1ra-274/20 — art. 187 alin. 2 lit. e, f CP

1ra-274/20 — art. 187 alin. 2 lit. e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-274/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena, Țurcan Anatolie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Spînu Oleg în numele inculpatului Coronciuc Ștefan, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de apel Chișinău din 24 ianuarie 2019, în

cauza penală privindu-l pe

Coronciuc Ștefan XXX, născut la

XXX, originar și domiciliat în XXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

inculpatul Coronciuc Ștefan a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 4 ani și 7 luni cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasat din contul lui Coronciuc Ștefan în beneficiul lui Ciuvașcova

Victoria suma prejudiciului material în mărime de 1956 lei.

Prin sentință s-a soluționat și chestiunea cu privire la corpurile delicte.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul

Coronciuc Ștefan la 02.06.2016 aproximativ la ora 02:30, urmărind scopul

sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, aflându-se pe str. Dokuceaev,

intersecția cu șos. Hâncești mun. Chișinău, aplicându-i o lovitură cu palma în

regiunea feței și a spatelui, în mod deschis a sustras de la cet. Ciuvașova Victoria a

unei genți la preț de 350 lei, în care se aflau lucruri personale un telefon mobil de

model Nokia la preț de 1500 lei, cauzând părții vătămate un prejudiciu material

considerabil în sumă de 1850 lei.

1

Acțiunile inculpatului Coronciuc Ștefan au fost încadrate în baza art. 187 alin.

(2) lit. e) și f) Cod penal „sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane cu

aplicarea violenței nepericuloase pentru viața persoanei cauzând daune în proporții

considerabile”.

către:

2.1 Avocatul Pavliuc Ghenadie în numele inculpatului Coronciuc Ștefan care a

solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei decizi prin care față de inculpat să fie

aplicată o pedeapsă non privativă de libertate.

În susținerea apelului, a invocat că:

- nu s-a luat în vedere personalitatea inculpatului care se caracterizează pozitiv,

nu are antecedente penale;

- la aplicarea pedepsei nu s-a dat deplină eficiență prevederile art. 61 alin. (2), 75

Cod penal.

s-a repus în termen cererea de apel, s-a respins ca nefondat apelul, cu menținerea

sentinței.

3.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiate constatările

primei instanțe care a evidențiat în acțiunile făptuitorului prezența elementelor

constitutive ale infracțiunii imputate lui Coronciuc Ștefan, reiterând că latura

obiectivă a infracțiunii încriminate lui Coronciuc Ștefan s-a realizat prin acțiunea de

sustragere a bunurilor părții vătămate Ciuvașova Victoria, acțiune care a cauzat

urmări prejudiciabile sub formă de prejudiciu patrimonial efectiv, stabilindu-se

totodată că faptele incriminate inculpatului s-au manifestat printr-o formă sau într-

un mod deschis a sustragerii bunurilor părții vătămate.

Instanța de apel a relevat că în rezultatul acțiunilor inculpatului Coronciuc Ștefan

au fost grav afectate relațiile sociale cu privire la proprietate, posesia și deținerea

bunurilor materiale, inclusiv și faptul, că ultimul a întrunit toate trăsăturile

subiectului infracțiunii imputate prevăzute de art. 21 din Codul penal.

De asemenea, instanța de apel a reținut și faptul că în speță a fost dovedită

legătura de cauzalitate între faptele prejudiciabile și urmările survenite or, s-a stabilit

că în urma faptei ilicite comise, părții vătămate Ciuvașova Victoria i-au fost cauzate

suferințe și dureri fizice prin loviturile peste față și spate din cauza cărora a căzut,

inclusiv i-au fost cauzate daune în proporții considerabile, fapt prin care se apreciază

calificativele agravante prevăzute la lit. e) și f) alin. (2) art.187 Cod penal, ca utile și

funcționale.

Privitor la numirea pedepsei penale instanța de apel a respins ca neîntemeiate

alegațiile părții apelante care în esență a invocat că urmează să se ia în considerare

personalitatea inculpatului, a conchis, că instanța de fond la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate cu

2

prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, precum și de scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului.

Reieșind din totalitatea circumstanțelor stabilite, ținând cont de scopul pedepsei

penale îndreptate spre restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului cât și a altor

persoane, instanța de apel a subliniat faptul că, instanța de fond corect a considerat,

că inculpatul Coronciuc Ștefan urmează a fi condamnat pe art. 187 alin.(2) lit. e), f)

Cod penal, prin stabilirea unei pedepse privative de libertate, fără sancționarea

complimentară a acestuia, inclusiv a luat în considerare faptul că la momentul

săvârșirii infracțiunii, inculpatul avea doar vârsta de 20 de ani, temei pentru care a

stabilit o pedeapsă, cu aplicarea prevederilor art. 70 alin. (31) Cod penal, în limitele

sancțiunii prevăzute de norma penală.

În același timp, instanța de apel nu a reținut ca plauzibile alegațiile apelantului

precum, că la aplicarea pedepsei în privința inculpatului nu s-a ținut cont de rolul

vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după

consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea

faptei și a consecințelor ei și de contribuirea activă a participantului la descoperirea

acesteia în cazul dat remarcând faptul că în acest sens asupra comportamentului

inculpatului după săvârșirea infracțiunii, care a incendiat geanta părții vătămate, fapt

ce se confirmă prin procesul verbal de cercetare la fața locului din 02.06.2016, din

care rezultă că „de la fața locului au fost ridicate rămășițe de la geantă de dame, un

cozoroc de la un chipiu culoare neagră, o copertă și câteva hârtii de culoare albă

în pătrățele, pe jumătate arse, telefon mobil de model ”Nokia ” deteriorat în urma

arderii, o pâine feliată, o brichetă de culoare neagră.”

Mai mult instanța de apel a remarcat faptul că, inculpatul Coronciuc Ștefan

cunoscând cu certitudine că este acuzat de comiterea unei infracțiuni de jaf și fiind

conștient de faptul că dosarul penal în privința sa va fi deferit justiției, s-a eschivat

de la instanța de judecată, circumstanțe în care cauza s-a aflat pe rolul instanței o

perioadă îndelungată și care au generat necesitatea intentării investigațiilor de

căutare în privința sa.

Astfel, instanța de apel a remarcat că partea apărării nu a indicat care sunt

împrejurările invocate ce micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei

și prin care acțiunii se manifestă contribuirea activă a inculpatului la descoperirea

faptei ilicite în cazul dat.

În contextul dat, cu referire la argumentele invocate în interesele inculpatului

Coronciuc Ștefan precum că pedeapsa penală stabilită este nejustificată și nu

corespunde gravității faptelor imputate și circumstanțelor cazului, inclusiv în

coroborare cu personalitatea celui vinovat și comportamentului acestuia, instanța de

3

apel le-a respins ca fiind nefondate, reiterând că prima instanță a luat în considerare

caracterul și gradul de pericol social al crimei comise, personalitatea inculpatului,

circumstanțele agravante și cele atenuante răspunderii prevăzute de legislația penală,

precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

concluzionând întemeiat asupra faptului, că sentința de condamnare, în prezenta

cauză penală, va avea un efect preventiv serios atât pentru inculpat, cât și pentru alte

persoane predispuse la comiterea unor astfel de infracțiunii și va constitui o garanție

și o asigurare că drepturile și libertățile consfințite în Constituția Republicii Moldova

și alte legi sunt apărate, iar violarea lor este contracarată și pedepsită.

avocatul Spânu Oleg în numele inculpatului Coronciuc Ștefan, care a invocat drept

temeiuri pentru recurs art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct. 10) Cod de procedură penală,

solicită casarea deciziei, cu aplicarea unei pedepse non privative de libertate față de

inculpat.

Invocând faptul că:

- la stabilire și aplicarea pedepsei instanța de apel nu a luat în considerare

prevederile art. 61, 75, 76, 77 Cd penal, aplicându-i inculpatului o pedeapsă prea

dură;

- la stabilirea pedepsei instanța nu a menționat care a fost motivul infracțiunii

și rolul lui la stabilirea pedepsei;

- inculpatul Coronciuc Ștefan a recunoscut vina integral, a reparat prejudiciul

părții vătămate, a săvîrșit infracțiunea pentru prima oară, se căiește sincer și regretă

cele întîmplate, consider că instanța de fond și instanța de apel trebuiau să aprecieze

gradul de influență al circumstanțelor atenuante asupra pedepsei penale, atât în baza

criteriului cantitativ, cât și a criteriului calitativ;

- instanța de fond cît și instanța de apel și-a motivat arbitrar sentința și decizia

vizînd corectarea condamnatului prin necesitatea izolării lui de societate în condiții

de privare de libertate, indicăm faptul că există temei legal pentru casarea deciziei

instanței de fond și instanței de apel, dat fiind faptul că închisoarea este una dintre

cele mai grave pedepse și se aplică doar în cazurile când corectarea și reeducarea

condamnatului nu este posibilă fără izolarea lui de societate;

- atât prima instanță cât și instanța de apel nu au motivat în nici un fel

posibilitatea aplicării față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal;

- având în vedere toate circumstanțele atenuante prezente în speță, exista temei

legal de a alica față de inculpat prevederile art. 90 Cod penal, astfel corectarea și

reeducarea inculpatului este posibilă fi fără izolarea ultimului de societate.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul care a pledat pentru

inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat, menționând faptul că instanța

de apel și-a argumentat suficient soluția în sensul pedepsei penale stabilite

4

inculpatului, a ținut cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a

pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, gravitatea

infracțiunii, motivul acesteia, persoana celui vinovat, circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducarii vinovatului.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea pârților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și apel doar în prezenta temeiurilor menționate de norma dată.

Colegiul penal constată, că în recursul ordinar declarat au fost invocate

temeiurile de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), pct. 10) Cod de procedură

penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile comise de instanțele de fond și de apel când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, a fost aplicată o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale.

Totodată, instanța de recurs atestă, că autorul recursului nu contestă starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va pronunța referitor la aceste aspecte, dar

critică decizia instanței de apel numai referitor la stabilirea pedepsei și anume

neaplicarea prevederilor art. 90 Cod penal - condamnarea cu suspendare

condiționată a executării pedepsei.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate de recurenți,

Colegiul penal, conchide că, temeiurile pentru recursuri semnalate de autor, nu sunt

aplicabile în prezenta speță, instanța de apel la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea categoriei, termenului și modului de executare a pedepsei și-a

argumentat soluția adoptată, acordând deplină eficientă prevederilor art. art. 61, 75

Cod penal.

Prin urmare, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură

în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în

vederea realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și principiile prevăzute

de Codul penal, la stabilirea categoriei, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul

operațiunii de individualizare a acesteia.

5

Colegiul penal analizând textul deciziei atacate (f.d. 195-204, Vol. I) în

coraport cu motivele invocate de recurent, atestă că instanța de apel s-a expus

argumentat și motivat asupra aspectelor contestate și în prezentul recurs ordinar,

bazându-și just soluția privind neaplicarea făță de inculpatul Coronciuc Ștefan a

prevederilor art. 90 Cod penal, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii

acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine

în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza

Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un

răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994,

pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Instanța de recurs reține ca fiind corecte concluziile instanței de apel referitor

la neaplicarea prevederilor art. 90 Cod penal față de inculpatul Coronciuc Ștefan or,

în cadrul condițiilor suspendării executării pedepsei, persoana inculpatului

interesează sub raportul periculozității sale, decurgând, în primul rând, din faptă și

din împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, iar în al doilea rând, din persoana

infractorului, care trebuie studiată pentru a se putea constata dacă acesta se poate

corecta fără executarea pedepsei.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a prezentului cod, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în

care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei.

Ulterior, după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului

acesteia, în cazul stabilirii unei pedepse sub formă de închisoare, continuă

operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei deja

stabilite, prin numirea tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa

6

stabilită inculpatului trebuie să fie executată real ori, sub raportul personalității

acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei

se poate atinge și prin aplicarea suspendării executării pedepsei în privința

vinovatului pe o perioadă de probațiune stabilită de instanța de judecată.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, „Dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție

și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va

ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicînd numaidecît în hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiționată a

executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă”.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit remarcă că aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal – suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu

reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de

a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.

Prin urmare, analizând materialele cauzei instanța de recurs ordinar a

constatat că la examinarea posibilității de a aplica față de inculpatul Coronciuc

Ștefan prevederile art. 90 Cod penal, instanța de apel a ținut cont de circumstanțele

cauzei, gravitatea infracțiunii săvârșite, urmările prejudiciabile a acestei infracțiuni,

care prezintă un pericol esențial.

Respectiv, în asemenea situații pentru a fi atins scopul legii penale, urmează

a se interveni mai prompt, cu aplicarea unor pedepse reale cu executare, pentru ca

inculpatul, precum și alte persoane să-și facă concluziile de rigoare, pentru a nu fi

admise pe viitor săvârșirea unor astfel de fapte prejudiciabile, calificate ca

infracțiuni.

Instanța de recurs apreciază critic argumentul recurentului precum că

„inculpatul Coronciuc Ștefan a recunoscut vina integral, a reparat prejudiciul părții

vătămate, a săvîrșit infracțiunea pentru prima oară, se căiește sincer și regretă cele

întîmplate, consider că instanța de fond și instanța de apel trebuiau să aprecieze

gradul de influență al circumstanțelor atenuante asupra pedepsei penale, atât în

baza criteriului cantitativ, cât și a criteriului calitativ” or după cum urmează din

declarațiile inculpatului Coronciuc Ștefan date în cadrul examinării cauzei în apel,

acesta a declarat că în anul 2014 a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod

penal, fiindu-i aplicată o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, antecedentul penal fiind stins, dar caracterizează negativ persoana.

Instanța de recurs consideră neîntemeiat argumentul recurentului precum că „la

stabilirea pedepsei instanța nu a menționat care a fost motivul infracțiunii și rolul la

stabilirea pedepsei”, or la stabilirea pedepsei instanța nici nu urma să țină cont de

7

motivul infracțiunii comise, fiind necesar stabilirea scopului comiterii infracțiunii,

în speța noastră acesta fiind cel de cupiditate.

Mai mult, instanța la individualizarea pedepsei a ținut cont de conduita

inculpatului Coronciuc Ștefan după comiterea infracțiunii, fiind cert faptul că acesta

a demonstrat o lipsă de respect față de instanța de judecată, eschivându-se de a se

prezenta în ședința de judecată, fiind anunțat în acest sens și în căutare.

Totodată Colegiul penal consideră necesar de a specifica faptul că deși

recurentul critică pedeapsa aplicată menținută de către instanța de apel, ultima a

motivat soluția luând în calcul toate circumstanțele importante prezente în speța în

cauză, aplicând o pedeapsă echitabilă, în limitele legii, care va asigura corectarea și

reeducarea inculpatului Coronciuc Ștefan.

nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești

contestate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Spînu Oleg în

numele inculpatului Coronciuc Ștefan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2019, în cauza penală privindu-l pe Coronciuc

Ștefan XXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 20 februarie 2020

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

8