1ra-1214/2019 — art. 172 alin.3 lit. a CP

Dosarul nr.1ra-1214/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

19 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti

Judecători - Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac, Victor Boico,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul Polivenco

Victor în numele inculpatului Șușu Tudor, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 20 februarie 2019, în cauza penală privindu-l pe

Șușu Tudor xxxx, născut la xx xxxx xxxx, originar și

domiciliat în xxxx xxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.03.2018 – 23.10.2018;

Instanța de apel: 21.11.2018 – 20.02.2018;

Instanța de recurs: 15.05.2019 – 19.11.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.172 alin.(3) lit. a) Cod penal, 10 ani închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip închis.

Tudor la 28 mai 2017 în jurul orelor 21.45, aflându-se în casa cet. Perepcic Nicolai din r-nul

xxxx, sat. xxxx, acționând cu intenție și având scopul de a-și satisface pofta sexuală în formă

perversă, știind cu certitudine că xxxx xxxx, a.n. xx xx xxxx, locuitoare a sat. xxxx, r-nul

xxxx, este minoră, adică la data de 28.05.2017 avea vârsta de 12 ani și 11 luni și era în

imposibilitate de a se apăra și de a-și exprima voința datorită vârstei, având capacitatea

redusă de a opune rezistență acțiunilor abuzatorului, și-a satisfăcut pofta sexuală în formă

perversă.

solicitând casarea acesteia în latura pedepsei, cu pronunțarea în această parte a unei noi

hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă cu aplicarea art.79 Cod penal.

1

În argumentarea apelului a menționat, că instanța de fond nu a luat în considerare

prevederile art.art.61, 75, 78, 79 Cod penal. Consideră, că în speță este posibil de aplicat

prevederile art.79 Cod penal, deoarece inculpatul a recunoscut vina, astfel, pedeapsa penală

aplicată de către prima instanță este prea aspră și nerațională.

fost respins ca nefondat cu menținerea sentinței.

Instanța de apel a conchis, că prima instanță a respectat normele procesuale, a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect

ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în baza art.172 alin.(3) lit. a) Cod penal,

făcând o încadrare juridică corectă a acțiunilor inculpatului și stabilind pedeapsa acestuia în

conformitate cu circumstanțele cauzei.

Instanța de apel a reținut că, soluția primei instanțe se bazează pe probele cercetate în

cadrul procesului judiciar, și anume: declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate

Crețu Valentina, declarațiile martorilor N. Perepcic și D. Ursu, precum și prin elementele de

fapt dobândite din rezultatele acțiunilor procesuale, conținute la materialele cauzei penale,

printre care: procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiunii din 09.08.2017

(f.d.12); procesul-verbal de cercetare la fața locului cu fototabel (f.d.13-15); raportul de

expertiză judiciară nr.296 din 02.08.2017 (f.d.74-75); raportul de expertiză judiciară

nr.174a-2017 din 11.12.2017 (f.d.82-84); raportul de expertiză judiciară nr.241 D din

26.12.2017 (f.d.90).

În urma aprecierii integrale a probelor, instanța de apel a statuat că, se confirmă

corectitudinea soluției primei instanțe privind recunoașterea inculpatului vinovat de

comiterea infracțiunii incriminate în baza art.172 alin.(3) lit. a) Cod penal, or, inculpatul nici

nu contestă faptul dat, solicitând doar aplicarea unei pedepse mai blânde.

În opinia instanței de apel, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor

art.art.61, 75 Cod penal, și corect i-a stabilit lui Șușu Tudor pedeapsa sub formă de

închisoare, în limitele prevăzute de legislator.

Criticile aduse de către apelant în ceea ce privește asprimea pedepsei, au fost respinse

de către instanța de apel, care a menționat că prima instanță la aplicarea pedepsei penale s-a

conformat prevederilor legii, iar soluția adoptată la capitolul individualizării pedepsei penale

este suficient motivate.

Prin urmare, instanța de apel apreciind în cele din urmă că pedeapsa aplicată de către

prima instanță este legală, întemeiată și echitabilă. Careva temeiuri de a casa sentința primei

instanțe, sub aspectul individualizării pedepsei penale, nu au fost stabilite.

Victor în numele inculpatului, a declarat recurs ordinar în care, invocând temeiurile de drept

prevăzute la art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia,

considerând că instanța de apel urma să-i aplice inculpatului o pedeapsa mai blândă, cu

aplicarea art.79 Cod penal.

procurorul a depus referință asupra recursului declarat de partea apărării, menționând că

2

acestea urmează a fi declarat inadmisibil, ca vădit neîntemeiat, cu menținerea deciziei

instanței de apel.

ajunge la concluzia că, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele

considerente de fapt și de drept.

Potrivit art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecând

recursul, fără citarea părților, este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate.

Potrivit recursului, recurentul își exprimă dezacordul doar cu faptul că pedeapsa

aplicată inculpatului este prea aspră, astfel instanța de recurs ordinar supune verificării

decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de pct. 10) alin.(1) art.427 Cod

de procedură penală care prevede, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când: s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Cu referire la argumentele menționate în recurs, Colegiul penal conchide că acestea

sunt nefondate și nu reflectă prezența în speță a încălcărilor invocate, deoarece instanța de

apel a respectat prevederile legale prescrise de art.art.414-419 Cod de procedură penală și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării, aceasta

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4

din prezenta decizie.

Colegiul penal menționează, că potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai

blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai

aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește

numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina

libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și

principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Cu referire la argumentul recurentului prin care se invocă necesitatea aplicării în

3

privința inculpatului a unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege, deoarece

instanțele de fond i-ar fi aplicat o pedeapsă prea aspră, Colegiul penal menționează că

acestea nu pot fi reținute, deoarece sub aspectul individualizării pedepsei penale, soluția

instanței de apel cu privire la menținerea sentinței primei instanțe este întemeiată și legală.

Potrivit prevederilor art.79 alin.(1)-(11) Cod penal, ținând cont de circumstanțele

excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvârșirea

infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte

circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de

contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea

acesteia, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea

penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie, ori poate să nu

aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvârșit infracțiunea

se consideră circumstanță excepțională. Săvârșirea infracțiunii de către persoanele care au

atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanța

de judecată drept circumstanță excepțională. Poate fi considerată excepțională atât o

circumstanță atenuantă, cât și un cumul de asemenea circumstanțe legate de situațiile

menționate la alin.(1).

În sensul articolului de lege citat este de înțeles, că stabilirea pedepsei sub limita

minimă sau a unei pedepse mai blânde, care nu este prevăzută în sancțiunea articolului

corespunzător din Codul penal, în baza căruia este încadrată infracțiunea, se admite luând

numai în considerare personalitatea vinovatului în cazul existenței circumstanțelor

excepționale, legate de scopul, motivele, rolul vinovatului și comportamentul acestuia până

la săvârșirea infracțiunii, în timpul și după săvârșirea infracțiunii.

În spiritul acestei norme penale, se înțelege că trebuie să existe ori în împrejurările în

care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind personalitatea infractorului,

circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau stări de lucruri, care constituie excepție

de la starea obișnuită a lor ori a personalității inculpatului. Împrejurările obișnuite sunt cele

care predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale.

Ca excepționale, instanța urmează să stabilească astfel de împrejurări care micșorează

esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date privind personalitatea

făptuitorului (grad de invaliditate – I, II (persoana cu dizabilități severe și accentuate),

merite deosebite față de societate, alte circumstanțe de importanță majoră).

În cazul stabilirii unor asemenea împrejurări, instanța de judecată este obligată să

indice în sentință care anume circumstanțe ale cauzei sunt considerate excepționale și în

corelație cu care date despre persoana vinovatului ele servesc drept temei pentru aplicarea

art.79 Cod penal.

Potrivit practicii judiciare, instanțele de judecată trebuie să studieze multilateral, în

deplină măsură și obiectiv, toate circumstanțele și datele care caracterizează atât negativ, cât

și pozitiv persoana inculpatului și care au o importanță esențială pentru stabilirea categoriei

și mărimii pedepsei. La caz, reieșind din materialele cauzei, Colegiul penal lărgit conchide

că nici în împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională și nici în datele privind

personalitatea infractorului, nu au fost identificate circumstanțe, împrejurări, particularități,

situații sau stări de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor, sau a

4

personalității inculpatului, care ar constitui temei de aplicare a unei pedepse mai blânde

decât cea prevăzută de lege.

Astfel, instanțele de fond corect au reținut că pedeapsa închisorii stabilită inculpatului

este condiționată de personalitatea acestuia, precum și gravitatea faptei imputate, care face

parte din categoria celor excepțional de grave.

Inoportunitatea aplicării unei pedepse de altă categorie, rezultă din însuși caracterul

faptei comise, din natura și gravitatea consecințelor infracțiunii comise de Șușu Tudor, iar

aplicarea unei pedepse penale sub formă de 10 ani închisoare, ar duce la conștientizarea de

către inculpat a celor comise, cu tragerea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul

său și siguranța vieții, sănătății altei persoane.

Colegiul penal lărgit conchide că, instanțele de fond la individualizarea pedepsei, au

acordat deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61, 75, 76, 77 Cod penal.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată că, concluzia instanței de apel de

menținere a sentinței primei instanțe, corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de

stabilire a pedepsei, aceasta fiind motivată și aplicată în limitele legii, motiv din care se

impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de către avocatul Polivenco

Victor în numele inculpatului, cu menținerea deciziei atacate.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Polivenco Victor în

numele inculpatului Șușu Tudor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 20 februarie 2019, în cauză penală privindu-l pe Șușu Tudor xxxx, cu menținerea

deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 27 decembrie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Nadejda Toma

Elena Cobzac

Victor Boico

5