1ra-897/2015 — art. 310 al.1, 27, 190 al. 5 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 310 al.1, 27, 190 al. 5 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-897/2015 — art. 310 al.1, 27, 190 al. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1ra-897/2015
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
06 octombrie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Nicolae Gordilă,
Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,
Ion Guzun,
judecând, în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul
ordinar declarat de procuror împotriva sentinței Judecătoriei Râșcani, mun.
Chișinău din 24 februarie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 10 aprilie 2015, în privința inculpatului
Lupușor Eduard Alexei, născut la
19 septembrie 1982 în s. Albinețu Vechi, r-nul Fălești,
locuitor al mun. Chișinău, str. Miron Costin 11/3, ap.
83, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale;
Termenul de examinare a cauzei
în instanța de fond: 08 august 2012 – 24 februarie 2014,
în instanța de apel: 17 martie 2014 – 10 aprilie 2015,
în instanța de recurs: 19 iunie – 06 octombrie 2015;
Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de
Justiție,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 24 februarie 2014,
Lupușor Eduard a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunilor prevăzute
de art. 27, 190 alin. (5), 310 alin. (1) Cod penal, din motiv că în acțiunile lui nu s-
au constatat elementele infracțiunilor incriminate.
În fapt, instanța de fond a constatat că Lupușor Eduard este învinuit că
urmând scopul obținerii unui profit prin înșelăciune și abuz de încredere, dându-și
seama de caracterul și urmările prejudiciabile ale acțiunilor sale, a săvârșit
tentativa la însușirea în proporții deosebit de mari a bunurilor Companiei de
Asigurări ,,ASTERRA GRUP” SRL, în următoarele circumstanțe:
Astfel, Lupușor Eduard, în luna octombrie 2010, activând în calitate de
administrator al ÎI „Lupușor Cristina”, intenționat, având scopul obținerii unei
1
recuperări ilicite a prejudiciului cauzat persoanei juridice pe care o reprezenta,
exprimat prin restituirea frauduloasă de la CA „ASTERRA GRUP” SRL a sumei
asigurate a automobilului „Dodge Caliber”, n.î. C VV 575, adică în interes
material, aflându-se în biroul de serviciu al ÎI „Lupușor Cristina” ,amplasat pe b-
dul Moscova 11/5, mun. Chișinău, a falsificat, prin metoda introducerii datelor
denaturate care nu corespundeau realității, contractul de prestări servicii din
13.10.2010, încheiat între Rîșcan Aurica și ÎI „Lupușor Cristina”, actul de predare
primire fără dată, ordinul nr. 02 din 15.10.2010 de angajare la serviciu a lui Rîșcan
Aurica, carnetul de muncă AB 0666062 pe numele lui Rîșcan Aurica, certificatul
de atribuire a codului personal de asigurări sociale CPAS 11102081633, foaia de
parcurs pentru autoturisme seria BM nr. 830990 din 11.10.2010 pe numele lui
Rîșcan Aurica, certificatul nr. 025 din 29.10.2010, prin care a confirmat faptul că
Rîșcan Aurica este angajata ÎI „Lupușor Cristina” în baza contractului de prestări
servicii din data de 13.10.2010 - documente oficiale care le-a deținut și le-a
prezentat Companiei de Asigurări „ASTERRA GRUP” SRL din mun. Chișinău,
str. O. Doga 26, în scopul realizării interesului infracțional. Conform conținutului
clauzei anexei la contractul de asigurare CASCO nr. 532/10 din 17.06.2010,
încheiat între CA „ASTERRA GRUP” SRL și ÎI „Lupușor Cristina”, era interzisă
utilizarea automobilului „Dodge Caliber”, n.î. C VV 575, pentru darea în arendă și
era permisă folosirea acestuia numai de către angajații ÎI „Lupușor Cristina”.
Conform răspunsului parvenit de la Casa Teritorială de Asigurări Sociale
sect. Ciocana, mun. Chișinău din 05.12.2011, careva date privind calcularea și
utilizarea contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii pentru Rîșcan
Aurica, născută la 10.04.1985, nu a fost prezentate.
Ulterior, falsificând și prezentând actele sus menționate la Compania de
Asigurări „ASTERRA GRUP”, Lupușor Eduard a solicitat,, conform cererii din
21.10.2010, restituirea despăgubirii de asigurare în mărime de 10.000 dolari SUA,
care conform cursului oficial al BNM la data de 21.10.2010 constituia suma de
116.248 lei.
Astfel, Lupușor Eduard a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 27, 190 alin.
(5) Cod penal, adică tentativă de escrocherie, adică tentativa de dobândire ilicită a
bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, în proporții deosebit
de mari.
Тоt el, pe 11 august 2011, aflându-se în incinta Judecătoriei Rîșcani, mun.
Chișinău, înaintând o acțiune artificială în folosul său, dorind apariția unor relații
referitoare la înfăptuirea justiției și aprecierea probelor necesare pentru examinarea
justă a cauzei în procedură civilă, a prezentat instanței de judecată acte falsificate
de către el și anume copia foii de parcurs pentru autoturisme seria BM nr. 830990
din 11.10.2010 până la 26.10.2010 pe numele lui Rîșcan Aurica, copia ordinului
nr. 02 din 15.10.2010 a lui Rîșcan Aurica.
Ulterior, având intenția directă și dorind survenirea urmărilor prejudiciabile
ale faptei sale, a falsificat contractul de prestări servicii din 13.10.2010, carnetul de
muncă nr. AB 0666062 pe numele lui Rîșcan Aurica, ordinul nr. 02 din 15.10.2010
privind angajarea lui Rîșcan Aurica în funcție de manager-marketing în cadrul ÎI
„Lupușor Cristina”, cunoscând cu certitudine că între Rîșcan Aurica și ÎI „Lupușor
Cristina” există contractul de sublocațiune din 11.10.2010, actul de transmitere-
2
primire a automobilului, Dodge Caliber, n.î. С VV 575, eliberat în chirie contra
sumei de 850 euro.
Conform raportului de expertiză nr. 327 din 18.06.2012, semnăturile din
contractul de prestări servicii din 13.10.2010, carnetul de muncă nr. AB 0666062
pe numele lui Rîșcan Aurica, foaia de parcurs pentru autoturisme seria BM nr.
830990 din 11.10.2010 până la 26.10.2010 pe numele lui Rîșcan Aurica, ordinul
nr. 02 din 15.10.2010 pe Rîșcan Aurica, contractul de sublocațiune din 11.10.2010,
actul de transmitere primire a automobilului „Dodge Caliber”, cu n.î. С VV 575,
fila cu „alte defecte ale automobilului”, sunt îndeplinite de către Lupușor Eduard.
Astfel, Lupușor Eduard a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 310 alin. (1)
Cod penal, adică falsificarea probelor în procesul civil de către un participant la
proces, sau de către reprezentantul acestuia.
Instanța a reținut că învinuirea este una abstractă, că pe caz există raporturi
juridice civile, prevăzute de normele Codului civil, în special de cele care
reglementează contractul de asigurare.
Conform art. 1 a protocolului nr. 4 la Convenției pentru Apărarea
Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, nimeni nu poate fi privat de
libertatea sa, pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligație
contractuală.
Inculpatul, depunând acțiunea civilă în Judecătoria Râșcani împotriva CA
,,ASTERRA GRUP” SRL cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare, nu a
urmărit scopul de a prezenta în instanța de judecată o probă falsă, ci și-a realizat
dreptul prevăzut de art. 20 din Constituția RM - accesul liber la justiție.
Faptul că Rîșcan Aurica a fost angajată a ÎI ,,Lupușor Cristina”, se dovedește
prin carnetul de muncă AB 0666062 pe numele lui Rîșcan Aurica, certificatul de
atribuire a codului personal de asigurări sociale CPAS 11102081633, foaia de
parcurs pentru autoturisme seria BM nr. 830990 din 11.10.2010 pe numele lui
Rîșcan Aurica, care sunt documente oficiale emise de autorități, acestea nu au fost
anulate și produc efecte juridice.
Martorii Vignan Vladimir și Cernat Galina nu au furnizat anumite informații
utile și concludente, care ar permite constatarea vinovăției inculpatului.
Martorul Dodon Sergiu, salariat al CA ,,ASTERRA GRUP” SRL, care a
sesizat organul de urmărire penală cu solicitarea de a-l trage la răspundere penală
pe inculpat, a recunoscut că anexa la contractul de asigurare CASCO nr. 532/10
din 17 iunie 2010, încheiat între CA ,,ASTERRA GRUP” SRL și ÎI ,,Lupușor
Cristina”, nu conține vre-o clauză prin care era interzisă utilizarea autoturismului
„Dodge Caliber”, n.î. C VV 575, pentru darea în arendă și era permisă folosirea
acestuia numai de către angajații ÎI ,,Lupușor Cristina”. În rest, declarațiile lui sunt
bazate pe presupuneri.
Celelalte mijloace de probă nu pot fi considerate utile, în sensul constatării
vinovăției inculpatului și tragerii lui la răspundere penală.
Raportului de expertiză nr. 327 din 18.06.2012 nu se contestă.
Prin urmare, probele prezentate de acuzare nu dovedesc vinovăția
inculpatului.
Procurorul a declarat apel, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei
și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.
3
310 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 600 unități convenționale, ceea ce
constituie 12.000 lei și în baza art. 27, 190 alin. (5) Cod penal la 11 ani și 3 luni
închisoare, cu executare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita
o anumită activitate pe un termen de 5 ani.
În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin
cumulul total al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 11 ani
și 3 luni închisoare, cu executare, cu amendă în mărime de 600 unități
convenționale, ce constituie 12.000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții
sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 5 ani.
Conform art. 84 alin. (3), 87 alin. (2) Cod penal, pedepsele aplicate să fie
executate de sine stătător.
Apelantul a invocat că instanța nu a dat o apreciere legală probatoriului în
sensul prevederilor art. 101, 394 Cod de procedură penală.
Instanța, fără a le analiza și indica din care motiv le-a considerat inutile, le-a
exclus, invocând un motiv formal și lipsit de suport legal.
Probele acuzării sunt următoarele.
Declarațiile martorului Vignan Vladimir, care a dezvăluit în ce circumstanțe,
de către cine, cu cine s-a înțeles să transmită ÎI „Lupușor Cristina” în locațiune
automobilul, precum și cu cine a dus discuții după ce automobilul a fost deteriorat
în rezultatul producerii accidentului rutier. Toate discuțiile le-a avut cu inculpatul,
care se prezenta în calitate de administrator al ÎI „Lupușor Cristina”.
Declarațiile martorului Rîșcan Viorica, care a confirmat că înțelegerea de
arendare a automobilului a avut-o cu inculpatul și că careva relații de muncă cu ÎI
„Lupușor Cristina” nu a avut, iar documentele le-a semnat la indicația și sub
amenințarea inculpatului, după ce s-a produs accidentul rutier. Din spusele
inculpatului, a înțeles că acestea urmau a fi prezentate companiei de asigurare.
Declarațiile martorului Cernat Galina, că fiica Rîșcan V. nu a putut
nicidecum să fie angajată la o întreprindere din R. Moldova, în special la
întreprinderea „Lupușor Cristina”, deoarece permanent ea a fost peste hotarele R.
Moldova, acasă venea pentru foarte puțin timp.
Raportul de expertiză grafoscopică nr. 327 din 18.06.2012, prin care s-a
confirmat că semnăturile din contractul de prestări servicii din 13.10.2010, carnetul
de muncă nr. AB 0666062, întocmit pe numele lui Rîșcan Aurica, foaia de parcurs
pentru autoturisme seria BM nr. 830990 din 11.10.2010 până la 26.10.2010 pe
numele lui Rîșcan Aurica, ordinul nr. 02 din 15.10.2010 a lui Rîșcan Aurica,
contractul de sublocațiune din 11.10.2010, actul de transmitere primire a
automobilului Dodge Caliber, n.î. C VV 575, fila cu „alte defecte ale
automobilului”, sunt îndeplinite de către Lupușor Eduard - instanța în genere nu s-a
referit la acest mijloc de probă.
Documentele ridicate de la data de 11.07.2012 de la Judecătoria Rîșcani,
mun. Chișinău - au fost ridicate documente de importanță în cadrul cauzei penale
care au fost prezentate de către inculpat instanței de judecată pentru primirea
despăgubirii pentru automobilul Dodge Caliber, n.î. C VV 575, și anume cererea
de soluționare extrajudiciară a litigiului din 27.04.2011, cererea de chemare în
judecată privind executarea obligațiilor contractuale din 11.08.2011, procese-
verbale ale ședințelor de judecată din 02.11.2011, 01.02.2012, 05.07.2012 și
4
încheierea din 18.08.2011, și atașate în calitate de corpuri delicate la cauza penală
cu păstrarea lor la dosarul penal.
Totodată, conform răspunsului Camerei înregistrării de Stat cu nr. 778 din
02.11.2012 , începând cu 11.09.2009 ca administrator al ÎI „Lupușor Cristina” este
înregistrat Lupușor Cristina. Necătând la aceasta, toate documentele care au fost
falsificate cu scopul de a însuși de la compania de asigurare „ASTERRA GRUP”
mijloace bănești au fost semnate de către inculpat.
Astfel, probele descrise pe deplin confirmă vinovăția inculpatului în
săvârșirea infracțiunilor incriminate.
Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie
2015, apelul a fost respins ca nefondat.
Instanța de apel a reținut că declarațiile martorului Rîșcan Aurica, nu
demonstrează vina inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate, deoarece ea
a fost angajată a ÎI „Lupușor Cristina”, fapt confirmat prin carnetul de muncă AB
0666062, certificatul de atribuire a codului personal de asigurări sociale CPAS
1110208163, foaia de parcurs pentru autoturisme seria BM nr. 830990 din
11.10.2010, contractul de prestare a serviciilor, toate pe numele ei, care sunt
documente oficiale emise de autorități, care nu au fost anulate și respectiv produc
efecte juridice.
Declarațiile martorilor Vignan Vladimir și Cernat Galina nu demonstrează
vina inculpatului, deoarece ei nu indică că inculpatul ar fi comis careva fapte
infracționale.
Martorul Dodon Sergiu a recunoscut că anexa la contractul de asigurare
CASCO nr. 532/10 din 17 iunie 2010, încheiat între CA „ASTERRA GRUP” SRL
și ÎI ,,Lupușor Cristina” nu conține vreo clauză prin care era interzisă utilizarea
autoturismului Dodge Caliber, n.î. C VV 575, pentru darea în arendă, fiind permisă
folosirea acestuia numai de către angajații ÎI ,,Lupușor Cristina”. Astfel,
declarațiile acestui martor sunt bazate pe presupuneri fiind date în scop de
răzbunare împotriva inculpatului, deoarece ultimul a depus o acțiune privind
încasarea unei despăgubiri de asigurare de la CA ,, ASTERRA GRUP” SRL.
Nu pot servi ca probe care ar demonstra vinovăția inculpatului în comiterea
infracțiunilor imputate, nici următoarele probe:
raportul de expertiză nr. 327 din 18.06.2012;
procesul-verbal de ridicare din 04.05.2012;
procesul verbal de ridicare din 01.05.2012;
procesul-verbal de examinare a obiectului din 18.06.2012;
procesul-verbal de examinare a obiectului din 18.06.2012;
ordonanța de recunoaștere și anexare ca corp delict din 18.06.2012;
ordonanța de recunoaștere și anexare ca corp delict din 25.18.06.2012;
procesul verbal de ridicare din 11.07.2012, prin care de la Judecătoria
Rîșcani, mun. Chișinău au fost ridicate documente de importanță în cadrul cauzei
penale care au fost prezentate de către inculpat instanței de judecată pentru
primirea despăgubirii pentru automobilul de model Dodge Caliber cu n.î. С VV
575 și anume cererea de soluționare extrajudiciară a litigiului din 27.04.2011,
cererea de chemare în judecată privind executarea obligațiunilor contractuale din
5
11.08.2011, procese verbale ale ședințelor de judecată din 02.11.2011, 01.02.2012,
05.07.2012 și încheierea din 18.08.2011;
Dimpotrivă, aceste probe confirmă integral declarațiile inculpatului că
Rîșcan Aurica a fost angajată la ÎI „Lupușor Cristina” legal, prin ordinul nr. 02 din
15.10.2010 de angajare la serviciu, eliberându-i carnetul de muncă AB 0666062,
atribuindu-i autoturismul Dodge Caliber, n.î. C VV 575, ca mașină de serviciu
pentru executarea obligațiunilor contractuale, întocmind în acest sens actul de
predare primire. Inculpatul a transmis CNAS informații despre noul salariat, fiind
eliberat certificatul de atribuire a codului personal de asigurări sociale CPAS
11102081633, foaia de parcurs pentru autoturisme seria BM nr. 830990 din
11.10.2010 pe numele lui Rîșcan Aurica.
Acuzarea n-a prezentat nici o probă care ar fi demonstrat vinovăția
inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate.
Procurorul a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii
și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de
judecată.
Recurentul a invocat că pe parcursul examinării cauzei, au fost prezentate
probe care confirmă cu certitudine vina adusă inculpatului, precum:
declarațiile martorilor Rîșcan Aurica, Cernat Galina, Vignan Vladimir și
Dodon Sergiu;
raportul de expertiză grafoscopică nr. 327 din 18.06.2012, potrivit căruia
înscrisurile din actele false sunt întocmite de către inculpat;
procesul-verbal de ridicare din 04.05.2012 a documentelor - contract de
prestări servicii din 13.10.2010, carnetul de muncă pe numele lui Rîșcan Aurica,
certificatul de atribuție a codului personal de asigurări sociale CPAS
11102081637;
procesul verbal de ridicare a specimentelor semnăturii lui Rîșcanu Aurica din
01.05.2012;
procesul-verbal de examinare a obiectelor - contract de prestări servicii din
13.10.2010, carnetul de muncă pe numele lui Rîșcanu Aurica, certificatul de
atribuție a codului personal de asigurări sociale CPAS 11102081637, din
18.06.2012;
procesul-verbal de examinare a obiectului –n contract de sublocațiune din
11.10.2010, semnat de ÎI ,,Lupușor Cristina” și recipisa din 28.11.2010 din
18.06.2012;
ordonanța de recunoaștere și anexare ca corp delict din 18.06.2012;
ordonanța de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte - contract de
prestări servicii din 13.10.2010, carnetul de muncă pe numele lui Rîșcan Aurica,
certificatul de atribuție a codului personal de asigurări sociale CPAS
11102081637;
procesul-verbal de ridicare din 11.07.2012, prin care de la Judecătoria
Rîșcani, mun. Chișinău au fost ridicate documentele prezentate de inculpat
instanței de judecată pentru primirea despăgubirii pentru automobilul Dodge
Caliber, n.î. C VV 575, și anume cererea de soluționare extrajudiciară a litigiului
din 27.04.2011, cererea de chemare în judecată privind executarea obligațiunilor
6
contractuale din 11.08.2011, procese verbale ale ședințelor de judecată din
02.11.2011, 01.02.2012, 05.07.2012 și încheierea din 18.08.2011;
copia ordinului nr. 02 din 15.10.2010, precum că Rîșcanu A. activează la ÎI
,,Lupușor Cristina”.
Nici instanța de fond și nici cea de apel nu au apreciat la justa valoare
probele aduse de către acuzare și s-au bazat în exclusivitate pe depozițiile
inculpatului, care în scopul eschivării de la răspunderea penală nu și-a recunoscut
vina.
Vina inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate și-a găsit pe deplin
confirmare prin probele enumerate, însă instanța de apel nu a îndeplinit cu strictețe
prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, precum și explicațiile
Plenului CSJ la pct. 14 al Hotărârii nr. 22 din 12 decembrie 2005 „Cu privire la
practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, deoarece nu s-a nepronunțat
asupra tuturor motivelor invocate, ce echivalează cu nerezolvarea fondului
apelului.
În drept, recursul este bazat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură
penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,
hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Judecând recursul ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și
argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi
admis din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărârile instanței
de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele
reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea
dispozițiilor de drept formal și material.
Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel
au comis următoarele erori de drept.
În primul rând, conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală,
fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,
concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct
de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în
hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. În
corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de
judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 385 alin. (1) pct.
1) și 2) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată
soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit
inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat. Potrivit art. 394 alin. (3)
pct. 2) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie să
cuprindă indicarea motivelor pentru care instanța respinge probele aduse în
sprijinul acuzării.
7
În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței, instanța
de fond:
a) nu a apreciat separat fiecare probă prezentată de acuzator din punct de
vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în
ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de
fapt și de drept incriminate inculpatului în rechizitoriu, și nu a indicat motivele
pentru care a respins probele aduse în sprijinul acuzării;
b) nu au fost apreciate în sensul vizat și în consecutivitatea acuzatorie
urmată în special:
contractul de locațiune a automobilului cu pricina din 14.06.2010, încheiat
între Vignan V. și ÎI „Lupușor Cristina”, contractul de asigurare facultativă a
automobilului din 17.06.2010, încheiat între ÎI „Lupușor Cristina” și SRL
„ASTERRA GRUP”, cererea ÎI „Lupușor Cristina” de asigurare a automobilului la
suma de 10.000 dolari în care rubrica „Utilizarea automobilului pentru dare în
arendă” este bifată cu „nu”; titlul executoriu din 25.06.2013 privind încasarea de
la ÎI „Lupușor Cristina” în favoarea lui Vignan V. a prejudiciului material;
contractul de sublocațiune a automobilului din 11.10.2010, încheiat între ÎI
„Lupușor Cristina” și terța persoană Rîșcan Aurica, în calitate de sublocatar,
pentru perioada 11.10.2010 – 26.10.2010, și procesul verbal din 01.05.2012 de
ridicare a acestui contract anume de la ultima;
cererea administratorului ÎI „Lupușor Cristina” Lupușor Eduard din
21.10.2010, adresată SRL „ASTERRA GRUP”, cu privire la despăgubirile de
asigurare, cererea SRL „ASTERRA GRUP” din 15.08.2011către procuratură, în
care este indicat că inculpatul a solicitat despăgubiri pentru automobilul deteriorat
dar interzis prin actele încheiate a fi utilizat pentru darea în arendă terțelor
persoane, prezentând acte false care ar confirma că Rîșcan Aurica, care utiliza în
sublocațiune autovehiculul dat, este de fapt angajata ÎI „Lupușor Cristina”, fapt ce
oferă dreptul la despăgubirile respective;
actele privind pretinsa angajare a lui Rîșcan Aurica la ÎI „Lupușor Cristina”,
dar întocmite și semnate de administratorul ÎI „Lupușor Cristina” Lupușor
Eduard după perfectarea contractului de sublocațiune din 11.10.2010 – contractul
de prestări servicii cu Rîșcan Aurica din 13.10.2010, ordinul de angajare a ultimei
în funcția de manager-marketing din 15.10.2010, carnetul de muncă pe numele ei
din 15.10.2010, foaia de parcura pe numele șoferului Rîșcan Aurica din
11.10.2010, adică până la pretinsa angajare a acesteia din 13.10.2010, actul fără
dată de primire-predare a automobilului, certificatul SRL „TEHNO Design K” din
05.12.2010 că respectivul carnet de muncă a fost primit de ÎI „Lupușor Cristina” pe
22.11.2010, certificatul Casa Teritorială de Asigurări Sociale s. Ciocana că ÎI
„Lupușor Cristina” nu a prezentat pentru anii 2010-2011 declarația de asigurare
pe numele lui Rîșcan Aurica, certificatul ÎS „CAMERA ÎNREGISTRĂRII DE
STAT” că din 11.09.2009 administratorul ÎI „Lupușor Cristina” nu este inculpatul
dar Lupușor Cristina; raportul expertului din 18.06.2012 că semnăturile pe actele
ÎI „Lupușor Cristina” au fost semnate de inculpat ca administrator, cererea de
chemare în judecată semnată potrivit învinuirii formulate la fel de ultimul ca
administrator al ÎI „Lupușor Cristina” și cu anexarea actelor falsificate;
8
declarațiile martorilor Rîșcan Aurica și Cernat Galina, că Rîșcan Aurica
lucrează în Elveția din anul 2009, pe 11.10.2010 a revenit în vacanță în Moldova, a
închiriat automobilul respectiv prin intermediul inculpatului, perfectând contractul
de sublocațiune care a fost ridicat ulterior de la ea de către organele de drept, că
inculpatul a rugat-o să semneze niște acte pentru a obține despăgubiri de asigurare
în legătură cu răpire și deteriorarea automobilului, pe lângă cele 2000 euro pe care
i le-a dat contra recipise Cernat Galina, că Rîșcan Aurica niciodată nu a fost
angajată la ÎI „Lupușor Cristina” și după vacanță a plecat în Elveția;
declarațiile martorului Dodon Sergiu, că inculpatul a indicat personal în
cererea de asigurare că automobilul nu va fi utilizat pentru a fi dat în arendă (v. 2,
f.d. 175, pct. 2 din decizie).
Totodată, concluzia instanței că nu au relevanță documente oficiale invocate
în rechizitoriu, din simplu motiv că acestea au fost emise de autorități, nu au fost
anulate și produc efecte juridice, sunt neîntemeiate. Or, potrivit învinuirii acestea
conțin date denaturate, ce nu corespund realității și instanța urma să aprecieze
împrejurările date în aspectul formulat în rechizitoriu.
Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile
legale și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază
soluția.
În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de
procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul,
verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de
prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi
prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor
invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se
pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt dacă
fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări, dacă probele corect au fost
apreciate în ansamblu, prin prisma cumulului de dovezi anexate la dosar.
Chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel sunt dacă fapta
întrunește elementele infracțiunii, dacă normele de drept procesual și penal au fost
corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale
referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi
desființată, cu rejudecarea cauzei. Rejudecarea cauzei de către instanța de apel se
desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță,
care se aplică în mod corespunzător. Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă
temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea
apelului, precum și motivele adoptării soluției date.
Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,
deoarece, potrivit descriptivului deciziei contestate, menținând o sentință ilegală și
neîntemeiată:
a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise
de instanța de fond, le-a repetat întocmai și nu a desființat sentința, cu rejudecarea
cauzei potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță;
b) nu sa pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul procurorului,
inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3 și din decizie și repetate în recursul ordinar
la pct. 5. din decizie, nu a apreciat separat fiecare probă prezentată de acuzator, din
9
punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate
probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, inclusiv cu
circumstanțele de fapt și de drept incriminate inculpatului în rechizitoriu, nu a
menționat motivele pentru care a respins probele acuzării (v. 2, f.d. 235, pct. 3-5 din
decizie).
Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu a judecat
cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind
motive legale pe care se întemeiază soluția, instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în apel, că recursul ordinar este întemeiat.
Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de
recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către
instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către
instanța de recurs.
Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către
instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)
pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de
recurs, se impune soluția admiterii recursului declarat, casării totale a deciziei
contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt
complet de judecată.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările
expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu
legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin. (3) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de procuror, casează total decizia
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2015, în privința
inculpatului Lupușor Eduard Alexei și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași
instanță de apel, în alt complet de judecată.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 20
octombrie 2015.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Iurie Diaconu
Elena Covalenco
Liliana Catan
Ion Guzun
10