1ra-7/2020 — art. art. 290 alin. 1, 351 alin. 1, 361 alin. 2 lit. c, 27,145 alin. 2 lit. c, 187 alin. 2 lit. e, f, 188 alin. 5 CP

1ra-7/2020 — art. art. 290 alin. 1, 351 alin. 1, 361 alin. 2 lit. c, 27,145 alin. 2 lit. c, 187 alin. 2 lit. e, f, 188 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-7/2020

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

14 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Diaconu Iurie

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

Mardari Dumitru

judecând fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

avocații Bolocan Ludmila, Beruceașvili Andrei și Bodnariuc Alexandr în numele

inculpatului Davitean David și de către inculpat, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 16 iunie 2017 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2018, în cauza

penală în privința lui

Davitean David xxxxx, născut la

xxxxx, originar din xxxxx, domiciliat în

xxxxx

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

procesul penal intentat în privința lui Davitean David, învinuit în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. art. 151 alin. (2) lit. f), 290 alin. (1), 351 alin. (1)

Cod penal, a fost încetat în legătură cu intervenirea termenului de prescripție de

tragere la răspundere penală.

Davitean David a fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis;

1

- în baza art. 188 alin. (5) Cod penal, la 12 (doisprezece) ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis.

- în baza art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Conform prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, lui Davitean David i s-a stabilit o pedeapsa definitivă de

16 (șaisprezece) ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Potrivit sentinței, prin probele acumulate s-a confirmat vinovăția

inculpatului Davitean David în săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- art. 151 alin. (2) lit. f) Cod penal, vătămarea intenționată gravă a

integrității corporale sau a sănătății, prin mijloace periculoase pentru viața sau

sănătatea mai multor persoane;

- art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, jaful, adică sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile;

- art. 188 alin (5) Cod penal, tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei

persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violența periculoasă pentru

viața sau sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei

asemenea violențe, în proporții deosebit de mari și cu aplicarea armei.

Din învinuirea sus-indicată prima instanță a exclus calificativul „săvârșit

de către mai multe persoane” din motiv că pe tot parcursul examinării cauzei

nici una din părțile vătămate, precum și martorii interogați în ședința de

judecată nu au declarat că la comiterea acestor infracțiuni, au participat și alte

persoane.

- art. 290 alin. (1) Cod penal, purtarea, păstrarea ilegală a armelor și

munițiilor, fără autorizația corespunzătoare;

- art. 351 alin. (1) Cod penal, uzurparea de calități oficiale, însoțită de

săvârșirea pe această bază a altei infracțiuni;

- art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, confecționarea, deținerea și folosirea

documentelor oficiale, de importanță deosebită, care acordă drepturi.

Davitean David, la data de 25.04.2004, aproximativ la ora 01:00, în timp ce se

afla în incinta barului „Nostalgi”, care este situat în mun. Chișinău, bd. Moscovei,

1/2, unde fiind în stare de ebrietate alcoolică, din intenții huliganice, a acostat-o

jignitor și violent pe Craveț Natalia. În timpul acesta, când Golovco Veaceslav a

intervenit pentru a curma acțiunile ilegale, Davitean David, pentru a-și

demonstra superioritatea atât față de Golovco Veaceslav și Craveț Natalia, cât și

față de restul persoanelor aflate în local, manifestând obrăznicie deosebită și

lipsă de respect față de societate, dându-și seama de caracterul prejudiciabil,

prevăzând consecințele faptelor sale, admițând în mod conștient și fiind

indiferent față de survenirea acestora, acționând intenționat în scopul vătămării

intenționate grave a integrității corporale sau a sănătății, prin mijloace

periculoase pentru viața sau sănătatea mai multor persoane, fiind în imediata

apropiere a lui Golovco Veaceslav, a efectuat o împușcătură dintr-o armă de foc

de model nestabilit asupra acestuia, cauzându-i conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 1484/D din 23.06.2004, fractură deschisă a osului femural

2

drept cu deplasare a fragmentelor, care a fost produsă prin armă de foc, cu

gloanțe, care este periculoasă pentru viață și se califică ca vătămare corporală

gravă, însă din motive independente de voința sa, nu și-a produs efectul.

Tot el, la data de 21.11.2012, aproximativ la ora 02:00, în timp ce se afla în

mun. Chișinău pe str. Dokuceaev, unde urmărind scopul sustragerii bunurilor

altei persoane și manifestând un comportament brutal a smuls din mâina

cet. Chim (Braguța) Nadejda, portmoneul de culoare roșie de unde în mod

deschis a sustras 300 lei și o bancnotă cu nominalul de 100 dolari SUA, la care

cursul de referință pentru un dolar constituia 12,3183 lei pentru un dolar, în

total 1231,83 lei, după ce cu banii sustrași a părăsit locul comiterii infracțiunii

plecând într-o direcție necunoscută, cauzând astfel părții vătămate

Chim (Braguța) Nadejda o pagubă materială considerabilă în sumă totală de

1231 lei, 83 bani.

Tot el, la data de 21.11.2012, aproximativ la ora 02:30, urmărind scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, acționând în urma înțelegerii prealabile cu

alte două persoane în privința cărora cauza penală a fost disjunsă într-o

procedură separată, prezentându-se ca colaborator de poliție, prin acces liber a

pătruns în apartamentul xxxxx, unde l-a atacat pe cet. Diaconu Vitalie și

aplicându-i câteva lovituri în cap cu patul pistolului de model „CZ”, a sustras în

mod deschis două telefoane mobile de model orange „BlackBerry” la preț de

10000 lei, ce aparținea cet. Diaconu Vitalie și altul de model „Vertu” la prețul de

200000 lei, ce aparținea cet. Ciornea Vadim, după care cu bunurile sustrase a

părăsit locul infracțiunii, cauzându-i astfel părții vătămate Diaconu Vitalie o

pagubă materială considerabilă, în sumă de 10000 lei, iar părții vătămate

Ciornea Vadim o pagubă materială în proporții deosebit de mari, în sumă de

200000 lei.

Tot el, la 21.11.2012, aproximativ la orele 02:30, uzurpând calitatea

oficială în scopul de a săvârși pe această bază a unei infracțiuni și anume de

sustragerea bunurilor altei persoane, acționând în urma înțelegerii prealabile

cu alte două persoane în privința cărora cauza penală a fost disjunsă într-o

procedură separată, ultimul prezentându-se ca colaborator de poliție, prin acces

liber a pătruns în apartamentul xxxxx, unde l-a atacat pe cet. Diaconu Vitalie și

aplicându-i câteva lovituri în cap cu patul pistolului de model „CZ”, a sustras în

mod deschis două telefoane mobile, unul de model orange „BlackBerry” la preț

de 10000 lei, ce aparținea cet. Diaconu Vitalie și altul de model „Vertu”, la prețul

de 200000 lei, ce aparținea cet. Ciornea Vadim, după care cu bunurile sustrase a

părăsit locul infracțiunii.

Tot el, la data de 21.11.2012, aproximativ la orele 02:30, urmărind scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, acționând în urma înțelegerii prealabile cu

alte două persoane în privința cărora cauza penală a fost disjunsă într-o

procedură separată, prezentându-se ca colaborator de poliție prin acces liber a

pătruns în apartamentul xxxxx, unde l-a atacat pe cet. Diaconu Vitalie și

aplicându-i câteva lovituri în cap cu patul pistolului de model „CZ”, care

aparținea unei din cele două persoane în privința cărora cauza penală a fost

disjunsă într-o procedură separată și era deținut legal de către ultimul, a sustras

3

în mod deschis două telefoane mobile de model orange „BlackBerry” la preț de

10000 lei, ce aparținea cet. Diaconu Vitalie și altul de model „Vertu”, la prețul de

200000 lei, ce aparținea cet. Ciornea Vadim, după care cu bunurile sustrase a

părăsit locul infracțiunii.

Tot el, în scopul folosirii documentelor oficiale false, care acordă drepturi

sau eliberează de obligații, a deținut și a folosit până la data de 21.11.2012

pașaport de uz extern eliberat de Republica Armenia cu nr. xxxxx din

30.03.2005, pe numele Svazyan Mihran, în care era aplicată fotografia

cet. Davitean David xxxxx, care ulterior în cadrul efectuării acțiunilor de

urmărire penală pe cauza penală nr. 2012012192, fiindu-i efectuată percheziția

corporală, a fost depistat și ridicat pașaportul de uz extern eliberat de Republica

Armenia cu nr. xxxxx din 30.03.2005, pe numele Svazyan Mihran, în care era

aplicată fotografia cet. Davitean David xxxxx.

Conform raportului de expertiză nr. 127, 128 din 03.10.2013, blancheta

pașaportului Republicii Armenia cu nr. AG 0453847, eliberat la data de

30.03.2005, pe numele cet. Svazyan Mihran, xxxxx, este confecționată din hârtie

specială cu filigran și fibre de protecție încorporate în masa suportului, cu

folosirea formelor de tipar de tip - offset - plasa de protecție, recuzitele, tipar de

tip înalt, numărul de pe prima pagină, cu folosirea metodei de perforare

mecanică, numărul de pe paginile 5-32, la întreprinderea poligrafică

specializată în confecționarea blanchetelor de documente.

Pagina cu date personale a pașaportului Republicii Armenia cu

nr. xxxxx, eliberat la data de 30.03.2005, pe numele cet. Svazyan Mihran, xxxxx,

este modificată prin înlocuirea fotografiei inițiale cu fotografia actuală.

Imaginea din fotografia aplicată la pagina 3 din pașaportul Republicii

Armenia cu nr. xxxxxx, eliberat la data de 30.03.2005, pe numele cet. Svazyan

Mihran, xxxxx, îl reprezintă pe numitul Davitean David.

Bolocan Ludmila în numele inculpatului și de către avocatul

Bodnariuc Alexandr în numele inculpatului.

3.1. Procurorul, a solicitat casarea parțială a sentinței cu pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Davitean David să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 27, 145

alin. (2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 70 alin. (3) și 81 alin. (3)

Cod penal, la 7 ani și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis; în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis; în baza art. 188 alin. (5) Cod penal,

la 12 ani, cu executarea în penitenciar de tip închis; în baza art. 361 alin. (2)

lit. c) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

Totodată, pe faptul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 290 alin. (1)

și 351 alin. (1) Cod penal, a menționat acuzatorul de stat că procesul penal

urmează a fi încetat în legătură cu intervenirea termenului de prescripție de

tragere la răspundere penală.

4

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, a solicitat a-i stabili lui

Davitean David pedeapsa definitivă de 18 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip închis.

În motivarea apelului a indicat că în cadrul dezbaterilor judiciare, partea

acuzării a solicitat condamnarea lui Davitean David, inclusiv în baza art. 27, 145

alin. (2) lit. c) Cod penal, pe episodul de tentativă de omor a

cet. Golovco Veaceslav (în redacția în vigoare la 25.04.2004), cu semnele

calificative: tentativa de omor, săvârșit din intenții huliganice.

Consideră neîntemeiată soluția primei instanțe în ce privește

reîncadrarea acțiunilor inculpatului din prevederile art. 27, 145 alin. (2)

lit. c) Cod penal, în art. 151 alin. (2) lit. f) Cod penal, și aplicării pedepselor

minime în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e), f) și art. 361

alin. (2) lit. c) Cod penal.

A menționat acuzarea că, cumulul de probe administrat în speță confirmă

incontestabil vinovăția inculpatului Davitean David în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 27, 145 alin. (2) lit. c) Cod penal, iar argumentul apărării și

constatarea instanței de judecată, precum că inculpatul Davitean David avea

posibilitatea să omoare victima ulterior, or, imediat după efectuarea

împușcăturii, victima a căzut la pământ și și-a pierdut cunoștința, creându-se

impresia vizuală a survenirii unui deces, este neîntemeiat.

La fel, procurorul a indicat că, faptele constatate de către instanța de

judecată în partea descriptivă a sentinței contravine soluției adoptate, or,

instanța de judecată a stabilit cu certitudine în cursul examinării cauzei penale

că, Davitean David a solicitat persoanei împreună cu care l-a agresat pe

Golovco Veaceslav să se dea la o parte pentru a efectua o împușcătură asupra

acestuia și doar din cauza că Golovco Veaceslav a întreprins măsuri de

autoapărare, împingând un scaun în direcția lui Davitean David, astfel

împiedicându-l sa-și manifeste acțiunile conform intenției stabilite.

Apelantul a relevat că, calificarea acțiunilor inculpatului în baza art. 27,

145 alin. (2) lit. c) Cod penal (în redacția în vigoare la 25.04.2004), este corectă

și din considerentul că calificarea acțiunilor acestuia în baza art. 151 alin. (2)

lit. f) Cod penal, necesită incriminarea acestuia și a infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (3) Cod penal, or, în rezultatul acțiunilor ilegale ale lui

Davitean David, a fost stopată activitatea localului de agrement, iar inculpatul a

utilizat în timpul comiterii infracțiunii sale o armă, fapt ce ar agrava situația

acestuia, deoarece condamnarea pe acest episod pentru un concurs de

infracțiuni creează posibilitatea aplicării unei pedepse mai aspre, decât cea care

poate fi stabilită pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (2)

lit. c) Cod penal (în redacția în vigoare la 25.04.2004).

În opinia acuzatorului de stat, pedeapsa aplicată inculpatului pentru

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e), f) și 361 alin. (2)

lit. c) Cod penal, este prea blândă și contravine criteriilor generale de

individualizare a pedepsei.

3.2. Avocatul Bolocan Ludmila în numele inculpatului, a solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare pe toate

5

capetele de acuzare, cu constatarea faptului încălcării normelor procesuale de

examinare a cauzei penale în instanța de fond.

În motivare a invocat că, soluția primei instanțe a fost pronunțată fără a

audia inculpatul, or, în conformitate cu art. 93 alin. (2) Cod de procedură penală,

declarațiile inculpatului și depozițiile părții vătămate se consideră probe egale,

legea nu stipulează că declarațiile părții vătămate au prioritate față de cele ale

inculpatului.

Așadar, în pofida faptului că Davitean David, la data de 15.03.2017, s-a

simțit foarte rău din cauza maladiilor de care suferă și nu putea participa în

instanță, solicitând prin cerere scrisă, înregistrată în cancelarie, amânarea

ședinței, judecătorul a dispus ca acesta să fie totuși escortat în instanță, fiind

însoțit de mai mulți angajați ai batalionului cu destinație specială „Pantera”, iar

sub pretextul că Davitean David încalcă ordinea în ședința de judecată, la

ordinul judecătorului, angajații batalionului cu destinație specială „Pantera” l-au

aruncat la podea și au aplicat forța fizică, apăsând cu genunchii, pe care erau

îmbrăcate plăci metalice, pe coloana vertebrală și cap, chiar la picioarele

judecătorului în prezența avocatului Beruciașvili Andrei.

În urma acestui fapt, mai multe discuri ale coloanei vertebrale s-au

deplasat, iar în rezultatul examenului medical, inculpatul a fost diagnosticat cu

hernie de disc la coloana vertebrală și creier, deplasarea discurilor.

Ulterior, prin încheiere protocolară inculpatul a fost înlăturat din proces

până la sfârșit, nefiind escortat nici la susținerea ultimului cuvânt, ci doar la

pronunțarea sentinței. Cu toate că ședința era publică accesul la proces a fost

interzis părinților, soției și rudelor inculpatului.

Remarcă apărarea, că judecătorul încălcând prevederile legale, nu a ținut

cont de cererile apărătorilor și a limitat accesul martorilor în proces.

Mai mult de trei luni părinții au solicitat avizul instanței ca inculpatul să

facă investigațiile medicale și tomografia, adresându-se cu plângeri și la

Consiliul Superior al Magistraturii, însă fără nici un rezultat.

Prima instanță în mod abuziv a făcut uz de art. 334 alin. (2) Cod de

procedură penală, care reglementează procedura îndepărtării inculpatului din

sala de judecată, continuând procesul în lipsa acestuia. Acest fapt vine în

contradicție cu prevederile art. 20, 21 și 54 din Constituția Republicii Moldova,

precum și cu jurisprudența CEDO relevată în cauza Constantinescu contra

României, în vederea respectării prevederilor art. 6 CțEDO.

În temeiul art. 33 alin. (2) pct. 6 Cod de procedură penală, au fost

înaintate mai multe cereri de recuzare instanței, care au fost respinse,

judecătorul personal a examinat cererile cu privire la recuzarea sa, iar

încheierile cu privire la examinarea lor au fost semnate de alți judecători.

Apelantul a menționat și faptul că, apărătorilor le-a fost îngrădit dreptul la

justiție, deoarece nu li s-a acord timp (5 zile) pentru a lua cunoștință cu

materialele cauzei și a pregăti apărarea, și la orice cerere înaintată de ei erau

amenințați cu aplicarea amenzilor, astfel avocații nu au avut posibilitatea să-și

apere propriul client în mod eficient și să se bucure de toate drepturile și

obligațiile prevăzute de art. 68 Cod de procedură penală.

6

Totodată, a relevat și faptul că, ședințele aveau loc aproape în fiecare zi,

iar pentru a invita martori în susținerea apărării, avocaților li s-a acordat câte o

zi, repetat, în timp ce pentru susținerea replicilor s-a anunțat o întrerupere

destul de mare, de la data de 12 mai până la 16 iunie 2017, răstimp în care

apărarea ar fi reușit să mai aducă alți martori și să obțină rezultatul expertizelor

solicitate.

Inculpatul Davitean David a fost privat de susținerea ultimului cuvânt, iar

după replicile avocaților, instanța s-a retras în deliberare și după 20 de minute a

pronunțat sentința de condamnare la 16 ani privațiune de libertate, redactată

pe 28 de pagini.

De asemenea, apărătorul a făcut referire și la comiterea unor ilegalități

admise la faza de urmărire penală, și anume: la data de 09.03.2016, procurorul

în Procuratura mun. Chișinău, Corpaci Lilian a dispus scoaterea de sub

urmărirea penală a lui Davitean David în cauza 2012012192, din motiv că

acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de legea penală. În motivarea soluției adoptate, procurorul a reținut

că la moment nu s-au administrat probe suficiente, pertinente și concludente ce

ar confirma învinuirea și bănuiala adusă lui Davitean David.

La data de 14.11.2016, procurorul adjunct interimar al Procuraturii

mun. Chișinău, Sibov Vitalie, a anulat ordonanța de scoatere de sub urmărirea

penală a cet. Davitean David din 09.03.2016, motivând că aceasta este bazată pe

investigațiile necorespunzătoare standardelor minime de eficiență și prin

urmare este afectată de vicii fundamentale. Ordonanță menținută de către

procurorul general interimar Harujen Eduard la data de 08.12.2016.

Astfel, procurorul ierarhic superior, Sibov Vitalie, dispunând prin

ordonanță reluarea urmăririi penale nu a fost în drept din proprie inițiativă să

dispună reluarea urmăririi penale, chiar dacă este procuror ierarhic superior, or

reluarea urmăririi penale poare fi dispusă doar prin intermediul unui demers

motivat a procurorului adresat judecătorului de instrucție conform art. 287

alin. (2) Cod de procedură penală, pentru ca ultimul prin încheiere motivată să

se expună fie în vederea admiterii demersului procurorului și să permită

reluarea urmăririi penale, fie să-l respingă ca fiind unul neîntemeiat.

La fel, procurorul Baciu Oleg, care activează în Procuratura Generală,

Secția Combatere a Criminalității Organizate și Cauze speciale nu era în drept să

emită ordonanța din 25.01.2017 de învinuire a lui Davitean David, deoarece

este persoană interesată și este coleg cu procurorii care sunt vizați în cauză în

calitate de așa - zise părți vătămate Cociu Lilian și Roșu Sergiu.

La cererea insistentă a apărării, judecătorul, prin încheierea din

24.02.2017, a dispus înlăturarea din proces a procurorilor Zgureanu Alexandru și

Baciu Oleg, care lucrează în secția pentru Combaterea Criminalității Organizate

și Cauze Speciale, cu toate acestea judecătorul a examinat cauza pe învinuirea

formulată de Baciu Oleg. În circumstanțele date, instanța înlăturând din proces

acuzatorii, trebuia să restituie procuraturii ordonanța emisă de Baciu Oleg spre

reexaminare.

7

De asemenea, apelantul a relevat că, până la parvenirea cauzei în instanță,

în ordinea art. 313 Cod de procedură penală, ordonanța emisă de Sibov Vitalie

la 14.11.2016, cu privire la reluarea urmăririi penale a fost contestată cu

plângere la judecătorul de instrucție la Judecătoria Chișinău, sect. Rîșcani. Au

avut loc vreo 3 ședințe, însă din cauza că nu se prezentau procurorii, or lipseau

materialele, plângerea dată nu a mai fost examinată intenționat și a fost trimisă

judecătorului care examinează cauza în fond.

Cu toate acestea, cererea cu privire la anularea ordonanței și încetarea

procesului penal înaintată de avocatul Beruciașvili Andrei, chiar în prima

ședință, nu a fost examinată nici la una dintre ele, cu toate că apărarea a ridicat

de mai multe ori această problemă, însă instanța a închis acest subiect și s-a

expus doar prin sentință referitor la această cerere.

Astfel, apărarea a invocat nulitatea acestor acte, însă instanța a conchis că

acțiunile procurorilor ierarhic superiori sunt perfect legale, iar procurorul

Corpaci Lilian a anchetat cauza superficial, neacumulând materialele necesare și

s-a limitat la expunerea unor principii evazive, care ulterior au condus la

anularea actului procesual.

În acest sens, a fost menționată hotărârea nr. 12 din 14.05.2015 a Curții

Constituționale, prin care a fost declarat neconstituțional alineatul (1) al

articolului 287 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122-XV

din 14 martie 2003, precum și art. 4 par. 3 al Protocolului nr. 7, potrivit căruia,

nici o derogare de la prezentul articol nu este îngăduită în temeiul art. 15 al

Convenției Europene, prin urmare, statele nu sunt în drept, de a institui prin

lege alte temeiuri de redeschidere a proceselor încetate anterior.

Astfel, în corespundere cu protocolul nr. 7 CEDO și art. 22 Cod de

procedură penală, temeiul prevăzut de art. 275 pct. 9 Cod de procedură penală

în coroborare cu art. 345 alin. (4), pct. 3), 350, 332 Cod de procedură penală,

impun încetarea procesului penal.

În altă ordine de idei, apărarea a reliefat că instanța de fond a oferit

probelor cercetate o apreciere greșită, or, contrar prevederilor art. art. 24, 52,

95, 100-101 Cod de procedură penală, la urmărirea penală nu a fost asigurată o

bună desfășurare a urmăririi penale, încălcând atât principiile

contradictorialității, cât și aprecierii din punct de vedere al pertinenței,

concludenței și veridicității fiecărei probe. Organul de urmărire penală și

procurorul au obligația, conform normelor indicate, de a lua toate măsurile

legale pentru cercetarea cauzei sub toate aspectele, complet și obiectiv, de a

evidenția atât circumstanțele care dovedesc vinovăția bănuitului, învinuitului,

inculpatului cât și cele care îl dezvinovățesc, iar procurorul este obligat să

verifice calitatea probelor administrate.

Însă, procurorul nu a întreprins măsuri întru verificarea calității probelor

și nu a asigurat verificarea unor altor circumstanțe ce ar fi dovedit că inculpatul

a comis infracțiunile ce i se impută.

La rândul ei, instanța nu a apreciat probele la justa valoare, în strictă

conformitate cu cerințele prevăzute de art. 101 Cod de procedură penală,

8

punând la baza condamnării doar declarațiile părților vătămate și ale unor

martori, ignorând în același timp, faptul că aceste declarații sunt contradictorii.

Instanța de judecată nu a argumentat care este legătura cauzală dintre

acțiunile inculpatului și urmările faptei prejudiciabile, probatoriul indică, că

există divergențe esențiale care influențează la calificarea acțiunilor persoanei

care a comis crima, deoarece declarațiile părții vătămate Golovco Veaceslav

date în cadrul ședinței de judecată sunt contradictorii cu cele date la urmărirea

penală, și pun la îndoială existența circumstanțelor invocate de el. Instanța a

respins solicitarea apărării, prin care s-a cerut dispunerea efectuării expertizei

medico-legale criminalistice.

În opinia apărării, prin acțiunile organelor de urmărire penală și a

instanțelor de judecată nu au fost întreprinse măsuri eficiente de a stabili în ce

condiții au fost cauzate vătămări corporale grave.

În alt context, apărătorul a menționat că prin ordonanța procurorului

s. Centru din 05.06.2013 (f.d.207-208, vol.II), cauza nr. 2012012192,

Davitean David a fost pus sub învinuire, încriminându-i-se săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 188 alin. (5), 351 alin. (1), 290 alin. (1) și 287

alin. (3), art. 361 alin. (2) Cod penal, or, Davitean David nu a sustras nici un

telefon mobil, telefoanele s-au aflat tot timpul în mâinile părților vătămate.

Cu toate acestea, instanța s-a limitat doar la o simplă expunere a

declarațiilor martorilor și a părților vătămate și a ajuns la concluzia formulată

printr-o frază, că reieșind din probele acumulate a considerat că acuzarea

inculpatului privitor la comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 187

alin. (2) lit. e), f), 188 alin. (5), 290 alin. (1), 351 alin. (1), 361 alin. (2) lit. c) Cod

penal, s-au confirmat pe deplin, fără a argumenta în ce mod și fără a le da o

apreciere critică, instanța nu a motivat cum a ajuns la concluzia că valoarea

telefoanelor mobile sustrase era anume acea declarată de către părțile vătămate

și nu alta, în lipsa unor pașapoarte a telefoanelor menționate, bonuri de plată și

expertize merceologice.

Referitor la episodul din seara de 21.11.2012, apărarea a menționat că, de

către procurorul Diacov Ivan (f.d. 185-186 vol.III), au fost date mai multe

indicații cu privire la efectuarea acțiunilor de urmărire penală, printre care:

dispunerea efectuării expertizei balistice în privința armei și munițiilor;

efectuarea măsurilor speciale de investigații în privința taximetristului, care în

noaptea de 21.11.2012 a transportat-o pe martorul Chim Nadejda; efectuarea

confruntărilor între victime, părți vătămate și martorii Chim Nadejda și Efrem,

deoarece în declarațiile lor sunt divergențe, de asemenea, între învinuiți și

colaboratorii de poliție, a da o apreciere juridico-penală acțiunilor Nadejdei

Chim, precum că a fost deposedată în mod deschis de 100 dolari SUA și 300 lei,

(care a depus plângere peste un an de la momentul comiterii infracțiunii), banii,

telefoanele sustrase ce reprezintă mijloace de probă.

Însă, contrar prevederilor art. 130, 158, 159 Cod de procedură penală,

bunurile date nu au fost ridicate (sigilate imediat după ridicare, pentru a

exclude posibilitatea substituirii sau modificării particularităților și semnelor

sau a urmelor aflate pe obiect), cu întocmirea procesului-verbal de ridicare și

9

recunoașterea acestora în calitate de corp delict prin ordonanță sau încheiere și

se anexează la dosar.

Mai mult, Chim N. a susținut că acești bani i-au fost restituiți și pentru ea

această sumă nu este considerabilă, nu s-a verificat cum s-a produs chemarea de

către Chim Nadejda a taxiului după ce a ieșit din apartamentul xxxxx, nu a fost

identificat conducătorul mijlocului de transport și nu i s-a atribuit o calitate

procesuală, nu a fost dispusă expertiza merceologică referitor la telefoanele

sustrase, însă calificarea proporții deosebit de mari, potrivit art. 188 alin. (5)

Cod penal, i s-a imputat lui Davitean David, nu a fost dispusă expertiza

criminalistică referitor la urmele papilare, lipsesc mănușile negre cu care era

chipurile îmbrăcat Davitean David, lanterna. Nu a fost stabilit în ce mod arma

care aparținea lui Feraru Marin și pe care o deținea în mod legal a ajuns în

mâinile lui Davitean David, dacă Marin nu a comunicat nimănui că are cu sine o

armă, însă abia ajungând în incinta Inspectoratului de poliție a spus despre

acest fapt.

Apărătorul a menționat că, atâta timp cât la materialele cauzei,

declarațiile martorilor și a părților vătămate nu sunt confirmate prin alte

mijloace de probă, planează o serie de dubii, iar în speță își găsește aplicarea

principiul in dubio pro reo. Astfel, prezumția nevinovăției și exigența ca

acuzarea să suporte sarcina de a dovedi acuzațiile este menționată explicit în

art. 6 § 2 CEDO și ține de noțiunea generală de proces echitabil în sensul

art. 6 § 1 (a se vedea mutatis mutandis, Saunders v. Marea Britanie din

17 decembrie 1996, § 68).

Relevă apărarea că instanța nu a stabilit circumstanțele de bază ale

infracțiunii, a dat o apreciere superficială probelor, iar acest fapt denotă nu

numai lipsa laturii obiective și subiective a infracțiunii, ci și faptul că

inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare.

3.3. Apărătorul Bodnariuc Alexandr în numele inculpatului

Davitean David, a solicitat admiterea plângerii depuse în ordinea art. 313 Cod de

procedură penală, cu anularea ordonanței emise de către procurorul, adjunct al

procurorului Procuraturii municipiul Chișinău, Sibov Vitalii, din 14.11.2016 și

ordonanței Procurorului General interimar, Harunjen Eduard din 08.12.2016,

prin care s-a respins plângerea depusă asupra ordonanței procurorului

adjunct-interimar al Procuraturii mun. Chișinău, Sibov Vitalie din 14.11.2016,

prin care s-a dispus anularea ordonanței procurorului în Procuratura

mun. Chișinău, Corpaci Lilian din 09.03.2016, de scoatere de sub urmărire

penală a cet. Davitean David (cauza penală nr. 2012012192), casarea sentinței

cu pronunțarea unei noi hotărâri de încetare a procesului penal pe art. art. 27,

145 alin. (2) lit. c), 287 alin. (3), 187 alin. (2), 188 alin. (5), 290 alin. (1),

351 alin. (1), 361 alin. (2) Cod penal, în privința lui Davitean David.

În motivarea apelului apărarea a invocat că, inițial urmărirea penală a fost

pornită cu încălcări esențiale ale procedurii penale, or, rezoluția privind pornirea

urmăririi penale din 25.04.2004 în privința lui Davitean David, care a stat la

baza pornirii urmăririi penale a fost falsificată, sunt evidente semne de

falsificare - s-a șters cu lama art. 287 alin. (3) Cod penal și s-a prefăcut în art. 27,

10

145 alin. (2) lit. c) Cod penal (f.d.99, vol.IV).

Astfel, de fapt cauza a fost pornită pe art. 287 Cod penal (huliganism), însă

prin fals, din start, s-a prefăcut în tentativă de omor, fapt ce se probează la

f.d. 100 volumul IV, unde se află procesul-verbal de reținere a lui

Davitean David, tot din 25.04.2004, unde ofițerul de urmărire penală indică

temei de reținere - bănuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3)

Cod penal. Falsificând pornirea, ofițerul sau procurorul a uitat să falsifice

procesul-verbal de reținere. Astfel, ilegalitățile în prezenta cauză s-au început

din prima filă a cauzei penale.

La fel, apărătorul a menționat faptul că cauza penală, ce ține de partea

vătămată Golovco Veaceslav a fost încetată de mai multe ori de către OUP, fiind

constatată de fiecare dată inexistența componenței de infracțiune în acțiunile

cet. Davitean David. Reluând de fiecare dată urmărirea penală în privința lui

Davitean David, procuratura a încălcat drepturile acestuia și principiul de a nu fi

tras a doua oară la răspundere pentru aceeași faptă. Însă procuratura a mers

încă mai departe, peste 13 ani din momentul presupusei crime, fără careva

probe noi, procurorii au înaintat o nouă acuzare lui Davitean David, recalificând

acțiunile acestuia din art. 287 alin. (3) Cod penal în baza art. art. 27, 145 alin. (2)

lit. c) Cod penal, unde litera c) este demult exclusă de legislator ca semn

calificativ a art. 145 alin. (2) Cod penal.

De asemenea apelantul a reliefat că, recalificarea în instanța de judecată a

avut loc, necatând la faptul că nu au fost încă audiați martorii acuzării și apărării

pe acest episod, și neținând cont de faptul că fiind audiat de nenumărate ori,

Golovco Veaceslav a dat declarații contradictorii, fiecare dată adăugând ceva în

declarații sau excluzând.

Astfel, instanța de judecată a recalificat acțiunile lui Davitean David din

art. 27, 145 alin. (2) lit. c) Cod penal în art. 151 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu

încetarea procesului în legătură cu intervenirea termenului de prescripție de

tragere la răspundere penală, însă în opinia apărării Davitean David pe acest

capăt de învinuire urma să fie achitat în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de

procedură penală, deoarece au fost prezentate probe, care certifică nevinovăția

lui Davitean David, fiindcă nici martorii nu au văzut cine a tras din armă și nici

partea vătămată Golovco Veaceslav nu cunoaște cine a împușcat în piciorul lui.

Referitor la episodul din 21.11.2012 pe art. 188 alin. (5) Cod penal,

apărătorul a enunțat că în ședința de judecată s-a constatat că în acțiunile lui

Davitean David nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

imputate, or, nevinovăția acestuia este probată prin probe, circumstanțe,

cercetate în cadrul ședințelor de judecată.

În opinia apelantului, instanța de fond neîntemeiat a respins cererea

apărătorilor privind numirea expertizei merceologice a telefonului mobil de

model „Vertu”, care aparținea lui Ciornea Vadim. Totodată, ofițerul de urmărire

penală nu a emis ordonanța de recunoaștere ca corp delict a telefonului mobil

de model „Vertu”, contrar prevederilor art. 158 Cod de procedură penală.

Referitor la episoadele din 21.11.2012 pe art. 187 alin. (2), 290 alin. (1), 351

alin. (1) Cod penal, apărarea invocă la lipsa faptei infracționale, deoarece fiind

11

reținut la fața locului, de la Davitean David nu s-au ridicat mănuși (cum spuneau

martorii că le avea), nu s-a ridicat 100 Dolari, cum declara Chim Nadejda că i-au

fost sustrase, nu s-a ridicat lanterna, cum spuneau martorii că o avea, nu s-a

ridicat pistol. Astfel, cele declarate de către partea vătămată și martori nu s-a

confirmat prin probe pertinente și concludente. S-a constatat faptul că arma de

foc care era deținută legal de Doicu Marin, ultimul nimănui nu a transmis-o și

nici nu a arătat-o. Prin urmare se exclude posibilitatea incriminării lui Davitean

David comiterea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod penal, deoarece

de la el nu a fost ridicată nici o armă. Totodată apărarea este convinsă că cet.

Ciornea Vadim, Diaconu Vitalie, Chim Nadejda, Efrem Anastasia, Mahotin

Natalia, procurorii Lilian Cociu și Roșu Sergiu, au inventat niște circumstanțe și

anume - existența mănușilor - pentru a face imposibilă dispunerea expertizei

dactiloscopice de pe arma lui Doicu Marin.

Ce ține de calificarea pe art. 351 alin. (1) Cod penal, apelantul a menționat

că Davitean David nu s-a prezentat ca colaborator de poliție, cum martorii care

nu au fost la fața locului (din spusele cet. Cociu și Roșu) pot confirma ceea ce nu

au văzut și nu au auzit.

13 septembrie 2018 au fost admise apelurile, inclusiv și din oficiu conform

art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Procesul penal intentat în privința lui Davitean David, în baza art. 290

alin. (1) Cod penal și în baza art. 351 alin. (1) Cod penal, a fost încetat din motivul

intervenirii termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

Procesul penal intentat în privința lui Davitean David, în baza art. 361

alin. (2) lit. c) Cod penal, a fost încetat din motiv că există alte circumstanțe care

exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere

penală.

Davitean David a fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art. 27, 145 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea prevederilor

art. 70 alin. (3) și 81 alin. (3) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa închisorii pe

termen de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni, cu executarea în penitenciar de tip

închis;

- în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa

închisorii pe termen de 5 (cinci) ani, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis;

- în baza art. 188 alin. (5) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa închisorii

pe termen de 12 (doisprezece) ani, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor

aplicate, lui Davitean David i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 16 (șaisprezece) ani, cu executarea în penitenciar

de tip închis.

În conformitate cu art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, a fost redusă

pedeapsa drept recompensă pentru încălcările care au afectat drepturile

inculpatului Davitean David, stabilindu-i pedeapsă definitivă sub formă de

12

închisoare pe un termen de 13 (treisprezece) ani, cu executarea în penitenciar

de tip închis.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că potrivit

rechizitoriului, Davitean David, a fost învinuit de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 187 alin. (2) lit. f), 188 alin. (5), 351 alin. (1), 290 alin. (1),

287 alin. (3), 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, însă la data de 05 aprilie 2017,

procurorul a înaintat în instanța de judecată o ordonanță, prin care a menționat

că pe parcursul cercetării judecătorești, probele administrate și examinate în

ședința de judecată dovedesc incontestabil că inculpatul Davitean David a

săvârșit infracțiune mai gravă decât cea incriminată anterior, astfel, prin

ordonanța enunțată s-a dispus modificarea învinuirii în sensul agravării

inculpatului Davitean David, incriminându-i ultimului comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 27, 145 alin. (2) lit. c), 187 alin. (2) lit. e), f), 188 alin. (5),

290 alin. (1), 351 alin. (1), 361 alin. (2) lit. c) Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a relevat că instanța de fond a constatat în

ce se învinuiește Davitean David, însă eronat a ajuns la concluzia privind

reîncadrarea acțiunilor inculpatului din art. 27, 145 alin. (2) lit. c) Cod penal (în

redacția în vigoare la 25.04.2004), în baza art. 151 alin. (2) lit. f) Cod penal, or,

analizând și apreciind probele, în strictă conformitate cu prevederile art. 101

Cod de procedură penală, a constatat următoarele.

La 25.04.2004, aproximativ la ora 01:00, Davitean David, aflându-se în

incinta barului „Nostalgie”, situat în mun. Chișinău, bd. Moscovei nr. 1/2, fiind în

stare de ebrietate alcoolică, din intenții huliganice, a acostat-o jignitor și violent

pe Craveț Natalia. În timpul acesta, când Golovco Veaceslav a intervenit pentru a

curma acțiunile ilegale, Davitean David, pentru a-și demonstra superioritatea

atât față de Golovco Veaceslav și Craveț Natalia, cât și față de restul persoanelor

aflate în local, manifestând obrăznicie deosebită și lipsă de respect față de

societate, dându-și seama de caracterul prejudiciabil, prevăzând consecințele

faptelor sale, admițând în mod conștient și fiind indiferent față de survenirea

acestora, acționând intenționat în scopul omorului, fiind în imediata apropiere a

lui Golovco Veaceslav, a efectuat o împușcătură dintr-o armă de foc de model

nestabilit asupra acestuia, cauzându-i conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 1484/D din 23.06.2004, fractura deschisă a osului femural

drept cu deplasare a fragmentelor, care a fost produsă prin armă de foc, cu

glonte, care este periculoasă pentru viață și se califică ca vătămare corporală

gravă, însă din motive independente de voința sa, nu și-a produs efectul.

Astfel, instanța de apel a încadrat acțiunile inculpatului Davitean David în

baza art. 27, 145 alin. (2) lit. c) Cod penal (în redacția în vigoare la 25.04.2004),

după semnele calificative: tentativa de omor, săvârșit din intenții huliganice.

În acest context, instanța de apel a remarcat faptul că, deși, inculpatul

Davitean David, fiind audiat în ședința instanței de apel, a indicat că anterior nu

a fost audiat niciodată și că nu recunoaște vina pe nici un capăt de acuzare, iar

ulterior, pe procesul-verbal de audiere a menționat că, procesul-verbal nu

conține întocmai declarațiile redate de inculpat, totuși instanța a constatat că

prin cumulul de probe administrate de către organul de urmărire penală este

13

demonstrată incontestabil vinovăția lui Davitean David în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. art. 27, 145 alin. (2) lit. c) Cod penal (în redacția în vigoare la

25.04.2004).

În continuare, instanța de apel a menționat că poate fi reținută ca

întemeiată soluția primei instanțe în partea recalificării acțiunilor inculpatului

pe acest episod, precum nu pot fi reținute nici argumentele apărătorilor

inculpatului și a ultimului, în partea în care s-a menționat că Davitean David

urmează a fi achitat, dar și că procesul penal urmează a fi încetat, or, instanța de

apel a stabilit că din probele analizate și apreciate, rezultă că inculpatul

Davitean David în momentul când a efectuat tragerea din pistol în barul

„Nostalgie” a efectuat împușcătura în direcția lui Golovco Veaceslav, fără a ținti

în picioarele acestuia – acțiune, care ar purta semnele unei imobilizări a

persoanei sau cauzare a vătămărilor corporale și doar din cauza că partea

vătămată Golovco Veaceslav a reacționat promt, împingând un scaun în direcția

lui Davitean David, astfel creând o barieră între ei, glontele a nimerit în partea

de sus a piciorului inculpatului. Acest fapt este confirmat de către partea

vătămată în declarațiile sale date în instanța de judecată.

Mai mult ca atât, instanța de apel a reiterat că împușcătura a fost

efectuată într-un spațiu limitat (îngust), partea vătămată declarând că era un

spațiu îngust în care nu avea posibilitatea de a te deplasa lejer, de a te ascunde

și a înțeles din start că Davitean David îndreptând pistolul în direcția sa, dorea

să-l omoare.

Totodată instanța de apel a conchis că din probele cercetate se atestă că

Davitean David a dorit survenirea decesului lui Golovco Veaceslav, or, acesta

avea posibilitatea să imobilizeze partea vătămată în timp ce aceasta era ținută

de gât de către cunoscutul său Guțu Pavel, însă Davitean David dorind

survenirea decesului părții vătămate, i-a cerut în repetate rânduri lui Guțu Pavel

să se dea la o parte pentru a efectua o împușcătură Golovco P., îndreptând

pistolul în direcția acestuia.

4.2. În continuare, instanța de apel, analizând și apreciind probele, în

strictă conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală a constatat

că inculpatul Davitean David a săvârșit și infracțiunea prevăzută de art. 188

alin. (5) Cod penal, și anume tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane

în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața și

sănătatea persoanei agresate, ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea

violențe, în proporții deosebit de mari și cu aplicarea armei, în următoarele

circumstanțe:

La data de 21 noiembrie 2012, aproximativ la orele 02.30 min.,

cet. Davitean David, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane,

acționând în urma înțelegerii prealabile cu alte două persoane, în privința

cărora cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, prezentându-se

ca colaborator de poliție, prin acces liber au pătruns în apartamentul nr. xxxxx,

unde Davitean David, l-a atacat pe cet Diaconu Vitalie și aplicându-i câteva

lovituri în cap cu patul pistolului de model „CZ”, au sustras în mod deschis două

telefoane mobile unul de model orange „BlackBerry”, la preț de 10000 lei ce

14

aparținea cet. Diaconu Vitalie și altul de model „Vertu”, la prețul de 200000 lei,

ce aparținea cet Ciornea Vadim, după care, cu bunurile sustrase au părăsit locul

infracțiunii.

Astfel, Davitean David a cauzat părții vătămate Diaconu Vitalie o pagubă

material considerabilă în sumă totală de 10000 lei și, respectiv, părții vătămate

Ciornea Vadim, o pagubă materială în proporții deosebit de mari în sumă totală

de 200000 lei.

4.3. De asemenea, analizând și apreciind probele în strictă conformitate

cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, instanța de apel a constatat că

Davitean David, la data de 21.11.2012, aproximativ la ora 02:00, în timp ce se

afla în mun. Chișinău pe str. Dokuceaev, unde urmărind scopul sustragerii

bunurilor altei persoane și manifestând un comportament brutal a smuls din

mâna cet. Chim (Braguța) Nadejda, portmoneul de culoare roșie, de unde în

mod deschis a sustras 300 lei, și o bancnotă cu nominalul de 100 dolari SUA la

care cursul de referință pentru un dolar constituia 12,3183 lei pentru un dolar,

în total 1231,83 lei, după ce cu banii sustrași a părăsit locul comiterii

infracțiunii plecând într-o direcție necunoscută, cauzând astfel părții-vătămate

Chim (Braguța) Nadejda, o pagubă materială considerabilă în sumă totală de

1231 lei 83 bani.

Astfel, Davitean David, prin acțiunile sale intenționate a comis

infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal, jaful, adică

sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

4.4. La fel, instanța de apel a constatat că Davitean David, la data de

21 noiembrie 2012, aproximativ la orele 02-30, uzurpând calitatea oficială în

scopul de a săvârși pe această bază a unei infracțiuni și anume de sustragere a

bunurilor altei persoane, acționând în urma înțelegerii prealabile cu alte două

persoane în privința cărora cauza penală a fost disjunsă într-o procedură

separată, ultimul prezentându-se ca colaborator de poliție prin acces liber a

pătruns în apartamentul xxxxx, unde l-a atacat pe cet. Diaconu Vitalie și

aplicându-i câteva lovituri în cap cu patul pistolului de model „CZ” a sustras în

mod deschis două telefoane mobile, unul de model orange „BlackBerry” la preț

de 10000 lei ce aparținea cet. Diaconu Vitalie și altul de model „Vertu”, la prețul

de 200000 lei, ce aparținea cet. Ciornea Vadim, după care cu bunurile sustrase a

părăsit locul infracțiunii.

Astfel, inculpatul Davitean David, prin acțiunile sale intenționate a comis

infracțiunea prevăzută de art. 351 alin. (1) Cod penal, adică uzurparea de calități

oficiale, însoțită de săvârșirea pe această bază a altei infracțiuni.

4.5. În continuare, instanța de apel a constatat că Davitean David, la data

de 21 noiembrie 2012, aproximativ la orele 02:30, urmărind scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, acționând în urma înțelegerii prealabile cu alte două

persoane în privința cărora cauza penală a fost disjunsă într-o procedură

separată, prezentându-se ca colaborator de poliție prin acces liber a pătruns în

apartamentul nr. xxxxx, unde l-a atacat pe cet. Diaconu Vitalie, și aplicându-i

câteva lovituri în cap cu patul pistolului de model „CZ”, care aparținea uneia din

15

cele două persoane în privința cărora cauza penală a fost disjungată într-o

procedură separată și era deținut legal de către ultimul, a sustras în mod

deschis două telefoane mobile de model orange „BlackBerry” la preț de 10000

lei, ce aparținea cet. Diaconu Vitalie și altul de model „Vertu”, la prețul de

200000 lei, ce aparținea cet. Ciornea Vadim, după care cu bunurile sustrase a

părăsit locul infracțiunii.

În acest sens, instanța de apel a stabilit că prin acțiunile sale

Davitean David a comis infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) Cod penal,

adică purtarea, păstrarea ilegală a armelor și munițiilor, fără autorizația

corespunzătoare.

4.6. Instanța de apel a menționat că vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunilor incriminate a fost dovedită pe deplin, cu toate că inculpatul

Davitean David, fiind audiat în ședința instanței de apel, a indicat că anterior nu

a fost audiat niciodată, și că nu recunoaște vina pe nici un capăt de acuzare, iar

ulterior, pe procesul-verbal de audiere a menționat că procesul-verbal nu

conține întocmai declarațiile redate de inculpat.

În susținerea acestei concluzii, instanța de apel a reținut declarațiile

părților vătămate Ciornea Vadim (f.d. 24-25, vol.IX), Diaconu Vitalie (f.d. 22-23,

vol.IX), Braguța Nadejda (f.d. 89-90, vol.IX), Roșu Sergiu (f.d. 98-100, vol.IX)

apreciind că acestea coroborează între ele, precum coroborează și cu

declarațiile martorilor Meriacri Vasile (f.d. 94-95, vol.IX), Zamorev Alexandru

(f.d. 91-93, vol.IX), Muraviova Natalia, Rotari Taisia, aceste probe demonstrând

că anume Davitean David a comis faptele imputate, care fiind cumulate combat

cu certitudine poziția/argumentele apărării.

De asemenea instanța de apel a menționat că vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunilor incriminate mai este demonstrată și prin următoarele

probe: procesele-verbale de cercetare la fața locului cu planșa fotografică din

21.11.2012, a apartamentului nr. xxxxx, cât și locul unde au fost reținuți adică în

fața blocului locativ (f.d. 27-51, vol.I), conform căruia s-au adeverit cele relatate

de către părțile vătămate și martori în ce privește deteriorarea geamului de la

ușa de intrare în dormitor de către Davitean David și faptul că în fața blocului au

fost depistate telefoanele mobile care au fost aruncate de către Davitean David

în momentul în care a vrut să fugă de colaboratorii de poliție și anume

telefoanele ce aparțineau lui Ciornea Vadim și Diaconu Vitalie, depistate pe

capota automobilului model „Porshe”; raportul de constatare medico-legală din

21.11.2012 cu nr. 6066 (f.d. 65-72 vol.I); procesul-verbal de ridicare din

21.11.2012 (f.d.42, vol.II) în cadrul căruia de la Doicu Marin a fost ridicat pistol

cu 14 gloanțe de model CZ-2075, nr. xxxxx și permisul de port-armă;

procesul-verbal de prezentare spre recunoaștere a persoanei după fotografie

din data de 25.09.2013, (f.d. 91 vol.VI).

Analizând și apreciind sistemul de probe menționat mai sus, prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, instanța de apel a stabilit că

acestea au fost dobândite cu respectarea prevederilor legale, or careva hotărâri

care ar atesta faptul că cineva ar fi invocat nulitatea acestor acte sau eventual ar

fi fost declarate nule, la materialele cauzei lipsesc, mai mult, documentele

16

administrate în cadrul urmăririi penale, coroborează cu declarațiile părților

vătămate și a martorilor, care au fost analizate și apreciate de către instanța de

apel.

4.7. Instanța de apel a menționat că nu pot fi reținute ca întemeiate

argumentele invocate de către apărători în apelurile declarate, referitor la

faptul că instanța de judecată nu a apreciat corespunzător probele, că

declarațiile părților vătămate procurori, nu pot fi puse la baza sentinței de

condamnare și că apărarea a solicitat de mai multe ori dispunerea expertizelor

merceologice, dar și medico-legale, însă instanța de judecată eronat le-a respins,

și că lipsa unor astfel de expertize ar vicia sistemul de probe, or, probele ce

demonstrează vinovăția inculpatului Davitean David de comiterea infracțiunilor

constatate mai sus nu sunt bazate exclusiv pe declarațiile părților vătămate, care

la momentul comiterii faptei erau procurori, ci din contra, sistemul de probe

este compus din declarațiile unor persoane fizice care nu aveau tangență cu

Procuratura Generală, or careva probe în acest sens la materialele cauzei nu au

fost anexate, relevante fiind la acest capitol și declarațiile martorilor audiați, dar

și actele și documentele procesuale.

De asemenea, instanța de apel a respins și argumentele apărării referitor

la faptul că în speță nu a fost dispusă expertiza merceologică, care urma să

soluționeze după părerea apărării cuantumul/proporțiile daunei suferite de

părțile vătămate, or aceste aspecte invocate de apărare poartă un caracter

evaziv atâta timp cât pe de o parte, apărarea menționează că Davitean David s-a

deplasat la apartamentul indicat mai sus, pentru a o găsi pe soția acestuia

pentru a clarifica circumstanțele legate de divorț, argumente care au fost

combătute cu certitudine prin declarațiile părților vătămate, care nu au indicat

nimic despre prezența fostei soții a inculpatului, a martorilor, în special a

martorului Muraviova Natalia.

Pe de altă parte, deși ambii avocați, cât și inculpatul menționează că

inculpatul nu a comis infracțiunile în speță, totodată fac trimitere la necesitatea

efectuării expertizei merceologice pentru a stabili valoarea telefoanelor mobile.

La acest capitol, instanța de apel a apreciat că argumentele apărării nu

sunt precise, pe de o parte indicându-se la lipsa faptei infracționale, iar pe de

altă parte, apărarea nu este de acord cu valoare bunurilor sustrase.

Cu referire la argumentele apărării referitor la faptul că probele în speță

nu indică la culpa inculpatului, instanța de apel a făcut referire la prevederile

art. 14, 51, 52, 113 Cod penal, și descriind elementele constitutive ale

infracțiunii de jaf, a conchis prezența elementelor infracțiunii de jaf în acțiunile

inculpatului, or, din probele cercetate în ședința de judecată s-a stabilit că

Davitean David, a urmărit scopul sustragerii bunurilor altei persoane și prin

comportament brutal a smuls din mâna cet. Chim (Braguța) Nadejda,

portmoneul de culoare roșie de unde în mod deschis a sustras 300 lei și o

bancnotă cu nominalul de 100 dolari SUA la care cursul de referință pentru un

dolar constituia 12,3183 lei pentru un dolar, în total 1231,83 lei, iar ulterior, cu

banii sustrași a părăsit locul comiterii infracțiunii plecând într-o direcție

17

necunoscută, acțiuni care au cauzat părții-vătămate Chim (Braguța) Nadejda, o

pagubă materială considerabilă în sumă totală de 1231 lei 83 bani.

Totodată, notificând elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art. 188 Cod penal, instanța de apel a stabilit din materialele cauzei că, acțiunile

inculpatului întrunesc elementele constitutive ale tâlhăriei, or după cum s-a

constatat, Davitean David, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane,

acționând în urma înțelegerii prealabile cu alte două persoane, în privința

cărora cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, prezentându-se

ca colaborator de poliție, prin acces liber au pătruns în apartamentul nr. xxxxx,

unde Davitean David, l-a atacat pe cet Diaconu Vitalie, aplicându-i câteva

lovituri în cap cu patul pistolului de model „CZ” și a sustras în mod deschis două

telefoane mobile unul de model orange „BlackBerry”, la preț de 10000 lei ce

aparținea cet. Diaconu Vitalie și altul de model „Vertu”, la prețul de 200000 lei,

ce aparținea cet Ciornea Vadim, după care, cu bunurile sustrase au părăsit locul

infracțiunii, iar ca rezultat a cauzat o pagubă în proporții deosebit de mari.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal, instanța de apel

menționând elementele constitutive ale infracțiunii respective, a constatat că,

Davitean David urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, acționând

în urma înțelegerii prealabile cu alte două persoane în privința cărora cauza

penală a fost disjunsă într-o procedură separată, prezentându-se ca colaborator

de poliție prin acces liber a pătruns în apartamentul nr. xxxxx, unde l-a atacat pe

cet. Diaconu Vitalie, și aplicându-i câteva lovituri în cap cu patul pistolului de

model „CZ”, care aparținea uneia din cele două persoane în privința cărora

cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată și era deținut legal de

către ultimul, după care a sustras în mod deschis două telefoane mobile de

model orange „BlackBerry” la preț de 10000 lei, ce aparținea cet. Diaconu

Vitalie și altul de model „Vertu”, la prețul de 200000 lei, ce aparținea

cet. Ciornea Vadim, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul infracțiunii.

La fel, descriind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de

art. 351 Cod penal, instanța de apel a precizat că Legea penală incriminează

uzurparea de calități oficiale, însoțită de săvârșirea pe această bază a altei

infracțiuni.

Astfel, din probele cercetate se atestă prezența elementelor constitutive

ale infracțiunii menționate, or în ședința de judecată s-a stabilit că

Davitean David, la data de 21 noiembrie 2012, aproximativ la orele 02:30,

urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, acționând în urma

înțelegerii prealabile cu alte două persoane în privința cărora cauza penală a

fost disjungată într-o procedură separată, prezentându-se ca colaborator de

poliție, prin acces liber a pătruns în apartamentul xxxxx, unde l-a atacat pe cet.

Diaconu Vitalie și aplicându-i câteva lovituri în cap cu patul pistolului de model

„CZ”, care aparținea uneia din cele două persoane în privința cărora cauza

penală a fost disjungată într-o procedură separată și era deținut legal de către

ultimul, a sustras în mod deschis două telefoane mobile de model orange

„BlackBerry” la preț de 10000 lei, ce aparținea cet. Diaconu Vitalie și altul de

18

model „Vertu”, la prețul de 200000 lei, ce aparținea cet. Ciornea Vadim, după

care cu bunurile sustrase a părăsit locul infracțiunii.

4.8. În continuare, instanța de apel a statuat că deși vinovăția inculpatului

Davitean David în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) Cod

penal, a fost dovedită, în speță se impune soluția eliberării inculpatului de

răspundere penală cu încetarea procesul penal, din motivul intervenirii

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

În acest sens, instanța de apel a statuat că infracțiunea de care este acuzat

inculpatul Davitean David, potrivit art. 16 Cod penal face parte din categoria

celor mai puțin grave, pentru care legea prevede pedeapsă cu închisoare de

până la 3 ani.

Având în susținere prevederile art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, instanța

de apel a stabilit că din momentul comiterii infracțiunii – anul 2012 și până la

examinarea cauzei în ordine de apel au trecut mai mult de 5 ani, motiv din care

procesul urmează a fi încetat, în legătură cu intervenirea termenului de

prescripție.

4.9. De asemenea, instanța de apel a menționat că deși a fost dovedită

vinovăția inculpatului Davitean David și în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 351 alin. (1) Cod penal, în speță se impune soluția eliberării inculpatului de

răspundere penală cu încetarea procesului penal, din motivul intervenirii

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

Astfel, cu referire la prevederile art. 16 Cod penal, instanța de apel a

reținut că infracțiunea prevăzută de art. 351 alin. (1) Cod penal, face parte din

categoria celor mai puțin grave.

Totodată, având în susținere prevederile art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal,

instanța de apel a calculat termenul respectiv din anul 2012, remarcând că până

la examinarea cauzei în ordine de apel au trecut mai mult de 5 ani, stabilind că

procesul penal în privința inculpatului Davitean David, în baza art. 351 alin. (1)

Cod penal, urmează a fi încetat din motivul intervenirii termenului de

prescripție.

4.10. În continuare, ținând cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod

penal, instanța de apel a remarcat că inculpatul Davitean David urmează a fi

atras la răspundere penală pentru infracțiunile prevăzute de art. art. 27, 145

alin. (2) lit. c) Cod penal (în redacția în vigoare la 25.04.2004), 187 alin. (2)

lit. e) și f) Cod penal și art. 188 alin. (5) Cod penal.

La individualizarea pedepsei instanța de apel a ținut cont de unele

circumstanțe reale și personale, cum ar fi: caracterul și gradul de pericol social

al infracțiunilor, că infracțiunile au fost săvârșite intenționat, conform

prevederilor art. 16 Cod penal, se referă la infracțiuni grave, deosebit de grave

și excepțional de grave, dar și de personalitatea inculpatului Davitean David.

De asemenea instanța de apel a luat în considerație aspectele săvârșirii

infracțiunii, pericolul social, personalitatea inculpatului, circumstanțele

atenuante - săvârșirea unei infracțiuni în timpul minoratului, totodată reieșind

din comportamentul inculpatului pe parcursul examinării cauzei instanța de

apel a stabilit că, inculpatul nu a manifestat regrete de faptele comise,

19

agresiunea lui manifestată fiind apreciată ca o lipsă față de societate și de

regulile de conduită unanim recunoscute, corectarea și reeducarea acestuia

fiind posibilă numai prin izolarea de societate.

Astfel, în baza art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, instanța de apel i-a

stabilit inculpatului Davitean David pedeapsa 5 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis, iar în baza art. 188 alin. (5) Cod penal - pedeapsa

închisorii pe un termen de 12 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

Totodată, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 145

alin. (2) lit. c) Cod penal al RM, (în redacția în vigoare la 25.04.2004), cu

aplicarea prevederilor art. art. 70 alin. (3) și 81 alin. (3) Cod penal, instanța de

apel i-a stabilit lui Davitean David pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 7 ani și 6 luni.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, inculpatului i-a

fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 16

ani.

4.11. În altă ordine de idei, analizând și apreciind probele în strictă

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, instanța de apel

a constatat că Davitean David, în scopul folosirii documentelor oficiale false,

care acordă drepturi sau eliberează de obligații, a deținut și a folosit până la

data de 21.11.2012, pașaport de uz extern eliberat de Republica Armenia cu

nr. xxxxx din 30.03.2005, pe numele Svazyan Mihran, în care era aplicată

fotografia cet. Davitean David xxxxx, care ulterior în cadrul efectuării acțiunilor

de urmărire penală pe cauza penală nr. 2012012192, fiindu-i efectuată

percheziția corporală, a fost depistat și ridicat pașaportul de uz extern eliberat

de Republica Armenia cu nr. xxxxx din 30.03.2005, pe numele Svazyan Mihran,

în care era aplicată fotografia cet. Davitean David xxxxx.

Astfel, instanța de apel a constatat că prin acțiunile sale intenționate,

inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal,

confecționarea, deținerea și folosirea documentelor oficiale, de importanță

deosebită, care acordă drepturi.

Totodată, deși inculpatul Davitean David, fiind audiat în ședința instanței

de apel, a indicat că anterior nu a fost audiat niciodată și că nu recunoaște vina

pe niciun capăt de acuzare, iar ulterior, pe procesul-verbal de audiere a

menționat procesul-verbal nu conține întocmai declarațiile redate de inculpat,

instanța de apel a considerat că vina inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, în vigoare la momentul

întocmirii rechizitoriului și judecării cauzei, este demonstrată prin raportul de

expertiză nr. 127, 128 din 03.10.2013 (f.d. 8-17 vol.VI), procesul-verbal de

examinare în calitate de corp delict a pașaportului Republicii Armenia cu

nr. xxxxx eliberat la data de 30.03.2005 pe numele cet. Svazyan Mihran a/n

xxxxx (f.d. 20-21, vol.VI), răspunsul cu nr. 14541 din data de 19.09.2013,

parvenit de la autoritățile competente ale Armeniei și Ukrainei în privința cet.

Svazyan Mihran (f.d. 33-35).

În aceeași ordine de idei instanța de apel a remarcat, că potrivit hotărârii

20

Curții Constituționale din 14 mai 2018, Curtea a hotărât de a declara

neconstituțională litera c) din alineatul (2) al articolului 361 din Codul penal al

Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, hotărârea

fiind definitivă, nefiind supusă nici unei căi de atac, intrând în vigoare la data

adoptării și fiind publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Având în susținere statuările conținute în hotărârea vizată, instanța de

apel a conchis că prevederile art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, sunt formulate

de o manieră imprecisă și neclară și le conferă autorităților care le aplică o

marjă largă de discreție. Prin urmare, ele nu îndeplinesc standardul calității legii

penale, fiind contrare articolelor 1 alin. (3) și 22, coroborate cu articolul 23

alin. (2) din Constituție.

Raportând prevederile art. 391, 332 Cod de procedură penală la

materialele cauzei, instanța de apel a indicat că procesul penal în privința lui

Davitean David, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2)

lit. c) Cod penal, confecționarea, deținerea și folosirea documentelor oficiale, de

importanță deosebită, care acordă drepturi, urmează a fi încetat, or în speță se

atestă circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și

tragerea la răspundere penală.

4.12. Cu referire la plângerea inculpatului Davitean David și a avocaților

săi privitor la declararea nulă a ordonanței emisă de către adjunctul-interimar al

Procuraturii mun. Chișinău, Sibov Vitalie din 14.11.2016, prin care s-a dispus

anularea ordonanței procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Corpaci Lilian

din 09.03.2016, de scoatere de sub urmărirea penală a lui Davitean David și

ordonanței Procurorului General interimar Harujen Eduard din 08.12.2016,

prin care s-a respins plângerea depusă în ordinea art. 299 Cod de procedură

penală, instanța de apel a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă,

cu menținerea ordonanțelor contestate.

În susținerea concluziei formulate, instanța de apel a reținut prevederile

art. 531 alin. (2) lit. d) Cod de procedură penală, potrivit cărora procurorul

ierarhic superior, pe lângă atribuțiile prevăzute la art. 52 alin. (1), în cadrul

urmăririi penale realizează următoarele atribuții pentru exercitarea controlului

ierarhic, anulează, total ori parțial, modifică sau completează, prin ordonanță

motivată, în condițiile prezentului cod, actele procurorilor ierarhic inferiori și

ale ofițerilor de urmărire penală, lege din care rezultă clar că Procurorul

ierarhic superior, Sibov Vitalie, era în drept și dispunea de atribuțiile legale de a

anula ordonanța Procurorului ierarhic inferior Corpaci Lilian.

În circumstanțele enunțate, instanța de apel a stabilit că în adresa

Procuraturii Generale a parvenit cererea apărătorului Bodnariuc Alexandru,

prin care a solicitat anularea ordonanței din 14.11.2016, emisă de către

procurorul adjunct interimar al procurorului-șef al Procuraturii mun. Chișinău,

Sibov Vitalie, prin care a fost anulată ordonanța de scoatere de sub urmărirea

penală a cet. Davitean David din 09.03.2016, emisă de procurorul în

Procuratura mun. Chișinău, Corpaci Lilian.

Totodată instanța de apel a reținut că din materialele dosarului penal

nr. 2012012192, rezultă că urmărirea penală a fost începută la 21.11.2012, de

21

către organul de urmărire penală al CPS Centru al CGP mun. Chișinău, în temeiul

bănuielii rezonabile de săvârșire a infracțiunii prevăzută de art. 188 alin. (5)

Cod penal.

În cadrul urmăririi penale s-a stabilit că la 21.11.2012, aproximativ la ora

02:30, cet. Davitean David, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, acționând în urma înțelegerii prealabile cu alte două persoane în

privința cărora cauza penală a fost disjungată într-o procedură separată,

prezentându-se ca colaborator de poliție, prin acces liber au pătruns în

apartamentul nr. xxxxx, unde l-a atacat pe Diaconu Vitalie și aplicându-i câteva

lovituri în cap cu patul pistolului de model „CZ”, a sustras în mod deschis două

telefoane mobile de model orange „BlackBerry” la preț de 10000 lei, ce

aparținea lui Diaconu Vitalie și altul de model „Vertu” la prețul de 200000 lei, ce

aparținea lui Ciornea Vadim, după care cu bunurile sustrase a părăsit locul

infracțiunii, cauzându-i astfel părții vătămate Diaconu Vitalie o pagubă

materială considerabilă, în sumă de 10000 lei, iar părții vătămate Ciornea

Vadim o pagubă materială în proporții deosebit de mari, în sumă de 200000 lei.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura sect. Centru, mun. Chișinău,

Moraru Constantin din 26.02.2013, în cadrul urmăririi penale, conform art. art.

42, 2791 Cod de procedură penală, la prezenta cauză au fost conexate cauzele

nr. 2012012464, nr. 2012012465, nr. 2004020639, fiindu-le atribuit numărul

unic, 2012012192.

Urmărirea penală în cauza nr. 2012012464 a fost începută la 26.12.2012

de către organul de urmărire penală al CPS Centru al CGP mun. Chișinău, în

temeiul bănuielii rezonabile de săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 290

alin. (1), art. 351 alin. (1) Cod penal, pe faptul purtării, păstrării armei de foc și a

munițiilor fără autorizația corespunzătoare și uzurpării de calități oficiale de

către Davitean David.

Urmărirea penală în cauza nr. 2012012465, a fost începută la 26.12.2012,

de către organul de urmărire penală al CPS Centru al CGP mun. Chișinău, în

temeiul bănuielii rezonabile de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 291

alin. (1) Cod penal, pe faptul păstrării neglijente a armei de foc și a munițiilor de

către Doica Marin.

Urmărirea penală în cauza nr. 2004020639, a fost începută la 25.04.2004,

de către organul de urmărire penală al CPS Rîșcani al CGP mun. Chișinău, în

temeiul bănuielii rezonabile de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. art. 27,

145 alin. (2) lit. c) Cod penal, pe faptul tentativei de omor comise asupra

Golovco Veaceslav de către Davitean David.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura sect. Centru, mun. Chișinău,

Moraru Constantin din 05.06.2013, Davitean David a fost pus sub învinuire,

fiindu-i incriminate comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 188 alin. (5) Cod

penal, tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii

bunurilor, însoțit de violența periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei

agresate, săvârșit de către mai multe persoane, în proporții deosebit de mari și

cu aplicarea armei; art. 351 alin. (1) Cod penal, uzurparea de calități oficiale,

însoțită de săvârșirea pe această bază a altei infracțiuni; art. 290 alin. (1) Cod

22

penal, purtarea și păstrarea ilegală a armelor și a munițiilor, fără autorizația

corespunzătoare; art. 287 alin. (3) Cod penal, huliganismul, adică acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea

violențe, de opunerea de rezistență violentă persoanelor care curmă actele

huliganice, acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită, săvârșit cu aplicarea armei de foc, pentru vătămarea

integrității corporale sau sănătății.

Ulterior, prin ordonanța procurorului în Procuratura sect. Centru,

mun. Chișinău, Moraru Constantin din 25.12.2013, în cadrul urmăririi penale,

conform art. art. 42, 2791 Cod de procedură penală, la cauza nr. 2012012192, au

fost conexate cauzele nr. 2013011828 și nr. 2013011936, fiindu-le atribuit

numărul unic 2012012192.

Urmărirea penală în cauza nr. 2013011828, a fost începută la 02.10.2013,

de către organul de urmărire penală al IP Centru al DP mun. Chișinău, în temeiul

bănuielii rezonabile de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2)

lit. f) Cod penal. Temei pentru începerea urmăririi penale a servit plângerea lui

Chim Nadejda din 23.09.2013, prin care solicită tragerea la răspundere a

persoanei de gen masculin, care la 21.11.2012, între orele 02.00 - 03.00, în timp

ce se afla pe str. Dokuceaev, mun. Chișinău, în mod deschis i-a smuls din mînă

portmoneul de culoare roșie, din care i-a sustras o bancnotă de 100 dolari SUA

și 300 lei, pricinuindu-i astfel un prejudiciu material considerabil.

Conform probelor administrate, procesul-verbal de prezentare spre

recunoaștere după fotografie din 25.09.2013, partea-vătămată Chim (Braguța)

Nadejda l-a recunoscut pe Davitean David, ca fiind persoana care la 21.11.2012,

i-a sustras deschis 100 dolari SUA și 300 lei.

Urmărirea penală în cauza nr. 2013011936, a fost începută la 15.10.2013,

de către organul de urmărire penală al IP Centru al DP mun. Chișinău, în temeiul

bănuielii rezonabile de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2)

lit. b) și c) Cod penal, pe faptul că în cadrul petrecerii acțiunilor de urmărire

penală pe cauza nr. 2012012192, și anume în urma efectuării percheziției

corporale a lui Davitean David, a fost depistat și ridicat un pașaport de uz

extern, eliberat de Republica Armenia cu nr. xxxxx din 30.03.2005 pe numele

Svazyan Mihran cu fotografia lui Davitean David.

Conform raportului de expertiză tehnică nr. 127, 128 din 03.10.2013,

pașaportul de uz extern eliberat de Republica Armenia nr. xxxxx din

30.03.2005, pe numele Svazyan Mihran, este confecționat la întreprinderea

poligrafică specializată în confecționarea blanchetelor de documente, pagina de

date personale este modificată prin înlocuirea fotografiei inițiale cu fotografia

actuală, iar imaginea îl reprezintă pe numitul Davitean David.

Iar, prin ordonanța adjunctului Procurorului General din 21.01.2014,

cauza nr. 2012012192, a fost retrasă din gestiunea organului de urmărire

penală al Inspectoratului de poliție Centru al Direcției de Poliție a mun. Chișinău

și transmisă pentru efectuarea în continuare a urmăririi penale organului de

urmărire penală al Direcției de Poliție a mun. Chișinău, sub conducerea

23

Procuraturii mun. Chișinău.

La data de 09.03.2016, procurorul în Procuratura mun. Chișinău,

Corpaci Lilian a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Davitean David în

cauza nr. 2012012192, din motiv că acțiunile acestuia nu întrunesc elementele

căreiva infracțiuni prevăzute de legea penală.

În motivarea soluției adoptate, procurorul a reținut că la moment nu s-au

administrat probe pertinente, concludente și suficiente, ce ar confirma

învinuirea și bănuiala adusă cetățeanului Davitean David, acțiunile ultimului

neîntrunind elementele căreiva infracțiuni prevăzute de legea penală.

Verificând cu titlu de control ierarhic soluțiile din 14.11.2016, procurorul

adjunct interimar al procurorului-șef al Procuraturii mun. Chișinău,

Sibov Vitalie, a anulat ordonanța de scoatere de sub urmărirea penală a

cet. Davitean David din 09.03.2016, emisă de către procurorul în Procuratura

mun. Chișinău, Corpaci Lilian, sub aspectul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la

Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, precum și practicii Curții Europene a Drepturilor Omului cu

privire la protecția proprietății, procurorul adjunct interimar al

procurorului-șef al Procuraturii mun. Chișinău, Sibov Vitalie a conchis că aceasta

a rămas a fi bazată pe investigațiile necorespunzătoare standardelor minime de

eficiență, care inter alia includ cerința de luare a măsurilor rezonabile de care

dispun organele de anchetă pentru a obține probe referitoare la faptele în cauză

și, prin urmare, fiind afectată de vicii fundamentale.

Astfel, în rezultatul controlului ierarhic superior, procurorul Sibov Vitalie

a specificat că în rezultatul controlului suplimentar efectuat, conchide că decizia

în cauză este ilegală și necesită a fi anulată, dat fiind faptul că din probele

acumulate rezultă o bănuială rezonabilă a săvârșirii infracțiunilor prevăzute de

Codul penal. Exprimând viziunea, că scoaterea de sub urmărire penală nu este o

hotărâre definitivă, întrucât ea este supusă controlului ierarhic și nu poate fi

asimilată unei hotărâri de achitare. Reluarea urmăririi penale nicidecum nu

presupune că persoana este urmărită de mai multe ori, deoarece suntem în

prezența uneia și aceleiași urmăriri penale, desfășurate în cadrul aceluiași

proces penal, care, de fapt, nu a fost pornită din nou, repetat, dar pur și simplu a

fost reluată. Prin urmare, procedura reluată nu este altceva decât continuarea

primei proceduri, iar o astfel de situație nu contravine principiului „non bis in

idem”, hotărârea procurorului Corpaci Lilian din 09.03.2016, fiind afectată de

vicii fundamentale, precum și faptului că erorile de fapt și de drept nu pot fi

reparate în ordinea controlului ierarhic superior, s-a impus soluția anulării

ordonanței de scoatere de sub urmărire penală cu reluarea urmăririi penale și

efectuarea investigațiilor suplimentare pentru asigurarea înlăturării

omisiunilor care în fond rezultă încălcarea dreptului la viață și sănătate prin

neefectuarea unor investigații corespunzătoare și complete.

În acest context, instanța de apel a menționat că plângerea înaintată

conform prevederilor art. 313 Cod de procedură penală prin care s-a solicitat

declararea nulității ordonanței de reluare a urmăririi penale, urmează a fi

respinsă ca neîntemeiată.

24

Cu referire la prevederile art. 19, art. 27 alin. (1), 101 alin. (3) Cod de

procedură penală, instanța de apel a notat că aprecierea și încadrarea juridică a

acțiunilor persoanei, punerea sub învinuire a persoanei vinovate de comiterea

unei fapte prejudiciabile este o prerogativă exclusivă a procurorului, pe care

ultimul o face în baza propriei convingeri, reieșind din întregul cumul de probe

administrate în cadrul urmăririi penale.

Mai mult, potrivit Convenției Europene, două situații pot determina

redeschiderea unei cauze penale, și anume: 1) există fapte noi sau recent

descoperite; 2) există un viciu fundamental.

Potrivit art. 4 par. 3 al Protocolului nr. 7, nici o derogare de la prezentul

articol nu este îngăduită în temeiul art. 15 din Convenția Europeană. Prin

urmare, statele nu sunt în drept de a institui, prin lege, alte temeiuri de

redeschidere a proceselor încetate anterior.

Instanța de apel a remarcat, că în conformitate cu prevederile

internaționale, art. 22 alin. (3) Cod de procedură penală stabilește că hotărârea

organului de urmărire penală de scoatere a persoanei de sub urmărire penală

sau de încetare a urmăririi penale, precum și hotărârea judecătorească

definitivă, împiedică reluarea urmăririi penale, punerea sub o învinuire mai

gravă sau stabilirea unei pedepse mai aspre pentru aceeași persoană pentru

aceeași faptă, cu excepția cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un

viciu fundamental în cadrul procedurii precedente au afectat hotărârea

pronunțată.

Aceste două situații de excepție, enunțate cu titlu de principiu în partea

generală a Codului de procedură penală, sunt transpuse în art. 287 alin. (4), care

stabilește că în cazurile în care ordonanțele de încetare a urmăririi penale,

clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărire au fost

adoptate legal, reluarea urmăririi penale poate avea loc numai dacă apar fapte

noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi

precedente a afectat hotărârea respectivă.

Astfel, în opinia instanței de apel ordonanța de încetare a urmăririi

penale, de clasare a cauzei penale sau de scoatere a persoanei de sub urmărire

penală poate fi anulată, cu reluarea urmăririi penale, oricând în interiorul

termenului de prescripție, dacă au fost invocate fapte noi sau recent

descoperite. Iar în speță, la adoptarea ordonanței de reluare a urmăririi penale

au fost identificate temeiuri sub forma viciilor fundamentale.

Mai mult, Corpaci Lilian la adoptarea ordonanței din data de 09.03.2016,

prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Davitean David în

cauza nr. 2012012192, din motiv că acțiunile acestuia nu întrunesc elementele

căreiva infracțiuni prevăzute de legea penală, nu a luat în considerație

prevederile art. 252 Cod de procedură penală, care prevede că urmărirea penală

are ca obiect colectarea probelor necesare cu privire la existența infracțiunii, la

identificarea făptuitorului, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se

transmită cauza penală în judecată în condițiile legii și pentru a se stabili

răspunderea acestuia.

Relevant, fiind și faptul că ordonanța procurorului adjunct interimar al

25

procurorului-șef al Procuraturii mun. Chișinău, Sibov Vitalie este un act

procesual prevăzut de lege, (art. 531 alin. (2) lit. d) Cod de procedură penală),

necesar într-o societate democratică, care are un scop legitim de a asigura lupta

cu criminalitatea și acest scop este proporțional anumitor restricții care pot

avea loc în cadrul desfășurării acțiunilor de urmărire penală, astfel în opinia

instanței de apel, la caz nu au fost admise încălcări procesual penale.

În acest sens instanța de apel a enunțat că potrivit Raportului explicativ la

Protocolul nr. 7, termenul „fapte noi sau recent descoperite” include noi

mijloace de probă privind fapte preexistente. Mai mult, articolul 4 din

Protocolul nr. 7 nu împiedică redeschiderea procedurii în favoarea persoanei

condamnate și orice altă modificare a hotărârii judecătorești în beneficiul

acesteia.

Totodată, „fapte recent descoperite” sunt faptele care existau la data

adoptării ordonanței atacate, însă nu au putut fi descoperite.

Cu referire la jurisprudența degajată de Curtea Europeană în cauza

Sutyazhnik vs. Rusia (nr. 8269/02, din 23 iulie 2009, par agr. 35), instanța de

apel a notat că, în anumite circumstanțe, principiul securității raporturilor

juridice poate fi afectat pentru a remedia un „viciu fundamental” sau „o eroare

judiciară” (a se vedea în contextul cauzei Radchikov c. Rusiei, nr. 65582/01,

hotărâre din 24 mai 2007).

Astfel, instanța de apel a conchis că ordonanța de reluare a urmăririi

penale din 14.11.2016, este întemeiată, menționând că fapte recent descoperite

sunt faptele care existau la data adoptării ordonanței atacate, însă nu au putut fi

descoperite. Atitudinea unei părți care, cunoscând un fapt sau o împrejurare

ce-i era favorabilă a preferat să păstreze tăcerea, nu poate justifica mențiunea

unei erori judiciare și nu poate constitui un obstacol la admiterea reluării

urmăririi penale dacă prin alte mijloace de probă asemenea împrejurări nu au

putut fi descoperite la acel moment.

Prin urmare, potrivit jurisprudenței CEDO scopul oricărei investigații

oficiale a faptei prejudiciabile îl constituie luarea de măsuri, epuizarea tuturor

căilor posibile în administrarea probelor pentru stabilirea circumstanțelor

cauzei, chiar și fără obținerea unui rezultat.

Având în vedere prevederile art. 13 alin. (2) lit. b) din Legea cu privire ia

procuratură, instanța de apel a mai punctat că în cazurile reluării urmăririi

penale după încetarea ei sau după scoaterea de sub urmărire, soluția dispusă de

procurorul ierarhic superior trebuie să se bazeze pe motivele care sunt expres

arătate în alin. (2) art. 22 Cod de procedură penală, în situația când hotărârea

anterioară de încetare a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire a fost

adoptată legal la acel moment în baza probelor acumulate. Mai mult ca atât,

reluarea urmăririi în cazul dat nu are drept scop persecutarea inculpatului,

scopul fiind protejarea valorilor sociale ocrotite de Legea penală, iar acțiunile

procurorului au fost orientate spre atingerea scopului procesului penal enunțat

la art. 1 alin. (2) Cod de procedură penală.

4.13. Cu referire la plângerea avocatului Bodnariuc Alexandru, înaintată în

interesele inculpatului Davitean David, privind declararea nulă a ordonanței din

26

28.12.2016, emisă de procurorul delegat în Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Baciu Oleg și ordonanței din

17.01.2017, emisă de către adjunct-interimar al Procurorului șef al Procuraturii

pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale,

Bratunov Corneliu, instanța de apel a reținut că potrivit materialelor cauzei s-a

stabilit, că la data de 21.11.2012, aproximativ la ora 02:30, Davitean David,

urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, acționând în urma

înțelegerii prealabile alte două persoane în privința cărora cauza penală a fost

disjungată într-o procedură separată, prezentând-se ca colaborator de poliție,

prin acces liber au pătruns în apartamentul nr. xxxxx, unde l-a atacat pe cet.

Diaconu Vitalie și aplicându-i câteva lovituri în cap cu patul pistolului de model

„CZ”, a sustras în mod deschis două telefoane mobile de model orange

„BlackBerry” la preț de 10000 lei ce aparținea cet. Diaconu Vitalie și altul de

model „Vertu” la prețul de 200000 lei, ce aparținea cet. Ciornea Vadim, după

care cu bunurile sustrase a părăsit locul infracțiunii, cauzându-i astfel părții

vătămate Diaconu Vitalie o pagubă materială considerabilă, în sumă de 10000

lei, iar părții vătămate Ciornea Vadim o pagubă materială în proporții deosebit

de mari, în sumă de 200000 lei.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura sectorului Centru,

mun. Chișinău, Moraru Constantin din 26.02.2013, în cadrul urmăririi penale, în

conformitate cu prevederile art. art. 42, 2791 Cod de procedură penală, la

prezenta cauză penală au fost conexate cauzele penale nr. 2012012464,

nr. 2012012465 și nr. 2004020639, fiindu-le atribuit numărul unic

2012012192.

Urmărirea penală în cauza penală nr. 2012012464, a fost începută la

26.12.2012, de către organul de urmărire penală al CPS Centru al CGP

mun. Chișinău, în temeiul bănuielii rezonabile de săvârșire a infracțiunilor

prevăzute de art. 290 alin. (1) și art. 351 alin. (1) Cod penal, pe faptul purtării,

păstrării armei de foc și a munițiilor fără autorizarea corespunzătoare și

uzurpării de calități oficiale de către cet. Davitean David.

Urmărirea penală în cauza penală nr. 2012012465 a fost începută la

26.12.2012 de către organul de urmărire penală al CPS Centru al CGP

mun. Chișinău, în temeiul bănuielii rezonabile de săvârșire a infracțiunii

prevăzute de art. 291 alin. (1) Cod penal, pe faptul păstrării neglijente a armei

de foc și a munițiilor de către o persoană în privința căruia cauza penală a fost

disjungată într-o procedură separată.

De asemenea, urmărirea penală în cauza penală nr. 2004020639 a fost

începută la 25.04.2004, de către organul de urmărire penală al CPS Rîșcani al

CGP mun. Chișinău, în temeiul bănuielii rezonabile de săvârșire a infracțiunii

prevăzute de art. art. 27, 145 alin. (2) lit. c) Cod penal, pe faptul tentativei de

omor comise asupra cet. Golovco Veaceslav, de către Davitean David.

Prin ordonanța procurorului în Procuratura sectorului Centru,

mun. Chișinău, Moraru Constantin din 05.06.2013, Davitean David a fost pus

sub învinuire pe cauza penală nr. 2012012192, fiindu-i incriminate comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. art. 188 alin. (5), 351 alin. (1), 290 alin. (1) și

27

287 alin. (3) Cod penal.

Totodată, prin ordonanța procurorului în Procuratura sectorului Centru,

mun. Chișinău, Moraru Constantin din 25.12.2013, în cadrul urmăririi penale, în

conformitate cu prevederile art. art. 42, 279 Cod de procedură penală, la cauza

penală nr. 2012012192 au fost conexate cauzele penale nr. 2013011828 și

nr. 2013011936, fiindu-le atribuit numărul unic 2012012192.

Urmărirea penală în cauza penală nr. 2013011828, a fost începută la

02.10.2013, de către organul de urmărire penală al IP Centru al DP

mun. Chișinău, în temeiul bănuielii rezonabile de săvârșire a infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, pe faptul sustragerii deschise a

bunurilor cet. Chim Nadejda, fapt ce a avut loc la data de 21.11.2012, în timp ce

aceasta se afla pe str. Dokuceaev, mun. Chișinău.

De asemenea, urmărirea penală în cauza penală nr. 2013011936 a fost

începută la 15.10.2013 de către organul de urmărire penală al IP Centru al DP

mun. Chișinău, în temeiul bănuielii rezonabile de săvârșire a infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) și c) Cod penal, pe faptul că în cadrul

petrecerii acțiunilor de urmărire penală pe cauza penală nr. 2012012192, și

anume în urma efectuării percheziției corporale a lui Davitean David, a fost

depistat și ridicat un pașaport de uz extern eliberat de Republica Armenia cu

nr. xxxxx din 30.03.2005 pe numele cet. Svazyan Mihran cu fotografia Davitean

David.

Ulterior, prin ordonanța Adjunctului Procurorului General din

21.01.2014, cauza penală nr. 2012012192, a fost retrasă din gestiunea

organului de urmărire penală al Inspectoratului de poliție Centru al Direcției de

Poliție a mun. Chișinău și transmisă pentru efectuarea în continuare a urmăririi

penale organului de urmărire penală al Direcției de Politie a mun. Chișinău, sub

conducerea Procuraturii mun. Chișinău.

În continuare, la data de 18.11.2016, prin ordonanța Procurorului General

- interimar Harunjen Eduard, a fost retrasă cauza penală nr. 2012012192 din

gestiunea organului de urmărire penală al Direcției de Poliție a mun. Chișinău și

transmisă, pentru exercitarea urmăririi penale în continuare, Procuraturii

pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale.

Urmărirea penală pe cauza penală nr. 2016670085, a fost disjunsă la data

de 19.12.2016, din materialele cauzei penale nr. 2011036570, pornită la data de

20.08.2012, de către organul de urmărire penală al Centrului pentru

Combaterea Crimelor Economice și a Corupției în baza unei bănuieli rezonabile

de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal.

La data de 16 octombrie 2016, la cauza penală nr. 2011036570, a fost

conexată cauza penală nr. 2016670005, în cadrul căreia urmărirea penală a fost

pornită în baza art. art. 46, 27, 145 alin. (2) lit. lit. i) și p) Cod penal, pe

săvârșirea de către un grup criminal a tentativei de omor la comandă.

Potrivit circumstanțelor cauzelor penale, în perioada anului 2010,

cetățeni ai Republicii Moldova, precum și cetățeni străini au constituit un grup

criminal organizat, adică o reuniune stabilă de persoane care s-au organizat în

prealabil pentru a comite mai multe infracțiuni în privința cetățeanului

28

Republicii Moldova, Gorbunțov Gherman. Scopul acestei grupări criminale era

deposedarea lui Gorbunțov Gherman de proprietățile pe care le deținea, cu

ulteriorul omor al acestuia și asigurarea ștergerii urmelor infracțiunii.

Astfel, din considerentul că subiectul infracțiunii examinate în cadrul

urmăririi penale pe cauzele penale nr. 2012012192 și nr. 2016670085 este unul

și același Davitean David, organul de urmărire penală, la data de 21.12.2016

cauzele penale nr. 2012012192 și nr. 2016670085 au fost conexate într-o

singură procedură, cu atribuirea numărului unic - 2012012192.

4.14. Instanța de apel a reținut că la data de 02.02.2017, apărătorul

Bodnariuc Alexandr în numele inculpatului Davitean David, a înaintat în

instanță o cerere privind declararea nulă a ordonanței din 28.12.2016, emisă de

procurorul delegat în Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate

și Cauze Speciale, Baciu Oleg și ordonanței din 17.01.2017, emisă de către

adjunct-interimar al Procurorului șef al Procuraturii pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Bratunov Corneliu, invocând că din

actul de învinuire nu este clar care faptă concret este imputată lui

Davitean David și care sunt acțiunile comise de către aceasta. Totodată, acesta a

menționat că organul de urmărire penală nu are nici o probă, pentru a reține în

calitate de învinuit pe Davitean David.

Reieșind din materialele cauzei, instanța de apel a relevat că și această

plângere nu poate fi considerată ca fiind întemeiată, or potrivit jurisprudenței

Curții Europene a Drepturilor Omului, rezultă că scopul oricărei investigații

oficiale a faptei prejudiciabile îl constituie luarea de măsuri, epuizarea tuturor

căilor posibile în administrarea probelor pentru stabilirea circumstanțelor

cauzei, chiar și fără obținerea unui rezultat. În ipoteza în care se pune problema

respectării unei reglementări care are ca obiect protecția drepturilor garantate

de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,

acestea impun organizarea unui sistem judiciar de anchetă eficace la finalizarea

căreia să nu existe nici o aparență de apreciere arbitrară a circumstanțelor care

s-au aflat la originea faptei.

Cu referire la prevederile art. 254 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel a notat că organul de urmărire penală este obligat să ia toate

măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și

obiectivă, a circumstanțelor cauzei pentru stabilirea adevărului.

4.15. Distinct de cele constatate mai sus, instanța de apel a notat că nu

poate fi admisă nici solicitarea petentului cu privire la scoaterea de sub

urmărire penală și clasarea cauzei penale în privința cet. Davitean David, atâta

timp cât nu au fost efectuate toate acțiunile necesare în cauza nominalizată,

pentru cercetarea sub toate aspectele a circumstanțelor cauzei, în vederea

stabilirii adevărului, reieșind din faptul că la materialele cauzei au fost

administrate probe concludente și pertinente care îi confirmă vinovăția.

Astfel, ordonanța din 28.12.2016, dar și cea din 17.01.2017, au fost emise

în conformitate cu prevederile art. art. 52, 254-255 Cod de procedură penală, de

organul de urmărire penală în limita competenței sale, în conformitate cu

prevederile art. art. 281, 283 Cod de procedură penală, a emis ordonanțele

29

contestate, de către apărare.

Instanța de apel a apreciat ca fiind superficiale argumentele apărătorilor

precum că au fost înaintate în instanța de fond mai multe cereri de recuzare,

care au fost respinse, iar aceste motive afectează soluția adoptată de prima

instanță. În susținerea acestei opinii instanța de apel a statuat, că judecând

prezenta cauză, a apreciat toate probele ce se referă la episoadele imputate

inculpatului, fiindu-le oferită o apreciere conform prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, iar pe de altă parte, propunerile de recuzare înaintate în

primă instanță, au constituit obiect de studiu în instanța de fond, care au fost

soluționate potrivit art. art. 34-35 Cod de procedură penală, decăzând

necesitatea ca instanța de apel să se expusă pe marginea propunerilor de

recuzare, care au vizat presupuse acțiuni/inacțiuni, la judecarea cauzei în fond.

4.16. De asemenea, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate

argumentele apărătorilor în partea în care au indicat că actele/materialele

cauzei penale efectuate de procurorul Baciu Oleg, nu pot fi puse la baza unei

sentințe, or procurorul nu era în drept să conducă urmărirea penală.

Cu referire la aceste aspecte instanța de apel a indicat că actele emise de

procurorul Baciu Oleg, cu care apărarea nu a fost de acord au fost supuse

controlului ierarhic superior, fapt confirmat prin ordonanțele anexate la

materialele cauzei, în special, ordonanța din 03.02.2017, adoptată de către

adjunctul-interimar al Procurorului șef al Procuraturii pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Busuioc Vitalie.

Mai mult, prin încheierea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din

24 februarie 2017, s-a admis propunerea de recuzare a procurorilor Baciu Oleg și

Zgureanu Alexandru, respectiv, la judecarea cauzei au participat alți procurori

decât Baciu Oleg.

4.17. Nu au fost reținute nici argumentele apărătorilor referitor la faptul

că 99 de procente din dosar sunt întocmite în limba română, iar inculpatul nu a

avut posibilitate să facă cunoștință cu materialele cauzei, or în acest sens instanța

de apel a stabilit că la materialele cauzei lipsesc careva probe din care ar rezulta

că apărarea sau inculpatul au adresat instanței de judecată careva cereri în acest

sens, iar instanța nu le-ar fi satisfăcut.

Totodată pe parcursul urmăririi penale, dar și judecării cauzei, drepturile

și interesele inculpatului Davitean David au fost apărate/reprezentate de mai

mulți apărători, inclusiv apărătorii apelanți în speță, mai mult, actele întocmite

în mare parte au fost traduse în limba rusă, limbă care este cunoscută de

inculpat, fapt confirmat prin cererile depuse de acesta.

De asemenea, instanța de apel a respins și argumentele apărării precum că

inculpatul Davitean David neîntemeiat a fost înlăturat din ședințele de judecată și

că a fost privat de dreptul la ultimul cuvânt.

În acest sens, instanța de apel a indicat că înlăturarea inculpatului a fost

dispusă conform prevederilor Codului de procedură penală, atâta timp cât, în

speță au fost prezente circumstanțe care oferă plenitudinea de a aplica

prevederile art. 334 alin. (2) Cod de procedură penală, or inculpatul a încălcat

ordinea ședinței și nu s-a supus dispozițiilor președintelui ședinței, ultimului

30

fiindu-i atrasă atenția asupra necesității respectării disciplinei (f.d. 227-230,

vol.VIII), iar completul de judecată a dispus îndepărtarea lui Davitean David din

sala de judecată, continuând procesul în lipsa acestuia.

Instanța de apel a notat și faptul că în speță inculpatul nu a fost privat de

ultimul cuvânt, or aceeași normă de procedură penală pledează că dacă

inculpatul este îndepărtat din sala de judecată, sentința, se pronunță în prezența

inculpatului sau se aduce la cunoștința acestuia imediat după pronunțare.

De asemenea, instanța de apel a respins ca neîntemeiate și argumentele

apărării bazate pe faptul că apărătorii inculpatului au înaintat instanței de

judecată sesizarea Curții Constituționale, privind controlul constituționalității

art. 334 alin. (2) Cod de procedură penală, iar instanța de judecată neîntemeiat

a respins-o, or, sesizarea menționată a fost soluționată prin încheiere motivată,

adoptată de Judecătoria Chișinău (sediul Central) din 06 aprilie 2017.

Nu au fost reținute nici argumentele apărării referitor la faptul că

inculpatul Davitean David a fost reținut ilegal și s-a aflat în stare de arest ilegal,

or instituția reținerii, aplicării măsurii preventive și prelungirii acesteia au

constituit obiectul de studiul al judecătorului de instrucție, dar și a instanței de

recurs, fapt confirmat prin încheierile/deciziile anexate la materialele cauzei.

18 septembrie 2018 recurs ordinar (nemotivat), iar la 08 noiembrie 2018,

depunând recurs ordinar motivat în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 5), 6) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea hotărârilor judecătorești adoptate cu

pronunțarea unei hotărâri de achitare în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de

procedură penală.

În argumentarea recursului a invocat că instanța de apel greșit a constatat

că prin acțiunile sale intenționate, Davitean David a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. art. 27, 145 alin. (2) lit. c) Cod penal, (conform legislației în

vigoare la 25.04.2004), după semnele calificative, tentativa de omor, săvârșit din

intenții huliganice, fiind reținut că declarațiile părții vătămate

Golovco Veaceslav sunt consecvente și utile, și că nu au fost combătute prin alte

stări de fapt, deoarece ele coroborează cu cele oferite la urmărirea penală, dar și

cu actele și documentele acumulate, administrate de către organul de urmărire

penală.

Relevă apărarea că instanța de apel a făcut referire doar la câteva probe,

însă nu a motivat toate argumentele apărării referitor la actul care a stat la baza

pornirii urmăririi penale și din ce cauză erori grave a organului de urmărire

penală au fost trecute cu vederea.

Evidențiază recurentul că urmărirea penală în cauza penală

nr. 2004020368 a fost începută la 25.04.2004, de către OUP al CPS Rîșcani

mun. Chișinău, în temeiul bănuielii rezonabile de săvârșire a infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, pe faptul acțiunilor huliganice, cu toate

acestea în rezoluția privind pornirea urmăririi penale de către OUP (f.d. 89

vol.IV) a fost falsificată cifra articolului, astfel art. 27, 145 alin. (2) lit. c) Cod

penal a fost scris după ce cu lama a fost șters art. 287 alin. (3) Cod penal.

31

Ulterior, acțiunile lui Davitean David, în cadrul judecării cauzei au fost

recalificate în sensul agravării, potrivit art. 27, 145 alin. (2) lit. (c) Cod penal, în

temeiul bănuielii rezonabile pe faptul tentativei de omor comise asupra lui

Golovco Veaceslav.

Subliniază apărarea că instanța de apel nu a dat nicio apreciere faptului că

în cadrul urmăririi penale lipsește expertiza balistică, lipsește corpul delict

(arma cu care s-a tras), lipsește expertiza medico-legală psihiatrică obligatorie,

lipsește procesul-verbal de reconstituire a faptei la fața locului, lipsește

expertiza criminalistică prin care s-ar fi determinat care era poziția victimei în

momentul tragerii, care a fost distanța de la care s-a tras, sub care unghi.

Totodată dispoziția prevăzută la art. art. 27, 145 alin. (2) lit. c) Cod penal, a

fost modificată prin Legea nr. 119 din 23.05.13, iar lit. c) de la alin. (2) a fost

exclusă.

Cu referire la prevederile art. 10 Cod penal, apărarea susține că

Davitean David a fost recunoscut vinovat în temeiul unor prevederi care nu

există.

În același context, instanța a apreciat incorect faptul că la momentul

săvârșirii infracțiunii Davitean David era minor, avea 17 ani, iar minoratul

persoanei potrivit art. 79 alin. (1) Cod penal, constituie circumstanță

excepțională.

Mai mult, pronunțând o nouă hotărâre, instanța de apel a pus la baza

hotărârii de condamnare în calitate de probe decisive, declarațiile părții

vătămate Golovco Veaceslav, apreciind declarațiile acestuia ca fiind

concludente, fără a audia vreun expert în acest sens.

Totodată instanța de apel a făcut trimitere la declarațiile martorilor

Cibric Veronica, Covalenco Ruslan, Guțu Pavel, date citire în ședința de judecată

în absența lor, cu toate că martorii respectivi au domiciliul în mun. Chișinău, iar

acuzarea nu solicitat audierea lor.

Notează apărarea, că în punctul 146 al deciziei, instanța de apel a reținut

ca întemeiată soluția primei instanțe în partea recalificării acțiunilor pe acest

episod. Cu toate acestea, nu a fost stabilită legătura cauzală dintre acțiunile lui

Davitean David și consecințele faptei prejudiciabile.

Astfel, instanța de apel a apreciat unilateral probele administrate, dând

primordialitate probelor aduse de procuror, pronunțându-se asupra celorlalte

probe fără a le analiza sub aspectul concludenții și pertinenței.

Din procesul-verbal al ședinței instanței de apel, rezultă că instanța nu a

examinat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță, deoarece nu au fost interogate părțile vătămate, nu au fost interogați

martorii, încălcând prevederile art. 6 par. 1 CEDO și dispozițiile art. 419 Cod de

procedură penală.

Instanța de apel a preluat pe deplin cerințele procurorului declarate în

apel, pe care le-a transpus în decizie, a dat o nouă apreciere probelor din dosar,

fără a audia părțile în proces.

32

Mai relevă apărarea, că instanța de apel a stabilit că acțiunile inculpatului

Davitean David întrunesc elementele infracțiunilor prevăzute de art. 188

alin. (5), art. 187 alin. (2) lit. e), f), art. 290 alin. (1), art. 351 alin. (1) Cod penal.

Așadar, instanța făcând referire la declarațiile părții vătămate

Brăguță Nadejda a conchis că acestea coroborează cu declarațiile părților

vătămate Ciornea Vadim și Diaconu Vitalie, Roșu Sergiu și Cociu Lilian. Instanța

a dat apreciere juridico-penală acțiunilor Nadejdei Chim (Brăguță), precum că a

fost deposedată în mod deschis de 100 dolari SUA și 300 lei, însă nu a luat în

considerație faptul că aceasta a depus plângere abia peste un an de la momentul

comiterii infracțiunii. Banii, telefoanele sustrase reprezintă mijloace de probă,

iar conform art. 130, 158, 159 Cod de procedură penală, bunurile date urmau a

fi ridicate și sigilate după ridicare, mai mult Chim susține că acești bani i-au fost

restituiți, pentru ea această sumă nu este considerabilă.

Instanța de apel nu a motivat cum a ajuns la concluzia că valoarea

telefoanelor mobile sustrase era anume acea declarată de către părțile vătămate

și nu alta, în lipsa unor pașapoarte a telefoanelor menționate, bonuri de plată și

expertizei merceologice.

Remarcă apărarea că soluția instanței este eronată, deoarece atât părțile

vătămate, cât și martorii dau declarații contradictorii, iar părțile vătămate

persoane fizice Diaconu Vitalie și Ciornea Vadim se aflau în relații de

interdependență cu procurorii Cociu Lilian și Roșu Sergiu, care instrumentau

dosare penale pe numele acestora. Totodată Cociu Lilian și Roșu Sergiu în

această perioadă au fost sancționați de Consiliul Superior al Procuraturii pentru

încălcări disciplinare. De asemenea, Chim Nadejda a avut în această procuratură

o cauză penală pornită pe trafic de copii, articol care a fost recalificat, iar în

rezultat ea s-a ales doar cu o amendă.

La fel, partea apărării a considerat că, instanțele de judecată urmau să

aprecieze critic declarațiile părților vătămate și martorilor, care sunt

contradictorii și nu corespund realității, sunt declarații mincinoase.

la 12 noiembrie 2018 a declarat recurs ordinar invocând temeiurile prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 4), 6), 11) Cod de procedură penală, solicitând casarea

integrală a hotărârilor atacate cu dispunerea încetării procesului penal în

temeiul art. 391 alin. (2) pct. 5), 6) Cod de procedură penală.

Astfel recurentul atrage atenția că viciu fundamental în prezenta cauza

penală, care a afectat hotărârile pronunțate constituie încălcarea de către

instanțele de judecată a prevederilor art. 6 § 1 și art. 6 § 3 lit. b) și c) ale

Convenției Europene a Drepturilor Omului, art. 4 Protocolului nr. 7 CEDO.

Relevă apărarea, că prin ordonanța procurorului în Procuratura

mun. Chișinău, Corpaci Lilian din 09.03.2016 a fost dispusă scoaterea de sub

urmărire penală a inculpatului Davitean David pe cauza penală nr. 2012012192

(care este obiectul prezentei examinări în instanța de judecată).

Prin ordonanța procurorului adjunct-interimar al procurorului-șef al

Procuraturii mun. Chișinău, Sibov Vitalie din 14.11.2016 s-a dispus anularea

ordonanței procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Corpaci Lilian din

33

09.03.2016 privind scoaterea de sub urmărire penală a cet. Davitean David cu

reluarea urmăririi penale ca fiind afectată de vicii fundamentale.

Ca urmare a celor relatate, partea apărării consideră că ordonanța

procurorului adjunct-interimar al procurorului-șef al Procuraturii

mun. Chișinău, Sibov Vitalie din 14.11.2016 contravine prevederilor art. 21 din

Constituția RM, art. 4 Protocolul 7 al CEDO, art. 7 alin. (2) Cod penal, art. 22

alin. (2), 287 alin. (4) Cod de procedură penală.

De asemenea face referire și la articolul 14 alin. 7 din Pactul internațional

cu privire la drepturile civile și politice, potrivit căruia nimeni nu poate fi

urmărit sau pedepsit din pricina unei infracțiuni pentru care a fost deja achitat

sau condamnat printr-o hotărâre definitivă în conformitate cu legea și cu

procedura penală a fiecărei țări.

Totodată remarcă că prin hotărârea Curții Constituționale nr. 26 din

23 noiembrie 2010 asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor

alin. (6) art. 63 Cod de procedură penală, principiului non bis in idem i s-a oferit

o conotație constituțională indicându-se că dreptul de a nu fi urmărit, judecat

sau pedepsit de mai multe ori pentru aceeași faptă derivă din art. 21 din

Constituție.

Având în susținere prevederile art. 22 alin. (1) Cod de procedură penală și

art. 7 alin. (2) Cod penal, apărarea relevă că din conținutul ordonanței

procurorului adjunct-interimar al procurorului-șef al Procuraturii

mun. Chișinău, Sibov Vitalie din 14.11.2016 rezultă că drept temei de reluare a

urmăririi penale au servit omisiunile și erorile organului de urmărire penală față

de Davitean David, fapte care nu se atribuie la capitolul viciu fundamental.

Mai mult, din motivarea ordonanței procurorului adjunct-interimar al

procurorului-șef al Procuraturii mun. Chișinău, Sibov Vitalie din 14.11.2016 nu

rezultă încălcarea cărorva drepturi și libertăți garantate de Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în cadrul acesteia

făcându-se trimitere la cauze CtEDO și se invocă încălcări ale organului de

urmărire penală.

La acest aspect apărarea face trimitere la jurisprudența CEDO, care în

cazul Stoianova și Nedelcu vs. România, a constatat că „... dacă redeschiderea

urmăririi penale a fost ordonată pe motivul că ancheta inițială nu a fost

completă, în acest caz, asemenea lipsuri din partea autorităților nu pot fi

imputate reclamanților și ar trebui în concluzie să-i plaseze pe acestea într-o

situație defavorabilă.”

La fel, în cauza Ștefan vs. România, Curtea a notat că „procurorul are

obligația de a reflecta pretinsele erori înainte de pronunțarea unei hotărâri

definitive, iar statul este cel care trebuie să-și asume erorile comise de procuror și

aceste erori nu trebuie reparate în detrimentul persoanei vizate în

procedura în cauză”.

Astfel, omisiunile sau erorile autorităților trebuie să servească în

beneficiul bănuitului, învinuitului, inculpatului. Cu alte cuvinte, riscul oricărei

erori comise de organul de urmărire penală sau chiar de o instanță, urmează să

34

fie suportat de către stat, iar corectarea acesteia nu trebuie să fie pusă în sarcina

persoanei în cauză.

Mai remarcă că potrivit hotărârii Curții Constituționale din 14.05.2015, a

fost declarată drept neconstituțională dispoziția art. 287 alin. (1) Cod de

procedură penală, care a stat la baza emiterii ordonanței de reluare a urmăririi

penale în cauză.

Cu referire la prevederile art. 7 alin. (6), 251 alin. (1) Cod de procedură

penală, apărarea subliniază că ordonanța procurorului adjunct-interimar al

procurorului-șef al Procuraturii mun. Chișinău, Sibov Vitalie din 14.11.2016 de

reluare a urmăririi penale în privința lui Davitean David este lovită de nulitate,

deoarece odată ce în privința persoanei a fost încetată urmărirea penală în mod

corect, aceasta nu poate fi pusă repetat sub urmărire penală.

Totodată, prin ordonanța procurorului în Procuratura mun. Chișinău,

Corpaci Lilian din 09.03.2016 a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală a

inculpatului Davitean David pe cauza penală nr. 2012012192, care nu a fost

contestată de nimeni, în virtutea prevederii art. 313 Cod de procedură penală.

Consideră recurentul că acțiunile procurorului încalcă dreptul de a nu fi

urmărit sau judecat de mai multe ori pentru una și aceeași faptă, reglementat de

art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și

libertăților fundamentale.

Totodată remarcă că prin ordonanța procurorului în Procuratura

mun. Chișinău, Corpaci Lilian din 09.03.2016 a fost dispusă scoaterea de sub

urmărire penală a inculpatului Davitean David pe cauza penală nr. 2012012192,

fapt se echivalează cu o hotărâre judecătorească irevocabilă și reprezintă

autoritatea lucrului judecat, care nu permite declanșarea unei noi proceduri cu

privire la aceeași faptă și aceeași persoană. Or, pentru stabilirea semnificației

sintagmei „hotărâre definitivă”, în raport cu reglementările juridice naționale,

trebuie reținute interpretările date de legiuitor în art. 466-467 Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile judecătorești definitive și

ordonanțele procurorului privind încetarea urmăririi penale sunt obligatorii

pentru toate persoanele fizice și juridice din țară și au putere executorie pe

întregul teritoriu al Republicii Moldova.

Deci, autoritatea de lucru judecat este considerat un principiu, exprimat

prin non bis in idem - principiu care nu mai permite declanșarea unei noi

judecăți cu privire la aceeași faptă și aceeași persoană, dacă acestea au făcut

obiectul unei judecăți pentru care există deja o hotărâre definitivă (cauza CEDO

Zolotuhin vs Rusia).

Consideră apărarea că procesul penal în privința inculpatului

Davitean David urmează a fi încetat deoarece au fost constatate circumstanțele

care exclud tragerea acestuia la răspundere penală - există o hotărâre a

organului de urmărire penală asupra aceleiași persoane pentru aceeași faptă de

încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire penală

(art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală).

Făcând referire la mai multe cauze examinate de Curtea Europeană (Perez

v. France; Buzescu v. România, Van de Hurk v. the Netherlands, Burg v. France

35

Ruiz Torija v. Spain, Hiro Balani v. Spain, Helle v. Finland, Grădinar v. Moldova

Suominen v. Finland, Salov v. Ukraine, Popov v. Moldova, Melnic v. Moldova)

apărarea notează că instanțele de judecată urmează să se expună nu asupra

tuturor motivelor invocate de părți în susținerea pozițiilor, dar totuși urmează

să prezinte aprecierea motivelor de bază prezentate de părți, care pot influența

esențial soluția instanței.

La acest capitol partea apărării menționează că instanțele de judecată în

partea motivată a hotărârilor judecătorești într-adevăr au ajuns la concluzia

referitor la necesitatea respingerii plângerilor avocatului Bodnariuc Alexandr în

interesele inculpatului Davitean David depuse în ordinea art. 313 Cod de

procedură penală, împotriva ordonanței procurorului adjunct-interimar al

procurorului-șef al Procuraturii mun. Chișinău, Sibov Vitalie din 14.11.2016 de

reluare a urmăririi penale în privința lui Davitean David, însă soluția de

respingere a plângerilor nu se regăsește nici în partea rezolutivă a sentinței și nici

în partea rezolutivă a deciziei instanței de apel.

În această ordine de idei partea apărării relatează că a insistat ca

plângerile nominalizate să fie examinate în ședința preliminară a procesului în

instanța de fond. Dacă instanța de judecată soluționa aceste plângeri în ședința

preliminară - atunci urma să emită o încheiere motivată de

respingere/admitere a plângerilor. Instanța de judecată a lăsat soluționarea

acestor plângeri la pronunțarea sentinței, însă în partea dispozitivă a actelor

judecătorești (sentinței, deciziei) lipsește vreo mențiune referitor la

respingerea plângerilor avocatului Bodnariuc Alexandr.

Distinct de aceste considerente, apărarea cu referire la prevederile

art. 251 Cod de procedură penală, relatează că prin încheierea Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru) din 24.02.2017 a fost admisă cererea de recuzare

formulată de avocatul Beruceașvili Andrei în privința procurorilor

Zgureanu Alexandru și Baciu Oleg, care au activat în secția pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale. Motivul admiterii recuzării a

constituit faptul că procurorii nominalizați sunt colegii de serviciu a „părților

vătămate” Cociu Lilian și Roșu Sergiu și prin prisma prevederilor art. 33, 54 Cod

de procedură penală, de către instanța de judecată au fost constatate

circumstanțele care puneau la îndoială rezonabilă imparțialitatea acestor

procurori.

Menționează că potrivit prevederilor art. 400 alin. (2) Cod de procedură

penală, încheierile date în primă instanță pot fi atacate cu apel numai o dată cu

sentința cu excepția cazurilor în care, potrivit legii, pot fi atacate separat.

De către partea acuzării prin cererea de apel nu a fost contestată

legalitatea încheierii Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 24.02.2017, astfel

toate concluziile instanței de judecată formulate în această încheiere urmau a fi

reținute și de către instanța de apel la judecarea pricinii.

În acest context partea apărării constată că în situația când instanța a

admis recuzarea procurorului Baciu Oleg, aceasta urma să verifice inclusiv și

legalitatea emiterii de către acest procuror a actelor procesuale la stadia de

urmărire penală, inclusiv a ordonanței de punere sub învinuire din 25.01.2017

36

și rechizitoriului din 06.02.2017 în privința inculpatului Davitean David, or

temeiurile recuzării existau pe tot parcursul urmăririi penale, aceste acte

procedurale au fost întocmite de o persoană care a fost personal cointeresată în

acoperirea activității amorale și infracționale a „părților vătămate” procurorilor

Cociu Lilian și Roșu Sergiu.

Ținând cont de nulitatea absolută a ordonanței de punere sub învinuire

din 25.01.2017 și rechizitoriului din 06.02.2017 în privința inculpatului

Davitean David, instanțele de judecată urmau să dispună soluția de încetare a

procesului penal în privința inculpatului Davitean David, deoarece au fost

constatate circumstanțe care exclud sau condiționează tragerea la răspundere

penală (art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală).

De asemenea partea apărării subliniază și faptul că cauza penală în

privința inculpatului Davitean David a fost examinată în instanța de fond

contrar prevederilor art. 66 alin. (2) pct. 23) și 25), art. 321, art. 334 Cod de

procedură penală.

La acest capitol relevă că instanța de fond a dat o interpretare prea largă

prevederilor art. 334 alin. (2) Cod de procedură penală, or această normă oferă

instanței dreptul de a-l îndepărta pe inculpat numai din ședința în care el încalcă

ordinea nu și să-l excludă din întregul proces de judecată. Nici o normă a Codului

de procedură penală nu oferă instanței de judecată dreptul de a-l îndepărta pe

inculpat din sala de judecată pe întregul proces de judecată.

Astfel, continuarea procesului după data de 15.03.2017 în absența

inculpatului Davitean David a fost ilegală și contrară principiilor unui proces

echitabil garantat de art. 6 CEDO.

Mai mult, dreptul la „ultimul cuvânt” este un drept absolut, care nu poate fi

limitat de instanța de judecată, astfel inculpatului în orice condiții urma să-i fie

oferit acest drept, însă instanța de fond a asigurat prezența inculpatului numai

la pronunțarea sentinței.

Totodată, deși inculpatul Davitean David a participat în cadrul examinării

cauzei în instanța de apel, ultimului nu i-a fost oferită posibilitatea de a cerceta

nemijlocit probele acuzării prin ascultarea pe viu a declarațiilor părților

vătămate și a martorilor.

la 13 noiembrie 2018, de asemenea a declarat recurs ordinar, invocând aceleași

argumente care sunt expuse în cererea de apel, precum și în recursurile

ordinare declarate de avocații Bolocan Ludmila și Beruceașvili Andrei,

solicitând admiterea plângerii depuse în ordinea art. 313 Cod de procedură

penală, cu anularea ordonanței emise de către procurorul, adjunct-procurorului

Procuraturii municipiul Chișinău, Sibov Vitalii, din 14.11.2016 și ordonanței

Procurorului General interimar, Harunjen Eduard din 08.12.2016, prin care s-a

respins plângerea depusă asupra ordonanței procurorului adjunct-interimar al

Procuraturii mun. Chișinău, Sibov Vitalie din 14.11.2016, prin care s-a dispus

anularea ordonanței procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Corpaci Lilian

din 09.03.2016, de scoatere de sub urmărire penală a cet. Davitean David (cauza

penală nr. 2012012192), casarea sentinței și deciziei cu pronunțarea unei noi

37

hotărâri de încetare a procesului penal pe art. art. 27, 145 alin. (2) lit. c), 287

alin. (3), 187 alin. (2), 188 alin. (5), 290 alin. (1), 351 alin. (1), 361 alin. (2) Cod

penal, în privința lui Davitean David.

ordinar, solicitând casarea hotărârilor de condamnare pronunțate în speța dată,

cu eliberarea imediată de sub strajă, invocând aceleași motive care sunt expuse

de către avocații acestuia în recursurile ordinare declarate.

Justiție, Suvac N., a depus referință pe marginea recursurilor ordinare

declarate în speță, pledând pentru dispunerea inadmisibilității acestora, din

motiv că nu corespund cerințelor de formă și conținut.

invocate în raport cu circumstanțele cauzei Colegiul penal lărgit consideră că

acestea urmează a fi admise, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea

atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe

noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să

se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt:

dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost

săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost

apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual,

penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată urmând să

conțină răspuns la toate motivele invocate.

După cum rezultă din materialele cauzei, titularii cererilor de recurs

invocă temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 4), 5), 6), 11), 14)

Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel, în cazurile când 4) judecata a avut loc fără participarea procurorului,

inculpatului, precum și a apărătorului, interpretului și traducătorului, când

38

participarea lor era obligatorie potrivit legii; 5) cauza a fost judecată în primă

instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această

imposibilitate; 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței; 11) persoana condamnată a fost judecată anterior în

mod definitiv pentru aceeași faptă sau există o cauză de înlăturare a răspunderii

penale, sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un

act de amnistie, a intervenit decesul inculpatului ori a intervenit împăcarea

părților în cazul prevăzut de lege; 14) Curtea Constituțională a recunoscut

neconstituțională prevederea legii aplicate în cauza respectivă.

Examinând argumentele recursurilor prin prisma temeiurilor de casare

invocate, Colegiul penal constată că acestea și-au găsit confirmare în speța

dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, din

considerentele ce urmează.

Cu referire la eroarea de drept invocată de către apărare prevăzută la

art. 427 alin.(1) pct. 4) Cod de procedură penală, care stabilește că judecata a

avut loc fără participarea procurorului, inculpatului, precum și a apărătorului,

interpretului și traducătorului, când participarea lor era obligatorie potrivit legii,

Colegiul penal lărgit remarcă faptul, că instanța de apel nu a dat un răspuns

motivat la argumentele apărării cu privire la îndepărtarea inculpatului pe tot

parcursul examinării cauzei din ședințele de judecată ale primei instanțe,

deoarece nu a dat apreciere temeiniciei și legalității acestei soluții, motivelor de

fapt și de drept care au fost puse la baza acesteia, reieșind din prevederile art. 6

CEDO și jurisprudenței relevante a CtEDO invocate de către apărare, sub

aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, pierderea de către inculpat a

dreptului de a fi prezent la dezbaterile procesului penal, dar și a dreptului la

ultimul cuvânt.

În acest sens Colegiul penal lărgit atestă, că instanța de apel doar face

trimitere la prevederile legii de procedură penală în baza cărora inculpatul a

fost îndepărtat din ședințele de judecată , indicând „că în speță au fost prezente

circumstanțe care oferă plenitudinea de a aplica” (f.d. 108-109 v.13) aceste

prevederi.

CtEDO în cauza Sejdovic vs Italia a indicat, că „... deși procedura care se

desfășoară în absența inculpatului nu este în sine incompatibilă cu art. 6 din

Convenție, se produce totuși o denegare de justiție atunci când asupra cauzei unui

individ condamnat in absentia nu se poate pronunța ulterior decât o instanță,

după ce acesta va fi audiat, cu privire la temeinicia acuzației în fapt și în drept,

atunci când nu s-a stabilit că a renunțat la dreptul de a se prezenta și de a se

apăra sau că a avut intenția de a se sustrage justiției.”

În cauza Jussila vs Finlanda CtEDO remarcă: „Ținerea unei ședințe de

judecată nu este necesară pentru cauzele care nu ridică nici o problemă de

credibilitate sau care nu suscită controverse asupra faptelor care impun o

39

dezbatere asupra probelor sau o audiere în contradictoriu a martorilor și atunci

când acuzatul a avut posibilitate adecvată de a-și apăra cauza în scris și de a

contesta probele reținute împotriva sa...”

De asemenea în jurisprudența sa CtEDO în cauza Van Geyseghem vs

Belgique a indicat: „... chiar dacă legislatorul național trebuie să descurajeze

absențele nejustificate, acuzatul absent nu poate fi sancționat prin înseși

pierderea acestui drept, mai ales atunci când el și-a desemnat un apărător

spre a-l reprezenta; exigențele legitime ale prezenței acuzatului la dezbaterile

unui proces penal pot fi asigurate prin alte mijloace decât prin pierderea

dreptului la apărare.”

Reieșind din jurisprudența CtEDO absența inculpatului la ședințele de

judecată poate fi admisă în condițiile respectării dreptului la apărare, iar în

cazul desemnării de către inculpat a unui apărător, participarea acestuia la

ședințele de judecată ar compensa absența inculpatului și ar asigura dreptul

inculpatului la apărare în condițiile examinării unor cauze „...care nu au un

caracter deosebit de grav...” (Jussila vs Finlanda)

Instanța de apel în motivarea deciziei sale a evitat să se expună privitor la

faptul că în ședința de judecată în prima instanță părțile vătămate Ciornea V. și

Diaconu V. au fost interogate în lipsa inculpatului (acesta fiind înlăturat de la

participarea în ședințele de judecată), dar și în lipsa apărătorilor cu care

inculpatul a încheiat contract de asistență juridică (f.d. 51 v.1), la examinarea

cauzei participând un avocat desemnat din oficiu M.Lebedinschii.

De asemenea instanța de apel, respingând argumentele apărătorilor cu

privire la faptul că prima instanță nu a oferit ultimul cuvânt inculpatului, în

decizia sa indică că „în speță inculpatul nu a fost privat de ultimul cuvânt”,

deoarece, în opinia instanței de apel, „dacă inculpatul este îndepărtat din sala de

judecată” acestuia potrivit prevederilor art. 334 alin.(2) Cod de procedură

penală ultimul cuvânt nu i se oferă, dar se pronunță numai sentința în prezența

acestuia.

Totodată, instanța de apel a omis să indice faptul, că potrivit

procesului-verbal al ședinței de judecată (f. d. 116 v.10), prima instanță,

respingând demersul avocatului privind solicitarea inculpatului de a prezenta

declarații scrise în cauză, a indicat „că articolul prin care inculpatul a fost

înlăturat din proces prevede că acesta se poate expune în ultimul cuvânt”.

Altfel spus, instanța de apel a indicat în decizie în mod divergent că

inculpatul nu a fost privat de dreptul la ultimul cuvânt, dar totodată

menționează că ultimul cuvânt nu i s-a oferit în temeiul legii, din motiv că a fost

îndepărtat din sala de judecată, deși art. 380 alin. (1) Cod de procedură penală

stipulează în mod expres fără careva excepții, că după terminarea dezbaterilor

judiciare, președintele ședinței acordă ultimul cuvânt inculpatului.

Colegiul penal lărgit ține să sublinieze, că în condițiile când consideră că

reglementările legii procesual penale conțin careva neclarități, instanțele

urmează să se conducă de prevederile art. 2 alin. (5) Cod de procedură penală și

la aplicarea normelor legale să țină cont de faptul că acestea nu pot fi aplicate,

dacă anulează sau limitează drepturile și libertățile omului sau încalcă

40

principiul contradictorialității, precum și contravin normelor unanim

recunoscute ale dreptului internațional, prevederilor tratatelor internaționale

la care Republica Moldov este parte.

În acest sens sunt lipsite de consecvență motivările instanței de apel cu

privire la corectitudinea respingerii cererii de sesizare a Curții constituționale

asupra neconstituționalității prevederilor art. 334 alin. (2) Cod de procedură

penală depuse de către apărare și ulterioara aplicare a acestor norme la

soluționarea cauzei, dat fiind faptul că prima instanță în motivarea încheierii

pronunțate n-a stabilit existența cărorva neclarități în textele legii (f.d. 161 v.9).

Tot cu referire la acest subiect Colegiul penal lărgit atrage atenția asupra

faptului că instanța de apel nu a ținut cont și de prevederile art. 380 alin. (3)

Cod de procedură penală, care stipulează că în cazul când inculpatul, în ultimul

cuvânt, relevă fapte sau împrejurări noi, esențiale pentru soluționarea cauzei,

instanța poate dispune reluarea cercetării judecătorești pentru verificarea

acestora.

Astfel, Colegiul penal lărgit atrage atenția asupra faptului că aceste

prevederi legale atribuie dreptului la ultimul cuvânt al inculpatului o valoare

substanțială în realizarea de către acesta a dreptului la apărare, deoarece

faptele sau împrejurările noi relatate de către inculpat pot constitui chiar și

temei pentru dispunerea reluării cercetării judecătorești.

În aceste condiții Colegiul penal consideră că subestimarea de către

instanța de apel a dreptului la ultimul cuvânt al inculpatului, mai ales în

condițiile îndepărtării acestuia din ședințele de judecată, ridică probleme

privind respectarea dreptului inculpatului la un proces echitabil, deoarece în

asemenea situații instanța de apel urma să reacționeze prompt întru evitarea

oricăror dubii, inclusiv asupra corectitudinii însăși a procedurii de examinare a

cauzei în instanța de apel, ceea ce în speță nu a avut loc.

Generalizând cele sus-expuse, Colegiul penal lărgit conchide, că instanța

de apel n-a oferit în decizia pronunțată un răspuns motivat asupra alegațiilor

apărării privind proporționalitatea sancțiunii de îndepărtare a inculpatului din

ședințele de judecată cu realizarea de către acesta a dreptului la apărare în

proces, precum și neoferirea de către prima instanță a ultimului cuvânt

inculpatului.

Colegiul penal lărgit constată, că deși avocatul Bolocan Ludmila a invocat

în recursul depus existența erorii de drept stipulate la art. 427 alin. (1) pct. 5)

cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți

sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința

instanța despre această imposibilitate, însă în textul recursului omite să-și

expună argumentele în acest sens, de aceea Colegiul penal nu se va expune

asupra recursul apărătorului în această parte.

Cu referire la eroarea de drept invocată de către apărare prevăzută la

art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stabilește că: instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis

41

o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței Colegiul penal lărgit

constată următoarele.

Analizând materialele instanța de recurs stabilește că la 25.01.2017

inculpatului Davitean David, asistat de către avocatul Bodnariuc Alexandr, le-a

fost prezentată de către procurorul Baciu Oleg ordonanța de punere sub

învinuire și le-au fost prezentate materialele cauzei (f.d. 59 – 64 v.8), avocatul și

inculpatul refuzând să semneze, apărarea solicitând termen pentru a face

cunoștință cu materialele cauzei și menționând faptul, că procurorul Baciu O. a

întreprins aceste măsuri până la soluționarea cererii de recuzare depuse de

către apărare, înaintată pe numele procurorului Baciu O.

La data de 26.01.2017 (f.d. 67 v.8) procurorul Baciu Oleg a emis o

ordonanță prin care a stabilit un orar predestinat apărării pentru a face

cunoștință cu materialele cauzei, orar, care includea perioada de la 30.01.2017

până la 03.02.2017, însă potrivit probelor prezentate de către apărare această

ordonanță a fost remisă de către procuror apărării la data de 03.02.2017, adică

după expirarea termenului stabilit în ordonanță.

De asemenea Colegiul penal lărgit constată că, după informarea despre

finalizarea urmăririi penale în modalitatea stabilită supra, la data de 03.02.2017

(f.d. 75 v.8) avocatul Bodnariuc A. a depus o cerere în care indică asupra faptului,

că la data de 14.12.2016 a depus în adresa judecătorului de instrucție

judecătoria Chișinău s. Rîscani o plângere împotriva ordonanței procurorului

adjunct-interimar al Procuraturii mun.Chișinău Vitalie Sibov din 14.11.2016 prin

care s-a dispus anularea ordonanței procurorului în procuratura mun. Chișinău

Lilian Corpaci din 09.03.2016 de scoatere de sub urmărire penală a lui

Davitean David și ordonanței procurorului interimar Ed. Harunjen din 08.12.2016

prin care s-a respins plângerea depusă în ordinea art. 299/1 Cod de procedură

penală. Avocatul indica asupra imposibilității finalizării cauzei până la

soluționarea plângerii depuse.

Această cerere a avocatului a fost respinsă prin ordonanța procurorului

din 03.02.2017, iar la data de 06.02.2017 (f.d. 110 v.8) în privința inculpatului a

fost întocmit rechizitoriu, care nu a fost înmânat părții apărării, iar dosarul a

fost remis în instanță, la dosar lipsind scrisoarea de însoțire a acestuia, cauza fiind

înregistrată prin PIGD la data de 09.02.2017 (f.d. 130 v.8).

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că inculpatul și apărarea nu au fost

informați privind acuzarea adusă inculpatului, or, jurisprudența CtEDO indică în

mod clar, că potrivit prevederilor art. 6 paragraf 3 lit. a) acesta exprimă

necesitatea acordării unei atenții deosebite notificării persoanei în cauză cu

privire la „acuzația” care i se aduce. Actul de acuzație joacă un rol hotărâtor în

trimiterea în judecată: de la comunicarea acuzațiilor, persoana învinuită este

oficial înștiințată în scris cu privire la baza juridică și factuală a acuzațiilor care i

se aduc ( Kamasinski vs Austria, Pelissier și Sassi vs Franța).

Cu referire la argumentele apărării cu privire la faptul, că inculpatului și

avocaților nu li s-a acordat timpul și facilitățile necesare pregătirii apărării

Colegiul penal lărgit de asemenea atestă, că instanța de apel a dat un răspuns

sumar, indicând că „... la materialele cauzei lipsesc careva probe din care ar

42

rezulta că apărarea sau inculpatul au adresat instanței de judecată careva cereri

în acest sens, iar instanța nu le-ar fi satisfăcut.”

Astfel, din materialele cauzei, după cum s-a constatat supra, se atestă, că

inculpatul și apărarea, la finele urmăririi penale nu au făcut cunoștință cu

materialele dosarului, inculpatului nu i-a fost înmânată nici ordonanța de

punere sub învinuire și nici rechizitoriul. Mai mult, deși procurorul a întocmit o

ordonanță de stabilire a orarului de studiere de către apărare a materialelor

cauzei, care cuprindea perioada de la 30.01.2017 până la 03.02.2017, însă

avocatul a prezentat probă în prima instanță că această ordonanță a fost

expediată avocatului și recepționată de acesta deja după expirarea perioadei

indicate în ordonanță (f.d. 154 și 157 v.8), la materialele cauzei lipsind careva

informație despre faptul că acuzarea ar fi întreprins careva măsuri de

respectare a acestei ordonanțe.

La data de 17.02.2017, în cadrul ședinței preliminare, inculpatul a

declarat în ședința de judecată despre faptul, că nu i-a fost înmânat rechizitoriul

și că nu a studiat materialele dosarului, avocatul solicitând termen (f.d. 174 v.8)

pentru a face cunoștință cu materialele cauzei. Ședința a fost amânată

consecutiv pentru 24.02., 01.03., 06.03., 09.03., 10.03.2017. La data de

17.02.2017 avocatul Beruceașvili Andrei a solicitat oferirea timpului necesar

pentru pregătirea apărării (f.d. 176 v.8). La data de 27.03.2017 avocatul

Belinschii Maxim a solicitat termen pentru a studia materialele dosarului (f.d.

55 v.9), demers respins de către instanța de judecată.

Următoarea ședință a primei instanțe a avut loc la data de 24.02.2017,

adică peste 5 zile după data primei ședințe, ulterior până la 15.03.2017 ședințe

de judecată nu au avut loc, iar la materialele dosarului nu sunt anexate careva

materiale, care ar confirma faptul că inculpatul ar fi fost escortat în instanța de

judecată pentru a face cunoștință cu materialele cauzei, pe parcurs acesta

invocând probleme de sănătate. Ulterior, la ședința din 15.03.2017, care a fost o

ședință preliminară, inculpatul a fost înlăturat din sala de judecată pe tot

parcursul examinării cauzei, nefiindu-i oferit nici ultimul cuvânt.

Colegiul penal lărgit ține să menționeze, că jurisprudența CtEDO conține

explicații clare cu privire la termenul oferit inculpatului pentru pregătirea

apărării sale, menționând în cauza Gregacevic vs Croația că „...la examinarea

aspectului dacă inculpatul a dispus de un termen adecvat pentru pregătirea

apărării sale, trebuie să se țină seama, în special, de natura procesului, precum și

de complexitatea cauzei și de stadiul procedurii”, iar în cauza Mattick vs

Germania CtEDO indică asupra faptului, că „... de asemenea trebuie să se țină cont

și de volumul de muncă obișnuit al unui avocat, din partea căruia nu se poate

aștepta să își modifice întregul program pentru a-și consacra tot timpul unei

cauze.”

Mai mult decât atât, jurisprudența CtEDO statuează în cauza Huseyn și alții

vs Azerbaidjan că „... printre înlesnirile de care trebuie să beneficieze orice

inculpat se numără posibilitatea de a lua cunoștință de rezultatele cercetărilor

efectuate pe tot parcursul procedurii, în vederea pregătirii apărării”, totodată în

cauza Mayzit vs Rusia CtEDO a indicat că „... în cazul în care inculpatul se află

43

arestat preventiv, noțiunea de ”înlesniri” poate să includă condiții de detenție

care să îi permită să citească și să scrie cu un grad rezonabil de concentrare”, „...

nu este obligatoriu ca acesta să aibă acces direct la dosar, fiind suficient să fie

informat cu privire la elementele din dosar prin intermediul reprezentanților săi

(Kremzow vs Austria), totuși limitarea accesului unui inculpat la dosarul judiciar

nu trebuie să împiedice în niciun caz prezentarea elementelor de probă înainte de

dezbateri și ca acesta să poată formula în pledoarie, prin intermediul avocatului

său, observații cu privire la probe (Ocalan vs Turcia).

Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel, examinând cauza la

apelurile apărării nu a dat răspuns la invocările apărării, care au vizat aducerea

la cunoștință a învinuirilor inculpatului și asigurarea înlesnirilor pentru

pregătirea apărării, mai mult, instanța de apel nu a ținut cont de erorile comise

de prima instanță și la rândul său a admis încălcarea drepturilor inculpatului.

Tot cu referire la examinarea cauzei în fața primei instanțe, Colegiul penal

remarcă faptul că la data parvenirii dosarului în prima instanță la

judecătorul de instrucție al Judecătoriei Chișinău s. Rîșcani, într-adevăr a fost

înregistrată la data de 14.12.2016 plângerea avocatului Bodnariuc Alexandr

împotriva ordonanței procurorului adjunct-interimar al Procuraturii

mun. Chișinău Vitalie Sibov din 14.11.2016 prin care s-a dispus anularea

ordonanței procurorului în procuratura mun. Chișinău Lilian Corpaci din

09.03.2016 de scoatere de sub urmărire penală a lui Davitean David și ordonanței

procurorului interimar Harunjen Eduard din 08.12.2016 prin care s-a respins

plângerea depusă în ordinea art. 299/1 Cod de procedură penală..

Totodată Colegiul penal constată, că de asemenea, la data parvenirii

dosarului în prima instanță la judecătorul de instrucție al Judecătoriei Chișinău

s. Centru la data de 02.02.2017 de către avocatul Bodnariuc Alexandr a fost

depusă o plângere în temeiul art. 313 Cod de procedură penală împotriva

ordonanței procurorului delegat în PCCOCS, Oleg Baciu, din 28.12.2016 privind

respingerea cererii de scoatere de sub urmărire penală a lui Davitean David și

ordonanței de 17.01.2017 emisă de către Procurorul adjunct interimar al

Procurorului șef al PCCOCS Corneliu Bratunov prin care s-a respins plângerea

depusă în ordinea art. 299/1 Cod de procedură penală.

Prin încheierile din 07.02.2017 a judecătorului Judecătoriei Chișinău

s. Rîșcani, A. Postică și din 10.02.2017 a judecătorului Judecătoriei Chișinău

s. Centru, S. Bularu, aceștia și-au declinat competența la examinarea plângerilor

în favoarea Judecătoriei Chișinău s. Centru, care judecă fondul.

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată a primei instanțe din

15.03.2017 (f.d. 229 v.8) este fixat: „Se aduce la cunoștință părților că au

parvenit 2 cereri de la judecătorul de instrucție depuse de inculpat și conform

prevederilor CPP RM, cererile date vor fi examinate odată cu fondul cauzei”.

Analizând materialele cauzei, Colegiul penal lărgit constată, că contrar

hotărârii instanței de fond de a soluționa plângerile depuse odată cu fondul

cauzei, deși în partea de motivare a sentinței prima instanță își expune opinia cu

privire la plângerile depuse, totuși în dispozitivul sentinței primei instanțe nu

se conține soluția cu privire la plângerile depuse.

44

Apărarea în apelurile depuse a semnalizat acest fapt, solicitând

intervenția instanței de apel în acest sens, însă instanța de apel, examinând

cauza și dispunând casarea integrală a sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, nu a corectat eroarea comisă de către prima instanță, dar a repetat-o,

lăsând fără soluționare plângerile depuse, deoarece dispozitivul deciziei

instanței de apel nu conține soluția cu privire la acestea.

Mai mult decât atât, Colegiul penal lărgit constată, că prima instanță,

expunându-și considerentele în partea de motivare a hotărârii în favoarea

respingerii plângerii depuse împotriva ordonanței emise de către procurorul

Vitalie Sibov din 14.11.2016 prin care s-a dispus anularea ordonanței

procurorului în procuratura mun. Chișinău, Lilian Corpaci, din 09.03.2016 de

scoatere de sub urmărire penală a lui Davitean David, a omis să dea răspuns la

toate argumentele apărării.

Astfel, apărarea a considerat că motivarea ordonanței contestate sub

aspectul afectării de vicii fundamentale a ordonanței procurorului în

procuratura mun. Chișinău, Lilian Corpaci din 09.03.2016 de scoatere de sub

urmărire penală a lui Davitean David este nemotivată, deoarece ultima n-a fost

contestată, iar procurorul, din oficiu, a dispus anularea acesteia, indicând în

motivare că ordonanța este bazată pe investigațiile necorespunzătoare

standardelor minime de eficiență.

Colegiul de asemenea menționează, că prima instanță nu a analizat faptul,

că procurorul Sibov Vitalie în motivarea anulării ordonanței procurorului în

procuratura mun. Chișinău, Lilian Corpaci, din 09.03.2016 de scoatere de sub

urmărire penală a lui Davitean David a indicat că acest fapt este posibil sub

aspectul Articolului 1 din Protocolul nr.1 CEDO, precum și a practicii CtEDO cu

privire la protecția proprietății, fără a indica legătura dintre art. 1 Protocol nr.1

CEDO și viciul fundamental indicat în calitate de motiv al anulării.

Astfel, prima instanță nu a dat un răspuns motivat argumentelor apărării

care au invocat, că, de fapt, ordonanța nu este afectată de viciu fundamental,

deoarece nimeni nu a invocat încălcarea drepturilor sale fundamentale, iar

procurorul din oficiu nu era în drept să anuleze ordonanța din aceste temeiuri.

Mai mult decât atât, au rămas fără careva răspuns și argumentele apărării

cu referire la faptul, că la momentul dispunerii de către procuror a reluării

urmăririi penale, legislația de procedură penală în vigoare la data emiterii

ordonanței stabilea în mod clar că reluarea urmăririi penale o putea dispune

doar judecătorul de instrucție, precum și faptul că la momentul reluării

urmăririi penale pe episodul din 2004 deja expirase termenul de prescripție de

atragere la răspundere penală, infracțiunea fiind săvârșită în timpul

minoratului.

Lipsa acestor motivări a fost invocată de către apărători în apelurile

depuse, însă instanța de apel, la rândul său, a lăsat fără careva răspuns aceste

aspecte importante, ba mai mult decât atât a admis în motivarea deciziei

concluzii divergente și anume (f.d. 89 v.13), instanța de apel, considerând

posibilă aplicarea în privința inculpatului Davitean David a prevederilor

art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, indică în calitate de circumstanțe în

45

acest sens: „... prezența situațiilor incomode ale inculpatului, generate de opiniile

OUP în partea ce vizează scoaterea de sub urmărire penală, ulterior reluarea

urmăririi penale, înaintarea învinuirii etc...”, astfel stabilind încălcarea

drepturilor inculpatului prin reluarea ulterioară a urmăririi penale și punerea

sub învinuire după scoaterea de sub urmărire penală.

În continuare Colegiul penal lărgit atestă și faptul, că prima instanță

constatând faptul săvârșirii de către inculpatul Davitean David a infracțiunilor

prevăzute de art. 151 alin. (2), 351 alin. (1) și 290 alin. (1) Cod penal și încetând

procesul penal în privința acestuia în legătură cu intervenirea termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală, nu a respectat prevederile art. 389

Cod de procedură penală, deoarece inculpatul Davitean David nu a recunoscut

vinovăția pe aceste capete de acuzare, astfel că în sentință lipsește dispoziția de

condamnare a inculpatului pentru infracțiunile indicate.

Instanța de apel, casând integral sentința și adoptând o nouă soluție, a

procedat în același mod cu referire la art. 351 alin. (1) și 290 alin. (1) și 361

alin. (2) lit. c) Cod penal, în decizia instanței de apel lipsind dispoziția de

condamnare a inculpatului pentru infracțiunile indicate.

Cu referire la ultimul capăt de acuzare, Colegiul penal a lărgit ține să

menționeze că la 14 mai 2018 prin Hotărârea Curții constituționale a fost

declarată neconstituțională litera c) din alineatul (2) al articolului 361 din Codul

penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002.

Cu toate acestea, instanța de apel constată fapta săvârșită de inculpat cu

indicarea semnului calificativ declarat neconstituțional, ulterior încetând

procesul penal.

Totodată Colegiul penal lărgit remarcă și faptul că de către avocatul

Bodnariuc Alexandr la data de 07.02.2017 a fost depusă o cerere de recuzare a

procurorului Baciu Oleg din temeiurile neoferirii posibilității de a face

cunoștință cu materialele cauzei, care ulterior a fost expediată în instanța de

judecată.

La data de 24.02.2017 prin încheierea primei instanțe a fost admisă

cererea apărării de recuzare a procurorilor Baciu O. și Zgureanu A.,

indicându-se drept temei faptul, că aceștia sunt colegi de serviciu cu partea

vătămată Roșu S., fapt ce „...poate trezi bănuieli rezonabile în nepărtinirea lor și

pentru a exclude orice bănuială.”

Au rămas, în opinia Colegiului penal lărgit, fără careva răspuns din partea

primei instanțe și a instanței de apel argumentele apărării, care au invocat

nulitatea actelor înfăptuite în cauză în cadrul urmăririi penale de către

procurorul Baciu Oleg, luând în considerație motivele din care a fost admisă

cererea de recuzare a acestuia, precum și reieșind din faptul, că în speță

episoadele vizate în rechizitoriu, în prezenta cauză, inițial nu au fost investigate

de către PCCOCS, cauza ajungând în procedura acesteia prin conexarea la o altă

cauză penală, aflată pe rolul PCCOCS (tentativa de omor al cet. Gorbunțov),

pentru ca ulterior cauzele să fie deja disjungate, ambele rămânând totuși în

procedura PCCOCS.

46

Colegiul penal lărgit de asemenea atrage atenția că apărarea în apelurile

și recursurile depuse au accentuat faptul, că anume conexarea acestor cauze a

permis aplicarea măsurii preventive inculpatului Davitean David pe toate

episoadele învinuirii înaintate și menținerea acesteia după disjungarea cauzelor

în stare de arest, însă instanța de apel nu a dat un răspuns la aceste argumente

ale apărării, deoarece nu a analizat în acest sens materialele cauzei și nu a

verificat dacă au fost aplicate în speță anterior, când și pentru ce fapte măsuri

preventive în privința inculpatului Davitean David, și dacă acestea au fost sau

nu aplicate în mod repetat pentru aceeași faptă, ceea ce nu a fost reflectat în

decizia instanței de apel.

De asemenea Colegiul penal lărgit atestă că procurorul S. Vasiliu a

prezentat în instanța de judecată o ordonanță de modificare a învinuirii în sensul

agravării inculpatului Davitean David (f.d. 165-167 v.9) emisă la data de

05.04.2017, iar potrivit materialelor cauzei aceasta nu a fost înmânată

inculpatului, în acest sens lipsind semnătura ultimului și a avocatului.

Această ordonanță a fost prezentată în prima instanță la data de

06.04.2017 (f.d. 102 v.10), procurorul solicitând termen pentru a aduce la

cunoștință ordonanța sus-indicată inculpatului, însă careva înscrisuri în acest

sens lipsesc la materialele dosarului.

Colegiul penal lărgit constată, că după emiterea ordonanței de modificare

a învinuirii în sensul agravării, procurorul nu a solicitat cercetarea din nou a

probelor (declarațiilor părților vătămate și ale martorilor), deoarece până la

data emiterii ordonanței au fost interogate toate părțile vătămate și martorii

acuzării, precum și cercetate materialele cauzei, mai mult, două dintre părțile

vătămate au fost audiate fără prezența inculpatului și apărătorilor aleși și doar

în prezența unui avocat din oficiu.

În ședința primei instanțe din 12.04.2017 apărarea a solicitat audierea

suplimentară a părții vătămate Golovco V. în legătură cu faptul modificării

învinuirii înaintate inculpatului Davitean David, precum și a martorilor acuzării,

la care acuzarea a renunțat: Efrem Anastasia, Mahotin Natalia, Cibric Veronica,

precum și a martorilor Dimbrițchii Valeriu, Guțu Pavel, Covalenco Ruslan.

Instanța a admis demersul de audiere a martorilor, asigurarea probelor fiind

pusă în seama apărării (f.d. 109 v.10), ședința fiind amânată pentru data de

18.04.2017, la această dată instanța a stabilit ultimul termen de prezentare de

către apărare a martorilor, la data de 19.04.2017 (f.d. 112 v.10), dată la care

prima instanță l-a decăzut pe avocat din dreptul de a prezenta probe prin

martori (f.d. 115 v.10).

Astfel, prima instanță, a acordat părții apărării numai șapte zile pentru a

asigura prezentarea martorilor la care a renunțat acuzarea, instanța

neasigurând apărării minimul de efort rezonabil pentru a obține prezentarea

acestor martori, ba mai mult instanța a decăzut apărarea de a prezenta probe cu

martori.

Toate aceste circumstanțe au fost invocate în apelurile depuse de către

apărare, care au indicat asupra inechității procedurilor, dat fiind faptul că prima

instanță a acordat părții acuzării timpul necesar pentru prezentarea probelor.

47

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel, examinând cauza a

considerat posibilă examinarea acesteia în lipsa părților vătămate (f.d. 6, f.d. 15

v.13), deși apărătorii au invocat imposibilitatea examinării în lipsa acestora, mai

ales în lipsa părții vătămate Golovco V. din considerentele că anume pe acest

episod acțiunile inculpatului au fost reîncadrate.

Mai mult instanța de apel în cadrul ședinței de judecată a admis și a

verificat declarațiile a trei martori Efrim Anastasia, Pohodi Natalia,

Chim Nadejda, care au fost date în cadrul urmăririi penale (f.d. 21 v.13) și care

n-au fost interogați în cadrul ședinței de judecată, precum și a dat citirii

declarațiilor părților vătămate Diaconu V. și Ciornea V., care au fost interogați în

prima instanță în absența inculpatului și în prezența unui avocat din oficiu,

inculpatul având la momentul interogării avocat prin contract.

Ulterior, instanța de apel a pus la baza condamnării inculpatului

declarațiile părților vătămate Golovco V., Diaconu V. și Ciornea V., repetând

eroarea comisă de către prima instanță și încălcând dreptul inculpatului la un

proces echitabil prin prejudicierea esențială a dreptului la apărare, deoarece

inculpatul a fost lipsit de posibilitatea de a pune întrebări acestor părți, inclusiv

și prin intermediul avocaților săi cu care a încheiat contract de asistență

juridică.

În acest sens Colegiul penal lărgit ține să menționeze jurisprudența

CtEDO, care indică faptul că în art. 6 paragraf 3 lit. d) consacră principiul

conform căruia, înainte ca inculpatul să poată fi declarat vinovat, toate probele

trebuie să fie prezentate, în principiu, în fața acestuia în ședință publică, în

vederea unei dezbateri în contradictoriu. Acest principiu nu se aplică fără excepții,

dar acestea nu pot fi acceptate decât sub rezerva dreptului la apărare; ca regulă

generală, acestea impun să i se ofere acuzatului o posibilitate adecvată și

suficientă de a contesta mărturiile acuzării și de a-i interoga pe autorii acestora,

fie la momentul depoziției acestora, fie într-o etapă ulterioară (cauzele CtEDO

Hummer vs Germania, Luca vs Italia).

În aceeași ordine de idei CtEDO a indicat în cauza Al-Khawaja și Tahery vs

Regatul Unit, că „ ... atunci când o condamnare se bazează exclusiv sau într-o

măsură considerabilă pe depozițiile unei persoane căreia inculpatul nu i-a putut

adresa întrebări sau în privința căreia nu a putut solicita audierea nici în faza de

instrumentare a cazului, nici în cursul dezbaterilor, dreptul la apărare poate fi

restrâns în mod incompatibil cu garanțiile prevăzute la art. 6”.

De asemenea jurisprudența CtEDO menționează că coroborat cu

paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 obligă statele contractante să adopte măsuri

pozitive pentru a permite acuzatului să interogheze sau să obțină audierea

martorilor acuzării ( Trofimov vs Rusia, Sadak și alții vs Turcia), totodată dacă

este imposibil să fie interogați martorii sau să se obțină audierea lor din cauza

faptului că aceștia au dispărut, autoritățile trebuie să facă un efort rezonabil

pentru a asigura prezentarea lor ( Karpenko vs Rusia, Pello vs Estonia, Bonev

vs Bulgaria).

Colegiul penal lărgit ține să menționeze că una dintre erorile majore ale

deciziei instanței de apel este recunoașterea vinovăției și încadrarea juridică a

48

acțiunilor inculpatului în baza prevederilor art. 27, 145 alin. (2) lit. c) Cod

penal ( în redacția legii la 25.04.2004).

În acest sens Colegiul penal lărgit subliniază, că pe lângă faptul că instanța

de apel la examinarea cauzei a admis încălcări esențiale ale dreptului

inculpatului la apărare, aceasta l-a condamnat pe Davitean David în baza unei

legi inexistente, deoarece lit. c) a fost exclusă din art. 145 alin. (2) Cod penal prin

Legea nr. 277-XVI din 18.12.2008, în vigoare la 24.05.2009), mai mult decât atât,

procedând în acest fel, instanța de apel nici nu a încercat să motiveze soluția,

inclusiv sub aspectul prevederilor art. 10 Cod penal și art. 60 alin. (7) Cod penal,

fapt ce atrage încălcarea art. 7 CEDO, care consacră dreptul nici o pedeapsă fără

lege.

Cu referire la eroarea de drept prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 14) Cod

de procedură penală potrivit căruia Curtea Constituțională a recunoscut

neconstituțională prevederea legii aplicate în cauza respectivă Colegiul penal a

lărgit ține să menționeze că la 14 mai 2018 prin Hotărârea Curții constituționale

a fost declarată neconstituțională litera c) din alineatul (2) al articolului 361 din

Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie

2002, fapt ce este indicat și în partea de motivare a deciziei curții de apel.

Cu toate acestea în mod divergent instanța de apel în textul motivării

deciziei pronunțate constată, că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de

art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, adică confecționarea, deținerea și folosirea

documentelor oficiale, de importanță deosebită, care acordă drepturi, ajungând

la concluzia de încetare a cauzei penale „pe motivul existenței altor circumstanțe

care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la

răspundere penală”.

Analizând motivarea acestei soluții Colegiul penal lărgit ajunge la

concluzia că aceasta este neclară, deoarece instanța de apel n-a indicat în mod

concret care sunt acele „alte circumstanțe”, instanța indicând în mod steril un șir

de circumstanțe, fără a concretiza care dintre ele sunt aplicabile speței.

Mai mult, concluzia instanței este și mai neclară în condițiile când ea

constată confecționarea, deținerea și folosirea documentelor oficiale de către

Davitean David (alin. (1) art. 361 Cod penal), fiind declarat drept

neconstituțional numai semnul agravant al acestei infracțiuni, indicat la

lit. c) alin.(2) art. 361 Cod penal.

În aceste condiții recursurile avocaților cu referire la eroarea de drept

indicată supra sunt întemeiate, instanța de apel urmând să pronunțe o soluție

legală în acest sens, reieșind inclusiv și din opțiunile oferite de lege inculpatului.

Față de considerentele mai sus arătate, Colegiul penal lărgit ajunge la

concluzia, că la judecarea cauzei instanța de apel a admis erori, care nu pot fi

corectate în ordinea procedurii de recurs ordinar.

La rejudecarea cauzei instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de

casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de

procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o

apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile

49

art. art. 93, 95, 101 Cod de procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apeluri și recursuri, iar în dependență de datele obținute,

să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă

prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare declarate de către avocații Bolocan

Ludmila, Beruceașvili Andrei și Bodnariuc Alexandr în numele inculpatului

Davitean David și de către inculpat, se casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2018, în cauza penală în privința lui

Davitean David xxxxx și se dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 21 februarie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

Mardari Dumitru

50