1ra-1461/2019 — art. 27, 190 alin. 5, 310 alin. 1 CP

1ra-1461/2019 — art. 27, 190 alin. 5, 310 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1461/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Boico Victor,

Judecători – Ghervas Maria, Stratulat Galina,

a examinat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către avocatul

Mocanu Serghei în numele inculpatului Lupușor Eduard, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 martie 2019, în

cauza penală în privința lui

Lupușor Eduard XXXXX, născut la

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 08.08.2012 – 24.02.2014

instanța de apel: 17.03.2014 – 10.04.2015

instanța de recurs ordinar: 19.06.2015 – 06.10.2015

instanța de apel: 02.11.2015 – 14.04.2016

instanța de recurs ordinar: 15.07.2016 – 15.11.2016

instanța de apel: 20.12.2016 – 04.12.2017

instanța de recurs ordinar: 20.02.2018 – 05.06.2018

instanța de apel: 17.07.2018 – 18.03.2019

instanța de recurs ordinar: 10.06.2019 – 20.12.2019

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

2014, Lupușor Eduard a fost achitat de sub învinuirea comiterii

infracțiunilor prevăzute de art. 27, 190 alin. (5), 310 alin. (1) Cod penal, din

motiv că faptele inculpatului nu întrunesc elementele infracțiunilor

incriminate.

pus sub învinuire de către organul de urmărire penală, pentru faptul că,

urmărind scopul obținerii unui profit prin înșelăciune și abuz de încredere,

dându-și seama de caracterul și urmările prejudiciabile ale acțiunilor sale, a

1

săvârșit tentativă la însușirea în proporții deosebit de mari a bunurilor

Companiei de Asigurări ,,Asterra Grup” SRL, în următoarele circumstanțe:

În luna octombrie XXXXX, Lupușor Eduard activând în calitate de

administrator al XXXXX, intenționat, având scopul obținerii unei

recuperări ilicite a prejudiciului cauzat persoanei juridice pe care o

reprezenta, exprimat prin restituirea frauduloasă de la CA „Asterra Grup”

SRL a sumei asigurate a automobilului „Dodge Caliber”, n/î XXXXX, adică

în interes material, aflându-se în biroul de serviciu al ÎI „Lupușor Cristina”,

amplasat pe bd. XXXXX, mun. Chișinău, a falsificat, prin metoda

introducerii datelor denaturate care nu corespundeau realității, contractul

de prestări servicii din XXXXX, încheiat între XXXXX și ÎI „Lupușor

Cristina”, actul de predare primire fără dată, ordinul nr. XXXXX din

XXXXX de angajare la serviciu a lui XXXXX, carnetul de muncă nr. XXXXX

pe numele lui XXXXX., certificatul de atribuire a codului personal de

asigurări sociale XXXXX, foaia de parcurs pentru autoturisme seria XXXXX

nr. XXXXX din XXXXX pe numele lui XXXXX, certificatul nr. XXXXX din

XXXXX, prin care a confirmat faptul că XXXXX este angajata ÎI „Lupușor

Cristina” în baza contractului de prestări servicii din data de XXXXX -

documente oficiale care le-a deținut și le-a prezentat Companiei de

Asigurări „Asterra GRUP” SRL din mun. Chișinău, str. XXXXX, în scopul

realizării interesului infracțional. Conform conținutului clauzei anexei la

contractul de asigurare CASCO nr. XXXXX din XXXXX, încheiat între CA

„Asterra Grup” SRL și ÎI „Lupușor Cristina”, era interzisă utilizarea

automobilului „Dodge Caliber”, n/î XXXXX, pentru darea în arendă și era

permisă folosirea acestuia numai de către angajații ÎI „Lupușor Cristina”.

Conform răspunsului parvenit de la Casa Teritorială de Asigurări

Sociale sect. XXXXX, mun. Chișinău din XXXXX, careva date privind

calcularea și utilizarea contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii

pentru XXXXX, născută la XXXXX, nu a fost prezentate. Ulterior, falsificând

și prezentând actele sus menționate la Compania de Asigurări „Asterra

Grup”, Lupușor Eduard a solicitat conform cererii din 21.10.2010,

restituirea despăgubirii de asigurare în mărime de 10.000 dolari SUA, care

conform cursului oficial al BNM la data de 21.10.2010 constituia suma de

116.248 lei.

Astfel, acțiunile lui Lupușor Eduard au fost încadrate în baza art. 27,

190 alin. (5) Cod penal, după semnele calificative - tentativă de escrocherie,

adică tentativa de dobândire ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere, în proporții deosebit de mari.

2

Tot el, este învinuit de organul de urmărire penală de faptul că, pe

XXXXX, aflându-se în incinta Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău,

înaintând o acțiune artificială în folosul său, dorind apariția unor relații

referitoare la înfăptuirea justiției și aprecierea probelor necesare pentru

examinarea justă a cauzei în procedură civilă, a prezentat instanței de

judecată acte falsificate de către el și anume copia foii de parcurs pentru

autoturisme seria XXXXX nr. XXXXX din XXXXX până la 26.10.2010 pe

numele lui Rîșcan A., copia ordinului nr. XXXXX din XXXXX pe numele lui

Rîșcan A.

Ulterior, având intenția directă și dorind survenirea urmărilor

prejudiciabile ale faptei sale, a falsificat contractul de prestări servicii din

13.10.2010, carnetul de muncă nr. XXXXX pe numele lui XXXXX, ordinul

nr. XXXXX din XXXXX privind angajarea lui Rîșcan A. în funcție de

manager marketing în cadrul ÎI „Lupușor Cristina”, cunoscând cu

certitudine că între XXXXX și ÎI „Lupușor Cristina” există contractul de sub

locațiune din 11.10.2010, actul de predare-primire a automobilului, Dodge

Caliber, n/î XXXXX, eliberat în chirie contra sumei de 850 euro.

Conform raportului de expertiză nr. XXXXX din XXXXX, semnăturile

din contractul de prestări servicii din 13.10.2010, carnetul de muncă nr.

XXXXX pe numele lui Rîșcan A., foaia de parcurs pentru autoturisme seria

XXXXX nr. XXXXX din XXXXX până la 26.10.2010 pe numele lui Rîșcan A.,

ordinul nr. XXXXX din XXXXX pe Rîșcan A., contractul de sub locațiune

din 11.10.2010, actul de predare-primire a automobilului „Dodge Caliber”,

cu n/î XXXXX, fila cu „alte defecte ale automobilului”, sunt îndeplinite de

către Lupușor Eduard.

Astfel, acțiunile lui Lupușor Ed. Au fost încadrate în baza art. 310

alin. (1) Cod penal, adică falsificarea probelor în procesul civil de către un

participant la proces, sau de către reprezentantul acestuia.

casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

condamnat în baza art. 310 alin. (1) Cod penal cu amendă în mărime de 600

unități convenționale, ceea ce constituie 12.000 lei și în baza art. 27, 190 alin.

(5) Cod penal la 11 ani și 3 luni închisoare, cu executare în penitenciar de

tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de 5 ani.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumulul total al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită pedeapsa

definitivă de 11 ani și 3 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

închis, cu amendă în mărime de 600 unități convenționale, ce constituie

3

12.000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de 5 ani.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că:

- prima instanță nu a dat o apreciere legală probatoriului administrat

pe cauză în sensul prevederilor art. 101, 394 Cod de procedură penală;

- prima instanță, fără a analiza probele administrate și a indica din

care motiv le-a considerat inutile, le-a exclus, invocând un motiv formal și

lipsit de suport legal;

aprilie 2015, a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea

sentinței fără modificări.

procuror prin care a solicitat casarea acesteia cu dispunerea rejudecării

cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

5.1. În motivarea recursului ordinar, procurorul a menționat că:

- atât prima instanță, cât și instanța de apel nu au apreciat la justa

valoare probele acumulate și administrate de către acuzare, bazându-se în

exclusivitate pe depozițiile inculpatului, care în scopul eschivării de la

răspunderea penală nu și-a recunoscut vina;

- vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate și-a

găsit pe deplin confirmare prin probele administrate pe cauză, însă instanța

de apel nu a îndeplinit cu strictețe prevederile art. 414 alin. (5) Cod de

procedură penală, deoarece nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate, ce echivalează cu nesoluționarea fondului apelului.

din 06 octombrie 2015, recursul declarat a fost admis, casată total decizia

instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță, în alt

complet de judecată.

6.1. Instanța de recurs ordinar a constatat că, de către prima instanță

nu au fost apreciate în sensul vizat și în consecutivitatea acuzării

următoarele probe: contractul de locațiune a automobilului cu pricina din

14.06.2010, încheiat între XXXXX și ÎI „Lupușor Cristina”, contractul de

asigurare facultativă a automobilului din XXXXX, încheiat între ÎI

„Lupușor Cristina” și SRL „Asterra Grup”, cererea ÎI „Lupușor Cristina”

de asigurare a automobilului la suma de 10.000 dolari în care rubrica

„Utilizarea automobilului pentru dare în arendă” este bifată cu „nu”; titlul

executoriu din 25.06.2013 privind încasarea de la ÎI „Lupușor Cristina” în

favoarea lui Vignan V. a prejudiciului material; contractul de sub locațiune

a automobilului din 11.10.2010, încheiat între ÎI „Lupușor Cristina” și terța

4

persoană XXXXX, în calitate de sublocatar, pentru perioada 11.10.2010 -

26.10.2010, și procesul verbal din 01.05.2012 de ridicare a acestui contract

anume de la ultima; cererea administratorului ÎI „Lupușor Cristina”,

Lupușor Ed. din 21.10.2010, adresată SRL „Asterra Grup”, cu privire la

despăgubirile de asigurare, cererea SRL „Asterra Grup” din 15.08.2011

către procuratură, în care este indicat că inculpatul a solicitat despăgubiri

pentru automobilul deteriorat, dar interzis prin actele încheiate a fi utilizat

pentru darea în arendă terțelor persoane, prezentând acte false care ar

confirma că Rîșcan A., care utiliza în sub locațiune autovehiculul dat, este

de fapt angajata ÎI „Lupușor Cristina”, fapt ce oferă dreptul la

despăgubirile respective; actele privind pretinsa angajare a lui Rîșcan A. la

ÎI „Lupușor Cristina”, dar întocmite și semnate de administratorul ÎI

„Lupușor Cristina” Lupușor Ed. după perfectarea contractului de sub

locațiune din 11.10.2010 - contractul de prestări servicii cu XXXXX din

13.10.2010, ordinul de angajare a ultimei în funcția de manager-marketing

din 15.10.2010, carnetul de muncă pe numele ei din 15.10.2010, foaia de

parcurs pe numele șoferului XXXXX din 11.10.2010, adică până la pretinsa

angajare a acesteia din 13.10.2010, actul fără dată de primire-predare a

automobilului, certificatul SRL „TEHNO Design K” din 05.12.2010 că

respectivul carnet de muncă a fost primit de ÎI „Lupușor Cristina” pe

22.11.2010, certificatul Casa Teritorială de Asigurări Sociale, s. XXXXX că ÎI

„Lupușor Cristina” nu a prezentat pentru anii 2010-2011 declarația de

asigurare pe numele lui XXXXX; raportul expertului din XXXXX că

semnăturile pe actele ÎI „Lupușor Cristina” au fost semnate de inculpat ca

administrator, cererea de chemare în judecată semnată, potrivit învinuirii

formulate, de către ultimul ca administrator al ÎI „Lupușor Cristina” și cu

anexarea actelor falsificate; declarațiile martorilor XXXXX și XXXXX, că

XXXXX lucrează în Elveția din anul XXXXX, pe XXXXX a revenit în vacanță

în Moldova, a închiriat automobilul respectiv prin intermediul

inculpatului, perfectând contractul de sub locațiune care a fost ridicat

ulterior de la ea de către organele de drept, că inculpatul a rugat-o să

semneze niște acte pentru a obține despăgubiri de asigurare în legătură cu

răpirea și deteriorarea automobilului, pe lângă cele 2000 euro pe care i le-a

dat contra recipisei Cernat G., că XXXXX niciodată nu a fost angajată la ÎI

„Lupușor Cristina” și după vacanță a plecat în Elveția; declarațiile

martorului Dodon S., potrivit cărora inculpatul a indicat personal în

cererea de asigurare că automobilul nu va fi utilizat pentru a fi dat în

arendă.

5

Concluzia primei instanțe că nu au relevanță documentele oficiale

invocate în rechizitoriu, din simplu motiv că acestea au fost emise de

autorități, nu au fost anulate și produc efecte juridice, sunt neîntemeiate.

A mai evidențiat instanța de recurs ordinar că prima instanță nu a

judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile legale și a adoptat o

hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

Concomitent, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept

prevăzute la art. 414 Cod de procedură penală, deoarece potrivit

descriptivului deciziei contestate, a fost menținută o sentință ilegală și

neîntemeiată. Astfel, instanța de apel nu a reacționat în modul prevăzut de

lege asupra erorilor de drept comise de prima instanță, le-a repetat

întocmai și nu a desființat sentința, cu rejudecarea cauzei potrivit regulilor

generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță.

Chișinău din 14 aprilie 2016, apelul procurorului a fost admis, casată total

sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care:

Lupușor Eduard a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 310 alin. (1) Cod penal și liberat de răspunderea penală în

legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere

penală prevăzut la art. 60 Cod penal.

Lupușor Eduard a fost condamnat în baza art. 27, 190 alin. (5) Cod

penal, la 8 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a exercita o anumită

activitate legată de administrarea bunurilor materiale și mijloacelor bănești

pe un termen de 3 ani.

avocatul Bosîi I. în numele inculpatului, care, a solicitat casarea acesteia, cu

menținerea sentinței.

8.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul a menționat că:

- concluzia instanței de apel precum că nu au relevanță documentele

oficiale invocate în rechizitoriu, din simplu motiv că acestea au fost emise

de autorități, nu au fost anulate și produc efecte juridice, sunt neîntemeiate.

Potrivit învinuirii acestea conțin date denaturate, ce nu corespund realității

și instanța urma să aprecieze împrejurările date în aspectul formulat în

rechizitoriu;

- nevinovăția inculpatului se dovedește și prin declarațiile martorului

Dodon S., care a recunoscut că anexa la contractul de asigurare CASCO nr.

XXXXX din XXXXX, încheiat între CA „Asterra Grup” SRL și ÎI „Lupușor

6

Cristina” nu conține vreo clauză prin care era interzisă utilizarea

autoturismului Dodge Caliber, n/î XXXXX pentru darea în arendă, fiind

permisă folosirea acestuia numai de către angajații ÎI „Lupușor Cristina”.

Astfel, declarațiile acestui martor sunt bazate pe presupuneri, fiind date în

scop de răzbunare împotriva inculpatului, deoarece ultimul a depus o

acțiune privind încasarea unei despăgubiri de asigurare de la CA „Asterra

Grup” SRL;

din 15 noiembrie 2016, a fost admis recursul ordinar declarat de avocatul

Bosîi I. în numele inculpatului, a fost casată total decizia instanței de apel,

și dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

9.1. Instanța de recurs ordinar a conchis că declarațiile martorului

XXXXX depuse atât la urmărirea penală, cât și în prima instanță, constituie

o mărturie acuzatore, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial

condamnarea inculpatului, care urma a fi audiat din nou, întrucât instanța

de apel a pronunțat o hotărâre de condamnare împotriva unei sentințe de

achitare. Totodată, la materialele cauzei s-a atestat documente confirmative

privitoare la imposibilitatea martorului vizat de a se prezenta în instanța de

apel pentru audierea acestuia, pe motiv că XXXXX a părăsit țara la

12.12.2015 (f.d. 9 61, vol. III), adică anterior citării acesteia în baza

demersului procurorului admis la ședința de judecată din 21.01.2016 (f.d.

43, vol. III).

Instanța de recurs ordinar a constatat că XXXXX reprezintă martorul

acuzării, care de altfel a și solicitat citarea acesteia și a prezentat instanței

de apel informația privind aflarea martorului vizat peste hotarele RM, însă,

de către partea acuzării nu a fost înaintat un demers privind citirea în

ședința de judecată a declarațiilor martorului XXXXX depuse la faza

urmăririi penale, cu atât mai mult că aceste declarații au fost depuse în

condițiile confruntării dintre martorul XXXXX și învinuitul Lupușor Ed.,

adică cu respectarea cerințelor prevăzute în norma sus-citată (f.d. 115-117,

vol. II).

Contrar celor constatate, procurorul, în ședința instanței de apel a

solicitat verificarea probelor acuzării, inclusiv și a declarațiilor martorului

XXXXX, atunci când era necesar înaintarea unui demers privind citirea

acestor declarații (f.d. 79-80, vol. III).

Instanța de recurs ordinar a constatat din materialele cauzei că,

pentru ședința de judecată din 03.03.2016, au fost citați martorii Vignan Vl.,

Rîșcan A. și Cernat G. (f.d. 56, 57, 59, vol. III), care nu s-au prezentat în

ședința de judecată nominalizată. În cadrul aceleiași ședințe de judecată,

7

instanța de apel în baza art. 362 Cod de procedură penală a întrebat

participanții la proces despre posibilitatea examinării cauzei în lipsa

martorului Vignan V., care nu s-a prezentat din motive necunoscute.

Procurorul, avocatul inculpatului și inculpatul au considerat posibil de

examinat cauza în lipsa acestui martor. Ulterior, instanța de apel a dispus

imposibilitatea examinării cauzei în lipsa martorului Vignan V., care nu s-a

prezentat din motive necunoscute, continuând ședința de judecată cu

dezbaterile judiciare, prin oferirea cuvântului apelantului (f.d. 77, vol. III).

Instanța de recurs ordinar a reținut contradicții între actul de

dispoziție al instanței de apel - imposibilitatea examinării cauzei în lipsa

martorului Vignan V. și examinarea în continuare a prezentei cauze penale,

acțiuni care contravin prevederilor art. 413 Cod de procedură penală.

Instanța de recurs ordinar, făcând o concluzie asupra considerentelor

expuse supra, a conchis că instanța de apel a comis erori procedurale care

nu pot fi corectate de către instanța de recurs.

Chișinău din 04 decembrie 2017, a fost admis apelul procurorului, casată

integral sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit ordinii stabilite

pentru prima instanță, prin care Lupușor Eduard a fost recunoscut vinovat

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 310 alin. (1) Cod penal și liberat

de răspunderea penală în legătură cu intervenirea prescripției. Lupușor

Eduard a fost condamnat în baza art. art. 27, 190 alin. (4) Cod penal, la 8 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

către avocatul Mocanu Serghei în numele inculpatului, prin care invocând

în calitate de temeiuri de drept pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8), 15) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei și

menținerea sentinței fără modificări.

11.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul Mocanu Serghei a

invocat:

- instanța de apel neîntemeiat au ajuns la concluzia vinovăției

recurentului, încălcând și ignorând într-o atare situație art. 1 alin. (2)

Codului de procedură penală;

- la baza deciziei adoptate instanța de apel a pus probe care nu

dovedesc vinovăția recurentului, ci dimpotrivă confirmă lipsa în acțiunile

lui a elementelor constitutive a componenței de infracțiune prevăzute de

Codul penal;

- analiza conținutului învinuirii formulate denotă caracterul formal al

acesteia. Învinuirea este una abstractă, ceea ce înseamnă că organul de

8

urmărire penală și acuzatorul de stat au încălcat mai multe drepturi și chiar

principii generale, care au menirea să asigure dreptul la un proces echitabil

în sensul art. 6§1 CtEDO. Procurorul a avut obligația să indice în ordonanța

de punere sub învinuire și în rechizitoriu modul de săvârșire a pretinsei

infracțiuni. Învinuirea adusă inculpatului este eronată, deoarece nu

cuprinde descrierea detaliată a fiecărui semn calificativ ce se cuprinde în

elementele constitutive a infracțiunii analizate;

- informațiile conținute în actul de învinuire sunt insuficiente pentru

a permite calificarea faptei inculpatului conform normei penale;

- actul de acuzare, nu cuprinde date care anume acțiuni independente

de voința inculpatului, nu au permis survenirea efectelor criminale a

acțiunilor, pentru a confirma comiterea tentativei de infracțiune;

- în acțiunile inculpatului lipsesc elementele componențelor de

infracțiuni incriminate de partea acuzării, deoarece în speță există raporturi

juridice civile reglementate de normele Codului civil, în special de normele

ce reglementează contractul de asigurare;

- conform art. 1 a Protocolului nr. 4 CtEDO, nimeni nu poate fi privat

de libertatea sa, pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o

obligație contractuală;

- în acțiunile inculpatului lipsesc elementele de luare ilegală și

gratuită a bunurilor din posesia lui CA ”Asterra Grup” SRL, deoarece

întocmirea contractului de asigurare CASCO nr. XXXXX din XXXXX,

încheiat între CA „Asterra Grup” SRL și ÎI „Lupușor Cristina”, fapt

recunoscut de ambele părți, are un caracter legal fiind efectuată în baza

Codului civil și înțelegerilor bilaterale cu caracter civil, de asemenea

această primire are și un caracter pecuniar sau negratuită, adică pentru

bani, deoarece despăgubirea de asigurare a fost menționată în contract, iar

în acțiunile inculpatului nu se include și nici nu putea fi inclus scopul

acaparator a sumei de 9000 dolari, sumă care a fost menționată în

contractul de asigurare și a fost o înțelegere cu caracter civil;

- falsificarea probelor în procesul civil de către participanții la proces

sau de către reprezentantul acestuia, or, inculpatul depunând acțiunea

civilă la Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău împotriva CA ”Asterra Grup”

SRL cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, nu a urmărit scopul

de a prezenta în instanța de judecată o probă falsă ci și-a realizat dreptul

său prevăzut de art. 20 din Constituție;

- argumentele invocate în sentința de achitare au fost suficiente

instanței de fond pentru a se îndoi de temeinicia acuzării înaintate, dar au

fost neglijate totalmente selectiv, fără vreo explicație plauzibilă, prin

9

denaturarea conținutului lor și neglijarea acestora, de către instanța de

apel;

- instanța de apel s-a manifestat în favoarea acuzării și cu

predispoziție a acceptat concluziile date de procuror în defavoarea

inculpatului, acuzații fondate doar pe declarațiile discreditate ale părții

vătămate, care prezintă risc rezonabil de credibilitate, pronunțând o

hotărâre neîntemeiată și ilegală, bazată pe aceleași mijloace de probă, prin

reinterpretarea conținutului acestora, lipsind o argumentare plauzibilă a

deciziei pronunțate;

11.2 În motivarea recursului suplimentar ordinar, avocatul Mocanu

Serghei a invocat că, acțiunile lui Lupușor Eduard urmau a fi calificate

corect potrivit normei prevăzute de art. 238 alin. (1) Cod penal.

din 05 iunie 2018, a fost respins ca inadmisibil recursul suplimentar

declarat de avocatul Mocanu Serghei în numele inculpatului Lupușor

Eduard. A fost admis recursul ordinar declarat de avocatul Mocanu

Serghei în numele inculpatului Lupușor Eduard, casată total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie 2017, și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de

judecată.

12.1. Instanța de recurs ordinar a reținut că instanța de apel nu a

respectat prescripțiile de drept ce reglementează procedura de rejudecare a

cauzei și cercetare a probelor în instanța de apel.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a reflectat declarațiile

date de martorii acuzării și anume de: Dodon S., Vignan Vl., Rîșcan A. și

Cernat G. care au fost puse de către prima instanță la baza sentinței de

achitare.

Având la bază aceleași probe, instanța de apel, din contra, a statuat că

acestea confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate

din declarațiile inculpatului se constată că, dânsul a pledat pe tot parcursul

procesului penal că este nevinovat.

Astfel, instanța de recurs ordinar a conchis că, instanța de apel și-a

întemeiat, hotărârea de condamnare pe declarațiile unor martori pe care nu

i-a ascultat ea însăși. Instanța de apel în hotărârea pronunțată a reținut

probe, fără a le verifica în ședință, sub aspectul cercetării nemijlocite, prin

audierea martorilor în ședința de judecată și consemnării declarațiilor

acestora în procesul-verbal, adică în conformitate cu prevederile art. 414

alin. (1), (2) și (6) Cod de procedură penală.

10

Instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 414 și

417 Cod de procedură penală, ceea ce echivalează cu erori judiciare ce s-au

soldat cu o hotărâre nemotivată.

Instanța de recurs ordinar a reiterat, că obligația instanței de a-și

motiva hotărârea face parte din setul de garanții stabilite pentru existența

unui proces echitabil.

Instanța de recurs ordinar a concluzionat că instanța de apel nu și-a

îndeplinit obligația de a judeca cauza după regulile primei instanțe și de a

pune la baza hotărârii de condamnare în privința lui Lupușor Eduard

probele decisive care urmau a fi cercetate în condițiile nemijlocirii și

contradictorialității, dându-i astfel posibilitatea inculpatului de a se apăra

efectiv împotriva acuzației aduse în baza art. 310 alin. (1); 27, 190 alin. (5)

Cod penal.

Chișinău din 18 martie 2019, a fost admis apelul procurorului, casată

integral sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit ordinii stabilite

pentru prima instanță, prin care:

Procesul penal pornit în privința lui Lupușor Eduard pe învinuirea în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 310 alin. (1) Cod penal, a fost

încetat în baza art. 60 Cod penal, în legătură cu expirarea prescripției

tragerii la răspundere penală.

Lupușor Eduard a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. art. 27, 190 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa

sub formă de 8 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

și cu privarea de dreptul de a gestiona resurse financiare pe un termen de 4

ani.

Termenul executării pedepsei cu închisoarea, stabilită lui Lupușor

Eduard urmând a fi calculat din data reținerii, cu includerea în acest

termen a perioadei aflării în stare de arest de la 28 mai 2012 până la 29 mai

2012.

13.1. Pentru a pronunța decizia instanța de apel a reținut că prima

instanță a stabilit eronat starea de fapt, care nu corespunde probelor din

dosar, care au fost apreciate incorect, instanța de fond ajungând eronat la

concluzia achitării lui Lupușor Eduard, învinuit de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. art. 27, 190 alin. (5) și 310 alin. (1) Cod penal, din motivul

că nu s-au întrunit elementele componențelor respectivelor infracțiuni.

Instanța de apel prin cercetarea probelor pertinente și concludente a

constatat că:

Lupușor Eduard urmând scopul obținerii unui profit prin inducerea în

11

eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a

unei fapte mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale ale

obiectului, părților actului juridic anulabil și încheierea acestuia este

determinată de comportamentul dolosiv, dându-și seama de caracterul și

urmările prejudiciabile ale acțiunilor sale, a săvârșit tentativa la însușirea în

proporții mari a bunurilor Companiei de Asigurări „Asterra Grup" SRL, în

următoarele circumstanțe:

Lupușor Eduard, în luna octombrie 2010, activând în calitate de

administrator al ÎI „Lupușor Cristina", intenționat, având scopul obținerii

unei recuperări ilicite a prejudiciului cauzat persoanei juridice pe care o

reprezenta, exprimat prin restituirea frauduloasă de la CA „ASTERA

GRUP" SRL a sumei asigurate a automobilului „Dodge Caliber", n.î. C VV

575, adică în interes material, aflându-se în biroul de serviciu al ÎI „Lupușor

Cristina" ,amplasat pe b-dul Moscova 11/5, mun. Chișinău, a falsificat, prin

metoda introducerii datelor denaturate care nu corespundeau realității prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase contractul de prestări servicii

din 13.10.2010, încheiat între Rîșcan Aurica și II „Lupușor Cristina", actul

de predare primire fără dată, ordinul nr. 02 din 15.10.2010 de angajare la

serviciu a lui Rîșcan Aurica, carnetul de muncă AB 0666062 pe numele lui

Rîșcan Aurica, certificatul de atribuire a codului personal de asigurări

sociale XXXXX, foaia de parcurs pentru autoturisme seria XXXXX nr.

XXXXX din 11.10.2010 pe numele lui Rîșcan Aurica, certificatul nr. XXXXX

din 29.10.2010, prin care a confirmat faptul că Rîșcan Aurica este angajata ÎI

„Lupușor Cristina" în baza contractului de prestări servicii din data de

13.10.2010 - documente oficiale care le-a deținut și le-a prezentat

Companiei de Asigurări „Asterra Grup" SRL din mun. Chișinău, str. O.

Doga 26, în scopul realizării interesului infracțional.

Conform conținutului clauzei anexei la contractul de asigurare CASCO

nr. XXXXX din XXXXX, încheiat între CA „Asterra Grup” SRL și ÎI

„Lupușor Cristina”, era interzisă utilizarea automobilului „Dodge Caliber",

n.î. XXXXX, pentru darea în arendă și era permisă folosirea acestuia numai

de către angajații ÎI „Lupușor Cristina”.

Conform răspunsului parvenit de la Casa Teritorială de Asigurări

Sociale sect. Ciocana, mun. Chișinău din 05.12.2011, careva date privind

calcularea și utilizarea contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii

pentru Rîșcan Aurica, născută la 10.04.1985, nu a fost prezentate.

Ulterior, falsificând și prezentând actele sus menționate la Compania

de Asigurări „ASTERRA GRUP”, Lupușor Eduard a solicitat, conform

cererii din 21.10.2010, restituirea despăgubirii de asigurare în mărime de

10.000 dolari SUA, care conform cursului oficial al BNM la data de

12

21.10.2010, constituia suma de 116.248 lei.

Subsecvent, prin acțiunile sale intenționate Lupușor Eduard Alexei a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 27, 190 alin. (4) Cod penal,

escrocherie, adică, tentativă de escrocherie, adică tentativa de dobândire ilicită a

bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor

persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința

naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea

acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic

anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv

sau viclean care a produs daune în proporții mari.

Cu referire la componența de infracțiune prevăzută de art. 310 alin. (1)

Cod penal, instanța de apel a reținut că s-a constatat cu certitudine că:

La data de 11 august 2011, Lupușor Eduard aflându-se în incinta

Judecătoriei sect. Rîșcani mun. Chișinău, înaintând acțiune artificială în

folosul său, dorind apariția unor relații referitoare la înfăptuirea justiției și

aprecierea probelor necesare pentru examinarea justă a cauzei în procedură

civilă, a prezentat instanței de judecată, acte falsificate de către acesta și

anume copia foii de parcurs pentru autoturisme seria BM nr. XXXXX din

11.10.2010 până la 26.10.2010 pe numele lui Rîșcan Aurica și copia

ordinului nr. XXXXX din 15.10.2010 de angajare a cet. Rîșcan Aurica.

Ulterior, având intenția directă și dorind survenirea urmărilor

prejudiciabile ale faptei sale, a falsificat contractul de prestări servicii din

13.10.2010, carnetul de muncă nr. XXXXX pe numele lui Rîșcan Aurica,

ordinul nr. XXXXX din 15.10.2010 privind angajarea lui Rîșcan Aurica în

funcție de manager-marketing în cadrul Întreprinderii Individuale

,,Lupușor Cristina”, cunoscând cu certitudine că între Rîșcan Aurica și

întreprinderii Individuale ,,Lupușor Cristina” există contractul de sub

locațiune din 11.10.2010, actul de transmitere, primire a automobilului de

model Dodge Caliber cu n/î XXXXX eliberat în chirie pe perioada

11.10.2020-26.10.2010 contra sumei 850Euro.

Prima instanță la adoptarea sentinței în privința lui Lupușor Eduard

urma a soluționa chestiunile prevăzute la art. 385 alin. (1) Cod de

procedură penală, luând în considerare toate mijloacele de probă

administrate în primă instanță.

Instanța de apel a reținut că, prin Legea nr. 179 din 26 iulie 2018, în

vigoare la 17 august 2018, art. 190 alin. (5) Cod penal, au intervenit

modificări de conținut, astfel, în cazul speței, acțiunile inculpatului au fost

reîncadrate în baza art. 27, 190 alin. (4) Cod penal după conținutul prezent

al normei respective.

13

Reieșind din analiza textuală a rechizitoriului cât și a sentinței primei

instanțe, instanța de apel a constatat că ținând cont de modificările

prevederilor art. 126 Cod penal și reieșind din valoarea bunurilor ce urmau

a fi însușite prin infracțiune de Lupușor Eduard de la partea vătămată,

116248 lei, raportate la leul moldovenesc la momentul săvârșirii

infracțiunii, în coroborare cu normele de drept citate supra, dauna cauzată

părții vătămate a fost apreciată ca proporții mari, iar acțiunile inculpatului

reîncadrate în prevederile art. 27, 190 alin. (4) Cod penal.

Instanța de apel a considerat că vinovăția inculpatului, Lupușor

Eduard, în comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 27, 190 alin. (4) și

310 alin. (1) Cod penal se dovedește prin probatoriul prezentat de partea

acuzării, care fiind cercetate, au permis instanței de apel de a concluziona

că prima instanță a aplicat eronat prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, și a ajuns pripit și eronat la concluzia achitării inculpatului,

Lupușor Eduard, pe motivul că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

Instanța de apel a reținut că în acțiunile lui Lupușor Edurad se

regăsesc toate elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de

escrocherie, versiunea apărării potrivit căreia inculpatul nu a comis

tentativă de escrocherie reprezentând doar o strategie de eschivare a

inculpatului de la răspundere penală.

Instanța de apel a menționat că, vinovăția inculpatului se confirmă

prin declarațiile martorilor Dodon Sergiu, Vignan Vladimir, Rîșcan Aurica

audiați în cadrul cercetării judecătorești, iar aprecierea primei instanțe

precum că declarațiile martorului Dodon Sergiu sunt părtinitoare și au ca

scop răzbunarea asupra inculpatului, sunt declarative și nu au nici un

suport factologic.

Instanța de apel, a constatat, că Lupușor Eduard a acționat cu rea-

credință, forțând-o pe Rîșcan Aurica să semneze acte false care certificau

presupusa angajare a acesteia in cadrul ÎI „Lupușor Cristina”, pentru a

obține recuperarea ilicită a despăgubirilor de asigurare de la persoana

juridică CA „Asterra Grup” SRL.

Concomitent a fost confirmat că acțiunea prejudiciabilă a lui Lupușor

Eduard nu a produs efecte din cauze independente de voința făptuitorului,

din declarațiile martorului Dodon Sergiu, rezultând că dacă nu ar fi ieșit la

iveală depozițiile date de Rîșcan Aurica, compania ar fi achitat prejudiciile

solicitate.

Instanța de apel, a menționat că, în speță, cu certitudine s-a constatat

că partea vătămată urma să transmită benevol bunurile către inculpat, sub

14

influența înșelăciunii și abuzului de încredere. Primirea bunurilor cu

condiția îndeplinirii angajamentului promis, ar fi avut loc în cazul în care

inculpatul, încă la momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri,

urmărea scopul sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute

angajamentul asumat.

Comportamentul manifestat de inculpat față de partea vătămată, prin

prezentarea datelor false și prin ascunderea informațiilor cu privire la

situația reală, prin falsificarea, deținerea și prezentarea mai multor acte

Companiei de Asigurări „ASTERRA GRUP" SRL, în scopul realizării

interesului infracțional, conține acte de înșelăciune și de abuz de încredere,

care echivalează cu dobândirea ilicită a bunurilor victimei prin inducerea

în eroare a acesteia prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase

sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate.

Instanța de apel a considerat eronată afirmația primei instanțe precum

că martorii Vignan Vladimir și Cernat Galina nu au furnizat anumite

informații utile și concludente, de asemenea nici cu faptul că declarațiile lui

Rîșcan Aurica au fost apreciate critic, deoarece aceste probe sunt directe,

veridice și pertinente, care demonstrează incontestabil vinovăția lui

Lupușor Eduard în comiterea infracțiunii de tentativă de escrocherie,

intenția directă a inculpatului de a dobândit ilicit de la Compania de

Asigurări „Asterra Grup” (prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului,

părților actului juridic anulabil și încheierea acestuia este determinată de

comportamentul dolosiv), ca despăgubirii de asigurare suma de 10 000

Dolari SUA, care conform cursului oficial al BNM la data de 21.10.2010,

constituia suma de 116248 lei RM, ce constituie proporții deosebit de mari.

Intenția lui Lupușor Eduard în dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

se confirmă si prin faptul că el a primit și de la Rîșcan Aurica suma de 2000

Euro tot pentru deteriorarea aceluiași automobil, continuându-și acțiunile

sale ilegale a falsificat actele și prezentându-le împreună cu cererea la

Compania de asigurări cu scopul de a dobândi ilicit despăgubiri de

asigurare, știind cu certitudine că aceste despăgubiri nu i se cuvin.

În ceea ce privește circumstanța agravantă indicată la alin. (4) al art.

190 Cod penal, instanța de apel a reținut că, în virtutea prevederilor art. 126

alin. (1) Cod penal (modificat prin Legea nr. 207 din 29.07.2016, în vigoare

din 07.11.2016), se consideră proporții mari valoarea bunurilor sustrase,

dobândite, primite, fabricate, distruse, utilizate, transportate, păstrate,

comercializate, trecute peste frontiera vamală, valoarea pagubei pricinuite

de o persoană sau de un grup de persoane, care nu depășește 20 de salarii

15

medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern

în vigoare la momentul săvârșirii faptei.

Conform Hotărârii Guvernului privind aprobarea cuantumului

salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2010 nr.

XXXXX din 27.11.2009 (în vigoare 01.12.2009) a fost aprobat cuantumul

salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2010, în

mărime de 2950 lei, pentru utilizare în modul stabilit de legislație.

Aceleași prevederi le regăsim și în pct. 21 al Hotărârii Plenului Curții

Supreme de Justiție cu privire la practica judiciară în procesele penale

despre sustragerea bunurilor nr. 23 din data de 28.06.2004, valoarea

bunurilor sustrase ca semn calificativ al componenței de infracțiune, care

prevede răspunderea pentru sustragere, se determină conform art. 126 Cod

penal, ținându-se cont de unitatea convențională de amendă stabilită de

legislație la momentul săvârșirii infracțiunii. La calificarea sustragerii

valutei străine sau a titlurilor de valoare străine, este necesar să se reiasă

din recalcularea în moneda națională, conform cursului oficial al leului

moldovenesc în raport cu valutele străine, stabilit de Banca Națională a

Moldovei la ziua săvârșirii infracțiunii.

În acest context, potrivit prevederilor expuse supra se consideră

proporții mari valoarea bunurilor care depășesc suma de 77 000 lei,

proporții deosebit de mari valoarea bunurilor care depășesc suma de 154

000 lei, iar prejudiciul material ce urma a fi cauzat CA „Asterra Grup" SRL,

este în cuantum de 10 000 dolari SUA, care conform cursului oficial al BNM

la data de 21.10.2010, constituia suma de 116248 lei, ce constituie o pagubă

în proporții mari.

a fost atacată cu recurs ordinar de către avocatul Serghei Mocanu în

numele inculpatului, la 26 aprilie 2019, prin care invocând în calitate de

temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 15) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, din 24.02.2014.

14.1. În motivarea recursului ordinar, procurorul a menționat că:

- instanța de apel neîntemeiat a ajuns la concluzia vinovăției

recurentului, încălcând și ignorând într-o atare situație art. 1 alin. (2) Cod

de procedură penală;

- la baza deciziei adoptate instanța de apel a pus probe care nu

dovedesc vinovăția recurentului, ci dimpotrivă confirmă lipsa în acțiunile

lui a elementelor constitutive a componenței de infracțiune prevăzute de

Codul penal;

16

- analiza conținutului învinuirii formulate denotă caracterul formal al

acesteia. Învinuirea este una abstractă, ceea ce înseamnă că organul de

urmărire penală și acuzatorul de stat au încălcat mai multe drepturi și chiar

principii generale, care au menirea să asigure dreptul la un proces echitabil

în sensul art. 6§1 CtEDO;

- procurorul a avut obligația să indice în ordonanța de punere sub

învinuire și în rechizitoriu modul de săvârșire a pretinsei infracțiuni;

- învinuirea adusă inculpatului este eronată, deoarece nu cuprinde

descrierea detaliată a fiecărui semn calificativ ce se cuprinde în elementele

constitutive a infracțiunii analizate;

În rest avocatul a expus aceleași temeiuri de fapt și de drept din

recursul ordinar depus anterior.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat din următoarele

considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele

invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de

drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal din textul recursului reține că, avocatul inculpatului

indică un șir de împrejurări, care în viziunea sa, nu au fost luate în

considerație la adoptarea hotărârilor de către instanța de apel, solicitând în

cele din urmă menținerea sentinței, semnalând incidența cazurilor de

casare prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și

anume că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în

care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

de asemenea considerând că în acțiunile inculpatului lipsește componența

de infracțiune escrocheriei. Deasemenea invocă și temeiul pentru recurs

prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, unde este

17

stipulat că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când

nu au fost întrunite elementele infracțiunii. La fel indică incidența și a pct.

15) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia instanța de

judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare

la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și

în această cauză.

Cu referire la temeiul pentru recurs, invocat de recurent că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, stipulat la pct.

6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează

că, acest temei pentru recurs este incident în cazul când nu s-a motivat

întemeiat hotărârea judecătorească. Este necesar ca hotărârea pronunțată să

fie motivată atât în fapt, cât și în drept.

Respectiv, temeiul de casare - nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, specificat la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

acesta este aplicabil atunci când nu a fost stabilită fapta care corespunde

elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori când nu au

fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar este în drept să intervină în

soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, doar atunci când se

constată comiterea unei erori de drept, ținându-se seama și de starea de

fapt deja constatată prin hotărârea judecătorească definitivă.

Analizând textul hotărârii atacate în raport cu argumentele invocate

în recurs, Colegiul penal consideră că, instanța de apel și-a motivat decizia

în concordanță cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, astfel decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la

admiterea apelului procurorului declarat în prezenta cauză, fiind motivată

just adoptarea unei asemenea soluții.

Totodată, Colegiul penal atestă că instanța de apel a respectat și

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, expunându-se asupra

tuturor motivelor invocate atât în apel cât și asupra motivării soluției

primei instanțe și prin hotărârea adoptată a oferit răspunsuri plauzibile,

detaliate și argumentate asupra acestora, în coraport cu probele

administrate în prezenta speță ce au fost verificate în ședințele de judecată.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că temeiul pentru recurs

semnalat de recurent și prevăzut la pct. 6) alin. (1) Cod de procedură

penală nu și-a găsit confirmarea în prezenta speță.

18

Cu referire la temeiul pentru recurs semnalat de avocatul

inculpatului și prevăzut la pct. 8) alin. (1) Cod de procedură penală,

Colegiul penal menționează că potrivit materialelor cauzei organul de

urmărire penală, a sesizat instanța de judecată prin rechizitorii, în care

inculpatului, i-a fost încriminate săvârșirea infracțiunilor de escrocherie,

inclusiv în proporții deosebit de mari prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod

penal, însă la acest capitol instanța de apel corect a reținut că în conținutul

art. 190 Cod penal au intervenit modificări, astfel în virtutea prevederilor

art. 126 alin. (1) Cod penal (modificat prin Legea nr. 207 din 29.07.2016, în

vigoare din 07.11.2016) instanța de apel, după ce a constatat fapta, corect a

recalificat-o din art. 190 alin. (5) în art. 190 alin. (4) Cod penal, în sensul

tentativei, or, potrivit prevederilor expuse supra se consideră proporții

mari valoarea bunurilor care depășesc suma de 77 000 lei, proporții

deosebit de mari valoarea bunurilor care depășesc suma de 154 000 lei, iar

prejudiciul material ce urma a fi cauzat C A „Asterra Grup” SRL, este în

cuantum de 10 000 dolari SUA, care conform cursului oficial al BNM la

data de 21.10.2010, constituia suma de 116248 lei, ce constituie o pagubă în

proporții mari.

În viziunea Colegiului penal, nici acest temei pentru recurs nu este

incident cazului de casare a hotărârii instanței de apel, deoarece analizând

lucrările dosarului rezultă, că instanța de apel, în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și

obiectiv probele administrate, în speța dată, verificându-le sub toate

aspectele în mod obiectiv din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

imputate, fiind corect încadrată în baza art. 27, 190 alin. (4) Cod penal,

stabilindu-se cert în speță că Lupușor Eduard a acționat cu rea-credință,

forțând-o pe Rîșcan Aurica să semneze acte false care certificau presupusa

angajare a acesteia in cadrul ÎI „Lupușor Cristina”, pentru a obține

recuperarea ilicită a despăgubirilor de asigurare de la persoana juridică CA

„Asterra Grup” SRL, intenția lui Lupușor Eduard în dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane fiind confirmată și prin faptul că el a primit și de la

Rîșcan Aurica suma de 2000 Euro tot pentru deteriorarea aceluiași

automobil, continuându-și acțiunile sale ilegale a falsificat actele și

prezentându-le împreună cu cererea la Compania de asigurări cu scopul de

a dobândi ilicit despăgubiri de asigurare, știind cu certitudine că aceste

despăgubiri nu i se cuvin.

19

Reieșind însă din textul recursului, Colegiul penal atestă că avocatul

inculpatului la argumentarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, invocă dezacordul cu prezența

în acțiunile acestuia a intenției de a comite fapta de escrocherie, semnalând

lipsa elementului infracțiunii și anume a laturii subiective.

La aceste critici, Colegiul penal notează, că acestea au format obiect

de discuție la judecarea cauzei în apel și cărora instanța de apel le-a dat o

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în decizia

contestată, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a

cărei reluare nu se mai impune, însă consideră oportun de a nota faptul că

instanța de apel corect a stabilit că declarațiile martorului Rîșcan Aurica

sunt directe, veridice și pertinente, care demonstrează incontestabil

vinovăția lui Lupușor Eduard în comiterea infracțiunii de tentativă de

escrocherie, intenția directă a inculpatului de a dobândit ilicit de la

Compania de Asigurări „Asterra Grup” (prin prezentarea ca adevărată a

unei fapte mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale ale

obiectului, părților actului juridic anulabil și încheierea acestuia este

determinată de comportamentul dolosiv), ca despăgubirii de asigurare

suma de 10 000 Dolari SUA, care conform cursului oficial al BNM la data

de 21.10.2010, constituia suma de 116248 lei.

În partea ce ține de criticile precum că, în acțiunile inculpatului

lipsește intenția, adică latura subiectivă a infracțiunii de escrocherie,

Colegiul penal reiterează, că instanța de apel a stabilit prezenta tuturor

elementelor constitutive a infracțiunii incriminate, prezența scopului de

dobândire prin modalitatea prevăzută la art. 190 Cod penal o

demonstrează următoarele circumstanțe: cererea ÎI „Lupușor Cristina” de

asigurare a automobilului la suma de 10000 dolari în care rubrica

„Utilizarea automobilului pentru dare în arendă” este bifată cu „nu”;

contractul de sub locațiune a automobilului din 11.10.2010, încheiat între ÎI

„Lupușor Cristina” și Rîșcan Aurica, în calitate de sublocatar, pentru

perioada 11.10.2010 - 26.10.2010; actele privind pretinsa angajare a lui

Rîșcan Aurica la ÎI „Lupușor Cristina”, dar întocmite și semnate de

administratorul ÎI „Lupușor Cristina” Lupușor Eduard după perfectarea

contractului de sub locațiune din 11.10.2010 - contractul de prestări servicii

cu Rîșcan Aurica din 13.10.2010, ordinul de angajare a ultimei în funcția de

manager-marketing din 15.10.2010, carnetul de muncă pe numele ei din

15.10.2010, foaia de parcurs pe numele șoferului Rîșcan Aurica din

11.10.2010, adică până la pretinsa angajare a acesteia din 13.10.2010, actul

fără dată de primire-predare a automobilului; declarațiile martorilor

20

Rîșcan A. și Cernat G., că Rîșcan A. lucrează în Elveția din anul 2009, pe

11.10.2010 a revenit în vacanță în Moldova, a închiriat automobilul

respectiv prin intermediul inculpatului, perfectând contractul de sub

locațiune care a fost ridicat ulterior de la ea de către organele de drept, că

inculpatul a rugat-o să semneze niște acte pentru a obține despăgubiri de

asigurare în legătură cu răpirea și deteriorarea automobilului, pe lângă

cele 2000 euro pe care i le-a dat contra recipisei Cernat G., că Rîșcan A.

niciodată nu a fost angajată la ÎI „Lupușor Cristina” și după vacanță a

plecat în Elveția; declarațiile martorului Dodon S., potrivit cărora

inculpatul a indicat personal în cererea de asigurare că automobilul nu va

fi utilizat pentru a fi dat în arendă.

Sub acest aspect, nu persistă îndoială că, atunci când făptuitorul

folosește documente false, încheie tranzacție în numele persoanei juridice,

obligă persoane să semneze acte pe care ulterior le folosește în interes

personal, le angajează fără ca acestea să cunoască și aici, anume Lupușor

Eduard a acționat cu rea-credință, forțând-o pe Rîșcan Aurica să semneze

acte false care certificau presupusa angajare a acesteia in cadrul ÎI

„Lupușor Cristina”, pentru a obține recuperarea ilicită a despăgubirilor de

asigurare de la persoana juridică CA „Asterra Grup” SRL, fapt prin care a

fost demonstrată rea-voința în raport cu victima fapt ce cade sub incidența

legii penale.

Astfel, Colegiul penal constată că instanța de apel a cercetat fondul

cauzei și corect a stabilit existența tentativei de escrocherie comisă de către

inculpatul Lupușor Eduard.

De menționat este și acel fapt că, din conținutul recursului declarat,

inclusiv și argumentele specificate în pct. 6 al prezentei decizii, Colegiul

atestă că majoritatea criticilor se referă la dezacordul cu modalitatea de

apreciere a probelor administrate în prezenta speță, de către prima instanță

și cea de apel, însă aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și

în drept, de către instanțele de fond, iar dezacordul părților în acest sens nu

constituie temei pentru desființarea unei hotărâri judecătorești și temei

pentru recurs, deoarece nu este prevăzut în alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală.

Cu referire la critica deciziei instanței de apel sub aspectul temeiului

de casare prevăzut la art. 427 alin. 1) pct. 15) Cod de procedură penală,

considerând că instanța de judecată internațională, prin hotărâre pe un alt

caz, a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților

omului care poate fi reparată și în această cauză.

21

În recursul declarat apărarea a invocat “că instanța de apel a încălcat

dreptul la un proces echitabil prevăzut la art. 6 CEDO sub aspectul

garanțiilor inerente acestui drept - principiul contradictorialității, egalității

armelor, dreptul la apărare; că instanța de judecată internațională prin

hotărîre pe un alt caz a constatat o încălcare la nivel național a drepturilor

și libertăților omului care poate fi reparată și în această cauză, invocând că

în speță este relevantă cauza CtEDO, Perez vs. Franța din 12.02.2004.

În ce privește pretinsa încălcarea a art. 6 § 1 din Convenție și referirea

recurentului la practica CtEDO, Colegiul penal notează că recurentul la

invocarea respectivei cauze nu a cercetat suficient conținutul acesteia, or, în

aceasta se menționează că: „în ciuda existenței unei autonomii a noțiunii de

drepturi și obligații cu caracter civil, este necesară analiza legislației

interne a statului, atât sub aspectul calificării juridice, cât și în privința

conținutului material și a efectelor pe care dreptul intern al statului le

conferă pentru ca un drept să poată fi considerat ca având un caracter

civil”.

Colegiul penal apreciază că decizia instanței de apel cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care

instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o

motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CtEDO.

În același context, Colegiul penal menționează că, deși art. 6 § 1 al

Convenției obligă instanțele judecătorești să-și motiveze hotărârile, însă

Curtea a clarificat că acest lucru nu impune un răspuns detaliat la fiecare

argument invocat de parte (Van de Hurk vs. Olanda, din 19.04.1994), or,

modul în care se aplică obligația de a motiva hotărârile judecătorești poate

varia în funcție de natura acestora și trebuie apreciat în lumina

circumstanțelor cauzei (Hiro Balani vs. Spania, din 09.12.1994).

Astfel, verificând procesele-verbale ale ședințelor de judecată a

instanței de apel și lecturând textul deciziei, rezultă că instanța ierarhic

inferioară a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, și-a motivat

soluția adoptată punând la baza acesteia probele administrate și verificate

în cadrul ședinței instanței de apel, fapt care se confirmă prin procesul-

verbal al ședințelor de judecată.

Ținând cont de cele menționate Colegiul penal conchide că conținutul

deciziei corespunde prevederilor legale sus menționate fiind oferite

răspunsuri la toate motivele relevante invocate în apel în raport cu

motivarea soluției primei instanțe.

22

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea

deciziei adoptate.

Generalizând cele expuse, Colegiul penal statuează că, în cauza dată

nu au fost admise erorile de drept la care face referire recurentul și nu sunt

temeiuri de a interveni în sensul casării soluției adoptate de către instanța

de apel, fiindcă această instanță just a stabilit vinovăția inculpatului

Lupușor Eduard în comiterea faptelor imputate și corect a calificat acțiunile

acestuia, adoptând o hotărâre motivată și întemeiată legal, astfel

concluzionându-se asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat în

prezenta cauză, deoarece este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Mocanu Serghei în numele inculpatului Lupușor Eduard, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 martie 2019, în

cauza penală în privința lui Lupușor Eduard XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 31 ianuarie 2020.

Președinte Boico Victor

Judecători Ghervas Maria

Stratulat Galina

23