1ra-242/2020 — art. 26, 189 alin. 6 CP

1ra-242/2020 — art. 26, 189 alin. 6 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra – 242/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

21 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Guțu Valentin în numele inculpatului Crinițchii Vladimir XXXXX, prin

care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04

octombrie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Crinițchii Vladimir XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Crinițchii Vladimir a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 26, 189 alin. (6) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de 6 ani 6 luni cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Diaconu

Vasile, s-a încasat din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate Diaconu

Vasile suma de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 2 500 lei cu titlu

de cheltuieli pentru acordarea asistenței juridice.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Hamureac

Corina, s-a încasat din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate Hamureac

Corina suma de 30 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 2 500 lei cu titlu

de cheltuieli pentru acordarea asistenței juridice.

de comun acord și împreună cu alte persoane neidentificate de către organul de

urmărire penală, avînd scopul însușirii bunurilor altei persoane prin șantaj,

distribuind preventiv rolurile fiecăruia, acționînd intenționat, dîndu-și seama de

acțiunile infracționale, în perioada de timp de la 29 noiembrie 2016 pînă la data de

1

08 decembrie 2016, a organizat crearea și aplicarea unei scheme infracționale de

răpire a lui Hamureac Corina și a fiicei acesteia minore XXXXX, prin procurarea,

fabricarea și adaptarea mijloacelor și instrumentelor, precum și crearea intenționată

de condiții pentru săvîrșirea acestei infracțiuni, avînd drept scop înaintarea unei

cereri de a însuși mijloace financiare în sumă de 150 000 euro, care conform cursului

valutar oficial al BNM la data curmării infracțiunii constituiau suma de 3 245 070

lei, ceia ce constituie proporții deosebit de mari, de la Diaconu Vasile, soț și tată al

părților vătămate, însă din cauze independente de voința acestuia, infracțiunea nu și-

a produs efectul, acțiunile acestuia fiind curmate de către organul de urmărire penală,

acesta fiind reținut în flagrant delict pe str. Bogdan Voievod X, mun. Chișinău la

data de 08 decembrie 2016, în momentul în care în mod camuflat și ilegal monitoriza

acțiunile victimelor.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 26, 189 alin. (6) Cod

penal – pregătirea infracțiunii de șantaj, adică înțelegerea prealabilă de a înainta

cererea de a i se transmite bunurile proprietarului, cu răpirea rudelor, sau a

apropiaților proprietarului, săvârșite în proporții deosebit de mari, prin

procurarea, fabricarea și adaptarea mijloacelor și instrumentelor, precum și

crearea intenționată de condiții pentru săvârșirea ei, care din cauze independente

de voința făptuitorului nu și-au produs efectul.

3.1 Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, oficiul principal, Ciobanu

Valentina, solicitând casarea parțială a sentinței, pronunțarea unei hotărîri noi

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a-i stabili inculpatului

pedeapsa sub formă de 7 ani și 4 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip

închis, invocând că, prima instanță la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de

prevederile art. 75, 81 alin. (2) Cod penal.

3.2 Avocatul Guțu Valentin în numele inculpatului, solicitând casarea totală a

sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul să fie achitat, invocând că: de către procuror nu au fost

prezentate careva probe concrete în susținerea învinuirii aduse, unica probă la care

face trimitere procurorul sunt declarațiile agentului sub acoperire Coteț Leonid și

înregistrările audio – video efectuate de acesta din care reiese că inculpatul a fost

provocat la săvârșirea infracțiunii prin încurajări, prin prezentarea mijloacelor

financiare și prin acțiuni concrete îndreptate pentru a duce la executare ideea lui

Crinițchii Vladimiri.

Chiar din înregistrarea convorbirilor dintre inculpatul Crinițchii Vladimir și

agentul sub acoperire Coteț Leonid avute pe 04.12.2016 și pe 06.12.2016 se vede că

ultimul nu are un comportament pasiv, dat incintă pe inculpatul Crinițchii Vladimir

la săvârșirea acestei infracțiunii.

2

În particular agentul sub acoperire Coteț Leonid în convorbirea cu Crinițchii

Vladimir a folosit următoarele fraze de provocare și de încurajare la săvârșirea

infracțiunii (f.d. 60-61, 65, 71, 73 v.I):

- Din această zi numai pe telefoanele acestea ;

- După mașină mergem acum;

- Uită-te, astăzi luăm mașina și mine ni-i mai simplu cu mașina să mergem să

cumpărăm totul, nautbuc;

- Eu am un apartament bun, am găsit 2 camere cu reparație bună, o luăm acum;

- Ai să ei mașina pe documentele tale, eu nu doresc 10 zile să mă plimb cu ea;

- Hai să-i urmărim măcar o sutcă;

- Cînd va trebui eu o să fiu cu tine o zi,2-3-4-5;

- Dacă ea va fi în mașină întrăm îm mașină, apropo ai găsit preparatul pe care

trebuie să-l injectăm;

- Tot, iată apartamentul, WI-FI, starnet, tot, ea ne dă mîine cheile;

- Tu ai astfel de program, mîne te trezești și începi să depistezi unde e ea și noi

le urmărim vre-o două ore ca să înțelejem marșrutul, dacă spui că pe fiică să nu o

luăm, apoi pe mamă o luăm;

- Acuș întreb, dacă este pașaportul și mergem să luăm, sau mergem împreună,

acuș o să-i dau banii.

Dacă agentul sub acoperire Coteț Leonid nu l-ar fi finanțat le Crinițchii

Vladimir și nu i-ar fi promis să înlăture toate piedicele pentru a duce la bun sfârșit

intenția ultimului, atunci Crinițchii Vladimir nu ar fi făcut pregătirile pentru

comiterea infracțiunii.

Fiind audiat în ședința de judecată inculpatul Crinițchii Vladimit a negat

intenția lui de a săvîrsi infracțiunea care i se incriminează si a declarat instanței de

judecată că intenția lui a fost ca să-l facă pe Coteț Leonid să creadă în ideia lui de a

răpi pe Hamureac Corina și pe fiica ei, ca să poată cumpăra o dronă cu care să

filmeze nunțile și astfel să obțină surse pentru existență. Ideea de răpire este

rezultatul fanteziei lui bogate care nu putea fi realizată în modul în care a fost de el

inventată și indiferent de rezultatul care avea să survină pînă la urmă el totuna ar fi

refuzat la această răpire.

În confirmarea acestei intenții Crinitchii Vladimir a menționat că chiar din

înregistrările audio se aude cum el în fiecare zi îi spune lui Coteț Leonid că trebuie

urgent de procurat drona, iar pe data de 07.12.2017 el i-a pus ultimatum lui Coteț

Leonid că dacă ultimul nu procură pentru a doua zi drona el se refuză de ideea sa de

răpire a persoanelor.

Declarațiile lui Crinitchii Vladimir au fost confirmate si de martorul Poia Igor

care a comunicat instanței că încă în toamna anului 2016 la nunta sa el a avut o

discuție cu Crinitchii Vladimir în urma căreia ultimul i-a spus că dorește să procure

o dronă și cu ajutorul ei să practice filmarea nunților.

3

Părțile vătămate Diaconu Vasile și Hamureac Corina prin declarațiile lor nu au

confirmat prin nimic vinovăția lui Crinitchii Vladimir în săvîrșirea infracțiunii

incriminate lui. Martorul Veber Viorica a fost numită de Crinitchii Vladimir încă la

urmărirea penală. Ea a confirmat doar faptul că inculpatul Crinitchii Vladimir s-a

interesat cu ce medicament poate adormi o persoană. Martorul Vereșceac Dumitru a

stenografiat doar convorbirile dintre Coteț și Crinitchii, dar după cum a declarat și

el în ședința de judecată nu a scris toate declarațiile. Stenogramele nu sunt complete.

Din spusele lui Crinitchii Vladimir lipsește discuția dintre el și Coteț Leonid cînd

ultimul îi spunea că el are o cunoștință care poate să le pună lor ștampilă în pașaport

că în perioada când v-a avea loc răpirea ei nu s-au aflat în Moldova. De asemenea

lipsește înregistrarea când Coteț i-a declarat lui Crinitchii că el are o femeie care va

putea sta cu copilul răpit. Unicele probe la dosar ar putea fi declarațiile lui Coteț și

înregistrările audio-video efectuate de ultimul, dar și acestea se bazează pe

informațiile date lui de Crinitchii Vladimir.

Declarațiile martorului Coteț și înrejistrările audio-video confirmă că după ce

Crinitchii i-a propus lui Coteț să participe la răpirea de persoane, ultimul a avut un

comportament activ, propunîndu-i lui Crinitchii bani și susținere totală la ducerea

spre realizare a ideii de șantaj. Dacă din spusele lui Coteț, Crinicțchii într-adevăr se

pregătea de răpirea persoanelor de ce nu l-au lăsat să facă acest lucru și apoi să-1

rețină în flagrant.

În ședința de judecată anume s-a stabilit cu certitudine că Crinițchii Vladimir a

acționat doar cu martorul Coteț Leonid. Până la urmă ei așa și nu au avut un plan de

acțiuni bine determinat pentru săvârșirea așa zisei infracțiuni de șantaj. Nici măcar

nu a fost stabilit cine va fi autorul acestei răpiri, nu a fost procurată drona, nu a fost

stabilit locul unde victimele urmau să fie ținute si multe altele.

Nu a fost de acord cu admiterea de către prima instanță a acțiunilor civile

înaintate către Crinițchii Vladimir de părțile vătămate Diaconu Vasile și Hamureac

Corina, or, la etapa pregătirii lui Crinițchii Vladimir de săvîrsirea infracțiunii de care

el este învinuit, părțile vătămate Diaconu Vasile și Hamureac Corina nu cunoșteau

nimic despre aceasta și respectiv nu au avut careva retrăiri psihice. Ei au aflat despre

pregătirea de așa numita infracțiune doar după ce Crinițchii Vladimir a fost reținut,

fiind invitați și audiați de către ofițerul de urmărire penală.

2018:

S-a respins ca fiind nefondat apelul declarat de către avocatul Guțu Valentin în

numele inculpatului.

S-a admis apelul procurorului, casată sentința în partea individualizării

pedepsei, pronunțată în această parte o hotărâre nouă conform modului stabilit

pentru prima instanță prin care inculpatului Crinițchii Vladimir, i s-a stabilit o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani 6 luni cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

4

În rest, sentința a fost menținută.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, la pronunțarea sentinței,

prima instanță, corect, a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a concluzionat

că inculpatul a comis anume infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor. Colegiul penal constată cu certitudine că Crinițchii

Vladimir a comis infracțiunea prevăzută de art. 26, 189 alin. (6) Cod penal.

În continuare, instanța de apel analizînd declarațiile părții vătămate Diaconu

Vasile, declarațiile părții vătămate Hamureac Corina, declarațiile martorului Coteț

Leonid, declarațiile martorului Deberi Viorica, procesul-verbal privind măsurile

speciale de investigație, procesul-verbal privind consemnarea măsurii speciale (f.d.

136-139 vol. 1), procesul-verbal de examinare (f.d. 59-70 vol. 2), rapoartele de

expertiză, stenogramele și apreciindu-le, din punct de vedere al coroborării lor cu

celelalte probe, analizate, a constatat că ele demonstrează cu certitudine vina

inculpatului Crinițchii Vladimir în comiterea infracțiunii imputate. Instanța de apel

a conchis că, declarațiile depuse de către inculpat, prin care nu-și recunoaște vina în

comiterea infracțiunii imputate lui, sunt declarații ce nu corespund adevărului,

depuse în încercarea de a se eschiva de la răspunderea penală și se combat prin

probele analizate și apreciate mai sus, prin prisma prevederilor art.101 Codul de

procedură penală.

Instanța de apel a mai constatat că prima instanță a argumentat amănunțit

divergențele dintre declarațiile inculpatului și alte probe, concluzionând asupra

netemeiniciei versiunii inculpatului, și a analizat, prin coroborare, toate probele,

astfel, instanța de apel a preluat motivarea expusă de către prima instanță referitor la

vinovăția inculpatului, combaterea versiunii expuse de partea apărării (conform

acestei versiuni, inculpatul a organizat toate aceste activități ca fictive pentru a obține

sume de bani de la martorul Coteț Leonid necesare procurării unei drone), existența

tuturor elementelor componenței de infracțiune și constată că prin această motivare

se argumentează motivat aspectele principale care se referă la vinovăția inculpatului.

Totodată, instanța de apel a mai indicat că pentru versiunea inculpatului nu era

necesară conversația reală cu martorul Veber Viorica. Era suficient ca inculpatul

doar să spună că a vorbit cu o oarecare persoană despre dobîndirea unei substanțe

specifice care ar provoca somnul persoanelor răpite. În același timp, suplimentar,

instanța de apel a reținut că, conform versunii inculpatului, pentru a determina

martorul Coteț Leonid să-i dea bani pentru procurarea dronei (numit quadropter)

inculpatul putea invoca o altă versiune (nu cea de răpire) pentru dobândirea banilor.

O altă versiune ce ar presupune o inducere în eroare cu efecte mult mai rapide, adică

cu dobândirea banilor mult mai repede și fără efectuarea unor cheltuieli suplimentare

de către inculpat. Toate aceste necorespunderi (inclusiv cele argumentate de prima

5

instanță) indică la faptul netemeiniciei versiunii părții apărării.

Referitor la alegațiile apărării precum că inculpatul a fost provocat la comiterea

infracțiunii, instanța de apel a statuat, una din condițiile esențiale a provocării rezidă

prezența inițiativei reprezentanților statului. La caz, instanța de apel a reținut că

inculpatul "a apărut în vizorul" organelor de drept doar după ce el însuși a enunțat

ideea șantajării cu răpirea copilului și după ce căuta o persoană care să îl ajute. Deci,

la momentul respectiv, inculpatul deja era determinat să comită infracțiunea și nu a

fost necesară intervenția unor alte persoane, exponente al statului, care l-ar fi

determinat să comită infracțiunea. Analizând probatoriul, urmează a fi constatat că

inculpatul a întreprins multe acțiuni (discuția despre substanța pentru adormirea

persoanelor, închirierea automobilului, urmărirea părții vătămate cu copilul) din

proprie inițiativă, iar martorul Coteț Leonid afla despre aceste acțiuni după ce ele au

fost întreprinse de către inculpat.

În acest sens, instanța de apel a mai indicat, o importanță deosebită rezidă în

conținutul convorbirilor, analizînd conținutul acestor convorbiri și faptul cine este

inițiatorul acestor convorbiri, inculpatul are un comportament activ și determinat de

a comite infracțiunea, fără a fi necesară inițiativă martorului respectiv, în același

timp, trebuie de subliniat că inculpatul este tras la răspundere pentru pregătirea de

infracțiune, dar nu pentru infracțiunea consumată, astfel, inculpatul a comis unele

acțiuni (urmărirea părții vătămate și a copilului, discuția cu martorul Veber Viorica)

fără careva intervenție sau inițiativă din partea presupusului instigator, după aceste

acțiuni inculpatul este pasibil de răspundere penală pentru pregătire, deci, unele

acțiuni au fost întreprinse până la discuția cu presupusul instigator.

La individualizarea pedepsei, instanța de apel a constatat că corectarea și

reeducarea inculpatului este posibilă doar în condiții de izolare de societate, în

privința lui urmînd a fi aplicată o pedeapsă privativă de libertate sub formă de

închisoare, cu stabilirea penitenciarului de tip închis. Concomitent, cu referire la art.

81 alin. (2) Cod penal și limitele pedepsei stabilite în art. 189 alin. 6 Cod penal,

instanța de apel a considerat necesar de a stabili pedeapsa minimă posibilă de 7 ani

6 luni închisoare, or la caz, pedeapsa nu poate depăși 7 ani și 6 luni (jumătate din

maximul pedepsei), iar minimul prevăzut de acest articol este de 13 ani. Prin urmare

nu este posibilă coborârea pedepsei sub minimul de 7 ani 6 luni. Circumstanțe

prevăzute de art.79 Codul penal nu au fost relevate în cazul dat.

Instanța de apel a reținut că părțile vătămate sunt îndreptățite să primească

prejudiciul moral. Prejudiciul moral este prejudiciul cauzat în rezultatul comiterii

infracțiunii. Un rezultat al infracțiunii comise de către inculpat rezidă că părților

vătămate le-au fost cunoscute acțiunile inculpatului întreprinse față de ei și copilul

lor. Chiar dacă, momentul aflării a fost după reținerea inculpatului, suferințele

psihice sunt inerente unei astfel de situații.

Valentin în numele inculpatului, indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de art.

6

427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, prin care solicită, casarea totală a

deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare, invocând argumente similare cu cele

indicate în apelul avocatului(pct. 3.1 din prezenta decizie), invocând suplimentar:

- în prima instanță avocatul Crinițcaia Tamara a solicitat recunoașterea nulității

probelor(f.d. 80 – 81 v. III), dar instanța a respins cererea, în instanța de apel a

solicitat admiterea acestei cereri, dar instanța de apel contrar prevederilor legale nici

nu s-a expus asupra acestei pretenții;

- până la discuția cu Coteț Leonid, inculpatul nu a întreprins careva măsuri

pregătitoare privind săvârșirea infracțiunii, toate pregătirile sau început după discuția

cu Coteț Leonid și aceste acțiuni ale inculpatului erau întreprinse pentru a crea

martorului Coteț Vladimir impresia că cu adevărat se pregătește o infracțiune;

- instanța de apel a indicat că inculpatul are antecedent penal nestins, iar la

prima filă a deciziei, în rubrica datelor de anchetă a inculpatului indică: antecedentul

penal este stins;

- instanța a omis o eroare când a indicat că nu este posibilă coborârea pedepsei

inculpatului sub minimul de 7 ani 6 luni, or, 6 ani și 6 luni constituie ½ din pedeapsa

minimă de 13 ani închisoare prevăzută de art. 189 alin. (6) Cod penal;

- instanța de apel nu s-a expus asupra argumentului precum că: „Nu sunt de

acord cu sentința și în partea soluției instanței adoptate în privința corpurilor

delicte.Toate bunurile care au fost ridicate de la Crinițchii Vladimir din domiciliu și

din autoturism urmează să fie înapoiate ultimului, cu excepția celor procurate din

mijloacele alocate de Coteț Leonid. Dacă pînă la moment nimeni nu a înaintat

pretenții asupra acestor bunuri ele se consideră că sunt bunurile lui Crinițchii

Vladimir pînă la proba contrară”;

- în cererea de apel a invocat de asemenea că dacă totuși instanța va considera

că vinovăția lui Crinițchii Vladimir în săvîrșirea acestei infracțiuni este dovedită,

atunci solicit ca în privința ultimului, la stabilirea pedepsei să fie aplicate prevederile

art. 385 alin. (5) CPP, care prevede că în cazul constatării încălcărilor drepturilor

privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din convenția pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale, conform jurisprudenței CEDO,

reducerea pedepsei se va calcula în felul următor: două zile de închisoare pentru o zi

de arest preventiv;

- Crinițchii Vladimir la 19.06.2018 a depus la CEDO o cerere pentru încălcarea

prevederilor art. 3 din Convenție. Copia cererii și toate anexele le-am înmînat

instanței de apel, dar în decizia sa instanța nu s-a expus de fel asupra acestor pretenții;

- din motivul maltratării în Penitenciarul nr. 13 a lui Crinițchii Vladimir, la

20.06.2018 eu am depus Procurorului mun. Chișinău, oficiul Central, în interesele

inculpatului Crinițchii Vladimir, o plîngere împotriva administrației Penitenciarului

nr. 13 pentru încălcarea prevederilor art. 206 din Codul de executare al Republicii

Moldova, la care până la moment nu am primit nici un răspuns.

7

pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul în Secția reprezentarea

învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, prin care a manifestat dezacordul cu

recursul înaintat, a solicitat respingerea recursului motivând prin faptul că este vădit

neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale, or, instanța de apel s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor.

Mai mult, a indicat că din conținutul recursului se evidențiază că recurentul î-

și motivează contestația exclusiv prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor, însă motivele de reapreciere a materialului probatoriu nu se conțin în

temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

penal lărgit, conchide că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele

considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără

citarea părților, este în drept să-l respingă ca inadmisibil în cazul în care constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal lărgit reține că recurentul indică ca temeiuri pentru

declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal lărgit

reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu s-au confirmat în

urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel”, Colegiul penal lărgit constată că acesta

nu și-a găsit confirmarea, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură

penală și prin decizia adoptată(f.d. 93verso – 98 v.V) s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor relevante invocate în apelurile declarate, decizia instanței de apel cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și în partea contestată de recurent în prezentul

recurs, fiind reflectate clar motivele pe care se întemeiază soluția instanței de apel,

8

soluție întemeiată pe cumulul de probe, cercetate, verificate și apreciate just prin

prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu

din punct de vedere al coroborării lor, fără a fi admisă vreo eroare de fapt sau de

drept ce ar afecta legalitatea deciziei instanței de apel, fapt ce determină lipsa unor

temeiuri justificative de a interveni în decizia instanței de apel sub aspectele

contestate.

La fel, Colegiul penal lărgit conchide că, nu poate accepta argumentele

recurentului în susținerea temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, or, instanța de apel în decizie(f.d. 93verso – 98 v.V) s-a expus

asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelurile declarate, în acest sens,

Colegiul penal lărgit menționează că, în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, CtEDO statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de 9 Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Cât ține de argumentul recurentului precum că, ”până la discuția cu Coteț

Leonid, inculpatul nu a întreprins careva măsuri pregătitoare privind săvârșirea

infracțiunii, toate pregătirile sau început după discuția cu Coteț Leonid și aceste

acțiuni ale inculpatului erau întreprinse pentru a crea martorului Coteț Vladimir

impresia că cu adevărat se pregătește o infracțiune”, Colegiul penal lărgit indică că,

acesta a fost obiect de dispută atât în cadrul primei instanțe cât și în cadrul instanței

de apel, asupra cărora prima instanță în sentință(f.d.127 – 133 v.IV) și instanța de

apel în decizie(f.d. 97 verso – 98 v. V ) au formulat și au punctat minuțios și veridic

răspunsurile asupra acestor alegații ale recurentului, pe care Colegiul penal le

însușește, ce este conform practicii CtEDO, hotărârea Albert vs România din

16.02.2010.

Colegiul penal lărgit, mai indică că nu poate accepta afirmațiile recurentului

precum că „instanța de apel se contrazice singura pe dânsa, deoarece la pct. 22 a

deciziei a indicat că inculpatul are antecedent penal nestins, iar la fila 1 a deciziei

indică că inculpatul are antecedent penal stins”, or, aceasta este o eroare materială,

instanța de apel a apreciat antecedentul penal ca fiind stins.

Referitor la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură

penală, în sensul că „faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită”

prevăzută de art. 26, 189 alin. (6) Cod penal, Colegiul penal lărgit verificând

probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului, în sensul că

inculpatul nu a săvârșit infracțiunea imputată, îl consideră ca neîntemeiat, fiindcă

atât prima instanță cât și instanța de apel verificând probele în ședințele de judecată,

au motivat detaliat și clar soluțiile adoptate în urma propriilor metode de apreciere a

9

probelor, ce au servit ca temei pentru soluționarea elementelor de fapt, pe care se

sprijină soluția de condamnare dispusă în cauză, expunându-se argumentat în

sentință(f.d. 117 – 137 v. IV) și în decizie (f.d. 93verso – 98 v.V) din care motive au

ajuns la concluziile de vinovăție a inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 26, 189 alin. (6) Cod penal.

Colegiul penal lărgit mai indică că, instanța de apel reținând circumstanțele de

fapt ale cauzei și-a motivat concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză,

cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Mai mult, Colegiul penal lărgit, conchide că, recurentul, de fapt își motivează

contestația prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, în acest sens

Colegiul penal lărgit indică recurentului că aprecierea probelor ține de soluționarea

fondului cauzei de către instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei

pentru recurs, cu excepția cazurilor când instanțele menționate, la aprecierea

probelor au admis încălcarea anumitor prevederi ale legii procesual - penale, ce a

condiționat comiterea unor erori grave de drept și de fapt.

Colegiul penal lărgit susține că, în situația în care inculpatul nu recunoaște

vinovăția în comiterea infracțiunii ce i se incriminează, invocarea acestei erori, care

prevede că „faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită” este neîntemeiată,

deoarece recursul nu conține o motivare sub acest aspect, nefiind indicată norma

penală în baza căreia urmau a fi încadrate acțiunile inculpatului, iar potrivit

prevederilor art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de

procedură penală și motivelor expuse de către recurent.

În continuare, Colegiul penal lărgit conchide că este pertinent argumentul

recurentului precum că, instanța de apel nu s-a expus asupra corpurilor delicte, însă

această este o omisiune vădită, care conform prevederilor art. 249 – 250 Cod de

procedură penală poate fi înlăturată.

Referitor la alegațiile recurentului că: „instanța a admis o eroare când a indicat

că nu este posibilă coborârea pedepsei inculpatului sub minimul de 7 ani 6 luni, or,

6 ani și 6 luni constituie ½ din pedeapsa minimă de 13 ani închisoare prevăzută de

art. 189 alin. (6) Cod penal”, Colegiu penal lărgit susține că, nu pot fi reținute ca

pertinente, or, aceasta reprezintă opinia subiectivă a recurentului bazată pe o

apreciere proprie a prevederilor art. 81 alin. (2) Cod penal, or, Colegiul penal lărgit

menționează că, conform art. 81 alin. (2) Cod penal, este indicat doar care poate fi

pedeapsa maximă pentru infracțiunea neconsumată, mai mult, conform art. 81 alin.

(1) Cod penal: „La aplicarea pedepsei pentru infracțiunea neconsumată se ține cont

de circumstanțele în virtutea cărora infracțiunea nu a fost dusă până la capăt.”, astfel,

Colegiul penal lărgit statuează că, instanța de apel a ținut cont de gravitatea

infracțiunii comise, de circumstanțele cauzei, de influența pedepsei asupra corectării

10

și reeducării inculpatului și a aplicat o pedeapsă echitabilă și corectă.

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele

contestate nu se identifică, or instanța de apel s-a expus în decizia sa, detaliat și

argumentat asupra motivelor esențiale invocate în apel, iar motivarea din decizia

acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita repetări inutile, instanța de

recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest

fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van

de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

În consecință, Colegiul penal lărgit nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

întemeiată, iar recursul ordinar declarat urmează a fi respins ca inadmisibil, fiind

vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Guțu

Valentin în numele inculpatului Crinițchii Vladimir Iurii, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2018, în cauza penală

privindu-l pe Crinițchii Vladimir XXXXX, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 februarie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

11

21 ianuarie 2020 mun. Chișinău

O p i n i a s e p a r a t ă

a judecătorului Timofti Vladimir

În conformitate cu articolele 339 alin. (7) și 340 alin. (3) Cod de procedură

penală, în cauza penală privindu-l pe Crinițchii Vladimir XXXXX.

ianuarie 2020, s-a respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul

Guțu Valentin în numele inculpatului Crinițchii Vladimir XXXXX, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2018, în cauza

penală privindu-l pe Crinițchii Vladimir XXXXX, cu menținerea deciziei atacate.

în baza următoarelor motive.

1 – 6 din partea descriptivă a deciziei Colegiului penal lărgit a Curții Supreme de

Justiție din 21 ianuarie 2020 în speța dată.

invocate, am considerat că recursul ordinar declarat trebuia admis cu remiterea

cauzei la rejudecare, conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de

procedură penală.

temeiuri de recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală,

sub aspectele că „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat, faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită”.

Prin urmare, e esențial de notat că potrivit art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În același context, menționez, că hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic

inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic superioare de a

verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că

nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în

termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.

Astfel, atest că deși în apelul concretizat declarat de către avocatul Guțu

Valentin (f.d. 55 – 58, vol. V) în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel, au

fost invocate următoarele motive:

„- în prima instanță avocata Tamara Crinițcaia a solicitat prin cerere la

25.01.2017 recunoașterea nulității probelor(V-III, f.d.80–81), dar instanța a respins

această cerere. În instanța de apel solicităm admiterea acestei cererii și declararea

nulității probelor solicitate cu excluderea lor din dosar;

- Dacă totuși instanța de judecată va considera că vinovăția lui Crinițchii

12

Vladimir în săvîrșirea acestei infracțiuni este dovedită, atunci solicit ca în privința

ultimului, la stabilirea pedepsei să fie aplicate prevederile art. 385 alin. (5) CPP,

care prevede că în cazul constatării încălcărilor drepturilor privind condițiile de

detenție, garantate de art. 3 din convenția pentru apărarea drepturilor omului și

libertăților fundamentale, conform jurisprudenței CEDO, reducerea pedepsei se va

calcula în felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv;

- La caz vreau să menționez că Crinițchii Vladimir la 19.06.2018 a depus la

CEDO o cerere pentru încălcarea prevederilor art. 3 din Convenție;

- De asemenea, din motivul maltratării în Penitenciarul nr. 13 a lui Crinițchii

Vladimir, la 20.06.2018 eu am depus Procurorului mun. Chișinău, oficiul Central,

în interesele inculpatului Crinițchii Vladimir, o plîngere împotriva administrației

Penitenciarului nr. 13 pentru încălcarea prevederilor art. 206 din Codul de

executare al Republicii Moldova.”

Anume asupra acestor motive consider că instanța de apel nu s-a

pronunțat sau s-a pronunțat superficial, ce nu poate fi susținut.

Deci, și motivele invocate în apel, care se referă la aceste aspecte menționate

de recurent, de fapt, constituie fondul apelului și nepronunțarea asupra acestora

echivalează cu neexaminarea fondului apelului, fiind incident în aceste condiții în

speță, temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

sub aspectul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, din care considerent, am expus opinia că decizia instanței de apel nu poate

fi menținută.

Totodată, indic că potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, expuse în cazurile

aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată demonstrează că

părțile au fost auzite în cadrul procesului penal (Suominen c. Finlandei (2003) §37,

Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85), ce nu s-a realizat în speța dată.

Mai mult, consider că instanța de apel greșit a interpretat prevederile art. 81

alin. (2) Cod penal, indicând în decizie(f.d. 99 v. V) că nu este posibilă coborârea

pedepsei sub minimul de 7 ani 6 luni, or, conform prevederilor art. 81 alin. (2) Cod

penal: „în cazul aplicării pedepsei pentru infracțiunea neconsumată, mărimea

pedepsei pentru pregătirea de infracțiune ce nu constituie o recidivă nu poate depăși

jumătate din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător

din Partea specială a prezentului cod pentru infracțiunea consumată”, iar despre

limita minimă nu este indicat nimic, astfel, limita minimă în viziunea mea se va

reține, având în vedere prevederea art. 70 alin. (2) Cod penal – limita generală de 3

luni închisoare, or, altfel în speța dată nu poate avea loc individualizarea pedepsei,

ținându-se cont de prevederile art. 61, 75, 76 – 78 Cod penal.

Pentru aceste motive am propus soluția de admitere a recursului ordinar

declarat, cu casarea totală a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

04 octombrie 2018, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată, pe motiv că s-au confirmat în prezenta cauză, temeiurile

13

pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală,

în sensul că, „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul declarat, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale”,

pentru a se pronunța la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile Legii

procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în apelul respectiv și în

măsura competenței sale asupra motivelor din recursul declarat, și să-și argumenteze

clar concluziile sale în decizia adoptată în partea individualizării pedepsei și

neaplicării prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală.

Judecător Timofti Vladimir

14