1ra-2240/2019 — art. 287 alin. 1 Cp

1ra-2240/2019 — art. 287 alin. 1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-2240/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 17 septembrie 2019, declarate de avocații Marinescu Dumitru, Dulghieru

Diana și de inculpatul

Sumovschi Ilie XXXXX, născut

la XXXXX, originar din r-nul XXXXX, s. XXXXX, locuitor al

mun. XXXXX, str. XXXXX, XXXXX, ap. XXXXX, cetățean al

R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 05.04.2017 - 23.04.2019,

instanța de apel: 23.05.2019 - 17.09.2019,

instanța de recurs: 05.11.2019 - 18.12.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 600 unități

convenționale, ce constituie 30.000 lei.

De la inculpat s-a încasat în folosul statului cheltuielile judiciare în sumă de 164

lei.

Sumovschii I., aflându-se într-un loc public, pe bd. Ștefan cel Mare, 6, mun. Chișinău,

având scopul săvârșirii unui act de huliganism în privința lui Cojocaru P., sub un pretext

neânsemnat, s-a apropiat de ultimul și i-a aplicat o lovitură cu capul în nas, cauzându-

i suferințe fizice, astfel exprimând o vădită lipsă de respect față de societate cu

încălcarea grosolană a ordinii publice. Potrivit raportului de expertiză judiciară nr.

XXXXX din 06.03.2017 lui Cojocaru P. i-a fost cauzat edem echimotic și escoriații la

nivelul nasului, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect

1

contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, se califică ca vătămare

neînsemnate.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a indicat că, se afla în

localul ,,Casa Blanca”. A ieșit afară să fumeze o țigară și a auzit gălăgie în stație, lângă

farmacia ,,Felicia”. S-a apropriat. Erau patru persoane care se certau, se întindeau, dar

nu se băteau. Le-a făcut observație că e oră târzie. Unul dintre aceștia i-a spus ,,cine

ești tu să ne dai indicații”. Apoi Cojocaru l-a lovit cu pumnul în piept, iar el l-a lovit

înapoi. Nu își amintește dacă l-a lovit și pe ,,Maxim”. Ulterior, a scos arma din buzunar

și a efectuat o împușcătură în sus, zicându-le să nu se apropie. A oprit un taxi dorind

să plece. Deoarece acele persoane veneau cu viteză mare spre el, a mai făcut o

împușcătură.

Totodată, vina acestuia este dovedită prin mijloace de probă administrate

Astfel, partea vătămată Cojocaru P. a indicat că, pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt,

lângă ,,Fidesco”, s-a întâlnit cu, Maxim și Vasile, care se certau prietenește. Inculpatul

a ieșit dintr-un karaoke și a întrebat ,,cine a strigat”. Maxim a spus că el, iar Sumovschi

I. i-a aplicat o lovitură în cap cu pumnul. L-a întrebat de ce l-a lovit. Acesta s-a îndreptat

spre dânsul și l-a întrebat ,,ce ai spus ? ”, a scos arma, apoi l-a lovit cu capul în regiunea

feței. Cearta dintre el și inculpat a durat vreo jumătate de oră. Pistolul a fost scos și

îndreptat spre el, adică Cojocaru P., fiind întrebat ,,ce ai spus” de două ori. Tot atunci,

a auzit împușcături și uitându-se la inculpat a văzut că a îndreptat arma spre ei, după

care a mai efectuat împușcături. Inculpatul a îndreptat arma și spre Cazacu V.,

efectuând câteva împușcături prin părți.

Martorul Țînțari A., a declarat că Cojocaru P. ceva a zis, iar inculpatul a împușcat

în sus. Acesta s-a apropiat de ,Maxim și ulterior l-a lovit pe Cojocaru P. cu capul în

nas, a scos arma din buzunar și a pus-o la cap lui Maxim. Ulterior, inculpatul a efectuat

câteva împușcături, prima fiind în sus. Când la fața locului a venit prietenul lui

Cojocaru P., Cazacu V., care a încercat să-i stopeze acțiunile, ultimul a tras în direcția

lui Cojocaru P., adică prin părți. În scurt timp, la fața locului, au venit colaboratorii de

poliție.

Martorul Ceban M., a relatat că inculpatul a început să se certe cu ei, a scos arma,

zicându-le să nu se apropie și a împușcat în sus, l-a lovit pe Cojocaru P. A primit o

lovitură cu pumnul în regiunea feței. După care a auzit cum Pavel i-a spus că nu face

frumos, la ce ultimul i-a aplicat o lovitură cu capul în regiunea feței, a scos un pistol și

a tras câteva împușcături. Fața lui Pavel era în sânge.

Potrivit raportului de expertiză nr. XXXXX din 28.02.2017, 1. Pistolul cu număr

” XXXXX” prezentat la examinare, nu se referă la categoria armelor de foc letale, dar

este un pistol pentru autoapărare cu țeava lisa de calibrul 9 mm P.A.Knall, de model

”SUPER-P9”, confecționat industrial la întreprinderea ”International Waffen

Gesellschaft Enser-Sportwaffen GmbH” în Germania, destinat pentru efectuarea de

trageri cu cartușe de calibrul 9 mm de alarmă și cu gaze. 3. Două cartușe prezentate la

examinare, nu se referă la categoria munițiilor letale, dar sunt cartușe pentru

autoapărare de calibrul 9 mm P.A. ”TEPEH-3” cu gaz lacrimogen și iritant de tip

”MI1K”, cu lovitură centrală, confecționate industrial la întreprinderea ”EKOLOG”,

or. Kiev în Ucraina, destinate pentru trageri din pistoale de model ”Super 9”, ”Zoraki

M-906”, ”Zoraki 914S”, ”SCHMEISSER AE 790 G1”; 2.4 Pistolul prezentat este în

2

stare de funcționare și util pentru trageri. Careva modificări în construcție nu au fost

depistate. Două cartușe de calibrul 9 mm P.A, prezentate sunt utile pentru efectuarea

tragerilor. 5. Un tub prezentat la examinare, reprezintă parte componentă a cartușului

de autoapărare de calibrul 9 mm P.A. ”TEPEH-3” cu gaz lacrimogen și iritant de tip

”MnK” cu lovitură centrală, confecționate industrial la întreprinderea ”EKOLOG”, or.

Kiev, în Ucraina, destinate pentru trageri din pistoale de model ”Super P9”, ”Zoraki

M-906”, ”Zoraki 914S”, ”SCHMEISSER AE 790 Gl”. Tubul de cartuș de calibrul 9

mm P.A., prezentat la examinare a fost tras cu pistolul de model ”SUPER-P9” cu

numărul ” XXXXX”, prezentat la examinare”.

Conform raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX din 06.03.2017, la victimă

s-a depestat edem echimotic și excoriații la nivelul nasului, care au fost cauzate în

rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, se califică ca vătămare neînsemnată.

Instanța, a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, ca

huliganismul, acțiunea intenționată care încalcă grosolan ordinea publică însoțită de

violență asupra persoanelor.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont de prevederile art. 75

Cod penal, luând în considerație că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă,

întreține 2 copii minori.

a declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

Sumovschi I. să fie condamnat în baza art. 287 alin. (3) din Codul penal la 5 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Apelantul a invocat că, instanța de judecată a motivat că din materialele

dosarului rezultă, că inculpatul a avut intenția de a comite un act de huliganism, dar la

aprecierea probatoriului acumulat, nu s-a dat o apreciere corespunzătoare aplicării

armei deținute de către inculpat.

Astfel, instanța greșit a individualizat și pedeapsa, neluând în vedere cinismul

manifestat de inculpat și aplicarea armei de către acesta efectuând mai multe

împușcături

2019, apelul a fost admis, casat integral sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Sumoschi Ilie a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 4 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, din data de 17.09.2019.

Instanța de apel a statuat că, la 19.01.2017, în jurul orei 2300, inculpatul

Sumovschi I., aflându-se într-un loc public, bd. Ștefan Cel Mare, 6, mun. Chișinău,

fiind în stare de ebrietate alcoolică având intenția săvârșirii unui act de huliganism în

privința lui Cojocarii P., fără careva motive, tulburând liniștea și odihna celor din jur,

s-a apropiat de ultimul și i-a aplicat o lovitură cu capul în nas, cauzând-i suferințe fizice,

astfel exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, cu încălcarea grosolană a

ordinii publice, acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc prin obrăznicie deosebită.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX din 06.03.2017, lui Cojocaru

P. i-a fost cauzat edem echimotic și escoreații la nivelul nasului, care au fost cauzate

în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur posibil în timpul și

circumstanțele indicate, se califică ca vătămare neînsemnată.

3

Tot el, la 19.01.2017, în jurul orelor 23.00, a continuat acțiunea infracțională și,

aflându-se în același loc public, pe bd. Ștefan cel Mare, 6, mun. Chișinău, fiind în stare

de ebrietate alcoolică, având scopul săvârșirii unui act de huliganism, fără careva

motive, având la el o armă a efectuat mai multe focuri, îndreptând arma spre Cojocaru

P. și prieteni acestuia, care se aflau în preajmă.

Instanța de apel a statuat că, în ședința instanței de apel inculpatul a recunoscut

vina parțial și a declarat că, se afla în localul „Casa Blanca”, apoi a ieșit afară să fumeze

o țigară și a auzit gălăgie în stație, lângă farmacia „Felicia”. S-a apropriat. Erau patru

persoane care se certau, se întindeau, dar nu se băteau. Le-a făcut observația că „e oră

târzie, iar voi faceți gălăgie”. Unul din ei a spus „cine ești tu să ne dai indicații”, iar

inculpatul l-a lovit cu pumnul în piept. El l-a lovit înapoi, a scos arma din buzunar și a

făcut o împușcătură în sus, zicându-le să nu se apropie. A oprit un taxi însă, ultimii

veneau spre el și a mai făcut o împușcătură. La moment se află în detenție, fiind

condamnat pe art. 220 Cod penal 2 ani închisoare, sentința nefiind definitivă.

Totodată, vina lui în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod

penal se probează, cu certitudine, prin sistemă de probe analizate și apreciate de

instanța de apel prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, cum ar fi:

- declarațiile părții vătămate Cojocaru P., care în cadrul ședinței instanței de apel

a susținut pe deplin declarațiile oferite în cadrul ședinței primei instanțe potrivit cărora,

în anul 2017, pe timp de iarnă, venea de la sora sa. Aflându-se pe bd. Stefan cel Mare

și Sfânt, lângă „Fidesco”, s-a întâlnit cu niște prieteni „Maxim" și „Vasile" și plecau

spre casă. Explică că „Maxim" și cu „Vasile" au început a se certa prietenește. Astfel,

mergând pe drum, a ieșit dl Ilie dintr-un Karaoke, o încăpere. S-a apropiat de ei și a

întrebat „cine a strigat”. „Maxim” a spus că el, iar „Ilie” (Sumovschi I.), i-a aplicat o

lovitură în cap cu pumnul. Menționează că apoi l-a întrebat, de ce l-a lovit. Acesta s-a

îndreptat spre dânsul și 1-a întrebat „ce ai spus ? ”, în acest timp a scos arma. Explică

că, a tăcut. Sumovschi I. l-a întrebat a doua oară „ce ai spus ? ”, iarăși a tăcut. Apoi

acesta 1-a lovit cu capul în regiunea feței. Explică că, s-a dat într-o parte, iar mai

devreme era necesar să se întâlnească cu un prieten și l-a sunat să vadă unde este.

Atunci când s-a întors la fața locului deja erau oamenii legii. La întrebările acordate de

către procuror, ultimul a indicat că, toată cearta dintre el și dl Ilie a durat vreo jumătate

de oră. Pistolul a fost scos și îndreptat spre el (Cojocaru P.) și a fost întrebat „ce ai pus”

de două ori. A tăcut. Apoi a fost lovit și a pus mâinile la față. Atunci când s-a at la o

parte, dl Ilie a rămas la fața locului. Explică că era însângerat și s-a adresat la medic a

doua zi. Pistolul era îndreptat spre Cazacu V., nu ține minte sigur dacă spre ei era

îndreptat, a auzit aproximativ 3-4 împușcături. A văzut că inculpatul a îndreptat pistol

spre ei și a împușcat către Cazacu V. Ultimul se afla la o distanță 5-6 metri. Persoana

necunoscută s-a apropiat de Maxim și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea

ochiului. Explică că, văzând că această persoană este agresivă, l-a întrebat din care

motiv l-a lovit pe Maxim. Ultimul nu i-a răspuns, dar l-a lovit cu capul său în capul lui

și el (partea vătămată) s-a dat la o parte, deoarece a început a curge sânge din rană. Tot

atunci, a auzit împușcături și uitându-se la el a văzut că a îndreptat arma spre ei, după

care a mai efectuat împușcături;

- declarațiile martorului Țînțari A., care a relatat că inculpatul a pus pistolul la

cap lui „Maxim”. Au vorbit cu acesta frumos, ca să de-a pistolul jos. Menționează că

4

au trecut drumul vis-a-vis de unde se aflau inițial. La fel, erau în patru, iar inculpatul a

rămas lângă stație. Cojocaru P., ceva a zis, iar el (inculpatul Sumovschi I.) a împușcat

odată în sus. Acesta s-a apropiat de „Maxim” și ulterior l-a lovit pe Cojocaru P., cu

capul în nas, acesta a scos arma din buzunar și a pus-o la cap lui „Maxim”, dar nu își

aduce aminte precis. Ulterior, acesta a efectuat câteva împușcături, prima fiind în sus.

Când la fața locului a venit prietenul lui Cojocaru P., Cazacu, care a încercat să stopeze

acțiunile aceluia, ultimul a tras în direcția lui Cojocaru, adică prin părți. În scurt timp,

la fața locului, au venit colaboratorii de poliției;

- declarațiile martorului Ceban M., că Sumovschi I. a ieșit și a întrebat de ce se

ceartă. Apoi, Sumovschi I. a început să se certe cu ei. La un moment dat a fost scoasă

arma, zicându-le să nu se apropie și a împușcat sus. După ce a fost lovit, lui Cojocaru

P. îi curgea sânge din nas și acesta a încercat să traverseze strada. Nu cunoaște de ce l-

a lovit pe „Pavel”, ultimul nu l-a lovit înapoi. La fel, a indicat că, probabil Sumovschi

I. mai întâi pe el personal la ochi l-a lovit, apoi pe „Pavel”. A menționat că nu l-a lovit

înapoi. La medic nu a fost, a fost doar vânăt. Politia nu i-a spus să meargă la medic, ci

doar lui „Pavel”. Au efectuate câteva împușcături. De ei s-a apropiat o persoană

necunoscută de gen masculin, care fără motiv, le-a invocat faptul că, fac gălăgie și că

sunt veniți de la sat. I-a răspuns acestuia să păstreze distanta, deoarece acesta venea

spre dânsul, în acel moment a primit o lovitură cu pumnul în regiunea feței. După care

a auzit cum „Pavel”, i-a comunicat acelui că nu face frumos, la ce ultimul i-a aplicat o

lovitură cu capul în regiunea feței. Tot atunci a văzut cum ultimul a scos un pistol si a

tras câteva împușcături. Explică că, „Pavel” după ce a fost lovit, a fugit pe parte cealaltă

de drum, iar el a mers să vadă ce-i cu el. Acolo a văzut cum fața lui ,,Pavel” era în

sânge;

- procesului-verbal de ridicare de la Sumovschi I. a pistolul de gaze;

- raportul de expertiză nr. XXXXX din 28.02.2017, că: 1. Pistolul cu număr

”25682” prezentat la examinare, nu se referă la categoria armelor de foc letale, dar este

un pistol pentru autoapărare cu țeava lisa de calibrul 9 mm P.A.Knall, de model

”SUPER-P9”, confecționat industrial la întreprinderea ”International Waffen

Gesellschaft Enser-Sportwaffen GmbH” în Germania, destinat pentru efectuarea de

trageri cu cartușe de calibrul 9 mm de alarmă și cu gaze. 3. Două cartușe prezentate la

examinare, nu se referă la categoria munițiilor letale, dar sunt cartușe pentru

autoapărare de calibrul 9 mm P.A. ”TEPEH-3” cu gaz lacrimogen și iritant de tip

”MI1K”, cu lovitură centrală, confecționate industrial la întreprinderea ”EKOLOG”,

or. Kiev în Ucraina, destinate pentru trageri din pistoale de model ”Super 9”, ”Zoraki

M-906”, ”Zoraki 914S”, ”SCHMEISSER AE 790 G1”; 2.4 Pistolul prezentat este în

stare de funcționare și util pentru trageri. Careva modificări în construcție nu au fost

depistate. Două cartușe de calibrul 9 mm P.A, prezentate sunt utile pentru efectuarea

tragerilor. 5. Un tub prezentat la examinare, reprezintă parte componentă a cartușului

de autoapărare de calibrul 9 mm P.A. ”TEPEH-3” cu gaz lacrimogen și iritant de tip

”MnK” cu lovitură centrală, confecționate industrial la întreprinderea ”EKOLOG”, or.

Kiev, în Ukraina, destinate pentru trageri din pistoale de model ”Super P9”, ”Zoraki

M-906”, ”Zoraki 914S”, ”SCHMEISSER AE 790 Gl”. Tubul de cartuș de calibrul 9

mm P.A., prezentat la examinare a fost tras cu pistolul de model ”SUPER-P9” cu

numărul ” XXXXX”, prezentat la examinare;

5

- raportul de expertiză judiciară nr. XXXXX din 06.03.2017, că: 1.2. Edem

echimotic și excoriații la nivelul nasului, care au fost cauzate victimei în rezultatul

acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele

indicate, se califică ca vătămare neînsemnată.

Ori, potrivit declarațiilor părții vătămate Cojocaru Pavel „...astfel, mergând pe

drum, a ieșit dl Ilie dintr-un Karaoke, o încăpere. S-a apropiat de ei și a întrebat „cine

a strigat”. „Maxim” a spus că el, iar „Ilie” (Sumovschi I.), i-a aplicat o lovitură în cap

cu pumnul. Menționează că apoi l-a întrebat, de ce l-a lovit. Acesta s-a îndreptat spre

dânsul și 1-a întrebat „ce ai spus ? ”, în acest timp a scos arma. Explică că, a tăcut.

Sumovschi I. l-a întrebat a doua oară „ce ai spus ? ”, iarăși a tăcut. Apoi acesta l-a lovit

cu capul în regiunea feței”.

Conform declarațiilor martorului Ceban M., oferite la faza de urmărire penală și

reținute în procesul-verbal de audiere a martorului din 27.07.2017, unde ultimul a

indicat că, „la 19.01.2017, împreună cu „Pavel”, „Ion”, „Alexandru” și „Vasile”, se

aflau la stația de pe drum a centrului comercial „Unic”. Acolo se certa cu prietenul său

„Vasile”, atunci când de ei s-a apropiat o persoană necunoscută de gen masculin, care

fără motiv, le-a invocat faptul că, fac gălăgie și că sunt veniți de la sat. I-a răspuns

acestuia să păstreze distanta, deoarece acesta venea spre dânsul, în acel moment a

primit o lovitură cu pumnul în regiunea feței. După care a auzit cum „Pavel”, i-a

comunicat acelui că nu face frumos, la ce ultimul i-a aplicat o lovitură cu capul în

regiunea feței. Tot atunci a văzut cum ultimul a scos un pistol și a tras câteva

împușcături. Explică că, „Pavel” după ce a fost lovit, a fugit pe parte cealaltă de drum,

iar el a mers să vadă ce-i cu el. Acolo a văzut cum față lui „Pavel” era în sânge. La fel,

acolo s-a apropiat un prieten de a-l lui „Pavel” pe nume „Victor”. Menționează că, la

ei a venit „Ilie” și i-a agresat și din nou a început a împușca ”.

Martorul Țînțari A. a declarat că „Peste câteva minute, din subsolul unde este

amplasat un bar, a ieșit o persoană, care s-a îndreptat spre ei, vorbind cu ei foarte

agresiv. Acesta îi mustra că sunt din sat și că fac probleme. Indică că, apoi, acesta s-a

apropiat de „Maxim” și ulterior l-a lovit pe Cojocaru P., cu capul în nas, acesta a scos

arma din buzunar și a pus-o la cap lui „Maxim”, dar nu își aduce aminte precis. Ulterior,

acesta a efectuat câteva împușcături, prima fiind în sus. Când la față locului a venit

prietenul lui Cojocaru P., Cazacu, care a încercat să stopeze acțiunile aceluia, ultimul

a tras în direcția lui Cojocaru, adică prin părți”.

Deci, este neîntemeiată concluzia primei instanțe potrivit căreia, martorii nu au

dat declarați identice privind modalitatea folosirii și scopul folosirii armei de inculcat,

ei fiind cunoscuți ai părții vătămate, iar era de datoria acuzării de a identifica martori

oculari dezinteresați care să confirme sau infirme declarațiile pârților. În situația în care

unii martorii ai acuzării declară că inculpatul ar fi pus arma la capul unei persoane, iar

alți martori ai acuzării declară că nu a pus-o, declarațiile acestora urmează a fi tratate

cu rezervă, mai ales că martorii sânt cunoscuții părții vătămate.

În acest sens prima instanță a făcut concluzii contradictorii odată ce i recunoaște

că Sumovschi I. a comis un act de huliganism, acceptă declarațiile părții vătămate și a

martorilor audiați, cu referire la acțiunile inculpatului, și în același timp pe de altă o

parte în mod inexplicabil să aprecieze doar parțial aceste probe și să le pună în mod

selectiv la baza soluției cu privire la calificarea faptei.

6

Astfel, prima instanță în mod greșit a apreciat declarațiile persoanelor audiate cu

referire la încercarea aplicării armei de către inculpat, or, partea vătămată Cojocaru P.

a indicată că inculpatul a scos arma în timp ce se apropia de el, a îndreptat pistolul spre

el întrebându-l „ce ai spus” și dânsul a tăcut.

Martorul Țînțari A. a indicat că după ce inculpatul a scos pistolul ei s-au speriat

apoi inculpatul a pus pistolul la cap lui ,,Maxim”. Iar martorul Ceban M. a confirmat

că inculpatul a scos pistolul și a efectuat câteva împușcături și nimeni din ei nu au

aplicat careva lovituri lui Sumovschi I.

Din considerentele expuse, analizând declarațiile inculpatului Sumovschi I., prin

care recunoaște parțial vina în cele incriminate, apreciindu-le, conform prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor cu celelalte probe analizate, se constată, că declarațiile date prezintă o

modalitate de apărare a sa, cu scopul de a fi exonerat de răspundere penală, pentru

faptele comise, ori, în vederea diminuării răspunderii penale, deoarece ele se combat

de întreaga sistemă de probe analizate mai jos și care integral demonstrează vina lui în

comiterea infracțiunii imputate.

În același timp, declarațiile martorilor oferite în instanța de fond sunt

consecvente, corespund cu declarațiile date în cadrul urmăririi penale și coroborează

cu celelalte probe prezentate și verificate în cadrul cercetării judecătorești. Martorii

audiați au fost preveniți de răspunderea penală pentru darea declarațiilor intenționat

false, și prin urmare, nu există temei de a aprecia critic aceste declarații oferite sub

jurământ și care corespund adevărului.

Existența în mâinile lui Sumovschi I. a armei de foc cu care a aplicat mai multe

focuri, îndreptând arma spre partea vătămată și prietenii acestuia care erau în preajmă,

a fost confirmat atât de către inculpat cât și de către partea vătămată precum și martorii

Țînțari A., Cazacu V. și Ceban M.

Astfel, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal, după semnele calificative: huliganismul, adică acțiunea intenționată care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțită de violență asupra persoanelor, săvârșită de o

persoană cu încercarea aplicării armei, pentru vătămarea integrității corporale sau

sănătății.

La aprecierea categoriei și măsurii de pedeapsă, instanța de apel a ținut cont de

prevederile art. 7, 61, 75, 76 și 77 Cod penal, de gradul prejudiciabil și pericolul social

al infracțiunii, că inculpatul anterior a mai fost judecat pentru infracțiuni ce atentează

la integritatea persoanei și sănătatea, că circumstanțe atenuante sau agravante nu au

fost depistate, că conform art. 16 Cod penal infracțiunea comisă se califică ca gravă.

Astfel, instanța de apel a conchis că, reieșind din circumstanțele cauzei, ținând

cont de faptul că, pedeapsa penală are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane, luând în considerație că inculpatul

anterior a fost judecat, la evidența medicului psihiatru și narcolog nu se află, anterior,

nu a conștientizat în totalitate graviditatea faptelor comise, circumstanțe atenuante sau

agravante nu s-au stabilit, corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar prin

7

izolare de societate, prin stabilirea-i unei pedepse privative de libertate în limitele

prevăzute de sancțiunea art. 287 alin. (3) Cod penal, sub formă de închisoare.

Pedeapsa aplicată urmează să contribuie la formarea unei atitudini de respect față

de legea penală, precum și de valorile sociale și interesele protejate de acestea, din

partea condamnatului, persoana să fie silită să înceteze activitatea criminală și să-și

modifice comportamentul în conformitate cu prevederile legii.

deciziei instanței de apel și menținerea sentinței primei instanțe.

Recurentul a invocat că, învinuirea adusă inculpatului nu corespunde realității

ori, ultimul a aplicat forța fizică în privința lui Cojocaru P. sub un pretext neînsemnat,

s-a apropiat și i-a aplicat o lovitură cu capul în nas cauzându-i suferințe fizice, astfel

exprimând o vădită lipsă de respect față de societate cu încălcarea grosolană a ordinii

publice. Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX din 06.03.2017 lui

Cojocaru P. i-a fost cauzat endem echimotic și escoriații la nivelul nasului, care au fost

cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur.

Din declarațiile martorului Ceban M. și partea vătămată Cojocaru P., rezultă că

inculpatul a scos armași a efectuat împușcături în sus după ce partea vătămată Cojocaru

P., împreună cu martorii Ceban M. și Țînțari A. s-au mobilizat pentru ca să aplice

răfuială fizică inculpatului.

Astfel, arma de foc a fost folosită în scopul autoapărării de către inculpat după

ce se consumase infracțiunea de huliganism pe care acesta a săvârșit-o.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod

de procedură penală, că instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

5.1. Au declarat recurs ordinar și avocatul Dulghieru Diana, cu inculpatul,

solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentința primei instanțe.

Recurenții au invocat că, instanța de apel nu și-au motivat corespunzător decizia

adoptată, apreciind unilateral probele cercetate și acordând prioritate doar unor probe,

în consecință ajungând pripit la concluzia de condamnare a lui Sumovschi I. în baza

art. 287 alin. (3) Cod penal.

Însuși partea vătămată și martorul Ceban M., au declarat, că au înțeles momentul

aplicării armei de către Sumovshi I., ca un efect de apărare și nu ca o circumstanță de

comitere a actului de huliganism.

Huliganismul nu și-a găsit confirmare în acțiunile lui Sumovshii I., nici după

elementele laturii obiective, nici în latura subiectivă.

La examinarea cauzei penale în apel, lui Sumovschii I. i-a fost încălcat dreptul

la apărare. În instanța de fond interesele lui au fost reprezentate de către un avocat ales,

cu care s-a încheiat contract de asistență juridică. În Curtea de apel, acest drept a

inculpatului nu s-a realizat. La momentul examinării cauzei în apel, el era deținut în

Penitenciarul nr. 13-Chișinău, în baza altei cauze penală în baza art. 220 Cod penal. La

momentul escortării sale la ședințe, nimeni nu la informat despre cauza penală care

urmează să se examineze, fiind convins că se va examina cauza penală în baza art. 220

Cod penal. Despre faptul, că se va examina apelul procurorului pe cauza penală în baza

art. 287 Cod penal, a aflat pe parcursul petrecerii ședinței de judecată, unde deja era

prezent avocatul din oficiu, inculpatul neavând posibilitate de a discuta cu avocatul

8

anterior ședinței date, nu a avut o întrevedere cu el, nu i s-a comunicat conținutul

apelului și nu avut posibilitatea de a discuta și analiza apelului cu avocatul, în scopul

pregătirii unei apărări constructive.

Despre dorința inculpatului de a-și angaja un avocat pe contract, Sumovshii I. a

comunicat instanței de apel.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 Cod de procedură penală.

5.2. Recurs ordinar a declarat și inculpatul, în care solicită casarea deciziei

instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie

condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la pedeapsă sub formă de amendă.

Recurentul a invocat că, instanța de apel a interpretat eronat norma legală, a

aplicat legea care nu trebuie să fie aplicată, și anume prevederile alin. (3) art. 287 Cod

penal, a apreciat în mod arbitrar probele, ceea ce a condus la favorizarea celeilalte părți

și totodată a determinat încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

recurentului.

La fel, instanța de fond, necătând la faptul, că corect a constatat și a elucidat pe

deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii în fond, incorect

nu a dat posibilitatea de a asculta martorul Ungureanu D., care a venit la instanța de

judecată și a depus cerere de a da declarații despre toate agresările pe care el le-a văzut

la 19.01.2017, ora 2300.

Declarațiile depuse de participanții la proces nu corespund cu rezultatele

măsurilor de investigație. Poziția care a fost prezentată de către acuzatorul de stat este

incorectă. Au fost comise mai multe greșeli. Nu au fost audiați martorii din partea

apărării, nu a fost confruntat cu alți martori, cei care au făcut depoziții similare despre

tot ce s-a întâmplat la 19.01.2017.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10), 12) Cod

de procedură penală, că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale,

faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 12) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile ordinare, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5., 5.1., 5.2. din

decizie), se reține că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a acțiunilor infracționale

ale acestuia, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

9

prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar,

inclusiv declarațiile inculpatului, părții vătămate, martorilor Țînțari A., Cazacu V. și

Ceban M., procesului-verbal de ridicare de la inculpat a pistolul de gaze, raportul de

expertiză nr. XXXXX din 28.02.2017, raportul de expertiză judiciară nr. XXXXX din

06.03.2017, toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin.

(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității,

veridicității și coroborării lor, instanța de apel pronunțându-se argumentat și detailat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul de pe rol, indicând și motivele pentru care

a respins dovezile și versiunile apărării, probele administrate pe caz demonstrând clar

și cert prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 287

alin. (3) Cod penal.

Prezența împrejurărilor enunțate, în speță și în acțiunile infracționale ale

inculpatului, este demonstrată concludent prin probele administrate pe caz.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din

CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în

care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că obligația motivării deciziilor,

impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând

formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez

c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, ținând corect cont de faptul că art. 287 alin. (3) Cod penal prevede doar

pedeapsa închisorii de la 3 la 7 ani, de prescripțiile din art. 7, 61, 75 Cod penal, conform

căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în

strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului

proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a acestuia,

10

precum și prevenirii de săvârșire de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane (pct. 4. din decizie).

Totodată, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5., 5.1. și 5.2. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care

instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei, inclusiv în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor

cauzei, inclusiv în latura pedepsei, în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea, este

o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4.

– 5.2. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi

temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova).

Este de remarcat și că, potrivit art. 336 alin. (6) și (7) Cod de procedură penală,

în termen de 3 zile lucrătoare de la data anunțării semnării procesului-verbal,

participanții la proces au dreptul să formuleze obiecții asupra lui, indicând inexactitățile

și motivele pentru care îl consideră incomplet. Obiecțiile la procesul-verbal se

examinează de către președintele ședinței de judecată care, pentru anumite concretizări,

poate chema persoana care le-a formulat. Rezultatul examinării obiecțiilor, în caz de

acceptare a lor, se formulează printr-o rezoluție pe textul obiecțiilor, iar în caz de

respingere – prin încheiere motivată. Obiecțiile și încheierea asupra lor se anexează la

procesul-verbal.

În această consecutivitate se observă că potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată a instanței de apel, apărarea nu a înaintat vreun demers de audiere în apel a

martorului Ungureanu D., sau despre încălcarea dreptului inculpatului la apărare,

acesta fiind asistat de avocaâii Marinescu D. și Berezovschi V.

Asupra acestui proces-verbal nu au fost aduse obiecții, în conformitate cu

prescripțiile din art. 336 alin. (6), (7) Cod de procedură penală și, astfel, informațiile

înserate în actul procedural vizat sunt prezumate a fi veridice.

Prin urmare, argumentele recurenților că: „instanța nu a dat posibilitatea de a

asculta martorul Ungureanu D., inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare, în

instanța de fond interesele lui au fost reprezentate de către un avocat ales, cu care s-a

încheiat contract de asistență juridică, în Curtea de apel, acest drept a inculpatului nu

s-a realizat, nimeni nu la informat pe inculpat despre cauza penală care urmează să

se examineze, inculpatul neavând posibilitate de a discuta cu avocatul anterior ședinței

date, nu a avut o întrevedere cu el, nu i s-a comunicat conținutul apelului și nu avut

11

posibilitatea de a discuta și analiza apelului cu avocatul, în scopul pregătirii unei

apărări constructive”, este absolut nefondat (pct. 5.1., 5.2. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat pedepse

individualizate conform prevederilor legale, că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică corectă, și că recursurile de pe rol sunt vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile de pe rol urmează a fi

declarate inadmisibile.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocații Marinescu

Dumitru, Dulghieru Diana și de inculpatul Sumovschi Ilie XXXXX, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 septembrie 2019, pe motiv că sunt

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 ianuarie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

12