1ra-2297/19 — art. 264 alin. 3 lit. b CP

1ra-2297/19 — art. 264 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-2297/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte: Diaconu Iurie

judecători: Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în procuratura de circumscripție Chișinău, Harti Vladislav, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie

2019, în cauza penală privindu-l pe

OBRIJANU Eugeniu XXXXX, născut XXXXX,

originar XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.03.2019 – 08.05.2019;

Instanța de apel: 31.05.2019 – 18.09.2019;

Instanța de recurs: 18.11.2019 – 18.12.2019.

c o n s t a t ă:

Eugeniu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(3) lit. b) Cod penal și cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,

fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, în

penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Totodată în temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Obrijanu Eugeniu,

prin prezenta sentință, a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probă de 3 ani

și nu va fi executată dacă condamnatul în termenul de probațiune nu va comite o nouă

infracțiune și prin purtarea exemplară va confirma încrederea acordată, totodată,

obligându-1 pe Obrijanu Eugeniu să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul

organului care exercită controlul asupra comportării celui condamnat.

S-a respins cererea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare

din contul inculpatului, din motiv că acestea au fost achitate benevol de către inculpat.

1

Eugeniu, la data de 13 ianuarie 2019, aproximativ la ora 15.30, deținând permis de

conducere de categoria XXXXX, fiind treaz și, în același timp, conducând

automobilul de model „BMW” XXXXX, de culoare argintie, cu numărul de

înmatriculare XXXXX, pe traseul R20 Orhei-Rezina-Rîbnița (direcția de deplasare

Rezina – Orhei), în regiunea bornei kilometrice № 14 ( (+) 601 m ), nu a manifestat

dexteritate în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase și nu a ținut

cont de situația rutieră, încălcând astfel prevederile normelor prevăzute de pct. 45.1)

din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din

13 mai 2009, potrivit căruia ,,Conducătorul auto trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii

factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în

conducere ce i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a vehiculului

și particularitățile încărcăturii, situația rutieră”, ca rezultat a derapat de pe carosabil

și s-a ciocnit frontal cu copacul din preajmă. În rezultatul impactului, pasagerul

Țurcan Elena care în timpul producerii accidentului se afla pe bancheta din spate a

autoturismului, a decedat la fața locului, iar pasagerului Țurcan Cristina care în timpul

producerii accidentului se afla pe bancheta din față a autoturismului, i-a fost cauzată

vătămare corporală medie. Potrivit învinuirii înaintate și rechizitoriului întocmit, prin

acțiunile sale intenționate Obrijanu Eugeniu a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.

264 alin. (3) lit. b) Codul penal.

către procurorul, succesorii părții vătămate Țurcan Alexandru și Țurcan Cristina și de

inculpat.

3.1 Procurorul în apel a solicitat admiterea acestuia, casarea parțială a sentinței

și rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care lui Obrijanu Eugeniu

să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare, pe termen de 3 (trei) ani cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport, fără aplicarea art. 90 din Codul penal.

Apelantul a menționat că hotărârea instanței este una generală, fără a fi luate în

considerare criteriile de individualizare a pedepsei penale, cum ar fi gravitatea

infracțiunii săvârșite, circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului,

circumstanțele agravante și nu în ultimul rând, urmările prejudiciabile, survenite în

urma încălcării regulilor de securitate a circulației rutiere, cu cauzarea decesului

pasagerului Țurcan Elena. Obrijanu Eugeniu a fost recunoscut vinovat, de comiterea

unei infracțiuni grave, pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare de la 3 la 7

ani. Nu este pentru prima dată pe banca acuzațiilor, anterior a fost judecat prin sentința

Judecătoriei Anenii Noi din 29 iunie 2011 în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (3) lit. b) din Codul penal, la o pedeapsă sub formă de patru ani închisoare

2

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de trei ani;

prin sentința Judecătoriei Ungheni din 14 martie 2012 în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 362 alin. (1) din Codul penal, la o pedeapsă sub formă de amendă în

mărime de 150 unități convenționale, echivalentul a 3000 (trei mii) lei; în baza art. 85

Codul penal prin cumul de sentințe s-a stabilit definitiv pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de patru ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

deschis și amendă în mărime de 150 unități convenționale, echivalentul a 3000 (trei

mii) lei.

La locul de trai se caracterizează negativ, după săvârșirea infracțiunii a părăsit

țara fără permisiunea organului de urmărire penală, ulterior fiind anunțat în căutare

cu aplicarea (în contumacie) a măsurii preventive sub forma de arestarea preventivă.

Astfel, aplicarea art. 90 din Codul penal și dispunerea suspendării condiționate a

executării pedepsei aplicate lui Obrijanu Eugeniu XXXXX pe un termen de

probațiune de 3 (trei) ani, nu-și va atinge obiectivele pedepsei. Pedeapsa penală se

aplică nu pentru a cauza suferințe fizice condamnatului sau să-i înjosească demnitatea,

ci pentru a-i schimba concepțiile și convingerile greșite care l-au influențat în vederea

comiterii infracțiunii și pentru a-i educa stima față de normele scrise și nescrise ale

societății.

În concluzie, apelantul a considerat că instanța de fond, neîntemeiat a aplicat în

privința inculpatului Obrijanu Eugeniu art. 90 din Codul penal, dispunând

suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, dacă în termenul de probă

fixat condamnatul nu va comite o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și

muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

3.2 Țurcan Alexandru a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței în partea

stabilirii pedepsei lui Obrijanu Eugeniu cu reducerea suspendării executării pedepsei

în baza art. 90 Codul penal de la 3 ani la 1 an.

În cauza dată în opinia apelantului, ofițerul de urmărire penală, procurorul și în

final instanța de judecată au ignorat totalmente prevederile art. 81 Cod de procedură

penală, deoarece in primul rând, Țurcan Alexandru ca soț al victimei, poate fi

succesorul ei. Nimeni dintre persoanele oficiale nominalizate nu a explicat ca este

necesar de a depune o cerere pentru a fi recunoscut succesor de drept. Mai mult ca

atât, este inexplicabil faptul din toate punctele de vedere că el, ca ruda cea mai

apropiată a victimei nu a fost invitat și audiat, nici în cadrul urmăririi penale, nici în

ședințele de judecată. Ținând cont de cele menționate, a solicitat ca instanța de apel

să înlăture erorile date și să tină cont de părerea lui privitor la stabilirea pedepsei

inculpatului și să-i aplice o pedeapsă minimă, inclusiv termenul suspendării executării

pedepsei.

De asemenea apelantul a solicitat instanța să i-a în considerație că nepoata

3

Țurcan Cristina, trăiește în concubinaj cu Obrijanu Eugeniu și conform consultației

medicului nr. 0000018088 14 mai 2019 este însărcinată. Suspendarea executării

pedepsei pe un termen mai îndelungat (3 ani) se poate răsfrânge și asupra situației

materiale a familiei lor, deoarece inculpatul are un șir de restricții, printre care

schimbarea domiciliului, alegerea locului de muncă în țară sau peste hotare.

3.3 Succesorul părții vătămate Țurcan Cristina a solicitat admiterea apelului,

casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei lui Obrijanu Eugeniu cu reducerea

suspendării executării pedepsei în baza art. 90 Codul penal de la 3 ani la 1 an. De

asemenea a solicitat ca instanța de apel să i-a în considerație că inculpatul a

recunoscut vinovăția, a restituit lui Țurcan Alexandru cheltuielile pentru

înmormântare cât și mesele de pomenire, cet. Țurcan Alexandru fiind soțul părții

vătămate nu a fost numit, audiat și chemat la ședința de judecată în calitate de succesor

și este de acord cu aplicarea unei pedepse minime.

Conform consultației medicului nr. 0000018088 14 mai 2019 Țurcan Cristina

este însărcinată. Astfel, suspendarea executării pedepsei pe un termen mai îndelungat

(3 ani) se poate răsfrânge și asupra situației materiale a familiei lor, deoarece

inculpatul are un șir de restricții, printre care schimbarea domiciliului, alegerea

locului de muncă în țară sau peste hotare.

3.4 Inculpatul Obrijanu Eugeniu a depus apel prin care a solicitat casarea

sentinței în partea stabilirii pedepsei cu reducerea suspendării executării pedepsei în

baza art. 90 Codul penal de la trei ani la un an.

Conform prevederilor art.78 Codul penal, consideră că ar fi fost just și echitabil,

ca instanța de apel anume prin stabilirea unei pedepse minime de suspendare a

executării pedepsei sub formă de închisoare și stabilirea unei perioade de probațiune

pe un termen de 1 an, legea penală ar atinge scopul său. Inculpatul a recunoscut pe

deplin vinovăția, a restituit cet. Țurcan Alexandru cheltuielile pentru înmormântarea

victimei cât și mesele de pomenire, etc. în sumă de 50 000 lei. De asemenea, a

considerat că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu este o favoare,

avantaj, oferit persoanei, dar este o măsură de pedeapsă care se răsfrânge asupra

condamnatului cu restricțiile respective prevăzute de lege.

2019, apelurile procurorului, succesorilor părții vătămate Țurcan Alexandru, Țurcan

Cristina și a inculpatului au fost respinse cu menținerea sentinței fără modificări.

sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just

a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată lui. Aceste

împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală și

care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Codul de procedură

4

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a reținut că individualizarea pedepsei este un proces personal –

rezultat al propriei convingeri al instanței de judecată, ce nu trebuie conceput ca fiind

un proces arbitrar, subiectiv, el implicând obligațiunea instanței de a stabili măsura

pedepsei concrete infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii

penale și pedepsei penale.

La stabilirea pedepsei și mărimea acesteia se ține cont de criteriile de

individualizare a pedepsei. Prin criteriile de individualizare a pedepsei se înțeleg

cerințele de care instanța de judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii

pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de săvârșirea infracțiunii.

Individualizarea pedepsei constă în obligațiunea instanței de a stabili măsura pedepsei

concrete infractorului, necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale

și a pedepsei penale. Pentru stabilirea unei pedepse echitabile, instanțele de judecată

trebuie să studieze multilateral, în deplină măsură și obiectiv, toate circumstanțele și

datele care caracterizează atât negativ, cât și pozitiv persoana inculpatului și care au

o importanță esențială pentru stabilirea categoriei și mărimii pedepsei.

Astfel, la individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului instanța de apel a ținut cont de prevederile art. art. 7, 61, 75 Codul penal

și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

condițiile de viață ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării inculpatului.

Prima instanță a ținut cont de faptul că, inculpatul a recunoscut vina în cele

comise, instanța de apel a menționat că nu o consideră ca circumstanță atenuantă,

deoarece circumstanței respective i s-ar acorda o dublă valență juridică.

Recunoașterea vinovăției a fost ca condiție la aplicarea prevederilor art. 3641 Codul

penal, respectiv fiindu-i redusă din pedeapsa cu închisoare aplicată inculpatului din

limitele pedepselor prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Codul penal, astfel limitele

de pedeapsă sub formă de închisoare aplicabile în prezenta cauză constituie de la 2 la

4 ani 8 luni cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Luând în considerație, toate aspectele menționate instanța de apel a considerat

că pedeapsa aplicată inculpatului este una corectă, astfel stabilindu-i-se o

individualizare a pedepsei care este legală, întemeiată, proporțională faptei comise și

circumstanțelor reale și personale. La caz, ținând cont de personalitatea inculpatului,

Curtea de Apel a considerat posibilă corectarea și reeducarea condamnatului fără

izolarea reală de societate, cu aplicarea față de inculpați a prevederilor art. 90 Codul

penal, menținând în această parte sentința.

5

ordinar, conducând-se de prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală a solicitat casarea deciziei cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de

apel, într-un alt complet, invocând că pedeapsa este prea blândă. Recurentul

menționează că inculpatul nu este pentru prima dată pe banca acuzațiilor, anterior

fiind judecat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) și

362 alin. (1) Cod penal.

În recurs se menționează că decizia instanței de apel este neîntemeiată în partea

stabilirii pedepsei inculpatului. Dispoziția art. 90 Cod penal obligă instanța de

judecată să indice expres în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei, care nici nu este motivat de către instanță, care se

limitează doar la enumerarea circumstanțelor care le consideră atenuante. Instanța de

apel făcând trimitere la prevederile art. 61 Cod penal nu s-a referit la argumentele care

au servit la aplicarea acestor temeiuri, ignorând prevederile art. 348 alin. (3) Cod de

procedură penală.

Recurentul menționează că instanța de apel justificat a apreciat circumstanțele,

dar pedeapsa stabilită nu a fost apreciată în coroborare cu fapta comisă și consecințele

acestuia, de personalitatea inculpatului, nu a ținut cont de caracterul și gradul de

pericol social al infracțiunii comise. Astfel, au fost ignorate prevederile art. 75 Cod

penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i

se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Codului penal.

În contextul celor expuse, acuzarea a considerat că concluziile instanței de apel

și celei de fond, la capitolul individualizării pedepsei stabilite sunt greșite și în

contradicție cu probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și cercetării juridice,

neconforme scopului legii penale și principiului individualizării răspunderii penale și

pedepsei penale.

depus referință împotriva recursului, prin care solicit respingerea ca inadmisibil a

acestuia.

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

6

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent,

or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului declarat se constată că, procurorul critică decizia sub

aspectul pct.6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că, instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, însă Colegiul

analizând decizia atacată, conchide că nici un temei prevăzut de norma menționată,

nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța

de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.

(1) pct. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelurile declarate aceasta cuprinzând motivele pe care

se întemeiază soluția pronunțată.

Distinct de aceste considerente, Colegiul atestă că recurentul critică decizia

instanței de apel și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, temei de

recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel atunci când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Referitor la motivele invocate de recurent în acest sens, se menționează că,

potrivit principiului individualizării pedepsei penale (art. 7 Cod penal) în coroborare

cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod

penal, instanța de judecată aplică pedeapsă, luând în considerare caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui

vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau

agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra

corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia

a fost condamnat inculpatul.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

La caz, Colegiul penal constată că instanța de apel menținând soluția primei

instanțe privind aplicarea pedepsei principale sub formă de închisoare cu suspendarea

7

condiționată a executării acesteia, corect a stabilit că corectarea și reeducarea lui

Obrijanu Eugeniu este posibilă fără privarea de libertate, punând la baza soluției

prevederile art. 7, 75, 90 Cod penal, art. 3641 Cod de procedură penală, deoarece în

cadrul ședinței de judecată în instanța de fond, inculpatul a solicitat examinarea cauzei

în procedură simplificată, recunoscându-și vina în cele comise, precum și gravitatea

infracțiunii săvârșite, motivul acestora, personalitatea celui vinovat și circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea.

Subsidiar, se mai reține că, procurorul nu a invocat careva motive care ar

justifica aplicarea unei pedepse mai aspre în privința inculpatului, or, criticile

formulate de procuror au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale și în

instanța de apel și cărora li s-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg

expusă în prezenta decizie, iar argumentele invocate de recurent nu sunt aplicabile din

punct de vedere al prezentei erorilor de drept, care ar fi temei de implicare în sensul

rejudecării cauzei în instanța de apel.

Colegiul constată, că pedeapsa individualizată de instanța de fond, răspunde

atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod

penal, restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane, nu există

temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de procuror și potrivit legii

se impune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în procuratura de

circumscripție Chișinău, Harti Vladislav, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții

de Apel Chișinău din 18 septembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Obrijanu

Eugeniu XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 ianuarie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8