1ra-1611/2019 — art. 190 alin. 2 lit. c CP

1ra-1611/2019 — art. 190 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1611/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Boico Victor,

Judecători – Chișcă-Doneva Tamara, Stratulat Galina,

a examinat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 mai

2019, în cauza penală în privința lui

Schițco Vladimir XXXXX, născut

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 09.09.2015 – 31.05.2017

instanța de apel: 24.06.2017 – 25.10.2017

instanța de recurs ordinar: 05.01.2018 – 24.04.2018

instanța de apel: 12.06.2018 – 09.09.2018

instanța de recurs ordinar: 26.11.2018 – 12.03.2019

instanța de apel: 12.04.2019 – 15.05.2019

instanța de recurs ordinar: 02.07.2019 – 20.12.2019

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

Schițco Vladimir a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal cu aplicarea pedepsei sub

formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis și cu privarea de dreptul de a exercita o

anumită activitate legată de administrarea bunurilor pe un termen de 3 ani.

În privința lui Schițco Vladimir a fost aplicat arestul preventiv, cu

anunțarea în căutare. Termenul executării pedepsei urmând a fi calculat

din momentul reținerii.

A fost admisă acțiunea civilă, dispunându-se încasarea de la Schițco

Vladimir în beneficiul lui Gaulica Valeriu suma de 16596 lei cu titlu de

prejudiciu material și suma de 1000 lei cheltuieli pentru asistență juridică.

1

Vladimir, sub pretextul efectuării reparației din str. XXXXX, ap. XXXXX

mun. XXXXX, prin înșelăciune și abuz de încredere, a însușit de la Gaulica

Valeriu suma de 500 de Euro, care conform cursului oficial stabilit de Banca

Națională a Republicii Moldova, la acea dată constituiau 8 920 lei, 5 000 lei,

un dispozitiv de tăiat fier de model „Makita” cu valoarea de 1 000 de lei,

un perforator de model „Makita” cu valoarea de 1 600 de lei și un ferestrău

cu valoarea de 75 de lei, pricinuindu-i astfel părții vătămate Gaulica

Valeriu o daună în proporții considerabile în sumă de 16 595 de lei.

numele inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea

unei hotărâri prin care inculpatul să fie achitat.

3.1. În motivarea cererii de apel, avocatul Sergiu Zaharia a menționat

că în acțiunile inculpatului lipsește latura obiectivă și latura subiectivă a

infracțiunii imputate. Din declarațiile martorilor și ale părții vătămate, nu

s-a stabilit intenția inculpatului de a comite infracțiunea de escrocherie,

atâta timp cât imediat după ce a primit banii de la partea vătămată,

inculpatul a angajat trei persoane care au efectuat lucrările de reparație,

însă din vina vecinilor și lipsa resurselor financiare, acestea nu au fost

finisate.

octombrie 2017, apelul a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței.

avocatul Zaharia Sergiu în numele inculpatului.

5.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul Zaharia Sergiu a

menționat că:

- prima instanță și instanța de apel la administrarea probatoriului au

inclus în calitate de probă declarațiile martorului Pușcașu Vasile (f.d.64),

care nu au fost cercetate în ședința de judecată în prima instanță, nefiind

date nici citire de către procuror;

- instanțele au admis o eroare de fapt, considerând soluția ca fiind

una eronată;

din 24 aprilie 2018, a fost admis recursul ordinar declarat de către avocatul

Zaharia Sergiu în numele inculpatului Vladimir Schițco, casată total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2017 și s-a

dispus rejudecarea cauzei în ordine de apel, în aceiași instanță, în alt

complet de judecată.

6.1. Instanța de recurs ordinar a constatat, că instanța de apel nu a

ținut cont pe deplin de cerințele dispozițiilor art. 101 Cod de procedură

2

penală și a comis următoarele erori de drept: contrar cerințelor art. 414 alin.

(5) Cod de procedură penal nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat de avocatul Zaharia S. în numele inculpatului

(f.d. 219-220, vol. I); în motivarea soluției nu s-a expus clar asupra

argumentelor apelantului cu referire la volumul lucrărilor efectuat de către

inculpat în apartamentul părții vătămate.

Instanța de recurs ordinar a reținut că, instanța de apel a adoptat o

decizie de menținere a sentinței de condamnare a inculpatului printr-o

motivare superficială, fără a clarifica circumstanțe esențiale ale cauzei,

astfel a lăsat fără o argumentare cuvenită motivele invocate în apelul

declarat, nu a corectat erorile admise de prima instanță, prin ce a fost

afectată soluția adoptată.

Chișinău din 06 septembrie 2018, a fost admis apelul declarat de către

avocatul Sergiu Zaharia în numele inculpatului Vladimir Schițco, a fost

casată integral sentința, inclusiv din oficiu în conformitate cu prevederile

art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, și pronunțată o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Schițco Vladimir a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal și a fost liberat de răspundere

penală în legătură cu expirarea termenului de prescripție prevăzut de art.

60 alin. (1) lit. b) Cod penal.

A fost admisă acțiunea civilă, dispunându-se încasarea de la Schițco

Vladimir în beneficiul lui Gaulică Valeriu prejudiciul material în sumă de

16 595 de lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 1 000 de lei

avocatul Zaharia Sergiu în numele inculpatului Schițco Vladimir prin care

a solicitat casarea deciziei cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare din

motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii de

escrocherie.

8.1. În motivarea recursului ordinar, avocatul Zaharia Sergiu a

menționat că instanța de apel eronat a constatat că în acțiunile inculpatului

sunt întrunite latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii prevăzute

de art. 190 Cod penal. În rest avocatul Zaharia Sergiu în recursul ordinar

declarat a indicat aceleași temeiuri care după formă și conținut au fost

identice recursului anterior.

din 12 martie 2019, a fost admis recursul ordinar, casată total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06.09.2018, în cauza penală,

3

în privința lui Schițco Vladimir și dispusă rejudecarea cauzei de către

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

9.1. În susținerea soluției emise, instanța de recurs ordinar a

constatat, că instanța de apel l-a recunoscut vinovat pe inculpatul Schițco

Vladimir de comiterea infracțiunii de escrocherie fără a face o analiză

amplă a naturii relațiilor apărute între inculpat și partea vătămată, nefiind

indicate care sunt probele ce demonstrează că lucrările efectuate de către

inculpat sunt necalitative.

Instanța de recurs ordinar a remarcat că în cadrul procesului penal nu

a fost efectuată nici o expertiză care să constate despre calitatea și

cuantumul lucrărilor efectuate de către inculpat; instanța de apel și-a

întemeiat poziția cu privire la calitatea lucrărilor și cuantumul acestora

doar în baza presupunerilor, ceia ce contravine principiului prezumției

nevinovăției prevăzut de art. 8 Cod de procedură penală, iar rejudecând

cauza, a omis prevederile art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală și fără

a ține cont de indicațiile instanței de recurs, repetat a examinat cauza fără a

se expune clar asupra argumentelor apărării cu referire la volumul

lucrărilor de reparație efectuate de către inculpat în apartamentul părții

vătămate.

Chișinău din 15 mai 2019, cererea de apel declarată de către avocatul

Zaharia Sergiu în numele inculpatului Schițco Vladimir, a fost admisă

casată integral, sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 31 mai

2017, inclusiv din oficiu, în temeiul art. 409 alin.(2) Cod de procedură

penală, și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin car:

Schițco Vladimir a fost achitat pe învinuirea de comitere a infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal, din motiv că, fapta inculpatului

nu întrunește elementele infracțiunii

10.1 Pentru a pronunța decizia, instanța de apel a reținut că partea

acuzării nu a demonstrat în afara oricărui dubiu că, acțiunile lui Schițco

Vladimir au fost îndreptate spre dobândirea ilicită prin înșelăciune a

mijloacelor financiare ale lui Gaulica Valeriu.

Partea acuzării nu a demonstrat că, Schițco Vladimir cunoștea de la

momentul primirii banilor de la Gaulica Valeriu că, nu-i va utiliza conform

destinației și angajamentelor asumate și că, avea intenția de a însuși aceste

sume primite, fapt care demonstrează lipsa laturii subiective a infracțiunii

de escrocherie și lipsa de temeinicie a concluziei primei instanțe precum că

între părți nu au fost raporturi civile.

4

În circumstanțele date, instanța de apel a constatat prezența

raporturilor de natură juridică civilă - și anume relații care pot fi asimilate

contractului de antrepriză în construcții, împrejurările stabilite, coroborate

cu acțiunile inculpatului, ducând la concluzia că între inculpat și partea

vătămată a existat un acord de voință verbal, în baza căruia inculpatul

urma să efectueze lucrări de reparații în apartamentul părții vătămate pe

banii acestuia și în modul dorit de acesta, lucrările în cauză fiind efectuate

parțial din motiv că s-au terminat banii și că vecinii au protestat, deoarece

partea vătămată nu avea acordul lor, iar soluționarea acestui litigiu cu

caracter civil urma să aibă loc prin intentarea unei acțiuni civile împotriva

lui Schițco Vladimir.

Martorii audiați au confirmat că, inculpatul a procurat materiale de

construcție și au efectuat lucrări. Însăși partea vătămată declară că, au fost

efectuate anumite lucrări, la momentul încheierii acordului verbal,

inculpatul nu avea drept scop însușirea bunurilor părții vătămate fără

îndeplinirea angajamentului asumat de efectuare a lucrărilor de reparație,

atâta timp cât o parte din lucrări au fost efectuate, așa cum declară

martorii.

Contrar afirmațiilor părții vătămate precum că, i-a dat inculpatului

bani cu împrumut, instanța de apel a reținut că, între părți nu a fost

semnată o recipisă care să confirme acest fapt, iar coroborând declarațiile

martorilor precum că au fost procurate materiale de construcție și că le-a

fost achitat salariu, rezultă că, inculpatul nu a însușit banii părții vătămate.

Organul de urmărire penală nu a efectuat o cercetare la fața locului pentru

a stabili volumul lucrărilor efectuate, pentru a combate eventual

declarațiile inculpatului precum că au fost efectuate lucrări, sau pentru a

confirma declarațiile părții vătămate că nu au fost efectuate lucrări de

reparații or, doar stabilirea acestor circumstanțe referitor la existența sau

nu a prejudiciului cauzat, ar fi permis înaintarea sau nu a învinuirii, fapt ce

nu confirmă natura juridică penală a raporturilor dintre inculpat și partea

vătămată și nici justifică intervenirea legii penale.

Componența infracțiunii (totalitatea semnelor obiective și subiective,

stabilite de legea penală) este temeiul juridic al răspunderii penale potrivit

art. 51 Cod penal. Dacă în urma administrării probelor se constată că faptei

concrete îi lipsesc anumite elemente sau semne a elementelor prevăzute de

partea generală și partea specială a Codului penal care ar permite

calificarea acesteia drept o infracțiune și nu este posibilă schimbarea

încadrării juridice într-o altă infracțiune, urmează să se dispună soluția

achitării.

5

În cadrul examinării cauzei nu s-a confirmat întrunirea componenței

infracțiunii art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, prin urmare instanța de apel a

dispus achitarea inculpatului Schițco Vladimir pe învinuirea înainată.

12 iunie 2019, a fost atacată cu recurs ordinar la data de 18 iunie 2019 de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder

Djulieta, prin care a solicitat casarea integrală a deciziei cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi soluții potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Schițco Vladimir să fie recunoscut vinovat și

condamnat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod

penal, la 2 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, în

rest cu menținerea dispozițiilor sentinței, fără modificări.

11.1. În motivarea recursului ordinar, procurorul a invocat:

- instanța de apel nu a depus efortul necesar pentru a nu lăsa nici un

aspect al complexului faptic nestabilit, astfel încât nu a luat măsurile

necesare pentru ca probele concludente și utile, prezentate de partea

acuzării să fie cercelate și apreciate la justa lor valoare;

- instanța de apel a speculat pe caracterul nefundamental al

declarațiilor părții vătămate și martorilor acuzării;

- instanța de apel nu a supus unei aprecieri minuțioase materialul

probator administrat în cauză, sub aspectul laturii subiective a faptei

imputate inculpatului care semnalizează o intenție cu rea-credință de

inducere a părții vătămate în eroare și profitând de încrederea acestuia,

determinându-l să-i transmită banii și bunurile, cu consecința deposedării

de acestea;

- decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

declarat de către procuror în raport cu materialele dosarului și motivele

invocate, Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității acestuia

din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanța de fond ori de apel.

Recurentul în calitate de temei pentru casarea deciziei atacate, a

invocat incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

6

Analizând respectivul temei în raport cu motivele invocate în

recursul declarat, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmare

la examinarea recursului.

Motivul principal invocat de către recurent vizează critica aprecierii

probelor de către instanța de apel. În contextul dat, Colegiul penal reține

că, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede o listă exhaustivă de

temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind

aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel

neconstituind un temei pentru recurs separat.

Astfel, este necesar de a menționa că, potrivit art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele

temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Totodată, Colegiul penal statuează că, critica aprecierii probelor, care

la caz comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă

analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece

instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de

drept, care constituie erori cu caracter procedural sau material, iar

aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea

fondului cauzei.

Sub acest aspect, Colegiul penal constată că judecând apelul, instanța

de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, corect

achitând inculpatul de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2)

lit. c) Cod penal, care este argumentată și corespunzătoare cumulului de

probe administrate și nemijlocit verificate în ședințele de judecată în

condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată, care au fost

just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, utilității, concludentei, veridicității și coroborării

reciproce, în baza cărora s-a stabilit cert că inculpatul nu a săvârșit acțiuni

de escrocherie în privința părții vătămate, Gaulica Valeriu.

Astfel, instanța de apel, conform prevederilor art. 314 Cod de

procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele

probele prezentate de părți, a audiat inculpatul și ținând seama de

stipulările art. 27 Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere obiectivă,

care au format convingerea instanței că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal,

respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală, a supus unei

cercetări și verificări minuțioase a tuturor probelor administrate în cauză.

Totodată, Colegiul penal ține să remarce că, instanța de apel la

rejudecarea cauzei a ținut cont de motivele casării deciziei anterioare,

7

invocate de către Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în

decizia din 12 martie 2019, s-a condus de prevederile art. 436 Cod de

procedură penală și a înlăturat erorile constatate de instanța de recurs

(pct.9.1. din prezenta decizie) și a pronunțat o decizie legală și întemeiată

pe prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Colegiul penal respinge și celelalte alegații ale procurorului precum

că, inculpatul intenționat a dezinformat partea vătămată prin denaturarea

informațiilor cu privire la lucrările executate, or, din ansamblul probelor

administrate în respectiva cauză penală se dovedește indubitabil faptul că

partea acuzării nu a demonstrat că, Schițco Vladimir din momentul

primirii banilor de la Gaulica Valeriu intenționa de a nu-i utiliza conform

destinației și angajamentelor asumate precum și faptul că avea intenția de a

însuși aceste sume primite, fapt care demonstrează lipsa laturii subiective a

infracțiunii de escrocherie și lipsa de temeinicie a concluziei primei instanțe

precum că între părți nu au fost raporturi civile.

Astfel, la caz a fost stabilită prezența raporturilor de natură juridică

civilă - și anume relații care pot fi asimilate contractului de antrepriză în

construcții, împrejurările stabilite, coroborate cu acțiunile inculpatului,

ducând la concluzia că între inculpat și partea vătămată a existat un acord

de voință verbal, în baza căruia inculpatul urma să efectueze lucrări de

reparații în apartamentul părții vătămate pe banii acestuia și în modul

dorit de acesta, lucrările în cauză fiind efectuate parțial din motiv că s-au

terminat banii și că vecinii au protestat, deoarece partea vătămată nu avea

acordul lor, iar soluționarea acestui litigiu cu caracter civil urma să aibă loc

prin intentarea unei acțiuni civile împotriva lui Schițco Vladimir.

Colegiul penal notează că, conform art. 8 alin. (1) Cod de procedură

penală, persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată

nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu-i va fi dovedită, în modul

prevăzut de prezentul cod, într-un proces judiciar public, în cadrul căruia îi

vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării sale, și nu va fi constatată

printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă, mai mult ca

atât nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa.

La fel, conform art. 389 alin. (1) Cod procedură penală, sentința de

condamnare poate fi adoptată numai în condiția în care, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, iar

îndoielile care nu pot fi înlăturate, trebuie să fie interpretate în favoarea

inculpatului. În aceste condiții, instanța de recurs consideră că, nu a fost

constatată prezența în speța examinată a unor erori de drept, ce ar servi

8

drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

contestate.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de

fapt și de drept care au determinat admiterea apelului avocatului Zaharia

Sergiu în numele inculpatului, precum și motivele adoptării soluției, ceea

ce se încadrează în prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal conchide că, nu există temei legal

pentru admiterea recursului ordinar declarat de către procuror urmând a fi

dispusă inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2019, în

cauza penală în privința lui Schițco Vladimir XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 31 ianuarie 2020.

Președinte Boico Victor

Judecători Chișcă-Doneva Tamara

Stratulat Galina

9