1ra-2204/19 — art. 217 alin. 2 CP

1ra-2204/19 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-2204/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte: Diaconu Iurie

judecători: Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul Ceban

Victor în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului Penal al Curții

de Apel Chișinău din 20 martie 2019, în cauza penală privindu-l pe

POPUȘOI Roman XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în mun. XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 22.09.2017 – 28.09.2018;

Instanța de apel: 12.10.2018 – 20.03.2019;

Instanța de recurs: 24.10.2019 – 11.12.2019.

c o n s t a t ă:

Popușoi Roman a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217

alin.(2) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500

unități convenționale, ceia ce constituie 25.000 lei.

la 24.06.2017, în timpul zilei, aflându-se în XXXXX, urmărind scopul păstrării ilegale a

drogurilor, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările

lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, acționând cu intenție directă îndreptată la

atingerea scopul său, a păstrat asupra sa masa vegetală uscată și mărunțită de culoare verde

cu greutatea de 2,46 g, ambalată într-un pachețel din hîrtie, până la orele 17:00, când, fiind

reținut de colaboratorii de poliție pe XXXXX, a fost escortat în Inspectoratul de Poliție

Buiucani din XXXXX unde, pachetul vizat supra a fost ridicat și sigilat de colaboratorii de

poliție.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/l-R-3941 din

19.07.2017, a fost stabilit că, masa vegetală uscată, grosier mărunțită, de culoare verde, într-

un șervețel din hîrtie, de culoare albă, ridicată de la Popușoi Roman, reprezintă marihuană,

care se atribuie la categoria substanțelor stupefiante. Cantitatea substanței stupefiante-

1

marihuană, constituie 2,46 g (masă uscată), iar conform listei substanțelor narcotice,

psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și

cantitățile acestora, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.79 din 23.01.2006, cantitatea de

2,46 g, de marihuană, se atribuie la proporții mari.

Astfel, instanța de fond a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Popușoi Roman a

comis infracțiunea prevăzută de art. 217 alin.(2) Cod Penal, individualizată prin „circulația

ilegală a substanțelor psihotrope fără scop de înstrăinare, manifestată prin păstrarea și

transportarea substanțelor psihotrope săvîrșite în proporții mari”.

procuror și de avocatul Ceban Victor în numele inculpatului, care a solicitat casarea cu

pronunțarea unei noi hotărîri.

3.1 Procurorul a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care lui Popușoi Roman să-i fie stabilit pedeapsă de 1 an închisoare, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului, procurorul a indicat că, instanța corect a calificat acțiunile lui

Popușoi Roman și calificarea juridică nu se contestă, însă pedeapsa stabilită o consideră prea

blîndă și neproporțională cu pericolul social a acțiunilor criminale comise. În cadrul

cercetării judecătorești nu au fost stabilite careva motive care ar concluziona că nu este

rațional ca inculpatul să nu execute pedeapsa cu închisoare, prevăzută de lege pentru fapta

săvîrșită.

Astfel, acuzarea consideră că pedeapsa stabilită inculpatului prin aplicarea amenzii în

mărime de 500 u.c., este prea blîndă și nu-și va atinge scopul de corectare a condamnatului,

precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea acestuia, cît și din partea altor

persoane.

3.2 Avocatul Ceban Victor în numele inculpatului a atacat sentința, prin care a solicitat

casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care Popușoi

Roman să fie achitat.

În motivarea apelului, avocatul a indicat că, martorii Cristiuc Serghei și Rojnița Ion au

ascuns de la organele de urmărire penală o informație foarte importantă care a devenit

cunoscută în cadrul urmăririi penală și anume că în momentul reținerii lui Popușoi Roman,

a mai fost reținută și supusă percheziției corporale și o altă persoană care trecea alături de

inculpat în momentul reținerii. Martorii au tăinuit persoana respectivă, nu a fost atrasă

această persoană în proces în oricare calitatea procesuală, a fost ascunse datele personale ale

acestei persoane de la organele de urmărire penală și de la instanța de judecată. Faptul că

ambii martori care totodată sunt și persoanele care au întocmit procesul-verbal de cercetarea

la fața locului, au ascuns intenționat datele importante, nu le-au reflectat în procesul-verbal,

demonstrează că acestea nu sunt imparțiali și nu au reflectat în procesul-verbal de cercetarea

la fața locului din 24.06.17 informația veridică.

Totodată, susține avocatul, că în conținutul raportului de constatare tehnico-științifică

nr.34/12/l-R-3941 lipsesc datele care se referă la cercetările asupra greutății masei vegetale

prezentate experților spre cercetare. În raportul de expertiză nu a fost descris în ce mod

2

expertul a constatat că greutatea masei vegetale constituie un anumit gramaj, cu ce

instrumente a constatat greutatea substanței respective, condițiile umedității, cantitatea

substanțelor narcotice actve în masa vegetală prezentată la expertiza.

Atrage atenția că raportul de constatare tehnico-științifică nr.34/12/l-R-3941 nu este un

act procedural în sensul stabilit de art. 6 alin.(1) Cod de procedură penală, ci o sursa de

probă. De asemenea nu se supune reglementării art. 251 alin.(4) Cod de Procedură Penală și

procesul-verbal de cercetare la fața locului care după natura sa, conform art. 6, alin.(1) Cod

de Procedură Penală, este un act de constatare. Oricare act întocmit de către organele de

urmărire penală urmează să fie verificat de către instanța de judecată asupra verosimilității

conținului independent de respectarea procedurii formale stipulate de legislația procesuală.

Pentru că orice act chiar și întocmit din punct de vedere a legislației procesuale în

conformitate cu legea, dar care conține datele denaturate nu poate servi pentru instanța de

judecată în calitate de sursa de probe.

Așa dar, avocatul a considerat că, de către instanță nu a fost suspusă examinării

veridicitatea procesului-verbal de cercetarea la fața locului, depozițiilor martorilor

respectivi, raportul de constatare tehnico-științifică nr.34/12/l-R-3941, or, cercetarea

greutății masei vegetale transmise spre expertiză are importanță critică pentru calificarea

presupusei fapte.

avocatului Ceban Victor în interesele inculpatului a fost respins.

A fost admis apelul prin casarea parțială a sentinței, rejudecată cauza și pronunțată o

nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: s-a aplicat

lui Popușoi Roman pedeapsă sub formă de 6 (șase) luni închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis. În rest, sentința a fost menținută.

examinând probatorul, a considerat dovedită indubitabil vina inculpatului în comiterea art.

217 alin.(2) Cod penal.

Instanța de apel a considerat că prima instanță just și-a întemeiat sentința în baza

declarațiilor martorilor și probelor scrise, iar prin analiza lor cu certitudine s-a dovedit

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, iar acuzațiile sunt bine

justificate standardului de dovadă „în afara dubiilor rezonabile”, la această concluzie a ajuns

instanța de apel din analiza probelor pertinente și concludente, utile administrate în ședința

de judecată care nu au fost combătute de către partea apărării, astfel de dovadă rezultă din

existența deducerilor suficient de puternice, clare și concordante sau a similarelor prezumției

de fapt necombătute, care poate fi luat în considerație de comportamentul părților când sunt

obținute dovezile respective.

Curtea de Apel a reiterat că la caz, în acțiunile inculpatului a fost prezenta latura

obiectivă, în situația în care în speță s-a confirmat existența obiectului material care constă

din substanța de marihuană în cantitate de 2, 46 grame, fapt confirmat prin raportul de

constatare tehnico-științifică nr.34/12/l-R-3941 din 19.07.2017, ridicată de la Popușoi

Roman, ce reprezintă marihuană, care se atribuie la categoria substanțelor stupefiante.

3

Așa dar, în acest sens, instanța de apel nu a putut să rețină ca fiind veridice declarațiile

inculpatului Popușoi Roman XXXXX, care în cadrul cercetării judecătorești a menționat că

nu a comis infracțiunea incriminată. Astfel, prin declarațiile martorilor audiați și probelor

scrise, s-a confirmat integral păstrarea și transportarea substanțelor psihotrope săvîrșite în

proporții mari.

Referitor la opinia apărătorului care are dubii cu privire la veridicitatea procesului-

verbal de cercetarea la fața locului din 24.06.2017, instanța de apel a reținut că acesta opinie

este subiectivă și fără suport juridic, or, în conformitate cu art. 118 alin.(1) și (4) Cod de

procedură penală.

Faptul pretins de avocat, că în momentul reținerii lui Popușoi Roman, a mai fost

reținută și supusă percheziției corporale și o altă persoană care trecea alături de inculpat în

momentul reținerii, nu atrage nulitatea procesului-verbal de cercetare la fata locului din

24.06.2017 prin prisma art. 251 Cod de procedură penală, în situația în care, la caz, nu s-a

stabilit o încălcare a prevederilor legale atâta timp cit persoana care este indicată în actul de

constatare – Ostap Cristian, nu are relevanța la prezenta cauza penală, începînd cu efectuarea

urmăririi penale.

Cu privire la raportul de constatare tehnico-științifică nr.34/12/l-R-3941 din

19.07.2017, potrivit căruia avocatul susține că lipsesc datele care se referă la cercetările

asupra greutății masei vegetale, în acest sens, instanța de apel a reținut că circumstanța dată

nu constituie un temei de a declara nulitatea probei date, or, drepturile și obligațiile

specialistului prevăzute la art. 87 Cod de procedură penală au fost aduse la cunoștință

specialistului, precum și fiind avertizat de răspundere pentru prezentarea cu bună știință a

unei concluzii false conform art. 312 Cod penal al RM, fapt confirmat prin semnătură.

Instanța de apel a considerat că instanța de fond și-a motivat soluția luată, arătând în

mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel poate, în

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță.

Privitor la pedeapsă, instanța de apel a considerat că, instanța de fond eronat a conchis

că o pedeapsă non privativă de libertate este echitabilă la caz, care va atinge scopul legii

penale de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane, or,

inculpatul urmează să conștientizeze fapta comisă, care a tentat asupra relațiile sociale cu

privire la circulația legală de substanțe narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor.

Așa dar, instanța de apel a notat că la individualizarea pedepsei penale stabilite

inculpatului în prezenta speță, instanța de fond a pus accentul mai mult pe personalitatea

persoanei vinovate, fără a învedera și alte criterii de individualizare a pedepsei penale, cum

ar fi gravitatea infracțiunii săvârșite, influența pedepsei asupra corectării și reeducării

vinovatului.

Instanța de fond neîntemeiat a conchis că împrejurările prezentei cauze penale,

îndeosebi cele reținute de către această instanță, ce vizează personalitatea inculpatului, sunt

suficiente pentru a aplica pedeapsa în formă de amendă.

4

Instanța de apel la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78, Cod penal, a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care s-a atribuit la categoria infracțiunilor ușoare

prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de faptul că infracțiunea a fost săvârșită din

intenție, de personalitatea inculpatului, care anterior nu a mai comis infracțiune, nu se află

la evidența medicului psihiatru, dar se află la evidența medicului narcolog cu diagnosticul

„Consumator de stupefiante – marijuana”

recurs ordinar, solicitând restabilirea termenului de recurs, anularea deciziei și pronunțarea

unei decizii noi de achitare prin care inculpatul va fi recunoscut nevinovat în comiterea

infracțiunii imputate pe motivul lipsei componenței de infracțiune.

În recurs se menționează că, pentru achitarea amenzii aplicate în termen inculpatul a

fost nevoit să facă mai multe împrumuturi. Considerând că după achitarea amenzii și-a

ispășit pedeapsa, situația financiară proastă și problemele de sănătate ale mamei Popușoi

Elena, a fost nevoit să plece peste hotare la muncă. S-a refuzat de avocatul ales, din motive

financiare și considerând că după finisarea procesului și achitarea amenzii nu mai are nevoie

de serviciile date. Fiind peste hotare nici inculpatul și nici avocatul ales nu a primit apelul

înaintat de procuror, nu au fost la curent de examinarea dosarului în Curtea de Apel sau de

primirea deciziei motivate. Decizia a fost înmânată avocatului ales de către inculpat la

08.10.2019.

Consideră că circumstanțele invocate servesc drept temei pentru restabilirea

termenului de recurs.

Atât instanța de fond cât și cea de apel nu au dat apreciere încălcărilor invocate de către

partea apărării. Instanța de apel fără careva motive legale a modificat sentința instanței de

fond prin pronunțarea unei decizii neîntemeiate prin care a modificat sancțiunea aplicată

inculpatului schimbând amenda pe privațiune de libertate. Ignorând că inculpatul niciodată

nu a fost atras la răspundere, nu are circumstanțe agravante și a achitat amenda.

actele cauzei, Colegiul Penal al instanței de recurs conchide asupra inadmisibilității acestuia,

pentru următoarele motive.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că recursul este declarat peste termen.

Din actele cauzei se constată că avocatul Ceban Victor, la 10 octombrie 2019, a

declarat recurs ordinar solicitând restabilirea termenului de recurs, anularea deciziei și

pronunțarea unei decizii noi de achitare prin care inculpatul va fi recunoscut nevinovat în

comiterea infracțiunii imputate pe motivul lipsei componenței de infracțiune. În

argumentarea acestei soluții, partea menționează că instanțele de fond nu au ținut seama de

mai multe norme penale și procesual-penale și au pronunțat arbitrar o sentință de

5

condamnare în privința lui, stabilindu-i pedeapsa de 6 luni închisoare, cu executarea acesteia

în penitenciar de tip semiînchis.

Una din cerințele obligatorii, la depunerea recursului, se referă la respectarea

termenului de declarare a acestuia de către titularii cererii respective. În corespundere cu

prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de declarare a recursului este de 30

de zile de la data pronunțării deciziei instanței de apel. Ca atare, termenul de recurs are

caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea

de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se consideră ca tardiv, deoarece legea

procesual-penală nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

În același context se relevă că, potrivit dispozițiilor art. 230 alin. (2) Cod de procedură

penală: „în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului

efectuat peste termen.”

Reieșind din actele cauzei se constată că decizia instanței de apel, contestată de

recurent, a fost pronunțată integral la 17 aprilie 2019. La ședința de judecată din 20 martie

2019, a fost pronunțat dispozitivul deciziei nominalizate, iar potrivit procesului-verbal,

inițial inculpatul și avocatul său au fost prezenți la ședința de judecată, după care nu s-au

prezentat în rânduri repetate la ședința. Acestea a dus la pronunțarea încheierii de căutare a

inculpatului și numirea avocatului din oficiu, Sandu Daniela. Avocatul Sandu Daniela a fost

prezentă la pronunțarea dispozitivului, de asemenea conform scrisorii din 22.04.2019 a fost

transmisă copia deciziei instanței de apel în adresa inculpatului și avocatului din oficiu (f.d.

69). Din spusele avocatul Ceban Victor, el a primit decizia la 08.10.2019, ca urmare a depus

cerere de recurs la 10 octombrie 2019 cu solicitarea de a restabili termenul de recurs.

Potrivit art. 319 alin. (2) Cod de procedură penală, partea prezentă la un termen de

judecată nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă va lipsi la vreunul dintre

aceste termene. Din economia acestei norme, se desprinde faptul că, dacă partea, cunoscând

despre data următoarei ședințe, însă nu se prezintă la aceasta, consecințele neprezentării îi

sunt imputabile, iar despre rezultatele ședinței partea urmează să se documenta individual.

Or, cele consemnate supra sunt subsecvente și speței date, adică faptul că inculpatul nu s-a

prezentat la ședința de judecată la care a fost pronunțat dispozitivul și decizia integrală a

instanței de apel, nu îl absolvă de a declara în termen recursul ordinar.

În același context, este important de a menționa că, la pronunțarea hotărârii integrale

legea nu solicită obligatoriu prezența părților, iar pentru părțile care nu s-au prezentat la

pronunțarea sentinței, se consideră că au luat cunoștință de conținutul hotărârii motivate la

data pronunțării, mai mult că hotărârile se plasează pe portalul web al instanței de judecată,

astfel devenind publice pentru toți. Călăuzitoare în acest sens este și practica judiciară,

potrivit căreia s-a statuat că neprezentarea părților, care au fost legal citate la ședința de

judecată, dar s-au eschivat de a se prezenta, termenul de atac și pentru acestea oricum se

calculează din momentul pronunțării hotărârii integrale.

Pe cale de consecință, având în vedere cele consemnate supra, Colegiul reține că, în

cauza deferită judecății, termenul de declarare a recursului a fost omis de către recurent,

6

respectiv argumentele aduse de acesta în cererea de recurs nu vor fi preluate pentru

examinare, partea fiind decăzută din dreptul de a exercita această cale de atac.

Relevante în acest sens sunt și unele aspecte ale principiului securității raporturilor

juridice ce se conțin în hotărârea CtEDO din 05 iunie 2012 în cauza Ghirea contra Moldovei,

unde s-a statuat că: „ ... principiul egalității armelor, care reprezintă unul din elementele

noțiunii mai largi a procesului echitabil – presupune că fiecare parte beneficiară de o

posibilitate rezonabilă de ași prezenta cazul în condițiile, că nu ar pune-o într-un dezavantaj

substanțial în raport cu cealaltă parte.” Prin alte cuvinte, aplicarea regulilor referitoare la

termenele limită este de natură să aducă atingere principiului egalității armelor în cazul în

care părțile nu beneficiază de aceleași mijloace pentru a-și susține argumentele în fața

instanței.

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ceban Victor în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 20 martie

2019, în cauza penală privindu-l pe Popușoi Roman XXXXX, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 ianuarie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

7