1ra-2280/2019 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

Dosarul nr. 1ra-2280/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Cahul, Cebotari Vitali, împotriva sentinței Judecătoriei Cahul din 28 decembrie 2018

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 25 martie 2019, în privința

inculpaților

Vlaicov Vasilii XXXXX, născut la

XXXXX, originar și locuitor al r-lui XXXXX, or. XXXXX, str.

XXXXX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale;

XXXXX XXXXX XXXXX, născut

la XXXXX, originar și locuitor al r-lui XXXXX, or. XXXXX,

str. XXXXX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 10.10.2018 - 28.12.2018,

instanța de apel: 13.02.2019 - 25.03.2019,

instanța de recurs: 14.11.2019 - 18.12.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Vlaicov Vasili a fost

condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 1 an închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată condiționat

pe un termen de probațiune de 1 an.

1

XXXXX XXXXX a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal,

la 1 an închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei fiindu-i suspendată condiționat

pe un termen de probațiune de 1 an.

Acțiunea civilă înaintată de XXXXX XXXXX, privind încasarea prejudiciului

material în mărime de 1500 lei, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Vlaicov V. și XXXXX XXXXX, aflându-se într-un loc public, în centrul or. Tvardița,

r-nul Taraclia, pe str. Iuri Gagrin, din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea

publică, exprimând o lipsă de respect față de societate, cu obrăznicie deosebită, l-au

dus pe XXXXX XXXXX în spatele clădirii Colegiului, exprimându-se cu cuvinte

necenzurate, ne ținând cont de rugămințile lui XXXXX XXXXX de a-l lăsa în pace, i-

au aplicat multiple lovituri pe diferite părți ale corpului, în urma căruia ultimului i-au

fost cauzate vătămări corporale sub formă de fractura osului nazal fără deplasare

soldată cu echimoze infraorbital bilateral, cu dimensiuni de 2 x 0,5 cm și 2,5 x 1 cm

care conform raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX din 06.09.2018, se califică

ca vătămare ușoară cu dereglarea sănătății de scurtă durată.

Instanța a reținut că inculpații au recunoscut vina și au solicitat examinarea

cauzei în procedură simplificată în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală,

invocând că recunosc în totalitate fapta incriminată în rechizitoriu și probele acumulate

în cadrul urmăririi penale.

Astfel, instanța a calificat acțiunile lor în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal,

ca huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, de opunerea de rezistență violentă

persoanei care curmă actele huliganice care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o

obrăznicie deosebită, săvârșită de două persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpații au săvârșit o infracțiune

mai puțin gravă, sunt caracterizați pozitiv, nu au antecedente penale, XXXXX XXXXX

este minor, iar Vlaicov V. nu a atins vârsta de 21 de ani, că circumstanțe agravante nu

au fost stabilite, au recunoscut integral vina, cauza fiind judecată în procedura

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, că în cadrul ședinței de judecată partea

vătămată a înaintat o cerere prin care a confirmat recuperarea integrală a prejudiciului

cauzat prin infracțiune, concluzionând că corectarea și reeducarea lor este posibilă fără

izolare de societate, prin aplicarea art. 90 Cod penal.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpaților să le fie aplicată pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 600 unități

convenționale, adică câte 30.000 lei fiecare.

Apelantul a invocat că, în conformitate cu art. 75 alin. (2) Cod penal, o pedeapsă

mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Ținând cont, că inculpații nu au antecedente penale, și-au recunoscut vinovăția

în săvârșirea infracțiunii incriminate și au dat dovadă de căința sinceră, aplicarea în

privința acestora a celei mai atenuate pedepse sub formă de amendă va asigura în

conformitate cu prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal atingerea scopului privind

2

restabilirea echității sociale, corectarea inculpaților precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni atât din partea lor cât și a altor persoane.

apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că, la stabilirea pedepsei inculpaților, instanța de

judecată a acordat deplină eficientă prevederilor art. 61 Cod penal și art. 75 Cod penal

ținându-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea de persoana celui vinovat de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării acestora, stabilindu-le pedeapsă penală în limitele legii.

Potrivit art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, fapta săvârșită de inculpați se

pedepsește cu amendă în mărime de la 750 la 1350 unități convenționale, sau cu

închisoare de până la 5 ani.

Astfel, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de fond corect a

determinat felul, măsura de pedeapsă ținând cont de faptul că cauza a fost examinată

în procedura simplificată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

infracțiunea comisă face parte din categoria celor mai puțin grave, de persoana

inculpaților care nu au antecedente penale, de caracterizarea acestora la locul de trai și

la locul de studii.

Inculpații în ședința instanței de apel au menționat că nu sunt angajați în câmpul

muncii, sunt studenți și nu dispun de surse financiare pentru ca să achite amenda.

Prin urmare, nu este rațional ca inculpații să execute pedeapsa solicitată de către

procuror, sub formă de amendă, fiind echitabilă pedeapsa stabilită de instanța de fond,

ori, pedeapsa solicitată de procuror, ținând cont de situația financiară, de faptul că

inculpații nu sunt angajați în câmpul muncii, sunt studenți, ca efect se va răsfrânge

asupra condamnaților și familiei acestora mult mai aspru decât cea aplicată de prima

instanță.

Deci, prin aplicarea pedepsei sub formă de amendă s-ar agrava situația materială

a inculpaților care este una precară. Pedeapsa nu va putea fi executată, fapt care poate

genera schimbarea modului de executare a pedepsei astfel că, inculpații pot ajunge să

execute pedeapsa cu închisoarea, înțelegând că evenimentele pot derula în scenariul

descris mai sus, cerința procurorului este considerată de către instanța de apel ca

contrară legii.

În această ordine de idei, pedeapsa stabilită și individualizată inculpaților,

reprezintă o pedeapsă proporțională atât cu gravitatea efectivă a faptelor comise de

inculpați, circumstanțelor cauzei, cât și cu personalitatea acestora, acordându-le în

limitele Legii penale șansa de a se reabilita fată de societate pentru faptele comise și

de a demonstra abilitățile de personalitate cu șanse de a reveni în albia legalității.

recurs ordinar, solicitând casarea parțială a hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și

pronunțării unei noi hotărâri, prin care inculpații să fie condamnați în baza art. 287 alin.

(2) lit. b) Cod penal la amendă în mărime de 600 unități convenționale.

Recurentul a invocat că, pedeapsa penala stabilită inculpaților este prea aspră și

nu corespunde principiului individualizării, deoarece instanțele nu au ținut cont de

persoana celor vinovați, că inculpații nu au antecedente penale, au recunoscut vina și

au dat dovadă de căință sinceră. Respectiv, aplicarea pedepsei în formă de amendă ar

3

asigura în conformitate cu art. 61 alin. (2) Cod penal atingerea scopului pedepsei

penale.

Astfel, corectarea inculpaților poate avea loc doar prin aplicarea pedepsei în

formă de amendă, în mărime de 600 unități convenționale, echivalentul a 30.000 lei.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod

de procedură penală, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar

(pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt

și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpaților, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și

argumentat au ținut cont că inculpații au comis o infracțiune mai puțin, au recunoscut

integral vina solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată, XXXXX XXXXX

fiind minor, iar Vlaicov V. neatingând vârsta de 21 ani la data comiterii infracțiunii

imputate, ambii neavând antecedente penale și fiind caracterizați pozitiv, cât și de

prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod penal, 3641 Cod de procedură penală, conform căror la

aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța

de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa cu închisoare are un caracter excepțional. Caracterul excepțional la aplicarea

pedepsei cu închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de judecată. Inculpatul

care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să

se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea

cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

4

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta

să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpaților

în corespundere cu prevederile legale, fiind una echitabilă și proporțională în raport cu

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cât și a scopului pedepsei penale sub

aspectul restabilirii echității sociale, corectării inculpaților, prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea lor, cât și a altor persoane, instanța de apel pronunțându-se

argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apel (pct. 2.-5.din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele de

fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate

instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea

instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune

procurorul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie

un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală

și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei

legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 2. - 5.

din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse

la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat

inculpaților pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar

este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

5

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Cahul, Cebotari Vitali, împotriva sentinței Judecătoriei Cahul din 28

decembrie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 25 martie 2019,

în privința inculpaților Vlaicov Vasilii XXXXX și XXXXX XXXXX XXXXX, pe

motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 ianuarie 2020.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

6