1ra-1828/2019 — art. 217 alin. 2 CP

1ra-1828/2019 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1828/2019

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

18 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Chișinău din 23 aprilie 2019 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 19 iunie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Vorobiov Fiodor Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în mun. Xxxxx,

str. Xxxxx, ap. xxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Fiodor, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (2)

Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 (cinci sute)

unități convenționale, ceea ce constituie în conformitate cu art. 64 alin. (2) Cod penal - 25

000 lei (douăzeci și cinci mii) lei.

S-a comunicat lui Vorobiov Fiodor că, în corespundere cu prevederile art. 64 alin.

1

(31) Cod penal, el este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o va plăti în

cel mult 72 de ore din momentul în care hotărârea va deveni executorie și, în acest caz, se

va considera, că sancțiunea amenzii este executată integral, în caz contrar, amenda

stabilită urmează a fi achitată în mod benevol, în termen de 30 de zile de la data stabilirii

ei, după care să informeze imediat instanța de judecată despre achitarea amenzii, iar în

cazul în care condamnatul nu va achita amenda, în decursul a 30 de zile de la rămânerea

definitivă a hotărârii, documentul executoriu pentru încasarea silită a amenzii se va

trimite executorului judecătoresc în a cărui competență teritorială, stabilită de camera

teritorială a executorilor judecătorești, se află domiciliul său.

S-a încasat de la Vorobiov Fiodor în folosul statului cheltuielile judiciare în sumă de

1680 (una mie șase sute optzeci) lei.

S-a dispus nimicirea, după intrarea în vigoare a sentinței corpul delict, un plic din

hârtie de culoare albă cu sigiliu RE-916 din 14.03.2019 în care se află un pachețel din hârtie

în care se află substanța cu aspect de praf și cristale ce constituie substanță stupefiantă

PVP cu cantitatea totală de 0,15 grame, transmise spre păstrare în camera de păstrare a

corpurilor delicte a Inspectoratului de Poliție Botanica, mun.Chișinău.

aproximativ ora 16.00, în urma unei înțelegeri prealabile prin intermediul telefoniei

mobile, Vorobiov Fiodor, s-a întâlnit cu Clipcov Constantin în mun.Xxxxx, în ograda

blocului locativ din str. Xxxxx Xxxxx, unde ultimul i-a înstrăinat acestuia substanțe

stupefiante - PVP.

Ulterior, Vorobiov Fiodor, fiind condus de către colaboratorii de poliție în incinta

Inspectoratului de Poliție Botanica al DP mun. Chișinău, de pe adresa - bd.Cuza Vodă 9/3,

unde la data de 05.03.2019 orele 17.00, la el au fost depistate și ridicate diferite obiecte care,

potrivit raportului de expertiză nr. 916 din 14.03.2019, constituie un pachețel din hârtie în

care se afla substanță cu aspect de praf și cristale ce constituie substanță stupefiantă PVP

cu cantitatea totală de 0,15 grame.

Conform raportului de constatare tehnico-științifîc nr. 34/12/l-R-916 14.03.2019,

substanța cu aspect de cristale și praf de culoare albă și albastră, ridicată de la Vorobiov

Fiodor, conține PVP, care se referă la categoria substanțelor stupefiante. Cantitatea

substanței stupefiante - PVP constituie 0,15 g.

În ședința de judecată, inculpatul Vorobiov Fiodor, care până la începerea cercetării

judecătorești, a recunoscut în totalitate faptele indicate în rechizitoriu, și-a recunoscut

vina, nesolicitând administrarea de probe noi, prin cerere scrisă personal, a solicitat

2

examinarea cauzei penale în baza probelor administrate la urmărirea penală, pe care le

recunoaște și asupra cărora nu are obiecții (f.d. 60).

inculpatului Vorobiov Fiodor, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței cu

pronunțarea unei noi hotărâri și aplicarea în privința lui Vorobiov Fiodor, prin prisma

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, cu reducerea 1/4 din pedepsa sub formă

de amendă de 400 de unități convenționale, precum și în partea încasării cheltuielilor de

judecată în mărime de 1680 lei de la inculpat în beneficiul statului.

3.1. În motivarea cererii de apel, avocatul a invocat că, instanța inferioară nu a

respectat în deplină măsură prevederile normelor menționate, iar pedeapsa aplicată

inculpatului este una prea aspră în raport cu fapta comisă și consecințele acesteia, neluând

în considerație faptul că inculpatul și-a recunoscut pe deplin vina, a colaborat activ cu

organele de urmărire penală, precum și cauza a fost examinată în ordinea art. 3641 Cod de

procedură penală.

De asemenea a menționat că, instanța de fond a încasat ilegal cheltuielile judiciare

suportate la efectuarea expertizei medico-legale în sumă de 1680 lei de la Vorobiov Fiodor

în beneficiul statului, or, potrivit art. 6 paragraful 2 al Convenției pentru Apărarea

Drepturilor Olumului, sarcina probațiunii este pusă pe seama organului de urmărire

penală, persoana acuzată de un delict beneficiind de "prezumția nevinovăției" principiu

stipulat art. 8 Cod de procedură penală.

În temeiul celor expuse a rezultat obligația pozitivă a statului de a colecta probe

necesare în vederea constatării faptei penale, identificării făptuitorului, și implicit

asumarea cheluielilor aferente procesului.

Mai mult, inculpatul nu a solicitat personal numirea și efectuarea raportului de

expertiză, aceasta a fost solicitată de organul de urmărire penală în vederea administrării

probelor. Urmare cheltuielii de efectare a expertizei urmează să fie achitate din bugetul

de stat fapt reiterat în art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală.

Prin urmare, în contextul argumentelor invocate a considerat că, la judecarea acestei

cauze instanța de fond nu a respectat întocmai principiile de bază care reglementează

desfășurarea unui proces penal echitabil, astfel, ilegal dispunând încasarea cheltuielilor

de judecată.

respins, ca nefondat, apelul declarat de către avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele

inculpatului Vorobiov Fiodor, cu menținerea sentinței.

3

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, avocatul Mîrzîncu

Aurelia critică sentința în partea individualizării pedepsei penale și în partea ce ține de

cheltuielile judiciare, iar ce ține de încadrarea juridică și vinovăție, sentința nu a fost

atacată.

Cu referire la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că instanța de

fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate

cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

La determinarea tipului și măsurii de pedeapsă, instanța de fond a ținut cont de

gradul și caracterul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, care este una ușoară conform art.

16 Cod penal. Instanța de judecată corect a reținut la individualizarea pedepsei faptul că

inculpatul Vorobiov Fiodor, anterior nu a fost condamnat, este neangajat în câmpul

muncii, necăsătorit, dar având un copil minor la întreținere.

Având la dispoziție astfel de date, apreciind gradul de pericol al infracțiunii

săvârșite prevăzute de art. 16 alin. (2) Cod penal, califîcându-se ca o infracțiune ușoară,

luând în considerație personalitatea inculpatului, care anterior nu a fost judecat, ținând

cont că pedeapsa penală are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În acest context, instanța just a concluzionat aplicarea unei pedepse sub formă de

amendă în mărime de 500 unități convenționale, conform sancțiunii prevăzute de art. 217

alin. (2) Cod penal, luând în considerare circumstanțele cauzei și comportamentul

inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în ședința de judecată.

În continuare, instanța de apel nu a reținut argumentele din apelul avocatului

privind netemeinicia admiterii solicitării acuzatorului de stat referitor la încasarea

cheltuielilor judiciare pentru efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică nr.

34/12/l-R-916 din 14.03.2019, în sumă de 1680 lei din contul inculpatului Vorobiov Fiodor.

Instanța de apel a respins argumentul avocatului precum că, efectuarea expertizei

nu a fost solicitată de către inculpat, iar acesta a recunoscut vina, deoarece expertiza a fost

efectuată pentru stabilirea tipului substanței stupefiante sau psihotrope și a cantității

acesteia, pentru calificarea ulterioară a faptei infracționale. Subsecvent urmează a fi

reținute ca fiind justificate constatările instanței de fond privind încasarea de la inculpat

a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea raportului de constatare tehnico-științifică nr.

4

34/12/l-R-916 din 14.03.2019, în sumă de 1680 lei or, potrivit normelor legale menționate

supra cheltuielile judiciare solicitate pentru efectuarea expertizei urmează a fi trecute în

contul inculpatului.

inculpatului, Mîrzîncu Aurelia, prin care, indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin.

(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor contestate, cu

pronunțarea unei noi hotărâri și aplicarea în privința lui Vorobiov Fiodor, prin prisma

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, cu reducerea 1/4 din pedepsa sub formă

de amendă de 400 de unități convenționale, precum și în partea încasării cheltuielilor de

judecată în mărime de 1680 lei de la inculpat în beneficiul statului, invocând argumente

similare celor invocate în cererea de apel.

conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus

referință procurorul, prin care a manifestat dezacordul cu recursul declarat, motivând

prin faptul că instanța de apel just a ajuns la concluzia menținerii sentinței, Or, această

soluție a fost reținută în strictă conformitate cu prevederile art. 6, 7, 61, 75, 76-78, 90 Cod

penal.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

recursului declarat din următoarele considerente.

În drept, soluția de inadmisibilitate a recursului declarat de avocatul inculpatului,

își are sediul juridic în dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, unde

este stipulat că, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

ordinar declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, poate să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt

vădit neîntemeiate.

În prezenta speță, în recursul declarat, avocatul, semnalează ca temei de casare a

hotărârii instanței de apel, art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede

că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care s-au aplicat pedepse

individualizate, contrar prevederilor legale, nefiind de acord cu aplicarea pedepsei sub

formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, în privința inculpatului,

solicitând aplicarea unei pedepse mai blânde.

În același timp, Colegiul penal constată că recurentul este de acord cu starea de fapt

5

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte.

Analizând temeiul invocate pentru recurs, în raport cu circumstanțele și materialele

cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speța nu și-a găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată,

acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii

cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilită conform

sancțiunii art. 217 alin. (2) Cod penal, ținând cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală.

Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea infracțiunii contra sănătății publice și conviețuirii sociale, prevăzută de art. 217

alin. (2) Cod penal, cauza fiind examinată în procedura judecării pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală, în acest caz, trebuie luate în vedere, în egală măsură persoana

inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea sa socială, cât și dimensiunea

fenomenului infracțional și așteptările societății față de mecanismul justiției penale,

pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste aspecte.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor

administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către instanță prin

încheiere protocolară (f.d. 88), beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori cu muncă neremunerată

în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege în cazul pedepsei cu amendă.

Sancțiunea art. 217 alin. (2) Cod penal, prevede pedeapsă cu 400 la 700 unități

convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de pînă la 150 de ore,

sau cu închisoare de pînă la 1 an, calificându-se conform art. 16 Cod penal, ca infracțiune

ușoară.

Instanța de recurs reține, că prima instanță a stabilit inculpatului în temeiul art. 217

alin. (2) Cod penal, pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități

convenționale, soluție ce a fost menținută și de către instanța de apel.

Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de săvârșirea

unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a

6

prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal, aplicate

prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată va ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Colegiului penal consideră, că instanța de apel a ținut cont de toate circumstanțele

cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și conformă prevederilor legale,

luând în considerație toate criteriile generale de individualizare a pedepsei, iar

modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina inculpatului, a fost individualizată

corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și

evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

În continuare, Colegiul statuează că, partea apărării semnalează ca temei de drept

pentru casarea deciziei recurate și pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală,

invocâd dezacordul cu soluția instanței de apel privind încasarea de la inculpat a

cheltuielilor de judecată în mărime de 1 680 lei, suportate în legătură cu efectuarea

Raportului de constatare tehnico - științifică nr. 34/12/1-R-916 din 14.03.2019.

Astfel, cu referire la solicitarea recurentului precum că instanța de apel nefondat a

dispus încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în beneficiul statului,

Colegiul reține ca fiind argumentată poziția instanței de apel în acest sens, or potrivit art.

227 Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii

pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind

sumele plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate, reprezentanților

lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali;

cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea corpurilor delicte; care urmează a fi

plătite pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat; cheltuite pentru restituirea

contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei sau

de reconstituire a faptei; cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza

penală. Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede

altă modalitate.

Conform alin. (2) art. 229 Cod de procedură penală, instanța de judecată poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților,

traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care

acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer interesele justiției și

7

condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi

suportată și de condamnatul care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată

pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia urmărirea penală a fost încetată pe

temeiuri de nereabilitare.

Prin urmare, în cazul supus judecării, Colegiul constată că cheltuielile judiciare în

sumă de 1 680 lei au fost suportate în legătură cu efectuarea Raportului de constatare

tehnico - științifică nr. 34/12/1-R-916 din 14.03.2019.

Subsidiar, Colegiul reține că, obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare

este principală și integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil

desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa

infractorului, obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise la art. 414-419 Cod de procedură

penală și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, iar temei pentru admiterea recursului

ordinar declarat de avocat în numele inculpatului nu există și potrivit legii, se impune

inadmisibilitatea lui ca fiind vădit neîntemeiat, cu menținerea hotărârii atacate.

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Mîrzîncu Aurelia în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

19 iunie 2019, în cauza penală privindu-l pe inculpatul Vorobiov Fiodor Xxxxx, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 17 ianuarie 2020.

Președinte: Diaconu Iurie

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

8