1ra-1553/19 — art. 238 al. 2 CP

1ra-1553/19 — art. 238 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1553/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

03 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători –Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților recursul ordinar declarat de către

avocatul Cîrjeu Vladimir în numele „Băncii Comerciale Române Chișinău” SA prin

care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17

aprilie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Viziteu Alexandru XXX, născut la XXX,

originar și domiciliat în XXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

2018, Viziteu Alexandru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 238 alin. (2) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de

amendă în mărime de 2 500 unități convenționale, ceea ce constituie suma de 50 000

mii lei.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul Viziteu

Alexandru având o stare nefavorabilă și urmărind scopul dobândirii ilicite a

creditului prin înșelăciune în vederea situației materiale, acționând după un plan bine

chibzuit în prealabil, la 26.10.2007 a încheiat contractul nr. XXX cu Banca

Comercială Română Chișinău SA cu sediul pe adresa str. XXX mun. Chișinău,

prezentând cu bună știință informații false conform căruia ultimul a beneficiat de un

credit în sumă de 350 000 lei pe un termen de 5 ani, ulterior în baza acestuia, ridicând

în numerar suma de bani menționați.

Astfel, în vederea obținerii creditului nominalizat, Viziteu Alexandru,

acționând cu intenție directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestor urmări,

cunoscând cu certitudine că carnetul de muncă cu seria XXX și certificatul cu privire

la venituri din 11 octombrie 2007, conform cărora este director al SRL „

1

Vizitagrocom”, având un salariu lunar în sumă de 18 500 lei sunt false, a prezentat

cu bună știință actele menționate la Banca Comercială Română Chișinău cu sediul

pe adresa str. XXX, mun. Chișinău, solicitând eliberarea creditului în sumă de

350 000 lei.

Urmare a informațiilor false prezentate de Viziteu Alexandru în baza

contractului de credit nr. 1773 din 20.10.2007, BC „Banca Comercială Română” SA

i-a eliberat acestuia un credit în sumă de 350 000 lei, care nu a fost restituită, cauzând

în așa mod BC „Banca Comercială Română” SA, dauna materială în proporții

deosebit de mari.

Conform informației din baza de date a Inspectoratului Fiscal de Stat, Viziteu

Alexandru pentru perioada anului 2007 nu a obținut și respectiv nici nu a declarat

careva venituri, iar pentru perioada anului 2008 a declarat venit în sumă de 4 200

lei, fapt ce evidențiază intenția directă de a folosi acte false și scopul criminal

urmărit.

Acțiunile inculpatului Viziteu Alexandru au fost încadrate în baza art. 238 alin.

(2) Cod penal „ prezentarea cu bună știință a unor informații false în scopul obținerii

uni credit, dacă prin aceasta au fost cauzate instituției financiare daune în proporții

deosebit de mari”.

către:

2.1 Avocatul Istrati Adrian în numele inculpatului Viziteu Alexandru, care a

solicitat, admiterea apelului, casarea sentinței cu pronunțarea unei noi decizii potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, cu achitarea inculpatului.

În susținerea apelului, a invocat că:

- fiind audiat inculpatul, atât la urmărirea penală cât și la judecarea cauzei, a

declarat că în toamna anului 2007 a activat în calitate de administrator la SRL

”Vizitagrocom”, unde a hotărât să procure un autocamion pentru activitatea sa, iar

în calitate de persoană fizică s-a adresat la BCR pentru a primi un credit și a procura

un autocamion de model Renault Magnum, costul căruia constituia suma de 35 000

euro, iar inculpatul dispunând doar de jumătate din suma respectivă s-a adresat la

BCR pentru perfectarea contractului de creditare a sumei de 350 000 lei care la etapa

respectivă constituia aproximativ 50% din prețul autocamionului;

- infracțiunea de dobândire a creditului prin înșelăciune este o infracțiune

materială și se consideră consumată din momentul cauzării instituției financiare a

daunelor în mărime mai mare sau egală cu 500 unități convenționale;

- prin gajarea de către inculpat a unui bun valoarea de piață a căruia la data

eliberării creditului era de două ori mai mare decât suma creditului, banca din start

era asigurată și apărată de cauzarea a careva prejudiciu, factorul decisiv la aprobarea

eliberării creditului către inculpatul Viziteu Alexandru nu a fost certificatul de

salariu ci existența bunului gajat;

2

- în lipsa prejudiciului, nu există elementele constitutive ale infracțiunii, motiv

din care inculpatul Viziteu Alexandru urma a fi achitat;

- condamnarea a fost bazată mai mult pe deducții, supoziții, afirmații ale

procurorului, care nu au fost probate în nici un fel;

- ordonanțele de punere sub învinuire și rechizitoriu contravin prevederilor

legale și anume acestea contravin prevederilor art. 325 alin. (1) Cod de procedură

penală, art. 66 alin. (22) pct. 1) Cod de procedură penală;

- nu a fost respectate prevederile naționale și internaționale sub aspectul

asigurării garanției dreptului la un proces echitabil, iar organul de urmărire penală i-

a limitat inculpatului esențial drepturile prevăzute de art. 66 Cod de procedură

penală, printre care se evidențiază și dreptul să cunoască pentru ce faptă este învinuit;

- la baza acuzării inculpatului nu au fost puse careva probe directe, vinovăția

acestuia bazându-se pe presupuneri.

2.2. Reprezentantul Cîrjeu Vladimir în numele părții – vătămate Banca

Comercială Română SA, care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței,

rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 238 alin. (2) Cod

penal, cu aplicarea unei pedepse mai aspre sub formă de închisoare, cu admiterea

acțiunii civile și dispunerea încasării din contul inculpatului în beneficiul BCR

Chișinău SA a sumei de 203 189 lei 14 bani pentru prejudiciul material cauzat prin

infracțiune.

În susținerea apelului, a invocat că:

- prima instanță eronat a stabilit că infracțiunea comisă de inculpat face parte

din categoria celor ușoare, pe când conform art. 16 Cod penal aceasta se califică ca

fiind una gravă;

- instanța nu a apreciat în modul corespunzător faptul că inculpatul nu și-a

recunoscut vina, nu a achitat prejudiciul cauzat;

- nu s-a ținut cont de gravitatea infracțiunii, fapt care a dus la aplicarea unei

pedepse neechitabile care nu va asigura realizarea scopului pedepsei penale.

s-au respins ca nefondate apelurile declarate, s-a menținut sentința fără modificări.

3.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond

corect a constatat că prin acțiunile sale inculpatul Viziteu Alexandru a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art. 238 alin. (2) Cod penal, argumentând pe deplin poziția

adoptată, atât din punct de vedere a cercetării în ansamblu a circumstanțelor cauzei,

cît și din punct de vedere a prevederilor legale.

Instanța de apel a respins argumentul apărării referitor la faptul că acuzarea nu

a prezentat careva probe pertinente, concludente care ar dovedi vinovăția

inculpatului, or, potrivit declarațiilor reprezentantului părții vătămate Cîrjeu

Vladimir „ ... dat fiind faptul că inculpatul Viziteu Alexandru a început să

3

înregistreze restanțe la BCR Chișinău, a înaintat acțiune civilă, iar conform

Hotărârii Judecătoriei Bălți din 03.09.2010, autocamionul gajat a fost

comercializat la data de 12.01.2011 la un preț de 8900 euro, ca rezultat al

comercializării datoria nu a fost stinsă integral, aceasta la moment constituind suma

de 207 780 lei 58 bani, inclusiv soldul creditului 82 647 lei 56 bani, dobânzi

calculare și neachitate 120 541 lei 55 bani, în opinia băncii prin acțiunile

inculpatului, băncii i-a fost cauzat un prejudiciu material care constă în soldul

creditului neachitat și a dobânzii neachitate, adică venitul ratat. Cu certitudine

prezentarea unei informații veridice cu privire la starea financiară a inculpatului

nu i-ar fi permis băncii să-i acorde acest credit....Potrivit raportului de evaluare nr.

112/07 valoarea de piață la situația din 09.10.2007 a autocamionului de model Reno

Magnum a constituit 720 000 lei, pentru acordarea oricărui credit garantat se iau

în considerare 2 surse de rambursare, sursa primară constituind veniturile

clientului și sursa secundară constituind garanțiile reale. Atât venitul reflectat în

certificat precum și valoarea autocamionului gajat au constituit temei de acordare

a creditului”.

Instanța de apel a reținut faptul că declarațiile citate mai sus au fost confirmate

și prin cererea de credit pentru persoanele fizice nr. 4704, prin care Viziteu

Alexandru la 19.10.2007 a solicitat posibilitatea acordării unui împrumut în sumă de

350 000 lei, pe o perioadă de 5 ani, lăsând în gaj autocamionul „ Renault Magnum”,

fiind anexat certificatul cu privire la veniturile înregistrate pe parcursul ultimilor 12

luni eliberat de SRL „Vizitagrocom” din numele contabilul șef Zarîșnaia Valentina

din 11.10.2007, certificatul prezintă graficul de salarizare a inculpatului pe parcursul

perioadei de un an de zile începând cu luna octombrie 2006 până în septembrie 2007,

potrivit căruia venitul net înregistrat de Viziteu Alexandru pe parcursul ultimilor 12

luni constituie 171 251 lei. Suma impozitului pe venit începând cu octombrie 2006

până în octombrie 2007 a constituit duma de 39 675 lei, 90 bani.

Instanța de apel a ținut sa menționeze faptul că potrivit informației din baza de

date al Inspectoratului Fiscal de Stat și anume Nota informativă privind plățile

salariale și alte plăți efectuate de către patron în folosul angajaților privind impozitul

pe venit reținut din aceste plăți pentru perioada fiscală A/2007 și A/2008, suma

impozitului pe venit constituie 366 lei pentru anul 2006, 555 lei pentru anul 2007 și

165 lei pentru anul 2008, astfel suma impozitului pe venit pentru anul 2006 și 2007

constituie 921 lei, contrar certificatului cu privire la venituri înregistrate pe parcursul

ultimilor 12 luni din 11.10.2007 ce indică suma de 39 675 lei.

Nu au fost reținute nici alegațiile avocatului inculpatului precum că inculpatul

a declarat salariul indicat în carnetul de muncă și certificatul cu privire la salariu a

fost unul estimativ din motiv că venitul unei întreprinderi agricole se calculează după

strângerea roadei și realizarea acesteia, or conform declarațiilor inculpatului din

cadrul cercetării judecătorești din motiv că era director și nu primea un salariu, a

4

făcut un calcul împreună cu contabilul și a ajuns la suma de 18 800 lei lunar,

certificatul respectiv a fost autentificat de el, impozitul nu a achitat și respectiv

asemenea venit de 18 800 lei nu a primit nici atunci, nici ulterior, prin ce se confirmă

că datele indicate în certificatul prezentat la bancă au fost denaturate.

Totodată instanța de apel nu a reținut argumentul inculpatului precum că salariu

a fost unul estimativ din motivul că venitul unei întreprinderi agricole se calculează

după strângerea roadei și realizarea acesteia, or potrivit certificatului prezentat s-a

confirmat faptul că acestea au fost veniturile efective înregistrate pe parcursul a

ultimilor 12 luni, ci nu un venit estimativ, mai mult fiind audiat în instanța de

judecată inculpatul a confirmat că semnătura de pe declarația pe propria răspundere

privind falsul în declarații și uzul de fals îi aparține și își asumă responsabilitatea din

motiv că avea marfă de depozit.

Instanța de apel a respins alegațiile apelantului precum că inculpatul făcând un

calcul simplu și scăzând datoria la zi indicată de bancă în mărime de 344 431 lei 87

bani din valoarea gajului stabilit de părți de 360 000 lei, a considerat că nu numai că

a restituit integral creditul, dar banca urma să-i restituie diferența de aproximativ

15 000 lei apărută, colaboratorii băncii comunicându-i că creditul a fost achitat, iar

banca nu are careva datorii față de inculpat, or, potrivit actelor prezentate conform

hotărârii Judecătoriei Bălți din 03.09.2010, autocamionul gajat a fost comercializat

la data de 12.01.2011 la un preț de 8900 euro, ținând cont de faptul că în opinia

băncii datoria nu a fost stinsă în adresa inculpatului a fost înaintată o notificare la

data de 29.06.2015, care însă a fost refuzată de către inculpat de a o recepționa, fapt

confirmat prin avizul de recepție.

Mai mult instanța de apel a respins și alegațiile apărării referitor la ordonanțele

de punere sub învinuire și rechizitoriu, și anume că acestea contravin prevederilor

art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel nu a constatat încălcarea

drepturilor inculpatului în instanța de fond, iar argumentele apărării precum că a fost

îngrădit dreptul la un proces echitabil a inculpatului nu a fost reținut deoarece

verificând ansamblul de probe ce au fost administrate în conformitate cu prevederile

de procedură penală, instanța nu a depistat careva încălcări de procedură la

acumularea probelor, sau încălcări a drepturilor și intereselor inculpatului.

De asemenea instanța de apel a remarcat faptul că starea de fapt și de drept

reținută în sarcina inculpatului, a fost apreciată în concordanță cu circumstanțele

stabilite și probele administrate în cauză relevante și analizate în cuprinsul sentinței.

Totodată instanța de apel a combătut argumentele invocate în cererea de apel

de către avocatul inculpatului precum că învinuirea adusă lui Viziteu Alexandru nu

și-a găsit confirmare, or de către instanța de fond au fost apreciate toate probele

coroborate în ansamblu din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar versiunea apărării nu și-a găsit confirmare.

5

Instanța de apel nu a reținut poziția avocatului inculpatului precum că urmau a

fi apreciate critic declarațiile reprezentantului părții vătămate or, instanța de fond

just le-a apreciat ca fiind veridice, nefiind stabilite careva circumstanțe de a pune la

îndoială depozițiile acestuia, care cu precizie a menționat faptele care au avut loc, cu

atât mai mult nu au fost constatate careva relații ostile dintre martor și inculpat, care

ar pune la îndoială veridicitatea explicațiilor acestuia.

3.2. Cu referire la argumentele invocate în cererea de apel de către

reprezentantul părții vătămate referitor la individualizarea eronată a pedepsei

instanța de apel a reținut că prima instanță la stabilirea pedepsei a ținut cont de întreg

spectru de circumstanțe și anume de atitudinea acestuia față de cele săvârșite.

Sub acest aspect instanța de apel a ținut să puncteze asupra faptului, că la

individualizarea și stabilirea pedepsei instanța de fond a dat pe deplin eficiență

prevederilor art. 16, 61, 75 Cod penal, a ținut cont de personalitatea inculpatului, de

scopul legii penale privind corectarea și reeducarea inculpatului, astfel că pedeapsa

aplicată sub formă de amendă va asigura atingerea scopului pedepsei penale.

Cu referire la acțiunea civilă, instanța de apel a reținut ca fiind corectă

concluzia primei instanțe prin care s-a respins primirea spre examinare a acțiunii

civile, or după cum urmează din materialele cauzei cererea a fost înaintată după

finalizarea cercetării judecătorești, prin ce au fost încălcate prevederile art. 221 alin.

(1) Cod de procedură penală, fiind explicate drepturile reprezentantului părții civile

de a se adresa cu acțiune civilă într-un proces civil.

reprezentatul Cîrjeu Vladimir în numele părții vătămate Banca Comercială Română

Chișinău SA, care invoca temei pentru declararea recursului art. 427 alin. (1) pct. 6),

pct. 10) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, rejudecarea cauzei, cu

stabilirea inculpatului Viziteu Alexandru a unei pedepse sub formă de închisoare, cu

admiterea acțiunii civile, încasarea silită din contul inculpatului în beneficiul BCR

Chișinău SA a sumei de 203 189 lei 14 bani cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul

material cauzat prin infracțiune.

Invocând faptul că:

- la stabilirea și individualizarea pedepsei instanțele de fond nu au ținut cont de

prevederile art. 16, 61, 75 Cod penal, astfel aplicându-i inculpatului o pedeapsă prea

blândă;

- la aplicarea pedepsei nu a fost luat în considerare faptul că inculpatul nu și-a

recunoscut vina, nu a restituit prejudiciul cauzat, de gravitatea infracțiunii;

- neîntemeiat nu a fost examinată acțiunea civilă, or aceasta a fost înaintată

până la finisarea cercetării judecătorești, instanța de fond neîntemeiat a considerat

că cercetarea judecătorească s-a finisat după audierea inculpatului.

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care a pledat pentru

6

inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit neîntemeiat, invocând faptul că instanța de

apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, just a constatat

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, încadrând corespunzător acțiunile

făptuitorului.

5.1. La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință și avocatul Istrati Adrian în

numele inculpatului Viziteu Alexandru, care a pledat pentru inadmisibilitatea

recursului, invocând faptul că în cazul existenței unei datorii la credit după cum

afirmă recurentul, ultimul urma să înainteze o acțiune civilă în instanța de judecată

după data de 12.01.2011 dată când a fost vândut autocamionul de model „Reno

Magnum”, fapt ce nu a avut loc. Mai invocă că până în prezent recurentul nici la

urmărirea penală nici în cadrul cercetării judecătorești nici la examinarea cauzei în

instanța de apel nu a înaintat acțiune civilă în cadrul procesului penal, din care motiv

consideră inadmisibilă solicitarea recurentului cu privire la încasarea cărorva

prejudicii.

constată că recursul declarat urmează a fi admis, din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să dispună rejudecarea cauzei

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

Reieșind din textul recursului declarat, Colegiul lărgit constată că recurentul

critică decizia instanței de apel sub aspectul nesoluționării acțiunii civile precum și

aplicării unei pedepse individualizate contrar prevederilor legale, indicând drept

temei de recurs pct. 6) și pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, potrivit

căruia, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de prima instanță și de apel în cazurile cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că temeiul invocat de recurent în prezentul recurs ordinar prevăzut de

7

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și-a găsit confirmarea în cauza

dată, sub aspectul că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motive pe care se

întemeiază soluția în partea nesoluționării acțiunii civile.

Potrivit art. 219 alin. (1) Cod de procedură penală „ acțiunea civilă în procesul

penal se intentează prin depunerea unei cereri, adresate procurorului sau instanței

de judecată, de către persoanele fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate

prejudicii materiale sau morale nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea)

interzisă de legea penală sau în legătură cu săvîrșirea acesteia.”

După cum urmează din materialele cauzei și anume din procesul -verbal al

ședinței de judecată a instanței de fond din 11 octombrie 2018 (f.d. 71-72, Vol.II) de

către reprezentantul părții-vătămate Cîrjeu Vladimir a fost înaintată acțiunea civilă

care prin încheierea instanței din aceeași dată a fost refuzată în primire deoarece

„acțiunea civilă este posibil de înaintat până la finalizarea cercetării

judecătorești...”, concluzia instanței de fond fiind reținută ca corectă și de către

instanța de apel care în decizia sa a statuat că „... instanța de fond corect a constatat

că, reieșind din faptul că cercetarea judecătorească s-a finalizat, fiind cercetate

toate probele care se referă la latura penală a cauzei, cu respectarea prevederilor

art. 221 alin. (1) Cod de procedură penală, pentru a fi respectat termenul rezonabil

de examinare a cauzei penale și reieșind din necesitatea stabilirii exacte a sumei

despăgubirilor cuvenite, ce s-a dedus din depozițiile inculpatului în ședința de

judecată, precum și datorită drepturilor părții vătămate de a înainta acțiunea civilă

în ordinea procedurii civile, instanța de judecată a respins spre examinare acțiunea

civilă în cauza penală.”

Colegiul penal lărgit, apreciază concluzia instanței de apel ca fiind una

nefondată și pripită, or, analizând materialele cauzei și anume procesul -verbal al

ședinței de judecată a instanței de fond din 11 octombrie 2018 (f.d.72, Vol.II), este

cert faptul că acțiunea civilă a fost înaintată pînă la finalizarea cercetării

judecătorești, or, la materialele cauzei lipsește vreo încheiere cu privire la finalizarea

cercetării judecătorești.

Este de menționat faptul că art. 376 alin. (2) Cod de procedură penală prevede

că „ dacă nu au fost formulate cereri sau demersuri noi sau după soluționarea

cererilor și demersurilor formulate și îndeplinirea în cazurile necesare a acțiunilor

procesuale suplimentare, președintele ședinței de judecată declară cercetarea

judecătorească terminată” fapt ce lipsește în speța în cauză.

Având în vedere prevederile art. 221 alin. (1) Cod de procedură penală care

prevăd că „acțiunea civilă în procesul penal se intentează în baza cererii scrise a

părții civile sau a reprezentantului ei în orice moment de la pornirea procesului

penal pînă la terminarea cercetării judecătorești” Colegiul penal lărgit conchide că

instanța de apel urma să constate clar și corect la ce etapă a fost înaintată acțiunea

civilă, aducând în acest sens argumente plauzibile și veridice.

8

Având în vedere cele descrise supra, Colegiul penal lărgit conchide asupra

necesității admiterii recursului ordinar declarat de recurent, cu casarea deciziei în

partea nesoluționării acțiunii civile și dispunerea rejudecării cauzei în ordine de apel

în această parte de către aceiași instanță în alt complet de judecată, constatându-se o

eroare de drept care se încadrează în pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, sub aspectul că instanța de apel nu sa pronunțat prin argumente pertinente

asupra motivelor din apel cu referire la soluționarea acțiunii civile în speța dată.

6.1. Cu referire la temeiul invocat de către recurent prevăzut la pct. 10) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că

analizând textul deciziei atacate se atestă faptul că, instanța de apel a adoptat o

soluție corectă în partea individualizării pedepsei în privința lui Viziteu Alexandru

în limitele sancțiunii prevăzute de art. 238 alin. (2) Cod penal.

În privința criticilor aduse de către recurent precum că „ instanța de apel la

stabilirea și individualizarea pedepsei nu a ținut cont de prevederile art. art. 16, 61,

75 Cod penal astfel aplicându-i inculpatului o pedeapsă prea blândă”, Colegiul

penal lărgit reține că acestea nu sunt incidente cauzei, or, analizând textul deciziei

contestate ( f. d. 122-137, vol. II) se atestă indubitabil, că de către instanța de apel la

stabilirea pedepsei s-a ținut cont în deplină măsură de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana

inculpatului, comportamentul său în viața socială, precum și cel din înaintea și după

săvârșirea infracțiunii incriminate, de faptul că acesta a săvârșit pentru prima oară o

infracțiune gravă, s-a ținut cont de faptul că pedeapsa este echitabilă atunci când este

capabilă de a contribui la corectarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât de condamnat cât și de alte persoane, ajungând corect la concluzia

că corijarea și reeducarea inculpatului Viziteu Alexandru va fi posibilă și fără

izolarea acestuia de societate, cu aplicarea unei sancțiuni pecuniare sub formă de

amendă.

Totodată instanța de recurs menționeză că, Curtea Europeană în jurisprudența

sa, s-a pronunțat în favoarea folosirii măsurilor neprivative de libertate (cauza Varga

și alții v. Ungaria, hotărârea din 10 martie 2015, § 104; cauza Norbert Sikorski v.

Polonia, hotărârea din 22 octombrie 2009, §158), statuând că trebuie să se ia în

considerare alternativele disponibile detenției, și nu aplicarea automată a pedepsei

închisorii (cauza Kyprianou v. Cipru, hotărârea din 15 decembrie 2005, §108). Or,

o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

6.2 La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii asupra tuturor motivelor invocate de apelant în apel cu privire la

9

soluționarea acțiunii civile în speța dată, și ținând cont de motivele casării deciziei

atacate, să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Cîrjeu Vladimir în numele

„Băncii Comerciale Române Chișinău” SA, casează decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 17 aprilie 2019 în cauza penală privindu-l pe Viziteu

Alexandru XXX, în partea laturii civile cu dispunerea rejudecării cauzei în această

parte de către Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecată.

Decizia în partea dispusă rejudecării nu se supune căilor de atac, în rest este

irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 27 decembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

10