1ra-229/2020 — art. 188 alin. 2 lit. b, f; 287 alin. 1 CP

1ra-229/2020 — art. 188 alin. 2 lit. b, f; 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-229/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Răileanu Petru în numele inculpatului Perjuc Vladimir, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2019,

în cauza penală privindu-l pe

Perjuc Vladimir XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Perjuc Vladimir, învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit.

b), f) Cod penal, a fost achitat pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de acesta.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Fedeniuc Alexandr către Perjuc

Vladimir a fost respinsă.

Perjuc Valentin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin.

(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 2

ani 10 luni, cu ispășirea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea de la Perjuc Vladimir în beneficiul lui Rotaru Andrian

prejudiciul moral în sumă de 1 000 lei.

învinuiește în aceia că la 01 noiembrie 2015, în perioada de timp între orele 01.00 -

1

02.00, împreună cu alte persoane neidentificate de organul de urmărire penală,

împărțind rolurile între ei și având scopul sustragerii de bunuri care aparțin altei

persoane, s-au apropiat de cet. Fedeniuc Alexandr, i-au aplicat lovituri cu mâinile și

picioarele pe diferite regiuni ale corpului cauzându-i conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 5398 din 02.11.2015 - plagă contuză la nivelul mucoasei buzei

inferioare, echimoze și excoriații la nivelul feței, edem al țesuturilor moi cu

excoriații la nivelul regiunii frontale, excoriații la nivelul articulației radio-carpale

pe stânga, cu extindere suprafața palmară a mâinii stângi, care au fost cauzate prin

acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, care se califică ca vătămare ușoară,

i-au sustras în mod deschis un telefon mobil de model „Samsung Galaxy J5, Duos

Black” nr. IMEI1: XXXXX și IMEI 2: XXXXX, în care activa cartela SIM

nr.XXXXX, la preț de 5 500 lei MD, mijloace bănești în sumă de 190 lei MD, cartela

de reducere compania „Orange”, „Darwin”, după care cu bunurile sustrase au părăsit

locul infracțiunii.

Prin acțiunile ilicite i-a fost cauzat părții vătămate Fedeniuc Alexandr daună

materială considerabilă în valoare de 5 690 lei.

Acțiunile inculpatului Perjuc Vladimir inițial au fost calificate conform art. 187

alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, jaful adică sustragerea deschisă a bunurilor altei

persoane, comisă de două sau mai multe persoane cu aplicarea violenței pentru viața

și sănătatea persoanei cu cauzare de daune în proporții considerabile.

Prin ordonanța de modificare a învinuirii din 14 aprilie 2016, procurorul în

Procuratura Rîșcani, mun. Chișinău, Ciobanu Valentina a constatat că inculpatul

Perjuc Vladimir prin acțiunile sale intenționate a comis „tâlhărie” - adică atacul

săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțită de aplicarea

violenței periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei, săvârșită de mai multe

persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, adică infracțiunea

prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal.

Tot el, Perjuc Vladimir la 28 septembrie 2015, în jurul orei 23.30 aflându-se pe

str. Moldova, comuna Ciorescu din mun. Chișinău, în preajma localului „Alex”, fără

careva motive, încălcând grosolan ordinea publică, manifestând o vădită lipsă de

respect față de societate, printr-un cinism și obrăznicie deosebită, a aplicat violența

fizică, manifestată prin aplicarea de lovituri pe diferite părți ale corpului, față de cet.

Rotaru Andrian, în rezultatul căruia potrivit raportului de expertiză medico - legală

nr. 4819 din 29.09.2015, cet. Rotaru Andrian i-au fost cauzate excoriație și edem a

țesuturilor moi la nivelul buzei inferioare, excoriație la nivelul toracelui posterior,

care au fost provocate prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur,

calificându-se ca vătămare neînsemnată.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. art. 287 alin. (1) Cod

penal - huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

2

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor și acțiunile care, prin

conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită.

Procuratura mun. Chișinău (oficiul Principal), Ciobanu Valentina, care a solicitat

casarea parțială a sentinței, în partea achitării inculpatului de sub învinuirea înaintată

pe art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

Perjuc Vladimir să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit.

b), f) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de 8 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumularea parțială al pedepselor, a stabili lui Perjuc Vladimir pedeapsa definitivă de

9 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În susținerea apelului, procurorul a invocat că instanța de judecată a pus la baza

sentinței de achitare, declarațiile inculpatului, care nu a recunoscut vinovăția pe

capătul de acuzare prevăzut de art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal și care a negat

săvârșirea infracțiunii, a depus declarații convenabile pentru el, mai mult ca atât

acesta nu s-a prezentat ulterior în ședințe de judecată, fiind anunțat în căutare.

Instanța a examinat probele prezentate de procuror, însă eronat și subiectiv a

dat apreciere circumstanțelor cauzei, care în mod direct se află în raport cu vinovăția

inculpatului.

Nu s-a dat o apreciere justă și altor probe materiale cercetate, care de asemenea

dovedesc vinovăția inculpatului, inclusiv procesele verbale de examinare a

obiectelor din 23.12.2015 a descifrărilor telefonice a abonaților cu nr. X, care

aparține părții vătămate Fedeniuc Alexandr și a abonatului cu nr. X, care aparține

inculpatului.

Referitor la analiza conținutului declarațiilor martorului Russov Serghei care a

plecat spre casă înainte de a fi atacat Alexandr Fedeniuc, nu pot servi temei de

incriminare a faptei date anume lui Perjuc Vladimir, or martorul Russov Serghei

într-adevăr nu a fost prezent în momentul atacului însă a comunicat că a doua zi

partea vătămată pe la orele 07:00 dimineața a venit la el, avea fața cu leziuni și i-a

povestit că i-a fost furat telefonul și pașaportul și a fost bătut de către Perjuc

Vladimir.

a fost admis apelul declarat de către procuror, s-a casat parțial sentința în partea

achitării lui Perjuc Vladimir de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 188 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal, în partea acțiunii civile și în partea pedepsei

definitive, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care:

Perjuc Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 188 alin.

(2) lit. b), f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de la 8 ani închisoare

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

3

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, lui Perjuc Vladimir i s-a stabilit pedeapsă definitivă

sub formă de închisoare pe termen de 8 ani 6 luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

S-a admis acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Fedeniuc Alexandr și s-

a încasat de la inculpat în beneficiul acestuia - 5 690 lei cu titlu de prejudiciu material

produs prin infracțiune.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat: Perjuc Vladimir, la 01

noiembrie 2015, în perioada de timp între orele 01.00 - 02.00, împreună cu alte

persoane neidentificate de organul de urmărire penală, împărțind rolurile între ei și

având scopul sustragerii în mod deschis a bunurilor ce aparțin altei persoane, l-au

atacat pe Fedeniuc Alexandr, născut la X, i-au aplicat lovituri cu mâinile și picioarele

pe diferite regiuni ale corpului cauzându-i conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 5398 din 02 noiembrie 2015: plagă contuză la nivelul mucoasei buzei

inferioare, echimoze și excoriații la nivelul feței, edem al țesuturilor moi cu

excoriații la nivelul regiunii frontale, excoriații la nivelul articulației radio - carpale

pe stânga, cu extindere pe suprafața palmară a mâinii stângi, care au fost cauzate

prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, care se califică ca vătămare

ușoară, i-au sustras în mod deschis un telefon mobil de model „Samsung Galaxy J5,

Duos Black” nr. IMEI 1: XXXXX și IMEI 2: XXXXX, în care activa cartela SIM

nr. X, la preț de 5 500 lei, mijloace bănești în sumă de 190 lei, cartela de reducere

compania „Orange”, „Darwin”, după care cu bunurile sustrase au părăsit locul

infracțiunii.

Prin acțiunile ilicite i-a fost cauzat părții vătămate Fedeniuc Alexandr o daună

materială considerabilă în valoare de 5 690 lei.

Apreciind probele administrate, instanța de apel a considerat ca fiind dovedită

vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei criminale constatate prevăzute la art. 188

alin. (2), lit. b) și f) Cod penal. Totodată a menționat că nerecunoașterea vinovăției

de către inculpat, nu echivalează cu achitarea acestuia, devreme ce probele

prezentate în sprijinul învinuirii, cercetate și verificate în ședința instanței de apel,

dovedesc cu certitudine săvârșirea infracțiunii imputate.

Versiunea inculpatului precum că la 01.11.2015 nu s-a întâlnit cu partea

vătămată Fedeniuc Alexandr, fiind ocupat cu înmormântarea bunicii sale, a fost

considerată declarativă, ce nu are acoperire probatorie și care urmărește scopul

evitării răspunderii penale.

Instanța de apel a apreciat drept nefondate concluziile primei instanțe potrivit

cărora din declarațiile părții vătămate Fedeniuc Alexandr nu rezultă cert că acesta l-

a recunoscut pe inculpat or, partea vătămată indică direct la Perjuc Vladimir ca fiind

4

persoana care l-a atacat, l-a recunoscut după aspectul fizic, haine, locul în care s-a

produs infracțiunea fiind iluminat.

Totodată, instanța de apel a reținut că eronat s-a ajuns la concluzia aprecierii

declarațiilor martorului Russov Serghei or, acesta a relatat clar că a doua zi după

incident, partea vătămată a fost la el în jurul orelor 07.00 relatându-i cele întâmplate,

și anume a indicat la Perjuc Vladimir ca fiind una din persoanele care l-au agresat și

care i-a sustras bunurile.

Soluționând chestiunea cu privire la pedeapsa penală aplicată inculpatului pe

episodul din 01.11.2015, instanța de apel, a indicat că, inculpatul anterior a fost

condamnat, antecedentele penale fiind stinse, infracțiunea prevăzută la articolul 188

alin. (2), lit. b) și f) Cod penal, potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal, se clasifică ca

fiind gravă. Ținând cont de circumstanțele cauzei, de persoana inculpatului, de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării inculpatului, de scopul de prevenire a fenomenului infracțional, s-a

considerat rațional și rezonabil să fie aplicată inculpatului pedeapsa cu închisoare,

în limitele prevăzute de sancțiunea articolului incriminat, deoarece sunt întrunite

condițiile prevăzute de lege care justifică aplicarea pedepsei respective.

De asemenea, instanța de apel a mai indicat că în speță sunt aplicabile

prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, deoarece prin sentința atacată inculpatul a

fost condamnat și în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, în această parte sentința nefiind

atacată.

Cu referire la acțiunea civilă înaintate de către partea vătămată Fedeniuc

Alexandr, instanța de apel a menționat că acesta, în ședința de judecată în apel, a

indicat că i-a fost cauzat un prejudiciu de 6 000 lei, însă instanța de apel, analizând

materialele cauzei în raport cu suma solicitată de partea vătămată, a considerat

oportun de a încasa de la inculpat în beneficiul lui Fedeniuc Alexandr 5 690 lei, cu

titlu de prejudiciu material produs prin infracțiune.

Pe marginea cererii părții vătămate Rotaru Andrian și inculpatului, prezentate

instanței de apel de către avocatul Lupu V. privind încetarea procesului penal pe art.

287 alin. (1) Cod penal, în legătură cu împăcarea părților, instanța nu s-a expus, în

acest sens menționând că potrivit art. 409 alin. (1) Cod penal, instanța de apel judecă

apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana care se referă

declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.

Prin urmare, s-a evidențiat că inculpatul nu a declarat apel împotriva sentinței, fapt

ce prezumă că a fost de acord cu soluția dată de instanța de fond.

Subsidiar, instanța de apel a semnalat că urmărirea penală și judecata în fond s-

au desfășurat cu respectarea procedurii prevăzute de lege, iar starea de fapt și de

drept constatată de prima instanță cu privire la episodul din 28.09.2015, în baza art.

287 alin. (1) Cod penal, concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate,

5

relevate în cuprinsul sentinței, considerând corectă și pedeapsa aplicată inculpatului

în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, fiind în limitele legii.

5.1. Avocatul Răileanu Petru în numele inculpatului, indicând temeiul pentru

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care a

solicitat casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță, în

alt complet de judecată, invocând:

- instanța de apel eronat a apreciat cumulul de probe administrat pe marginea

învinuirii incriminate lui Perjuc Vladimir în baza art. 188 alin. (2) lit. b) și f) Cod

penal.

- din materialele dosarului rezultă cu certitudine că fapta infracțională a avut

loc, însă prima instanță, ținând cont de prevederile art. 389 alin. (1) Cod de

procedură penală, care indică expres că sentința de condamnare poate fi adoptată

numai în condiția în care în urma cercetării judecătorești vinovăția inculpatului

de săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de

instanță, a dispus achitarea inculpatului pe art. 188 alin. (2) lit. b) și f) Cod penal.

- prima instanță corect a reținut că în ședința de judecată partea acuzării nu

a dovedit vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188

alin. (2) lit. b) și f) Cod penal, fiind prezente doar presupuneri că el a comis

această infracțiune, iar conform legislației, concluziile despre vinovăția

persoanei în săvârșirea infracțiunii, nu pot fi întemeiate pe presupuneri.

5.2. Avocatul Lupu Victor în numele inculpatului, indicând temeiurile pentru

recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 4), 6) și 8) Cod de procedură penală, prin

care a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței în partea

achitării lui Perjuc Vladimir de sub învinuirea înaintată în baza art. 188 alin. (2) lit.

b) și f) Cod penal și încetarea procesului penal pe capătul de acuzare în baza art. 287

alin. (1) Cod penal, pe motivul împăcării părților, invocând:

- pe parcursul anchetei și cercetării judecătorești, partea vătămată Fedeniuc

Alexandr a făcut trei declarații diferite, iar la momentul examinării cauzei penale

divergențele constatate, nu au fost înlăturate;

- examinarea cauzei în instanța de apel a avut loc în lipsa inculpatului, care nu

a fost audiat;

- declarațiile martorului Russov Serghei urmează a fi apreciate critic, deoarece

acesta a relatat careva circumstanțe care le-a aflat din cuvintele părții vătămate

Fedeniuc Alexandr. Russov Serghei nu a fost martor ocular la incidentul din

01.11.2015, mai mult acesta este persoană interesată, deoarece cu Fedeniuc

Alexandr sunt prieteni din copilărie, iar în noaptea cu pricina era în stare de ebrietate;

- declarațiile unor martori puse la baza deciziei de către instanța de apel, țin de

episodul din 28.09.2015 calificat la art. 287 alin. (l) Cod penal, iar declarațiile

martorilor Perjuc Aleftina, Mamolea Ecaterina și Sergiu Ghenadie țin de episodul

6

din 01.11.2015 calificat la art. 188 alin. (2) Cod penal, aceștia fiind de fapt martorii

apărării, care demonstrează faptul că Perjuc Vladimir nu a săvârșit infracțiunea

incriminată;

- instanța de apel incorect a pus la baza deciziei de condamnare a inculpatului

procesul-verbal de confruntare din 05.11.2015, dintre partea vătămată Fedeniuc

Alexandr și Perjuc Vladimir, deoarece acțiunea de confruntare nu a avut loc, Perjuc

Vladimir, folosindu-se de dreptul său procesual, a refuzat să participe la acțiunea de

urmărire penală respectivă;

- instanța de apel dispunând casarea sentinței de achitare fără ca procurorul să

aducă probe noi în coraport cu fapta comisă, a încălcat prevederile art. 415 alin 21

Cod de procedură penală, fapt care de asemenea duce la casarea deciziei recurate;

- partea vătămată Fedeniuc Alexandr nu a prezentat nici o probă care ar dovedi

prejudiciul material solicitat, suma acestuia apreciindu-se doar din cuvintele părții

vătămate;

- un alt aspect care ar duce la casarea deciziei instanței de apel, este rejudecarea

cauzei pe episodul din 28.09.2015 ce i se incriminează lui Perjuc Vladimir, pe care

ultimul l-a recunoscut ca săvârșit.

2018, recursurile ordinare au fost admise, casată total decizia cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

6.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a constatat că, instanța de apel și-

a întemeiat decizia pe probele din dosar, care, doar în parte au fost verificate și

consemnate în procesul verbal al ședinței de judecată a instanței de apel.

Astfel, instanța de recurs a indicat că deși au fost puse la baza deciziei de

condamnare a inculpatului, aceste materiale nu au fost cercetate în ședința de

judecată, și anume: declarațiile: inculpatului (f.d. 200, vol. I); părții vătămate Rotaru

Adrian (f.d. 193, vol. I); martorului Titomir Nicolae (vol. I, f.d. 196-197);

martorului Balaur Sergiu (vol. I, f.d. 198); martorului Perjuc Aleftina (vol. I, f.d.

202); martorului Sergiu Ghenadie (vol. I, f.d. 203); martorului Mamolea Ecaterina

(vol. I, f.d. 201); procesul - verbal din 29 septembrie 2015 de cercetare la fața locului

cu planșa fotografică anexată, potrivit căruia a fost supus cercetării locul comiterii

infracțiunii (vol. I, f.d. 9-14); raportul de expertiză medico-legală nr. 4819 din 29

septembrie 2015, potrivit căruia cet. Rotaru Andrian i-au fost cauzate vătămări

neînsemnate (vol. I, f.d. 39-40); procesul-verbal de confruntare din 10 noiembrie

2015 dintre Titomir Nicolae și Balaur Sergiu (vol. I, f.d. 86); procesul-verbal de

confruntare din 10 noiembrie 2015 dintre Titomir Ivan și Balaur Sergiu (vol. I, f.d.

87), or după cum s-a menționat, instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze

concluziile sale pe probele cercetate de instanța de fond dacă ele nu au fost verificate

în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost reflectate în procesul-verbal al

ședinței de judecată, astfel încât s-a ajuns în situația în care probele puse la baza unei

7

sentințe de achitare a inculpatului au fost puse și la baza deciziei de condamnare a

acestuia.

Colegiul penal lărgit a mai indicat că, lecturând decizia instanței de apel prin

care Perjuc Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 188 alin.

(2) lit. b) și f) Cod penal, constată că incorect la baza acesteia au fost puse inclusiv

probele care dovedesc comiterea de către inculpat a infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (1) Cod penal, infracțiune care inculpatul de fapt a și recunoscut-o. Mai mult

ca atât, instanța de apel se expune și asupra vinovăției lui Perjuc Vladimir pe art. 287

alin. (1) Cod penal, prin ce depășește limitele apelului declarat, or prin declararea

apelului se provoacă o verificare multilaterală de fapt și de drept a sentinței,

verificare care se efectuează în măsura în care hotărârea a fost atacată, în baza

materialelor din dosar doar în privința acelor fapte care au format obiectul judecării

în prima instanță.

Totodată, în motivarea deciziei recurate, instanța de recurs a întrevăzut și

careva contradicții, or la pct. 7.1. al acesteia instanța de apel a indicat că apelul se

judecă conform procedurii prevăzute la art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală,

în partea ce vizează epizodul din 01.11.2015 comis de inculpat, pe când în pct. 17.1.

- 17.4. din decizie, se expune și asupra învinuirii înaintate lui Perjuc Vladimir în

baza art. 287 alin. (1) Cod penal, care nu a fost contestată de careva participant la

proces.

La fel, instanța de recurs ordinar a conchis că, instanța de apel și-a argumentat

soluția fără să aprecieze fiecare probă în parte și să se expună asupra admisibilității

sau inadmisibilității acesteia, dar s-a limitat doar la fraze generale și deși a menționat

prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, care stipulează că fiecare

probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, nu a respectat anume aceste prevederi la adoptarea deciziei.

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 28 decembrie 2016, solicitând, repunerea în

termen, casarea parțială a sentinței în partea în care a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, rejudecarea cauzei,

pronunțarea unei hotărâri noi potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

să dispună încetarea procesului penal în privința inculpatului Perjuc Vladimir în baza

art. 287 alin. (1) Cod penal, din motivul intervenirii Legii nr. 210 din 29.07.2016

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova, invocând că, inculpatul a recunoscut vinovăția, conform art. 2

alin. (1) al Legii nr. 210 din 29.07.2016 – procesul penal încetează la faza de

urmărire penală sau la cea de judecare referitor la infracțiunea săvîrșită pînă la

adoptarea prezentei legi pentru care Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau

Codul penal aprobat prin Legea R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961 prevede în

8

calitate de pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decît pedeapsa cu

închisoare pe un termen de 7 ani, prima instanță corect a achitat inculpatul învinuit

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal.

S-a respins apelul declarat de către inculpat ca fiind depus peste termen.

S-a admis apelul declarat de către procuror, s-a casat sentința parțial, pronunțată

o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Perjuc Vladimir a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 8 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit definitiv pedeapsa cu închisoare pe un

termen de 9 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasat de la inculpat în beneficiul părții vătămate Fedeniuc Alexandr suma

de 5 690 lei cu titlu de prejudiciu cauzat prin infracțiune.

În rest s-a menținut sentința.

8.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat:

8.1.1 Referitor la apelul declarat de către inculpat, instanța de apel a indicat că,

inculpatul Perjuc Vladimir cunoștea despre sentința Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 28 decembrie 2016 la prima judecare a cauzei penale în ordine de apel

(04.09.2017-22.03.2018), fapt ce rezultă din materialele cauzei, și anume din

mandatul din 20.02.2018 rezultă că mama inculpatului - Aleftina Perjuc a încheiat

cu avocatul Lupu Victor contract de asistență juridică pentru apărarea intereselor lui

Perjuc Vladimir în prezenta cauză (f.d. 29, vol. III), ulterior, din mandatul din

04.05.2018 rezultă că Perjuc Vladimir a încheiat cu avocatul Petru Răileanu contract

de asistență juridică pentru apărarea intereselor sale (f.d. 63, vol. III). Totodată, în

cadrul ședinței de judecată în instanța de apel, prin intermediul avocatului, la

materialele cauzei penale a fost anexată cererea semnată de către inculpatul Perjuc

Vladimir, prin care indică că dânsul a fost judecat în baza sentinței Judecătoriei

Rîșcani din 28.12.2016, solicitând încetarea procesului penal în baza art. 287 alin.

(1) Cod Penal și menținerea sentinței de achitare pe capătul de învinuire în baza art.

188 alin. (2) Cod Penal (f.d. 55, vol. III), astfel, inculpatul neexercitându-și dreptul

de a contesta cu apel sentința, din care motive, instanța de apel a apreciat că cererea

de apel depusă de inculpatul Perjuc Vladimir la data de 24 octombrie 2018 a fost

declarată în afara termenului legal de 15 zile reglementat la prevederile art. 402 alin.

(1), art. 403 alin. (1) Cod procedură penală, iar întârzierea nu a fost determinată de

careva motive întemeiate.

Mai mult, instanța de apel notează că inculpatul Perjuc Vladimir a fost prezent

la ședința de judecată în prima instanță, ulterior s-a eschivat de a se prezenta la

9

ședință, deci dânsul cunoștea despre desfășurarea cauzei penale, iar motivele de

neprezentare a acestuia sunt imputabile dânsului. Respectiv, sentința a fost plasată

în mod public pe site-ul oficial al instanței de judecată, iar inculpatul, fie personal,

fie prin intermediul apărătorului putea să facă cunoștință cu conținutul sentinței și în

termen legal să-și formuleze dezacordul cu aceasta.

8.1.2 Referitor la apelul declarat de către procuror, instanța de apel a constatat

că, inculpatul Perjuc Vladimir, la data de 01.11.2015, în perioada de timp orele

01:00 și 02:00, împreună cu alte persoane neidentificate de organul de urmărire

penală, împărțind rolurile între ei și având scopul sustragerii de bunuri care aparțin

altei persoane, s-au apropiat de cet. Fedeniuc Alexandr, i-au aplicat lovituri cu

mâinile și picioarele pe diferite regiuni ale corpului cauzându-i conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 5398 din 02.11.2015 - plagă confuză la nivelul

mucoasei buzei inferioare, echimoze si excoriații la nivelul feței, edem al țesuturilor

moi cu excoriații la nivelul regiunii frontale, excoriații la nivelul articulației radio-

carpale pe stânga, cu extindere suprafața palmară a mâinii stângi, care au fost

cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur și în baza acestui

criteriu, se califică ca vătămare ușoară, i-au sustras în mod deschis un telefon mobil

de model „ Samsung Galaxy J5, Duos Black" nr. IMEI1: XXXXX șiIMEI2: XXXXX,

în care activa cartela SIMnr. X, la preț de 5500 lei MD, mijloace bănești în sumă de

190 lei MD, cartela de reducere compania „ Orange", „Darwin", după care cu

bunurile sustrase au părăsit locul infracțiunii. Prin acțiunile ilicite i-a fost cauzat

părții vătămate Fedeniuc Alexandr o daună materială considerabilă în valoare de

5690 lei MD.

Instanța de apel analizând probele administrate în cursul de urmărire penală și

în cadrul cercetării judecătorești în prima instanță, cercetate și verificate în instanța

de apel, prin prisma pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor consideră că acțiunile infracționale

ale inculpatului Perjuc Vladimir cuprind elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de: art. 188 alin. (2), lit. b), f) Cod penal - tâlhărie, adică atacul săvârșit

asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțită de aplicarea violenței

periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei, săvârșită de mai multe persoane,

cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

În acest sens, instanța de apel a indicat că, deși inculpatul Perjuc Vladimir nu a

recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate pe art. 188 alin. (2), lit. lit. b),

f) Cod penal, vinovăția acestuia este pe deplin dovedită prin probele prezentate de

către partea acuzării:

- declarațiile părții vătămate Fedeniuc Alexandr care în cadrul ședinței de

judecată în prima instanță a declarat că într-o seară împreună cu un prieten a mers în

barul din com. Ciorescu. A intrat de la început într-un bar, după care a plecat la barul

„Alex” și a stat acolo ceva timp. Prietenul lui a ieșit afară și nu s-a întors aproximativ

10

15 minute și a înțeles că a plecat acasă. El a achitat și a plecat și el. Trecând pe lângă

garaje a simțit o lovitură după cap, de la ce a căzut în genunchi, după care aplecându-

se lângă el și spunând: „Mă ții minte pe mine?”, și 1-a cunoscut pe Vladimir Perjuc,

după care 1-a doborât jos și a început să-1 lovească cu picioarele. A înțeles după

numărul de lovituri că nu este numai o persoană, deoarece loviturile erau în mai

multe pârți deodată, iar ca rezultat a pierdut cunoștința… Pe Vladimir Perjuc îl

cunoaște de mic copil, iar în anul 2008 a fost o neînțelegere între ei, i-a spart

maxilarul...;

- declarațiile martorului Serghei Russov care în cadrul ședinței de judecată în

prima instanță a declarat că …… Cu Perjuc Vladimir anterior au fost mai multe

conflicte și cunoaște că cu aproximativ cu 5 ani în urmă a avut un conflict, deoarece

1-a lovit pe Fedeniuc Alexandr și i-a spart maxilarul.….;

- procesul – verbal de cercetare la fața locului din 01.11.2015;

- raportul de expertiză medico-legală nr. 5398 din 02.11.2015;

- procesul – verbal de examinare a obiectului din 23.12.2015 în cadrul căruia

au fost examinate descifrările computerizate ale apelurilor telefonice în regim de

intrare-ieșire a companiei SA „Orange" de la numărul de IMEI: X și numerelor de

telefon X prin care se constată că acesta a fost în aria de acoperire a acestei companii

de telecomunicații de la 30.05.2015 ora 17:49:58 până la 01.11.2015 ora 00:02:32

cu numărul de telefon introdus X, ultima apariție a fost în celula nr. 50883, 3G

Ciorescu, după care a dispărut. în urma cercetării descifrărilor computerizate ale

apelurilor telefonice în regim de intrare-ieșire a companiei SA „Moldcell" de la

numărul de IMEI: X, IMEI: X prin care se constată că nu a apărut în aria de acoperire

a acestei companii de comunicații;

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 23.12.2015 în cadrul căruia au

fost examinate descifrările computerizate ale apelurilor telefonice în regim de

intrare-ieșire a companiei SA „Orange", de la numărul X prin care se constată că

acesta a fost în aria de acoperire a acestei companii de comunicații de la 30.10.2015

ora 08:17:30 până la 23.11.2015 ora 14:33:14, la 31.10.2015 ora 23:49:52, numărul

de telefon X s-a aflat în celula 3g Goianul Nou până la 01.11.2015 ora 01:56:40,

după care apare în celula nr. 50883, 3G Ciorescu;

Instanța de apel a conchis că prima instanță nu a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, nu a dat probelor administrate o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și, prin

urmare, eronat concluzionând despre achitarea inculpatului, pe motiv că fapta nu a

fost săvârșită de inculpat.

Așadar, cu referire la ansamblul de probe administrate de acuzatorul de stat

privind stabilirea vinovăției inculpatului Perjuc Vladimir în privința comiterii

infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2), lit. lit. b), f) Cod penal, instanța de apel a

11

constatat că acuzatorul de stat a acumulat suficiente probe pertinente și concludente

care atestă culpabilitatea inculpatului.

Instanța de apel a conchis că, declarațiile părții vătămate Fedeniuc Alexandr

sunt în coroborare cu declarațiile martorului Russov Serghei și cu procesul-verbal

de examinare a obiectului din 23.12.2015 a descifrărilor telefonice a abonatului cu

nr. X (care aparține părții vătămate Fedeniuc Alexandr) și potrivit căruia s-a stabilit

că: acesta a fost în aria de acoperire a acestei companii de comunicații de la

30.10.2015 ora 08:17:30 până la 23.11.2015 ora 14:33:14, la 31.10.2015 ora

23:49:52, numărul de telefon X s-a aflat în celula 3g Goianul Nou până la 01.11.2015

ora 01:56:40, după care apare în celula nr. 50883, 3G Ciorescu, precum și cu

procesul-verbal de examinare a obiectului din 23.12.2015 a descifrărilor telefonice

a abonatului nr. X (care aparține inculpatului Perjuc Vladimir) și potrivit căruia s-a

stabilit că: acesta a fost în aria de acoperire a acestei companii de telecomunicații de

la 30.05.2015 ora 17:49:58 până la 01.11.2015 ora 00:02:32 cu numărul de telefon

introdus X, ultima apariție a fost în celula nr. 50883, 3G Ciorescu, după care a

dispărut.

Totodată, instanța de apel nu a reținut ca pertinentă motivarea primei instanțe

referitor la faptul că starea psiho-funcțională a organismului survenit în urma

consumului de alcool de către partea vătămată i-ar fi permis ultimei recunoașterea

numai după glas a inculpatului Vladimir Perjuc, or, partea vătămată nici nu a negat

faptul consumului de alcool, sincer a confirmat atât în cadrul urmăririi penale cât și

în ședința de judecată că a servit în acea seară alcool cu martorul Russov Serghei,

însă el conștientiza ce se întâmplă în jur.

Acest fapt este confirmat și prin declarațiile martorului Russov Serghei care a

declarat că „Fedeniuc Alexandr era mai treaz decât dânsul și poate să își dea seama

când era în stare de ebrietate”.

În ceea ce privește declarațiile martorilor Perjuc Aleftina, Sergiu Iliin și

Mamolea Ecaterina, instanța de apel a apreciat critic declarațiile acestor martori, pe

motiv că aceștia sunt în relații de rudenie și prietenie cu inculpatul, respectiv, acestea

sunt persoane cointeresate și au făcut declarații în scop de apărare a inculpatului.

La individualizarea pedepsei în privința inculpatului Perjuc Vladimir pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2), lit. lit. b), f) Cod penal, instanța

de apel ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, de

persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea penală, astfel reținând faptul că, inculpatul Perjuc Vladimir nu a

recunoscut vina în comiterea faptei infracționale incriminate acestuia că,

infracțiunea comisă se califică ca infracțiune gravă, că în privința acestuia nu au fost

reținute careva circumstanțe atenuante și nici agravante, anterior a fost judecat,

antecedente penale stinse, a aplicat inculpatului Perjuc Vladimir pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2), lit. lit. b), f) Cod penal pedeapsa sub formă

12

de închisoare pe un termen de 8 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Referitor la prejudiciul material, instanța de apel a indicat, în cadrul procesului

penal partea vătămată Fedeniuc Alexandr a înaintat acțiune civilă prin care a solicitat

încasarea de la inculpatul Perjuc Vladimir a prejudiciului material în sumă de 7400

lei(f.d. 20, vol. II), în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel partea vătămată

Fedeniuc Alexandr a indicat că prejudiciul material în sumă de 5 800 lei nu i-a fost

recuperat.

Răileanu Petru în numele inculpatului, indicând temeiul pentru recurs prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită, casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 16.01.2019, rejudecarea cauzei cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel, invocând:

- prima instanță corect a reținut că, declarațiile părții vătămate date în cadrul

cercetării judecătorești și cele date la urmărirea penală diferă și corespunzător nu pot

fi apreciate convingător drept probă în vederea condamnării inculpatului pentru

infracțiunea imputată;

- prima instanță corect a reținut că atît în cadrul urmăririi penale cît și în faza

de cercetare judecătorească martorul Serghei Russov și-a menținut declarațiile date,

însă ținînd cont de faptul că ultimul a plecat spre casă înainte de a fi atacat Alexandru

Fedeniuc, nu pot servi temei de încriminare a faptei date anume lui Perjuc V.;

- prima instanță corect a apreciat critic și proba acuzării privind cercetarea la

locului faptei, avînd în vedere că partea vătămată Fedeniuc A. în cadrul ședinței de

judecată a declarat că locul cercetat nu corespunde cu locul unde a fost atacat. Or,

nu a făcut cunoștință cu materialele cauzei însă fotografiile anexate f.d 9,10,11 nu

corespund locului faptei;

- prima instanță corect a constat că se reliefează un aspect esențial în cauză,

respectiv împrejurarea că fapta a fost pusă pe seama inculpatului numai pe baza

declarațiilor părții vătămate și a unor concluzii ale acuzării care nu au alt suport

probator, plecînd de la premisa că inculpatul a fost recunoscut numai după voce de

către partea vătămată care se afla în stare de ebrietate, materialul probator

administrat, nu este de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție, probele incerte

nefiind în măsură să convingă instanța că inculpatul a săvîrșit fapta;

- prima instanță corect a reținut că în ședința de judecată partea acuzării nu a

dovedit vinovăția inculpatului Perjuc V. în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, fiind prezente doar presupuneri că el a comis

această infracțiune, iar concluziile despre vinovăția persoanei în săvîrșirea

infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri;

13

- instanța de apel neîntemeiat a respins ca fiind depus peste termen apelul

declarat de Perjuc V. deoarece ultimul a lipsit atât la judecarea, cât și la pronunțarea

sentinței și nu a fost informat despre adoptarea sentinței.

pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul în Secția reprezentarea

învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, prin care a manifestat dezacordul cu

recursul înaintat, a solicitat respingerea recursului motivând prin faptul că este vădit

neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale, or, instanța de apel s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor.

Mai mult, a indicat că din conținutul recursului se evidențiază că recurentul î-

și motivează contestația exclusiv prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor, însă motivele de reapreciere a materialului probatoriu nu se conțin în

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

constată că acesta urmează a fi admis din alte motive decât cele indicate în recurs.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să caseze total

hotărârea atacată, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă hotărâre, dacă nu se

agravează situația condamnatului.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

În sensul prevederilor din art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a se avea în vedere că nu

numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea superficială sau motivarea în termeni

vagi – evazivi, reprezintă motiv de casare.

14

Colegiul penal lărgit, lecturând textul recursului reține că, recurentul invocând

temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, pledează

asupra restituirii cauzei la rejudecare.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit,

reține că temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, nu s-a confirmat în instanța de recurs, argumentând în acest context

următoarele.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în

sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, Colegiul penal

lărgit o consideră ca întemeiată.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau aceasta este expusă neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței”, Colegiul penal lărgit

constată că acesta nu și-a găsit confirmarea, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419

Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată(f.d. 176 – 188 v. III) s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelul declarat, decizia

instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și în partea

contestată de recurent în prezentul recurs, fiind reflectate clar motivele pe care se

întemeiază soluția instanței de apel în privința casării parțiale a sentinței primei

instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care inculpatul Perjuc Vladimir a fost recunoscut vinovat și în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, soluție

întemeiată pe cumulul de probe, cercetate, verificate și apreciate just prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, fără a fi admisă vreo eroare de fapt sau de drept ce ar afecta

legalitatea deciziei instanței de apel, fapt ce determină lipsa unor temeiuri

justificative de a interveni în decizia instanței de apel sub aspectele contestate.

Colegiul penal lărgit indică că, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt

ale cauzei și-a motivat concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora

le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

15

Colegiul penal lărgit statuează că, alegațiile recurentului precum că: „prima

instanță corect a reținut că, declarațiile părții vătămate date în cadrul cercetării

judecătorești și cele date la urmărirea penală diferă și corespunzător nu pot fi

apreciate convingător drept probă în vederea condamnării inculpatului pentru

infracțiunea imputată” și că: „prima instanță corect a constatat că se reliefează un

aspect esențial în cauză, respectiv împrejurarea că fapta a fost pusă pe seama

inculpatului numai pe baza declarațiilor părții vătămate și a unor concluzii ale

acuzării care nu au alt suport probator, plecînd de la premisa că inculpatul a fost

recunoscut numai după voce de către partea vătămată care se afla în stare de

ebrietate, materialul probator administrat, nu este de natură să răstoarne prezumția

de nevinovăție, probele incerte nefiind în măsură să convingă instanța că inculpatul

a săvîrșit fapta”, au fost invocate și în instanța de apel asupra căruia s-a motivat:

„Colegiul Penal apreciază că instanța de fond stabilind divergențe între declarațiile

părții vătămate Fedeniuc Alexandr date la faza urmăririi penale și în instanța de

fond nu le-a elucidat prin aprecierea acestora în coroborare cu alte probe

administrate la urmărirea penală.

Or, în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond partea vătămată Fedeniuc

Alexandr a confirmat că 1-a recunoscut pe Perjuc Vladimir, pe care îl cunoștea, dat

fiind faptul că anterior au mai avut un conflict.

Declarațiile părții vătămate Fedeniuc Alexandr care la faza urmăririi penale

a indicat precum că în timpul când era bătut, unul din persoanele respective i-a spus

„Tu pe mine mă ții minte? El 1-a recunoscut pe Vladimir Perjuc după voce, însă nu

este sigur 100%. La fel, el nu a putut să răspundă cu ceva, iar fețele persoanelor

care l-au bătut nu le-a văzut și nici nu le poate descrie, deoarece se afla cu fața la

pământ, iar ulterior tot el a hotărât să plece la poliție", instanța de apel nu le poate

reține în sensul că acestea dovedesc că fapta de tâlhărie nu a fost comisă de

inculpatul Perjuc Vladimir, or, declarațiile părții vătămate date atât la faza

urmăririi penale, cât și în instanța de fond apreciate prin coroborare cu procesul-

verbal de examinare a obiectului din 23.12.2015 a descifrărilor telefonice a

abonatului cu nr. 067677645 (care aparține părții vătămate Fedeniuc Alexandr) și

a procesului-verbal de examinare a obiectului din 23.12.2015 a descifrărilor

telefonice a abonatului nr. 068336432 (care aparține inculpatului Perjuc Vladimir)

demonstrează că inculpatul Perjuc Vladimir a comis atacul asupra părții vătămate

în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de aplicarea violenței periculoasă pentru

viața și sănătatea persoanei, săvârșită de mai multe persoane și cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

Instanța de apel notează că prima instanță a încălcat modul de apreciere a

probelor prin prisma art. 101 Cod procedură penală, or, aceasta nu a supus

aprecierii probelor administrate la faza urmăririi penale și anume a procesului-

verbal de examinare a obiectului din 23.12.2015 a descifrărilor telefonice a

16

abonatului cu nr. 067677645 și a procesului-verbal de examinare a obiectului din

23.12.2015 a descifrărilor telefonice a abonatului nr. 068336432.

Totodată, instanța de apel nu va reține ca pertinentă motivarea instanței de

fond referitor la faptul că starea psiho-funcțională a organismului survenit în urma

consumului de alcool de către partea vătămată i-ar fi permis ultimei recunoașterea

numai după glas a inculpatului Vladimir Perjuc, or, partea vătămată nici nu a negat

faptul consumului de alcool, sincer a confirmat atât în cadrul urmăririi penale cât

și în ședința de judecată că a servit în acea seară alcool cu martorul Russov Serghei,

însă el conștientiza ce se întâmplă în jur.

Acest fapt este confirmat și prin declarațiile martorului Russov Serghei care a

declarat că „Fedeniuc Alexandr era mai treaz decât dânsul și putea să își dea seama

când era în stare de ebrietate"”.

Cât ține de argumentul recurentului precum că „prima instanță corect a reținut

că în ședința de judecată partea acuzării nu a dovedit vinovăția inculpatului Perjuc

V. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal, fiind

prezente doar presupuneri că el a comis această infracțiune, iar concluziile despre

vinovăția persoanei în săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri”

Colegiul penal lărgit menționează că nu pot fi acceptate, fiind declarative, în acest

sens susținând concluziile instanței de apel: „Colegiul Penal atestă că instanța de

fond nu a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele

cauzei, nu a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al

pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor și, prin urmare, eronat concluzionând despre achitarea

inculpatului, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

În acest sens, instanța de apel reține ca fiind pertinente și concludente

declarațiile părții vătămate Fedeniuc Alexandr care a declarat că trecând pe lângă

garaje a simțit o lovitură după cap, de la ce a căzut în genunchi, după care

aplecându-se lângă el și spunând: „Mă ții minte pe mine?" și 1-a recunoscut pe

Vladimir Perjuc, după care 1-a doborât jos și a început să-1 lovească cu picioarele.

A înțeles după numărul de lovituri că nu este numai o persoană, deoarece loviturile

erau în mai multe părți deodată, iar ca rezultat a pierdut cunoștința. Când și-a

revenit în jurul lui era poliția. Până la acel moment avea cu el telefonul și

pașaportul, însă i-au rămas doar banii din buzunarul din spate.

Instanța de apel apreciază declarațiile părții vătămate Fedeniuc Alexandr în

coroborare cu declarațiile martorului Serghei Russov care a confirmat că a doua zi

partea vătămată pe la orele 07.00 dimineața a venit la el, avea fața cu leziuni și i-a

povestit ce s-a întâmplat, că i-a fost furat telefonul și pașaportul și i-a spus că a fost

bătut de către Perjuc Vladimir.

La fel, instanța de apel apreciază declarațiile părții vătămate Fedeniuc

Alexandr în coroborare cu procesul-verbal de examinare a obiectului din

17

23.12.2015 a descifrărilor telefonice a abonatului cu nr. X (care aparține părții

vătămate Fedeniuc Alexandr) și potrivit căruia s-a stabilit că: acesta a fost în aria

de acoperire a acestei companii de comunicații de la 30.10.2015 ora 08:17:30 până

la 23.11.2015 ora 14:33:14, la 31.10.2015 ora 23:49:52, numărul de telefon X s-a

aflat în celula 3g Goianul Nou până la 01.11.2015 ora 01:56:40, după care apare

în celula nr. 50883, 3G Ciorescu, precum și cu procesul-verbal de examinare a

obiectului din 23.12.2015 a descifrărilor telefonice a abonatului nr. X (care aparține

inculpatului Perjuc Vladimir) și potrivit căruia s-a stabilit că: acesta a fost în aria

de acoperire a acestei companii de telecomunicații de la 30.05.2015 ora 17:49:58

până la 01.11.2015 ora 00:02:32 cu numărul de telefon introdus X, ultima apariție

a fost în celula nr. 50883, 3G Ciorescu, după care a dispărut.

Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 5398 din 02.11.2015 în cadrul

examinării cet. Fedeniuc Alexandr s-a constatat: plagă contuză la nivelul mucoasei

buzei inferioare, echimoze si excoriatii la nivelul fetei, edem al țesuturilor moi cu

excoriatii la nivelul regiunii frontale, excoriatii la nivelul articulației radio-carpale

pe stânga, cu extindere suprafața palmară a mîinii stângi, care au fost cauzate prin

acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur și în baza acestui criteriu, se

califică ca vătămare ușoară. în momentul cauzării leziunilor s-a acționat cu o putere

suficientă. Ținând cont de numărul leziunilor corporale se poate de constatat că i-

au fost aplicate circa 5-6 lovituri. Ținând cont de localizarea anatomică și

caracterul morfologic al leziunilor corporale prezente, cauzarea acestora în

rezultatul căderii simple a corpului din poziția verticală se exclude, prin

automutilare este puțin probabil.”, motivare pe care Colegiul penal lărgit o apreciază

ca corectă și o acceptă.

Astfel, Colegiul penal lărgit, consideră justă concluzia instanței de apel privind

încadrarea acțiunilor inculpatului în baza art. 188 alin. (2) lit. b), f) Cod penal,

deoarece în cauză au fost prezentate probe ce confirmă vinovăția acestuia în

săvârșirea tâlhăriei, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii

bunurilor, însoțită de aplicarea violenței periculoasă pentru viață și sănătatea

persoanei, săvârșită de mai multe persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Mai mult, Colegiul penal lărgit conchide că, din textul recursului se evidențiază

că recurenții î-și motivează contestația prin dezacordul cu modalitatea de apreciere

a probelor.

Referitor la alegațiile recurentului precum că „instanța de apel neîntemeiat a

respins ca fiind depus peste termen apelul declarat de Perjuc V. deoarece ultimul a

lipsit atât la judecarea, cât și la pronunțarea sentinței și nu a fost informat despre

adoptarea sentinței”, Colegiul penal lărgit menționează că nu pot fi reținute, or,

inculpatul a știut despre examinarea cauzei penale în privința lui, a participat la

ședințele de judecată din prima instanță după care la ultimele ședințe nu s-a mai

18

prezentat și nici nu a adus la cunoștință motivele neprezentării, subsidiar instanța de

recurs susține că după pronunțarea integrală a sentinței i-a fost expediată sentința(f.d.

223 v. I) în adresa inculpatului (prin ce a întreprins măsurile posibile de a asigura

drepturile inculpatului, inculpatul fiind la libertate, executând obligațiile prevăzute

de legea procesual penală), însă inculpatul nu a depus vreun efort pentru a se interesa

în continuare de soarta cauzei penale, considerente din care argumentele

recurentului, nu pot fi acceptate de către instanța de recurs ordinar ca întemeiate.

Cât ține de individualizarea pedepsei, Colegiul penal lărgit conchide că, la

aplicarea pedepsei definitive prin aplicarea prevederilor art. 84 Cod penal, instanța

de apel greșit i-a stabilit inculpatului pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe

un termen de 9 ani, or, instanța de apel a ignorat prevederile art. 436 alin. (4) Cod

de procedură penală care prevăd: La rejudecarea cauzei este interzisă aplicarea unei

pedepse mai aspre sau aplicarea legii privind o infracțiune mai gravă decît numai

dacă hotărîrea inițială a fost casată în baza recursului declarat de procuror sau în

interesul părții vătămate din motivul că pedeapsa fixată era prea blîndă, sau în baza

recursului procurorului care a solicitat aplicarea legii privind o infracțiune mai gravă.

În acest sens, Colegiul penal lărgit menționează că, instanța de apel prin decizia

din 22 martie 2018(f.d. 69 – 81 v. III), în conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1)

Cod penal, i-a aplicat inculpatului Perjuc Vladimir pedeapsa definitivă de 8 ani 6

luni în penitenciar de tip semiînchis, ulterior, prin decizia instanței de recurs din 31

iulie 2018(f.d. 112 – 124 v.III) au fost admise recursurile declarate de către avocații

Lupu Victor și Răileanu Petru(partea apărării) în numele inculpatului, casată decizia

instanței de apel din 22 martie 2018 cu remiterea cauzei la rejudecare, astfel, instanța

de apel, la rejudecarea cauzei urma să țină cont și de prevederile art. 436 alin. (4)

Cod de procedură penală, și la aplicarea pedepsei definitive să nu aplice o pedeapsă

mai aspră decât pedeapsa aplicată prin prima decizie a instanței de apel, adică nu

mai mult de 8 ani 6 luni închisoare.

În consecință, Colegiul penal lărgit consideră că recursul ordinar declarat de

către avocatul Răileanu Petru în numele inculpatului, urmează a fi admis din alte

motive, cu casarea parțială a deciziei în partea stabilirii pedepsei definitive, în speță

confirmându-se temeiul pentru recurs, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, în sensul că s-a aplicat o pedeapsă individualizată contrar

prevederilor legale.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Răileanu Petru în numele

inculpatului Perjuc Vladimir, casează în partea stabilirii pedepsei definitive conform

art. 84 Cod penal decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie

19

2019, în cauza penală privindu-l pe Perjuc Vladimir XXXXX, pronunțând

următoarea hotărâre:

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, lui Perjuc Vladimir XXXXX definitiv i se stabilește

pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 8(opt) ani 6(șase) luni, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei de calculat din ziua reținerii lui Perjuc Vladimir

XXXXX cu includerea termenului arestului preventiv din 05.11.2015 până pe

23.03.2016.

În rest se mențin prevederile deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 februarie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

20