1ra-1636/2019 — Art. 190 al. 5 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 11.09.2017, Darie Igor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, și în baza acestei legi, i-a fost numită o pedeapsă în formă de închisoare pe un termen de 8 ani, cu privarea de dreptul de a exercita activități în domeniul gestionării bunurilor și a mijloacelor financiare pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. A fost admisă integral acțiunea civilă înaintată în procesul penal de Beregoi Alexandru și s-a dispus încasarea de la Darie Igor, în folosul lui Beregoi Alexandru, suma de bani în mărime de 722 038 lei 84 bani cu titlu de prejudiciu material cauzat prin infracțiune, precum și suma de 3 000 cu titlu de cheltuieli pentru acordarea asistenței 1 juridice la examinarea cauzei penale.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Darie Igor, pe parcursul anului 2010, în mun. Chișinău, având intenția dobândirii ilicite a bunurilor lui Beregoi Alexandru prin abuz de încredere, deoarece erau prieteni, știind cu certitudine că ultimul dispune de bani deoarece a revenit de la muncă din Europa, i-a solicitat în luna martie să- i transmită un note-book de model "HP" pentru o perioadă scurtă de timp după care urma să-l restituie. Având încredere în Darie Igor deoarece se cunoșteau de mult timp, Beregoi Alexandru i-a transmis note-bookul în valoare de 20523, 84 lei. Ulterior, la 26.04.2010 Darie Igor, continuându-și acțiunile criminale, știind cu certitudine că se află într-o stare financiară extrem de precară și că nu va avea posibilitate să restituie mijloacele bănești primite, a solicitat și a primit de la Beregoi Alexandru suma de 6000 de Euro, echivalentul a 100440 lei (1 Euro conform cursului oficial al BNM la 26.04.2010 constituia 16,74 lei), invocând necesitatea investirii banilor în activitatea firmei sale. La 16.06.2010 Darie Igor din nou a solicitat și a primit de la Beregoi Alexandru bani în sumă de 12000 Euro, echivalentul a 158 000 lei (1 Euro conform cursului oficial al BNM la 16.06.2010 constituia 15,80 lei), invocând existența unor probleme de ordin personal. La 12.07.2010, cunoscând despre faptul că Beregoi Alexandru mai dispune de bani și invocând necesitatea exportului unor plante, Darie Igor a solicitat și a primit de la primul încă 12000 de Euro echivalentul a 194 040 lei (1 Euro conform cursului oficial al BNM la 12.07.2010 constituia 16,17 lei). La 12.08.2010, Darie Igor a mai solicitat și a primit de la Beregoi Alexandru 12000 de Euro, echivalentul a 186 000 lei (1 Euro conform cursului oficial al BNM la 12.08.2010 constituia 15,50 lei), invocând necesitatea organizării exportului unor cereale. La 28.09.2010, în vederea realizării intenției criminale până la capăt, sub pretextul cumpărării unei porțiuni de pădure, Darie Igor a solicitat și a primit de la Beregoi Alexandru bani în sumă de 4500 Euro, echivalentul a 73 035 lei (1 Euro conform cursului oficial al BNM la 28.09.2010 constituia 16,23 lei). În total, Darie Igor a primit de la Beregoi Alexandru bani și bunuri în valoare de 732 038,84 lei, care i-a însușit, cauzând astfel părții vătămate o daună materială considerabilă în proporții deosebit de mari. Astfel, prin acțiunile sale intenționate Darie Igor a comis infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, individualizată prin „escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, cu cauzarea de daune considerabile, săvârșită în proporții 2 deosebit de mari”.

Sentința a fost atacată cu apeluri de către inculpata Lungu (Vornices) Valentina și de către avocatul Vitalie Pîslaru în interesele inculpatei. 3.1. inculpatul Darie Igor, prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Darie Igor să fie achitat. De asemenea, inculpatul Darie Igor a mai solicitat ca acțiunea civilă înaintată de Beregoi Alexandru în cadrul cercetării judecătorești să fie lasătă pentru examinare în cadrul unui proces civil. În motivarea apelului, inculpatul a invocat următoarele: - cele invocate de către acuzare și constatate de către instanța de judecată au suport juridic doar din declarațiile lui Beregoi Alexaxandru și dispozițiile de plată bancare, prin care Beregoi Alexandru ridica sumele bănești de care dispunea. Careva dovezi despre faptul, că sumele bănești primite de către Beregoi Alexandru, prin intermediul băncii, și transmiterii lor lui Darie Igor nu au fost prezentate, atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul ședințelor de judeată; - instanța de judecată statuiază faptul aflării afacerilor lui Darie Igor într-o stare extrem de precară, dar cine a stabilit această stare la afacerea care o administra Darie Igor, prin ce fapte sau dovezi se stabilește acestă stare; - instanța de judecată se contrazice în cele stabilite și anume mărturiile martorului Cebotari Viorel care a concretizat că au avut o activitate în comun cu Darie Igor și au beneficiat de un credit bancar, care a fost restituit băncii din banii lui și imobilul gajat a unei rude a lui Darie Igor. În așa context, nu este clar ce situație precară înlătura Darie Igor prin banii lui Beregoi Alexandru dacă la achitarea creditului bancar a fost transmis un apartament gajat de către ruda sa; - fiind pus sub învinuire și în cadrul ședinelor de judecată, Darie Igor nu a recunoscut vina în săvârșirea infracțiunii încriminate și a declarat, că cu Beregoi Alexandru a început a colabora după ce ultimul s-a întors de peste hotare. De la început petreceau împreună zilele de odihnă, diferite ceremonii familiare, dar mai tîrziu Beregoi Alexandru a solicitat de a dezvolta împreună o afacere în domeniul agriculturii, creșterii vitelor și a porcinelor, păsărilor, dat fiind faptul că nemijlocit el își desfășură activitatea în domeniul comercializării cerialelor. De la început, din banii lui Beregoi Alexandru au procurat vite cornute, porcine, păsări, au investit în prelucrarea pământului, mai mult ca atât însuși Beregoi Alexandru participa activ la dezvoltarea afacerii fiind lunar remunerat, 3 fapt confirmat de către ultimul în cadrul ședințelor de judecată. Referitor la noot-book a declarat că la rugămintea lui Beregoi Alexandru a luat noot-bookul la oficiu din str. Grigore Vieru pentru ai instala jocuri, însă dat fiind că nu dispunea de timp liber noot- bookul l-a lăsat în birou, până când reprezentanții Univesității de Agricultură au sigilat încăperea oficiului și au scos din el noot-bookul a dispărut. Pe cazul dat a fost pornită o cauză penală. Beregoi Alexandru parțial cofirmă cele relatate de către Darie Igor și în instanță a confirmat faptul că după investirea banilor, pe parcursul anilor 2011 a primit lunar câte 3000 lei, a primit și alte sume bănești, mai mult ca atât, Darie Igor achita cheltuielile de odihă în comun, petrecerea ceremoniilor, odihnă cu familia la mare; - martorii Darie Veciaslav și Cebotari Viorel au declarat că nu cunosc absolut nimic despre relațiile financiare dintre Darie Igor și Beregoi Alexandru. Astfel, consideră că între Darie Igor și Beregoi Alexandru persistă relații civile,din care motiv litigiul apărut urmează a fi examinat de către instanța de judecată competentă. In circumstanțele enunțate supra, a susținut că se află în preajma unor raporturi de natură civilă și acțiunile lui Darie Igor urmează a fi calificate ca neonorarea unor obligațiuni contractuale dacă ele au existat între părți și pot fi demonstrate. 3.2. partea vătămată Beregoi Alexandru, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Darie Igor, să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, și să fie condamnat la 15 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita activități în domeniul gestionării bunurilor și a mijloacelor financiare pe un termen de 5 ani. În motivarea apelului, partea vătămată a indicat că nu este de acord cu sentința în partea stabilirii pedepsei, așa dar, instanța de judecată la stabilirea pedepsei de 8 ani închisoare lui Darie Igor, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii care face parte din categoria celor deosebit grave, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, care se caracterizează ca fiind o persoană predispusă la comiterea de fapte infracționale, că pe parcursul desfășurării urmării penale și judecării cauzei, a dat dovadă de un comportament, prin care a încercat să eludeze aflarea adevărului și să inducă în eroare organele judiciare, de lipsa circumstanțelor care atenuează ori agravează răspunderea, precum și de influiența pedepsei penale aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chisținau din 03 aprilie 2019, a fost respins, ca nefondat, apelul declarant de către inculpatul Darie Igor. 4 Admis apelul declarant de către partea vătămată Beregoi Alexandru, sentința casată partial, în latura pedepsei stabilite, și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează: Lui Darie Igor, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, i s-a aplicat o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani, cu executare în penitenciar de tip închis. În rest sentința a fost menținută. 4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, la pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că, inculpatului Darie Igor a săvârșit infracțiunea incriminată prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, după indicii calificativi: escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, cu cauzarea de daune considerabile, săvârșită în proporții deosebit de mari. Examinând probatoriul administrat, instanța de apel, a considerat dovedită în afara dubiilor rezonabile vina inculpatului Darie Igor și pe deplin dovedită prin următoarea sistemă de probe pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile inculpatului Darie Igor, declarațiile părții vătămate Beregoi Alexandru, declarațiile martorilor Darii Veaceslav, declarațiile martorilor Darii Veaceslav, Cebotari Viorel, ordinul de plată nr. xxxxx din 26.04.2010, eliberat de BC „Victoriabank” SA lui Beregoi Alexandru ce confirmă extragerea sumei de 6 000 Euro; ordinul de plată nr. xxxxx din 28.11.2010, eliberat de BC „Victoriabank” SA lui Beregoi Alexandru ce confirmă extragerea sumei de 4 500 Euro; ordinul de plată nr. xxxxx din 12.07.2010, eliberat de BC „Victoriabank” SA lui Beregoi Alexandru ce confirmă extragerea sumei de 12 000 Euro; contractul de arendă nr. 146 din 02.07.2010 încheiat între Agenția „Moldsilva” și S.R.L. „Colțan-TTD”; actul de constituire a SC „VLADCOR Group” S.R.L. fondator al căruia este indicat Coreaghin Vladimir; actul adițional cu privire la modificările și completările înscrise în registru de Stat al întreprinderilor și organizațiilor operate în Actul de constituire al întreprinderii SC „Vladcor Group” S.R.L.; contractul de vânzare- cumpărarea a părții sociale încheiat între Coreaghin Vladimir și Cebotari Viorel prin care Cebotari Viorel a cumpărat 50% din capitalul social al SC „Vladcor Group” S.R.L.; contractul de vânzare-cumpărarea a părții sociale încheiat între Cebotari Viorel și Darie Igor prin care Darie Igor a cumpărat 50% din capitalul social al SC „Vladcor Group” S.R.L.; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 01.04.2015; actul întocmit de comisia în componența contabil-coordonator R.Istrate, administrator al căminului nr.IV; inspector 5 de sector Bulmaga I. privind transmiterea spre păstrare a bunurilor materiale de la ÎI „Darie Igor” la căminul nr. 1 (b-dul Gr.Vieru, 10) în gestiunea d-lui V. Ciocoi; procesul- verbal de confruntare din 10.06.2014 dintre Darie Igor și Beregoi Alexandru. Instanța de apel a reiterat că la caz, obiectul juridic al acestei infracțiuni, l-a constituit anume mijloacele bănești care au fost date cu împrumut inculpatului Darie Igor de către partea vătămată Beregoi Alexandru, precum și note-bookul, iar ca urmare, mijloacele bănești și bunul au fost însușite, proprietar de facto și de iure fiind anume pătimitul Beregoi Alexandru. Sub aspectul dat, instanța de apel a reținut că, însuși inculpatul Darie Igor a confirmat în cadrul urmăririi penale că în anul 2010, după venirea lui Beregoi Alexandru în țară din Italia, el a mers la acesta și a solicitat să-i împrumute bani, deoarece activitatea firmei sale „Vladco Group” S.R.L. a fost sistată, din cauza situații financiare precare. Astfel, el a convenit cu acesta să-i împrumute mai multe sume bănești în vederea achitării dobânzii la bancă pentru a nu pierde obiectele puse în gaj. Darie Igor a mers de mai multe ori cu Alexandru la ,,Victoriabank” de pe str. Vasile Alecsandri, mun. Chișinău, unde acesta a ridicat din contul său bancar sume de bani, în valută și anume în dolari și i le dădea. El cu exactitate nu poate să comunice ce sume de bani și de câte ori a mers la bancă, însă își amintește că a împrumutat aproximativ 45000 de dolari SUA, iar ultimul împrumut l-a primit de la Beregoi Alexandru în fața sediului Ministerului Agriculturii. Banii au fost împrumutați până la finele anului 2013. Deși, în ședința instaneți de fond, inculpatul Darie Igor nu a recunoscut vinovăția incriminată și a declarat că nu a împrumutat bani de la Beregoi Alexandru, ci dimpotrivă Beregoi Alexandru a investit mijloacele bănești în afacerea inculpatului, faptul dat nu poate fi luat de instanța de apel ca declarații veridice, de vreme ce, inculpatul Darie Igor și-a schimbat declarațiile față de cele relatate în cadrul urmăririi penale. Or, din declarațiile părții vătămate Beregoi Alexandru reiese evident că, Darie Igor la data de 26 aprilie a cerut să-i împrumute suma de 6000 Euro sub procente, și i-a împrumutat suma de 6000 Euro, avea nevoie de bani cheș. La data de 16 iunie i-a mai împrumutat suma de 10000 Euro, motivând că are probleme în familie, dar a promis că îi v-a întoarce cu procente, ca la bancă. La data de 12 iulie a împrumutat 12 000 Euro. La data de 28 septembrie trebuia să arendeze un lot de pădure, a mai împrumutat 4500 Euro, ulterior a început să vină mai rar, a spus că se închide firma, îl suna, îi spunea că vine mâine, poimâine, a spus ca are bani în banca, dar nu îi mai întorcea, și așa a durat până în 2013. 6 De asemenea, partea vătămată Beregoi Alexandru a mai declarat că, nu ține minte sigur în ce lună, inculpatul Darie Igor i-a cerut notebook-ul ca să instaleze jocuri. Peste un timp a cerut notebook-ul înapoi, însă acesta îi spunea că nu este acasă, că o să fie la oficiu. După a spus că oficiul a fost sechestrat și notebook-ul se află înăuntru, și nu ii poate restitui. Notebook-ul era nou, l-a adus din Europa, era împachetat, și Darie Igor i-a spus ca îi va instala jocuri, după asta nu i l-a mai întors până în prezent. El a luat doar notebookul și încărcătorul. Notebookul costa 1200 Euro, era nou. Instanța de apel nu a pus la dubii existența de facto a mijloacelor bănești de care dispunea partea vătămată, care au fost transmise inculpatului, or, suma impunătoare este confirmată prin ordinul de plată nr. xxxxx din 26.04.2010, eliberat de BC „Victoriabank” SA lui Beregoi Alexandru ce confirmă extragerea sumei de 6 000 Euro, ordin de plată nr. xxxxx din 28.11.2010, eliberat de BC „Victoriabank” SA lui Beregoi Alexandru ce confirmă extragerea sumei de 4 500 Euro, precum și ordin de plată nr. xxxxx din 12.07.2010, eliberat de BC „Victoriabank” SA lui Beregoi Alexandru ce confirmă extragerea sumei de 12 000 Euro. În acest sens, instanța de apel a ținut cont și de afirmațiile părții vătămate Beregoi Alexandru care a relatat că a lucrat peste hotare, unde a avut un accident rutier, după care și-a angajat un avocat și ca urmare, i s-a compensat o suma de 150 000 Euro, din acești bani i-a împrumutat lui Darie Igor. Suma respectivă a fost transferată pe numele mamei sale în luna noiembrie 2009, au fost două tranșe 55000 și 55000, după asta s-a întors acasă în 2010 ianuarie. Așa dar, în contextul dat, instanța a reținut că inculpatul Darie Igor a acționat cu scopul dobândirii ilicite a bunurilor părții vătămate, în situația în care partea vătămată Beregoi Alexandru a confirmat că a înțeles ca a fost înșelat de Darie Igor după ce a aflat ca nu are bunuri la care pretindea că le are, și anume apartamentul cu 5 odăi și garajuri. Darie Igor se ascundea, îl suna - nu răspundea, dacă îl vedea nu venea acasă, se ascundea, îi promitea că va restitui banii în altă zi, iar ulterior suna și spunea ca nu poate, i-a mai spus ca are cont în România și urma să plece să scoată bani, dar au trecut câteva luni și banii nu au mai apărut. În afara de 10000 lei nu a primit nimic de la Darie Igor, nici procente. S-a angajat la lucru ca șofer, lucra, și în fiecare luna primea salariau 3000 lei, așa a fost timp de un an. După ce i-a dat ultima suma de bani, în septembrie 2010, de la toate sumele n-a solicitat nici o recipisă. Mai mult ca atât, martorul Cebotari Viorel a comunicat că a lucrat împreună cu Igor Darie într-o companie, care se ocupa cu exportul cerealelor timp de un an, doi. În această 7 companie Darie Igor era director, iar el deținea funcția de contabil. Din cuvintele lui Darie cunoaște că el a împrumutat bani de la o persoana, cu care lucrau împreună la un complex agrar, erau mai multe, porci, și animale, din spusele acestuia a înțeles că a apărut un conflict între ei. Din spusele lui Darie a înțeles că în jur de 50 000 dolari sau euro a împrumutat, dar nu poate spune cu certitudine. În timpul în care ei împreună se ocupau cu exportul cerealierelor compania se numea "VladCor Grup". În această ordine de idei, instanța de apel a reținut conform actului de constituire a SC „VLADCOR Group” S.R.L. fondator al acestuia era Coreaghin Vladimir. Prin contractul de vânzare-cumpărarea a părții sociale încheiat între Coreaghin Vladimir și Cebotari Viorel, s-a confirmat că Cebotari Viorel a cumpărat 50% din capitalul social al SC „Vladcor Group” S.R.L, iar prin contractul de vânzare-cumpărarea a părții sociale încheiat între Cebotari Viorel și Darie Igor, s-a confirmat că Darie Igor a cumpărat 50% din capitalul social al SC „Vladcor Group” S.R.L. De asemenea, din materialele cauzei penale a rezultat că Darie Igor era fondator al II „Darie Igor” care conform deciziei de fondare din 04.03.2003, era în drept să exercite următoarele genuri de activitate: creșterea bovinelor, creșterea porcinelor inclusiv a animalelor de prasila, alte servicii de creștere a producție, agrare, comerțul cu ridicata al produselor alimentare, băuturilor și produselor din tutun, creșterea păsărilor pentru carne, de prasila și celor tinere. În baza declarației de modificare și completare înscrise în Registrul de stat al întreprinderilor și organizaților operate în decizia de fondare a II „Darii Igor”, decizia de fondare se completează cu următoarele genuri de activitate: Comerțul cu ridicata al cerealelor, semințelor și furajelor pentru animale; intermedieri pentru vânzarea unui asortiment larg de mărfuri; Comerțul cu ridicata pe baza de tarife sau contracte; comerțul cu amănuntul în standuri și piețe. Prin decizia fondatorului II „Darii Igor”, a fost decis de a completa lista genurilor de activitate: Comerțul cu ridicata al cerealelor, semințelor și furajelor pentru animale: intermedieri pentru vânzarea unui asortiment larg de mărfuri; Comerțul cu ridicata pe baza de tarife sau contracte; comerțul cu amănuntul în standuri și piețe. Conform informației Inspectoratului Fiscal de Stat nr.xxxxx din 05.03.3014, II „Darie Igor” la situația de 31.12.2013 avea înregistrată datorie în sumă de 13270 lei la cap. 123/07, iar SRL „Vladcor Grup” avea datorie în sumă de 155, 58 lei la cap. 122/28. De asemenea, în ședința de judecată, martorul Cebotari Viorel a concretizat că a fost luat un credit de la SA „VictoriaBanc” de către compania „VladcorGrup”. Creditul a fost 8 achitat. A fost depus în gaj apartamentul părinților săi precum și a unei rude a lui Darie, a închis parțial creditul prin faptul ca a contractat alt credit, și de către Darie Igor din contul gajului. Probabil în 2011 a fost achitat creditul, dar nu poate spune cu certitudine, 2011-2012. Suma creditului a fost 50000 Euro, el a achitat aproximativ 30000 Euro. Astfel, este declarativă și neîntemeiată afirmația inculpatului Darie Igor precum că nu a fost stabilită prin fapte și probe starea precară a afacerilor sale, or la acest capitol, instanța de apel a ținut cont de declarațiile însuși a inculpatului, care a menționat că a avut personal un credit bancar la BC ,,Moldincombank'' filiala Ciocana în suma de 300 000 lei anume pentru dezvoltarea fermei. Creditul nu a fost restituit, bunul care a fost pus în gaj, a fost luat de bancă. Concret asta a fost în iarna anului 2010. A fost pus în gaj un apartament ce nu îi aparținea, apartamentul era scris pe doamna Eugenia Grosu care este mătușa sa, sora mamei sale. Mai mult ca atât, situația precară s-a mai confirmat și prin scrisoarea Universității Agrare nr. 25-138 din 27.01.2011, prin care II „Darie Igor” a fost întiințată despre necesitatea achitării taxei pentru locațiune în valoare de 39 161, 36 lei după soldul constituit la 01.01.2011, închiat în baza contractului de locațiune din 07.04.2008. Prin declarațiile martorului Darii Veaceslav relatate în cadrul cercetării judecătorești, s-a confirmat că acesta, pe Darie Igor îl cunoaște în legătura cu faptul ca era angajat la Universitatea Agrară de Stat din Moldova în calitate de jurist și a participat pe o acțiune civila, în care întreprinderea lui datora o sumă pentru locațiune universității..., cunoaște ca au existat relații contractuale de locațiune între Universitatea Agrară de Stat din Moldova și II "Darie Igor". La fel, instanța de apel a reținut că, inculpatul Darie Igor s-a folosit de încrederea părții vătămate Beregoi Alexandru, având în vedere că erau prieteni, a luat în luna martie 2010 de la ultimul un note-book de model "HP" pentru o perioadă scurtă de timp după care urma să-l restituie, însă nu l-a mai restituit. Astfel, deși la materialele cauzei penale, este anexată ordonanța de pornire a urmăririi penale conform semnelor constituive ale infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, instanța de judecată justificat a reținut că cauza penală a fost intentată la data de 30.04.2014, pe când inculpatul urma să restiuie bunul în scurt timp din momentul când a fost luat de la partea vătămătă, adică în anul 2010. Faptul menționat de inculpat precum că reprezentanții Universității de Agricultură au sigilat oficiul unde se afla notebook-ul părții vătămate de model "HP", motiv pentru care dânsul nu a putut să-l întoarcă, nu poate constitui un temei de casare a sentinței de 9 condamnare, în situația în care, în cadrul cercetării judecătorești, s-a adeverit faptul că încăparea a fost sigilată în anul 2011, pe când bunul a fost luat de partea vătămată în anul 2010, or, în această perioadă de timp, inculpatul nu a întreprins careva măsuri de restituire a bunului care nu îi aparține cu drept de proprietate. Așa dar, în viziunea instanței de apel s-a confirmat faptul eschivării inculpatului de a se întâlni cu partea vătămată, de a restitui atât mijloacele bănești luat cu împrumut, cât și notebook-ul de model "HP", or, din declarațiile lui Beregoi Alexandru s-a constatat că Darie Igor se ascundea, îl suna nu răspundea, dacă îl vedea nu venea acasă, se ascundea, îi promitea că va restitui banii în altă zi, iar ulterior suna și spunea ca nu poate, i-a mai spus ca are cont în România și urma să plece să scoată bani, dar au trecut câteva luni și bani nu au mai apărut. Instanța de apel a reținut că la individualizarea și stabilirea categorici pedepsei inculpatului Darie Igor, s-a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78, Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunii deosebit de grave prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de faptul că infracțiunea a fost săvârșită din intenție, de personalitatea inculpatului, fără antecedente penate, are la întreținere doi copii minori, nu a recunoscut vinovăția incriminată, nu se află la medicul narcolog sau psihiatru. Însă, la stabilirea termenului de pedepasă în formă de închisoare, instanța de judecată nejustificat a numit o pedeapsa minimă prevăzută de sancțiunea art. 190 alin. (5) Cod penal, de 8 ani închisoare lui Darie Igor, în situația în care, în cadrul cercetării judecătorești s-a constatat cu certitudine că acesta nu a recunoscut vinovăția, mai mult ca atât, fiind luat cu împrumut mijloace bănești de la partea vătămată Beregoi Alexandru în anul 2010, inculpatul nu a întreprins măsuri de a restitui banii sau notebookul. Așa dar, instanța de apel, efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în viața socială, precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate, a considerat că în coraport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile ale faptei și personalitatea inculpatului, a constatat că corijarea și reeducarea acestuia este posibilă doar cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani, cu executare în penitenciar de tip închis. Instanța de apel a notat că sancțiunea normei de condamnare de care se face vinovat inculpatul Darie Igor, prevede pedeapsa complementară în formă de privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani. 10 Având în vedere nemijlocit faptul că norma de care se face vinovat inculpatul Darie Igor prevede în mod obligatoriu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate, în calitate de pedeapsă complementară, instanța de apel a constatat că, instanța de judecată justificat a numit inculpatului Darie Igor, sancțiune complementară, privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 3 ani. Or, în acest sens, instanța de apel nu a considerat necesar de a interveni, de vreme ce acesta pedeapsă, dispusă spre executare de către instanța de judecată prin sentință, corespunde prevederilor art. 190 alin. (5) Cod penal, fiind obligatorie la numirea pedepsei principale prevăzute de partea specială a legii penale. De asemenea, instanța de apel a memționat că, instanța de fond justificat a dispus spre încasare din contul inculpatului Darie Igor în beneficiul părții vătămate Beregoi Alexandru a sumei de 722 038, 84 lei, cu titlu de prejudiciul material cauzat prin infracțiune, or, anumea acestea mijloace bănești au fost însușite de către inculpat. De asemenea, este necesar de mai remarcat și faptul că în suma dispusă spre achitare a fost inclus și costul notebookului. A fost legal și justificat dispus încasarea din contul inculpatului Darie Igor în beneficiul părții vătămate Beregoi Alexandru și cheltuielile de judecată în mărime de 3 000 lei, având în vedere că prin bonul de plată cu seria EZ nr. 305819 din 03.11.2013, s-a confirmat că Beregoi Alexandru a achitat suma de 3000 lei avocatului Șendrea Miroslav pentru asistența juridică acordată în cauza penală.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Babără Marian în numele inculpatului, prin care, indicând temeiurile de casare stipulate în art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 9) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor judecătorești contestate, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința lui Darie Igor. În motivarea recursului invocă următoarele: - apărarea a invocat mai multe argumente și probe care atrăgeau ilegalitatea soluției pronunțate de prima instanță, iar instanța de apel a constatat că aceste argumente sunt veridice și suficient de probate, doar că le-a apreciat eronat, le-a ignorat, nu s-au pronunțat asupra lor și nu le-a combătut, ignorând că ele determină imposibilitatea pronunțării soluției ce a fost pronunțate. Prin probatoriul administrat la dosar, inclusiv cel acumulat cu concursul direct al apărării, se atestă cert că starea reală de lucruri a fost alta decât acea indicată de prima instanță și puțin diferită, decât acea stabilită de instanța de apel, 11 manifestată prin existența unor raporturi clasice de împrumut între părți; - este necesar ca instanța de judecată să i-a în considerație că în cazul escrocheriei (art. 190 CP) victima transmite benevol bunurile către făptuitor, sub influența înșelăciunii sau a abuzului de încredere, însă procurorul nu a constatat nici înșelăciune și nici abuz de încredere în acțiunile acestuia în raport cu persoanele de la care a primit pretinsele mijloace bănești, dar și a fost ignorat scopul pentru care au fost acceptate o parte din aceste mijloace bănești și unde acestea au fost investite efectiv; - norma penală nouă, pentru care a fost condamnat recurentul, nu este în nici un fel coroborată cu învinuirea inițială adusă acestuia, după cum ea nu este constatată și confirmată de probatoriul administrat la dosar. Instanța de apel s-a limitat la transcrierea formală a prevederii noi asupra faptelor calificate în baza legii vechi ceea ce face foarte dificilă apărarea. Însă, realitatea existentă, care califică aceste raporturi ca fiind niște relații civile ordinare, descalifică posibilitatea atât a procurorului cât și a instanței de judecată de a insinua existența elementelor componente ale vreunei infracțiuni în faptele recurentului. Dimpotrivă, ansamblul porobelor de la dosar, cu excepția declarațiilor părții interesate - prestinsa parte vătămată, au atestat existența relațiilor civile și personale dintre părți, care au avut o activitate de antreprenoriat comună, iar activitatea de antreprenoriat anume implică anumite riscuri materiale și nu doar beneficii; - instanța de recurs urmează să aplice la justa valoare prevederile art. 389 alin. (1-3) CPP, care stabilește că, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată. Sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri sau, în mod exclusiv ori în principal, pe declarațiile martorilor depuse în timpul urmăririi penale și citite în instanța de judecată în absența lor. Declarațiile martorilor depuse în timpul urmăririi penale pot fi puse la baza sentinței de condamnare numai în ansamblu cu alte probe suficiente de învinuire și cu condiția că, la urmărirea penală, a avut loc confruntarea cu bănuitul, învinuitul sau că martorul a fost audiat în condițiile art. 109 și 110, în cazul în care inculpatul nu a participat la confruntare cu acest martor în cadrul ședinței de judecată.

La recursul ordinar declarat de partea apărării, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a manifestat dezacordul cu recursul declarat, indicând că instanța de apel just a constatat circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei, corect încadrând acțiunile inculpatului, iar pedeapsa aplicată acestuia este legală și întemeiată. 12

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului declarat din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului. Colegiul penal, lecturând recursul declarat de partea apărării constată că, aceasta invocă temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 9) și 12) Cod de procedură penală, solicitând achitarea inculpatului Darie Ig. de sub învinuirea imputată, pe motiv că în acțiunile acestuia nu sunt întrunite elementele infracțiunii. Totodată, instanța de recurs menționează că, recurentul, invocând pct. 6) al normei indicate supra, nu indică la concret prin ce motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, astfel că, asupra acestui temei, instanța de recurs nu se va expune, precum și asupra temeiului prevăzut de pct. 12), deoarece recursul nu conține motive în acest sens, or, în speță, acțiunile inculpatului nu au fost reîncadrate în altă normă penală decât cea imputată prin rechizitoriu. Astfel, analizând decizia atacată, instanța de recurs consideră că, alegațiile recurentului sunt nefondate, și în acest sens, se menționează că, potrivit normelor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, iar prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Iar referitor la temeiul indicat de recurent, precum că instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, deoarece a dat apreciere incorectă probelor administrate în cauza dată, care în opinia acesteia nu dovedesc vinovăția inculpatului de 13 comiterea infracțiunii imputate, instanța de recurs consideră că sunt neîntemeiate și ține să sublinieze, că eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de legiuitor în art. 6 pct. 11) Cod de procedură penală și anume, ca stabilire eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor. Eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte din situația dosarului, privită ca o stare de fapt. Reieșind din sensul acestor prevederi legale, Colegiul penal conchide, că în speță nu a fost admisă o eroare gravă de fapt, deoarece pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Totodată, instanța de recurs reiterează, că eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. Luând în considerație cele expuse supra, Colegiul penal ajunge la concluzia, că în speță nu s-a constatat existența erorilor de drept, prevăzute de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, invocate în recursul depus. Prin urmare, alegațiile părții apărării sunt nefondate. Referitor la argumentele invocate de către recurent, precum că în acțiunile inculpatului nu sunt întrunite elementele infracțiunii imputate, temeiul prescris la pct. 8) alin. (1) din art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că, potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală. Instanța de recurs reține că, acest temei include cazurile când nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Darie Ig. a fost recunoscut vinovat și condamnat de instanța de fond în baza art. 190 alin. (5) Cod penal - escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, săvârșite în proporții deosebit de mari, soluție menținută de către instanța de apel, care a constatat că, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând 14 obiectiv cumulul de probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate. Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră, că instanța de apel legal și întemeiat a menținut concluzia primei instanțe privind vinovăția inculpatului Darie Ig. în săvârșirea infracțiunii constatate, deoarece la judecarea apelului declarat de inculpatul Darie Ig., a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4.1. din prezenta decizie soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară. Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul că, argumentele invocate de partea apărării privind nevinovăția inculpatului, au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima instanță și în instanța de apel, iar asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în hotărârile pronunțate. Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărîrea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei). Referitor la temeiul indicat de recurent, și anume pct. 9) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal consideră că este neîntemeiat și se menționează că, condiția esențială pentru tragerea persoanei la răspundere penală constă în aceea că fapta imputată să fie prevăzută de legea penală ca infracțiune, or, în speța dată infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal în baza căruia a fost condamnat Darie Ig. este prevăzută de legea penală. În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de 15 procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de avocatul Babără Marian în numele inculpatului se declară inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat. 7. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Babără Marian în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie 2019, în cauza penală privindu-l pe inculpatul Darie Igor Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 27 decembrie 2019. Președinte: Guzun Ion Judecători: Catan Liliana Țurcan Anatolie 16