorici Andrei pe un termen de probă de 2 (doi) ani. În rest celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. 3.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a conchis că, instanța de fond pe deplin a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite de Ciorici Andrei, iar probele examinate, în conformitate cu prevederile art. 101 Codul de procedură penală, au fost apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, inclusiv în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. În contextul dat, instanța de apel a constatat cu certitudine, că Ciorici Andrei a omis infracțiunea imputată și că acțiunile inculpatului au fost corect calificate de către instanța de fond în baza art. 168, alin. (2) lit. a) și b) Cod penal, or la materialele cauzei sunt anexate suficiente probe ce indică concret la vinovăția inculpatului în omiterea infracțiunii încriminate lui, inclusiv în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Astfel, reieșind din faptul că sentința primei instanțe a fost contestată doar în partea individualizării pedepsei penale, instanța de apel la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a luat în 3 considerare gravitatea infracțiunii săvârșite care se atribuie la categoria infracțiunilor grave, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea cum sunt căința sinceră, comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni grave, circumstanțe agravante nu s-au stabilit, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Totodată la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a luat în considerare că inculpatul are la întreținere doi copii minori, este angajat în câmpul muncii, anterior nefiind atras la răspundere penală, manifestarea voinței și intenției privind restituirea prejudiciilor materiale cauzate părților vătămate, astfel, nefiind motivat argumentul instanței de fond în vederea aplicării pedepsei cu închisoare, cu izolarea totală de societate. Reieșind din totalitatea circumstanțelor stabilite, ținând cont de scopul pedepsei penale îndreptate spre restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane, instanța de apel a conchis că inculpatul Ciorici Andrei urmează a fi condamnat pe art. 168 alin. (2) lit. a) și b) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse cu închisoare, în limitele sancțiunii prevăzute de norma penală, prin prisma prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate în limita termenului stabilit de legiuitor. Totodată, instanța de apel a considerat oportun de a suspenda condiționat executarea pedepsei stabilite lui Ciorici Andrei, obligându-l să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent pe perioada termenului de probațiune ce va fi fixat, care va constitui o pedeapsă echitabilă în coraport cu fapta comisă, iar stabilirea termenului de probațiune va impune pe viitor, în opinia instanței, un comportament adecvat al inculpatului în vederea respectării legilor și care va atinge scopul pedepsei penale prevăzut la art. 61 Cod penal.

Decizia instanței de apel a fost atacată, la 19 iulie 2019, cu recurs ordinar de către acuzatorul de stat, procuror în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, care a invocat ca temei de casare a deciziei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicitînd admiterea recursului, casarea totală a deciziei cu menținerea sentinței Judecătoriei Ungheni sediul Central din 29.09.2018, fără modificări. 4.1 În motivarea recursului procurorul a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de apel în partea admiterii apelului inculpatului depus peste termen și în partea stabilirii pedepsei prea blânde inculpatului. Indică acuzarea că, în cauza diferită judecății, instanța de apel nu a reținut careva motive de expirare a termenului de depunere a cererii de apel de către inculpat sau repuneri în termen. În primă instanță la judecarea cauzei, interesele inculpatului au fost reprezentate de către avocatul Tîmbur Sergiu. La ședința de judecată din data de 25.09.2018, atât avocatul cât și inculpatul au fost prezenți, unde au fost anunțați despre deliberare și pronunțarea sentinței pentru data de 29.09.2018 ora 12.00, ședință la care nici avocatul și nici inculpatul nu s-au prezentat. 4 Ulterior, inculpatul contestă sentința peste 30 zile adică la 29.10.2018, astfel termenul de declarare a apelului expirând la data de 15.10.2018. Reieșind din cele menționate, acuzarea consideră că, instanța de apel urma să conchidă că apelul inculpatului Ciorici Andrei a fost depus cu încălcarea art. 402 Cod de procedură penală, iar cele invocate de avocat privind repunerea în termen a apelului sunt nefondate și nemotivate din care considerente urmau a fi respinse, fapt ce făcea imposibilă expunerea instanței de apel asupra motivelor invocate în apelul declarat, adică pe fondul cauzei. Un alt motiv de contestare a deciziei este faptul instanța de apel a admis erori de drept privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal - condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, eroare de drept, cuprinsă de pct. 10) alin. (1) art. 427 CPP - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. În contextul celor expuse, acuzarea consideră greșite concluziile instanței de apel în partea individualizării pedepsei stabilite inculpatului și în contradicție cu probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, neconforme scopului legii penale și principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, în situația în care inculpatul a comis o infracțiune cu un grad social avansat de gravitate, fiind prejudiciate 17 persoane, s-a eschivat intenționat de prezența în fața instanței de fond la pronunțarea sentinței și la fel ignorând prezența în instanța de apel.

Judecând recursul ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal lărgit conchide că, recursul urmează a fi admis, cu casarea totală a deciziei instanței de apel și menținerea, pe motiv că apelul a fost greșit admis din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept, comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. În conformitate cu art.435 alin.(1) pct.2) lit.a) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept de al admite, cu casarea parțială sau totală a hotărârii atacate, cu menținerea hotărârii primei instanțe, când apelul a fost greșit admis. Procurorul își întemeiază recursul, în baza art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii; s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Analizând decizia contestată, în raport cu normele relevante, Colegiul penal lărgit se va expune în limitele celor invocate în recurs, constatând, că soluția instanței de apel este eronată, apelul inculpatului Ciorici Andrei fiind greșit admis, iar hotărârea primei instanțe fiind una legală și întemeiată, pedeapsa numită inculpatului fiind în conformitate cu prevederile art.7,61,75 Cod penal, ținând cont de prevederile art. 364- 1 Cod procedură penală, prima instanță motivat a ajuns la concluzia că la caz inculpatul 5 urmează să-și ispășească pedeapsa cu închisoare în penitenciar, fără aplicarea art.90 Cod penal. Din sumarul recursului declarat de către procuror rezultă, că autorul acestuia este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților, însă critică decizia instanței de apel în partea admiterii apelului inculpatului depus peste termen și referitor la suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea aplicată lui Ciorici Andrei pe termen de probațiune, în temeiul art.90 Cod penal, astfel considerând-o neîntemeiată, sub acest aspect. Lecturând textul recursului declarat, se constată că, procurorul pledează asupra casării deciziei și menținerii sentinței Judecătoriei Ungheni (sediul Central) din 29 septembrie 2018, prin care Ciorici Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 168, alin. (2) lit. a) și b) Cod penal la 4 (patru) ani închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de administrare și cu privarea de a desfășura activitate de întreprinzător pe un termen de 4 ani. Se reține, că la judecarea cauzei în ordine de apel, a fost admis apelul inculpatului, casată parțial sentința în partea stabilirii pedepsei, și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care lui Ciorici Andrei recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 168 alin.(2) lit. a), b) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.364/1 alin.(8) Cod de procedură penală, condamnat la o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani cu privare de dreptul de a desfășura activitate de întreprinzător și a ocupa funcții de administrare pe un termen de 2 (doi) ani, s-a dispus a fi suspendă condiționat conform art. 90 Cod penal, pe un termen de 5 (cinci) ani. Prin urmare, verificând actele cauzei, în raport cu criticele invocate de procuror, Colegiul penal lărgit conchide că acestea sunt întemeiate, iar instanța de apel la judecarea cauzei a admis eroarea de drept expusă în pct. 6 și 10) din alin.(1) al art. 427 Cod de procedură penală, care urmează a fi corectată în procedura de judecare a recursului ordinar declarat. Față de cele ce preced Colegiul menționează, că analizând minuțios hotărârea atacată a instanței de apel, la capitolul aplicării corecte a normelor de drept procesual penal și motivării soluției adoptate în conformitate cu acestea, Colegiul penal a depistat o neconcordanță la acest capitol. Astfel, după cum rezultă din materialele cauzei, Colegiul penal reține, că în prezenta cauză penală, împotriva sentinței adoptate și pronunțate integral la data de 29 septembrie 2018, a declarat apel la data de 29 octombrie 2018 inculpatul Ciorici Andrei. Potrivit procesului verbal al ședinței de judecată, interesele inculpatului în prima instanță au fost reprezentate de către avocatul Tîmbur Sergiu, care împreună cu inculpatul au fost prezenți la ședința de judecată din 25.09.2018 unde atât avocatul cât și inculpatul au fost anunțați că deliberarea și pronunțarea sentinței se amână pentru data de 29.09.2018 ora 12.00 (f. d. 131 Vol. II), ședință la care nici avocatul și nici inculpatul nu s-au prezentat, iar ulterior, peste 30 zile adică la 29.10.2018 inculpatul 6 contestă sentința, astfel fiind încălcat termenul de declarare a apelului care a expirat la data de 15.10.2018. Potrivit prevederilor articolului 403 Cod de procedură penală, apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale. În ședința instanței de apel, inculpatul n-a oferit instanței probe din care ar rezulta că întârzierea declarării apelului este motivată sau că a fost în imposibilitate de a declara apelul în termenul legal, mai mult ca atât nici nu a solicitat repunerea acestuia în termen or, sentința se plasează pe pagina web a instanței de judecată, care este publică și accesibilă. Prin urmare, se constată că întârzierea termenului de declarare a apelului nu a fost determinată de motive întemeiate, fiind depus după expirarea termenului de 15 zile după punerea în executare a sentinței și, în atare situație, nu există temei pentru repunerea în termen a apelului pentru a fi judecat în fond, situație juridică ce urma a determina instanța de apel să respingă apelului propriu-zis ca fiind depus peste termen. Astfel, reieșind din materialele cauzei penale supuse judecării, instanța de recurs reține, că la judecarea cauzei în ordine de apel, a fost admis apelul inculpatului depus cu încălcarea prevederilor art. 402 Cod de procedură penală potrivit cărora „termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel”. Într-un alt aspect, în condițiile art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, instanța de judecată este obligată, de asemenea, să motiveze aplicarea unei condamnări cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. Lecturând textul deciziei recurate, instanța de apel a considerat oportun de a dispune condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare, stabilite lui Ciorici Andrei reieșind din gravitatea infracțiunii săvârșite care se atribuie la categoria infracțiunilor grave, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat care are la întreținere doi copii minori, este angajat în câmpul muncii, anterior nefiind atras la răspundere penală, manifestarea voinței și intenției privind restituirea prejudiciilor materiale cauzate părților vătămate, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea cum sunt căința sinceră, comiterea pentru prima dată a unei infracțiuni grave, circumstanțe agravante nu s-au stabilit, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Analizând decizia atacată, în raport cu circumstanțele cauzei constatate în prezenta speță, Colegiul penal consideră că, soluția instanței de apel este eronată, la adoptarea căreia nu s-a ținut cont în deplină măsură de dispozițiile art.90 alin 1) Cod Penal, care stipulează, că dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în 7 hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de probațiune. În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvîrși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. În acest sens, instanța de recurs reține, că instanța de apel adoptând o soluție de suspendare condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, nu a motivat-o în conformitate cu prevederile art.394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, astfel a lăsat fără apreciere comportamentul infracțional al inculpatului și atitudinea acestuia față de faptele săvârșite și aprecierea morală negativă a acțiunilor infracționale, nu a întreprins nimic pentru recuperarea prejudiciului cauzat părților vătămate a comis infracțiuni unea asupra mai multor persoane. Având ca reper conglomeratul împrejurărilor menționate, Colegiul penal consideră că prima instanță legal și întemeiat, și-a motivat soluția adoptată indicând din care motive a ajuns la concluzia că corijarea și reeducarea inculpatului Ciorici Andrei pentru faptele comise este posibilă doar cu aplicarea pedepsei închisorii reale, fără aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, ținând cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv întreaga conduită a lui Ciorici Andrei înainte și după săvârșirea faptelor, precum și aspectele ce privesc personalitatea acestuia cît și de prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, acesta beneficiind de o reducere cu o treime din limitele de pedeapsă prevăzută de lege, adică din maximul și din minimul prevăzut de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost condamnat. În acest mod, în viziunea instanței de recurs, prima instanță corect a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar cu executarea reală a acesteia, or, personalitatea acestuia nu prezintă garanțiile unei bune conduite, care ar fi permis instanței apel de a da dovadă de clemență în privința respectivului. Reieșind, din conținutul deciziei instanței de apel se atestă, că la pronunțarea deciziei, instanța de apel n-a dat o apreciere corectă circumstanțelor cauzei, personalității inculpatului sub aspectul individualizării pedepsei și pericolul social sporit al infracțiunilor, neîntemeiat a aplicat în privința inculpatului prevederile art. 90 Cod penal. Prin urmare, sunt întemeiate concluziile făcute de instanța de fond, precum că anume pedeapsa cu închisoare aplicată lui Ciorici Andrei, este echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale, este aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului de pericol social al faptelor comise, cât și personalitatea inculpatului. Or, se constată evident că pedeapsa privativă de libertate este echitabilă la caz, care va atinge scopul legii penale de restabilire a echității sociale, corectare a condamnaților, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Astfel, Colegiul constată, că instanța de apel greșit a admis apelul inculpatului, iar prin pronunțarea unei noi hotărâri prin care a aplicat suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, a admis erori de drept prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală. 8 În astfel de condiții, Colegiul conchide că, temeiurile la care se referă recurentul, este aplicabil din punct de vedere al prezentei erorilor de drept, fapt ce determină de a admite recursul, casând decizia instanței de apel, cu menținerea sentinței primei instanțe, în cauza penală privindu-l pe Rusu Sergiu.

În conformitate cu prevederile art.434, 435 alin.(1) pct.2) lit. a) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit DECIDE : Admite recursul ordinar declarat de către acuzatorul de stat, procuror în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2019, în cauza penală privindu- l pe Ciorici Andrei xxxxx și menține, fără modificări, sentința Judecătoriei Ungheni (sediul Central) din 29 septembrie 2018. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integral la 21 februarie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Cobzac Elena Toma Nadejda Țurcan Anatolie Boico Victor 9