1ra-1635/2019 — art. 186 alin.2 lit. d CP

1ra-1635/2019 — art. 186 alin.2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1635/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

28 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

judecând, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul

Hamureac Oxana în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2019 și a sentinței

Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 16 august 2018, în cauza penală privindu-l

pe

Oprea Vasile Xxxxx, născut la xxxxx, originar și domiciliat

în s. Xxxxx r-nul Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

18.03.2019-24.04.2019

09.07.2019-28.11.2019

A C O N S T A T AT:

fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

Oprea Vasile a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d)

Cod penal, la 2 ani închisoare.

Conform art. 84 Cod penal, l-a pedeapsa aplicată, i-a fost adăugată partea

neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Chișinău din 27.12.2017,

fiindu-i stabilită definitiv pedeapsa de 7 ani închisoare, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis.

2016, aproximativ ora 23:30, având intenția sustragerii bunurilor altei persoane,

acționând cu scop de cupiditate, aflându-se în bucătăria casei lui Miron Lilia din s.

Xxxxx, r-nul Xxxxx, folosindu-se de faptul că nu este observat de nimeni, pe ascuns

a sustras din portmoneul acesteia suma de 400 euro și 50 lei românești, echivalentul

a 8620 lei, cauzând părții vătămate daună materială în proporții considerabile.

1

Deoarece probele administrate confirmă integral vinovăția inculpatului,

instanța a încadrat acțiunile în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, ca furt, adică

sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului

să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de amendă.

Apelanta a invocat că pedeapsa stabilită este una prea aspră, reieșind din

faptul că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, a conștientizat

efectele prejudiciabile ale acțiunilor sale, la caz fiind prezentă circumstanța

atenuantă prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal – contribuirea activă a

inculpatului la descoperirea infracțiunii.

Prin urmare, prezența circumstanțelor atenuante și lipsa celor agravante,

permit reducerea, în condițiile art. 78 alin. (1) lit. a) Cod penal, a pedepsei cu

închisoarea până la limita minimă, cu respectarea prevederilor art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală.

octombrie 2018, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit corect starea de fapt, ce

corespunde probelor din dosar, care au fost corect apreciate, acțiunile inculpatului

fiind just încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal ca furt, adică sustragerea

pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă în limita sancțiunii, a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, adică și-a motivat just soluția,

reținând că acesta a comis o infracțiune mai puțin gravă, s-a căit sincer, dar anterior

a fost condamnat pentru infracțiune similară sau alte fapte care au relevanță pentru

cauză.

casarea parțială a hotărârilor adoptate și pronunțarea unei hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de amendă.

Recurenta a invocat, că instanțele de fond nu au reținut circumstanța

atenuantă, prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal - contribuirea activă a

inculpatului la descoperirea infracțiunii.

În cadrul cercetării judecătorești nu a fost stabilită niciuna din circumstanțele

agravante prevăzute de art. 77 Cod penal.

Prezența circumstanțelor atenuante și lipsa celor agravante, permit, reducerea,

în condițiile art. 78 alin. (1) lit. a) Cod penal a pedepsei cu închisoarea până la limita

minimă, cu respectarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei, instanțele de fond nu au ținut seama de

principiile de aplicare, prevăzute de art. 7, 61 și 75 Cod penal și de criteriile

generale de individualizare a pedepsei, de caracterul și gradul de pericol social al

infracțiunilor săvârșite.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

2

februarie 2019, a fost admis recursul ordinar declarat, fiind casată total decizia și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

și dispozitivului sentinței (pct. 1., 2. din decizie), instanța de fond adoptând soluția

de condamnare a inculpatului în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, nu a

constatat și descris fapta criminală, considerată ca fiind dovedită. Instanța de fond a

reținut în descriptiv că inculpatul se învinuiește în comiterea infracțiunii imputate –

element propriu sentinței de achitare, dar în dispozitiv s-a contrazis dispunând

condamnarea ultimului în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 2 ani închisoare.

Prin urmare, instanța de recurs a reținut că, prima instanță nu a judecat fondul

cauzei în conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazicând dispozitivul hotărârii.

Totodată, instanța de recurs a reținut că instanța de apel, nu a respectat

prescripțiile de drept nominalizate, deoarece, conform descriptivului și

dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie): nu a reacționat în modul

prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de instanța de fond, nominalizate

supra, repetându-le întocmai, nu a desființat sentința și nu a rejudecat cauza

potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță,

menținând o sentință neîntemeiată legal; nu s-a pronunțat asupra motivelor

invocate în apelul declarat de avocat, și repetate în recursul ordinar, inclusiv asupra

celor reproduse la pct. 3. și 5. din prezenta decizie, în felul și esența probatorie în

care acestea au fost enunțate.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu

cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, și că recursul ordinar este întemeiat.

a fost admis apelul declarat, fiind casată total sentința, inclusiv din oficiu, în baza

art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Oprea V. a fost recunoscut vinovat

și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 2 ani închisoare. În baza

art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, a fost

adăugată partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Central din 27 decembrie 2017, stabilindu-i definitiv, închisoare pe

un termen de 7 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant a stabilit că instanța de fond

la pronunțarea unei sentințe de condamnare în privința inculpatului Oprea Vasile a

încălcat normele de drept procedurale prevăzute la art. 385 alin. (1) pct. 1)-4) și art.

394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, ceea ce constituie erori de drept și care

3

sunt susceptibile de a fi corectate în procedura de judecare a apelului, prin

desființarea totală a sentinței.

Cu toate că inculpatul Oprea Vasile vina în comiterea infracțiunii incriminate a

recunoscut-o integral, vinovăția acestuia este constatată și prin următoarele

mijloace de probă administrate la faza de urmărire penală, după cum urmează:

declarațiile părții vătămate Miron Lilia (f.d. 15); declarațiile martorului Miron

Gheorghe (f.d. 16); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 27.12.2016 (f.d. 7-

8).

Instanța de apel cercetând în cumul probele administrate în ședința de

judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și

veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele

administrate, a stabilit în sarcina inculpatului Oprea Vasile încadrarea juridică

corespunzătoare, și anume art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal - furtul, adică sustragerea

ve ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune materiale în proporții

considerabile.

Instanța de apel a reținut că inculpatul Oprea Vasile a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii și a solicitat examinarea cauzei penale în procedură

simplificată. În conformitate cu art. 76 Cod penal în privința inculpatului Oprea

Vasile a reținut circumstanța atenuantă - căința sinceră. În conformitate cu art. 77

Cod penal în privința inculpatului Oprea Vasile a fost constatată circumstanța

agravantă săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care au relevanță

pentru cauză.

În viziunea instanței de apel, din materialele cauzei penale rezultă că

inculpatul Oprea Vasile nu este la prima abatere de la legea penală, anterior a fost

judecat, astfel prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 27.12.2017

inculpatul Oprea Vasile a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. lit. b), e), f) Cod penal și i s-a stabilit pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 5 ani și 6 luni.

Instanța de apel ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunilor săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală, astfel reținând faptul că, inculpatul

Oprea Vasile a recunoscut vina în comiterea faptei infracționale incriminate

acestuia și a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată că, infracțiunea

comisă se califică ca infracțiune mai puțin gravă, de prezența circumstanței

atenuante - căința sinceră, dar și prezența circumstanțelor agravante - săvârșirea

infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune

similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză, a aplicaz inculpatului

Oprea Vasile pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

penal, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani. În baza art. 84 alin.

(4) Cod penal, la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință a adaugat partea

neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Central

din 27.12.2017 stabilindu-i definitiv lui Oprea Vasile pedeapsa sub formă de

4

închisoare pe un termen de 7 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Cu referire la argumentele invocate de avocatul Hamureac O. în numele lui

Oprea Vasile privind aplicarea unei pedepse mai blânde, instanța de apel le-a

apreciat ca nefondate, or, inculpatul Oprea Vasile nu este la prima abatere, anterior

a mai comis infracțiuni pentru care a fost condamnat la închisoare, însă concluzii

nu a făcut și nu a pășit pe calea corectării, din care considerente se apreciază că

corectarea și reeducarea condamnatului este posibilă doar prin izolarea acestuia de

societate.

Pe cale de consecință, instanța de apel a conchis că în cauza dedusă judecății,

scopul pedepsei penale exprimat prin restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea inculpatului, dar și a altor persoane v-a fi atins doar prin executarea

efectivă de către inculpat a pedepsei cu închisoare stabilită acestuia prin decizie,

nefiind incidente careva circumstanțe ce ar justifica aplicarea unei pedepse mai

blânde.

către avocatul Hamureac O. în numele inculpatului, care solicită casarea acestora,

cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă

sub formă de amendă.

În motivarea recursului invocă:

- pedeapsa aplicată este una prea aspră în raport cu circumstanțele pricinii;

- instanța de apel a motivat neadmiterea în cazul dat a unei pedepse sub

formă de amendă, referindu-se la faptul că Oprea V. nu este la prima abatere și că

anterior a fost judecat prin sentința din 27.12.2017, însă anume această faptă

constituie prima abatere a inculpatului și nu acea faptă pentru care el a fost

condamnat la 27.12.2017, care a avut loc mult mai târziu;

- inculpatul a recunoscut integral vina în comiterea infracțiunii incriminate,

se căiește sincer de cele săvârșite și a conștientizat efectele prejudiciabile ale

acțiunilor sale, nu se află la evidența medicului psihiatru sau narcolog;

- cauza a fost examinată în procedură simplificată, partea vătămată este

plecată din Republica Moldova, aflându-se la muncă în Republica Italia, respectiv

nu avea intenția să se prezinte în prima instanță;

-inculpatul din start a recunoscut vina, încă din momentul înaintării

învinuirii, dar nu a recunoscut suma sustrasă, suma fiind mult mai mică, însă a

recunoscut vinovăția integral, fiind de acord să restituie toată suma solicitată de

partea vătămată, ca urmare examinarea cauzei a avut loc în termen rezonabil;

- cu referire la prevederile art. 76 alin. (2) Cod penal, solicită instanței să ia în

considerație împrejurările ce caracterizează personalitatea inculpatului și a le

considera circumstanțe atenuante la stabilirea pedepsei;

- în speță este prezentă circumstanța atenuantă prevăzută de art. 76 alin. (1) lit.

f) Cod penal, contribuirea activă a inculpatului la descoperirea infracțiunii;

- solicită a fi luat în considerație comportamentul post infracțional al

inculpatului, acesta din start a manifestat o atitudine sinceră, cooperantă cu

5

organul de urmărire penală și a dat depoziții veridice despre circumstanțele cauzei,

nu a întreprins măsuri de a se eschiva sau de a perturba desfășurarea normală a

urmăririi penale;

- nu a fost stabilită nici o circumstanță agravantă prevăzută de art. 77 Cod

penal;

- constatarea circumstanțelor atenuante la săvârșirea infracțiunilor și lipsa

circumstanțelor agravante permite reducerea în condițiile art. 78 alin. (1) lit. a) Cod

penal, a pedepsei principale până la minimul pedepsei cu închisoare;

- în privința lui Oprea V. nu au fost constatate circumstanțe agravante, fiind

reținute doar circumstanțe atenuante, fapt ce permit stabilirea unei pedepse sub

formă de amendă;

- la aplicarea pedepsei, instanțele de fond nu au ținut seama pe deplin de

principiile de aplicare, prevăzute de art. 7, 61 Cod penal și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunilor

săvârșite, stipulate în art. 75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei, de

gravitatea infracțiunilor, care fac parte din categoria celor mai puțin grave, de

persoana inculpatului, care nu se află la evidența medicului psihiatru sau narcolog,

circumstanțele atenuante- recunoașterea vinovăției și căința sinceră pentru fapta

comisă, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată, precum și de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, incorect a

conchis că stabilirea față de acesta a pedepsei sub formă de închisoare pe un termen

de 2 ani, este necesară pentru atingerea scopului de restabilire a echității sociale,

corijare și reeducare a inculpatului;

- instanțele ierarhic inferioare nu au argumentat poziția asupra aplicării

pedepsei închisorii.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece instanța de apel s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, just a constatat circumstanțele

de fapt și de drept, corect a încadrat acțiunile făptuitorului. Pedeapsa a fost aplicată

în strictă conformitate cu prevederile art. 6, 7, 61, 75, 76, 77 Cod penal.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente:

Reieșind din prevederile alin. (2) art. 424 Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 a

aceluiași Cod.

În conformitate cu art. 427 Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și apel în baza temeiurilor stipulate expres în acest articol.

Reieșind din recursul declarat de către apărătorul inculpatului se atestă, că

acesta îl fondează în baza temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, unde este stipulat că hotărârile instanței de apel pot

6

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța

a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Totodată, reieșind din

textul recursului, avocatul invocă dezacordul cu pedeapsa stabilită. Astfel, luând în

considerație cele invocate, Colegiul, întrevede și semnalarea temeiului pentru

recurs stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, ce prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, în cazul cînd s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Totodată, Colegiul penal reține, că autorul recursului nu contestă starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, criticând doar hotărârile adoptate în partea stabilirii pedepsei,

considerând că prima instanță, cât și cea de apel nu au ținut cont în deplină măsură

de prezența în speță a unui cumul de împrejurări și circumstanțe ce-i atenuează

răspunderea penală a făptuitorului, invocând în cele din urmă că ultimului i-a fost

stabilită o pedeapsă prea aspră.

Cu referire la temeiurile invocate de către recurent, prin prisma art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume ce ține de alegațiile, precum că

instanța de apel nu a ținut cont de toate circumstanțele cauzei și nu s-a expus

argumentat la capitolul individualizării pedepsei stabilite inculpatului, Colegiul

penal constată, că aceste temeiuri de casare nu și-au găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat.

În această ordine de idei, se reține că instanța de apel, a motivat cu suficientă

amplitudine în cuprinsul deciziei atacate, soluția de casare a sentinței adoptate de

prima instanță, pronunțând o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Oprea V. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186

alin. (2) lit. d) Cod penal, la 2 ani închisoare. În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, la

pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, a fost adăugată partea neexecutată a

pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 27

decembrie 2017, stabilindu-i definitiv, închisoare pe un termen de 7 ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

Dintr-un alt punct de vedere, Colegiul penal cu titlu de premisă relevă că,

instanțele au obligația de a-și motiva hotărârea în vederea garantării bunei

administrări a justiției, dar și a drepturilor părților la un proces echitabil, în

conformitate cu dispozițiile art. 6 din CEDO, astfel ca justițiabilul să poată observa

care dintre argumentele sale au fost acceptate și motivele pentru care aceste apărări

i-au fost respinse (cauza Burg și alții c. Franței, cauza Suominen c. Finlandei).

Motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire ce

înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, dând posibilitatea părților

din proces și opiniei publice să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și

temeinicia soluției adoptate, iar instanței de control judiciar, elementele necesare

pentru exercitarea controlului judecătoresc.

7

Reieșind din jurisprudența CEDO, instanța de recurs reiterează că nu trebuie

să existe un răspuns la fiecare argument avansat de părți, atâta timp cât sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum

s-a procedat, de altfel, în cauza de față.

Instanța de recurs reține că, instanța de apel, investită cu o situație de fapt, ca

urmare a efectuării cercetării judecătorești, s-a expus suficient în partea

individualizării pedepsei, astfel încât concluziile sale să conțină raționamente

asupra pedepsei aplicate inculpatului. Prin urmare, instanța de recurs atestă că,, din

textul deciziei atacate se constată că instanța de apel și-a motivat decizia în

conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, iar

hotărârea adoptată cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la

admiterea apelului declarat de către avocat, expunându-se asupra argumentelor

esențiale invocate în apel de către apelant.

Totodată, în urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului nu și-a

găsit confirmarea nici temeiul pentru recurs invocat de către autorul recursului și

prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în prezenta speță,

deoarece instanța de apel și-a motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75, 84 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire

la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului

imputat acestuia, ținând cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală.

Astfel, precum se atestă, prezenta cauză, în urma solicitării și înscrisului

autentic al inculpatului (f.d. 74 v. I), a fost judecată pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură

penală.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei

pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă

de către instanță prin încheiere protocolară (f.d. 76 v. I), beneficiază de reducerea cu

o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare

ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Așadar, sancțiunea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal,

pentru care a fost recunoscut vinovat inculpatul, prevede pedeapsă cu amendă în

mărime de la 650 la 1350 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în

folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 4 ani.

Având în vedere faptul, că sancțiunea normei penale pentru care a fost

condamnat inculpatul, Oprea V., prevede pedepse alternative, instanța de judecată

la alegerea sancțiunii ce urmează a-i fi numită inculpatului, este obligată de a-și

motiva concluziile referitor la stabilirea pedepsei neprivative de libertate sau

necesitatea aplicării pedepsei mai aspre, adică cu închisoare.

Prin urmare, învederând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, care sânt valabile în cazul dat pentru inculpatul, Oprea V., instanța de apel

8

a ajuns la concluzia de a-i stabili acestuia pedeapsă sub formă de închisoare pentru

comiterea infracțiunii imputate, respectiv limitele acestei pedepse fiind reduse cu o

treime, constituind astfel de la 3 luni până la 2 ani și 8 luni. În prezenta speță,

inculpatului pentru comiterea infracțiunii imputate, prin prisma alin. (8) art. 3641

Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsă cu închisoare pe un termen de

2 ani, adică în limitele prevederilor legale. Totodată, fiindu-i aplicate și prevederile

art. 84 alin. (4) Cod penal, cu includerea părții neexecutate a pedepsei stabilite prin

sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 27 decembrie 2017, stabilindu-i

definitiv, închisoare pe un termen de 7 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Revenind la prezenta speță, instanța de apel privitor la stabilirea pedepsei

inculpatului, a considerat a-i aplica anume sancțiunea sub formă de închisoare,

prevăzută de norma penală imputată ultimului, deoarece inculpatul Oprea Vasile

nu este la prima abatere, anterior a mai comis infracțiuni pentru care a fost

condamnat la închisoare, însă concluzii nu a făcut și nu a pășit pe calea corectării,

din care considerente se apreciază că corectarea și reeducarea condamnatului este

posibilă doar prin izolarea acestuia de societate. În asemenea împrejurări, Colegiul

penal nu se va îndepărta de la raționamentele instanței de apel, deoarece din

materialele dosarului se atestă că, într-adevăr inculpatul, Oprea V., anterior a avut

încălcări penale, fapt ce rezultă din cazierul judiciar al acestuia (f.d. 17 v. I),

precum și copia sentințelor anexate la prezentul dosar. Astfel, instanța de apel a

avut suficiente temeiuri de a considera, că o pedeapsă mai blândă din cele

alternative prevăzute de sancțiunea normei imputate inculpatului, adică sub formă

de amendă nu va atinge scopul legii și pedepsei penale.

Astfel, reieșind din circumstanțele nominalizate, Colegiul penal consideră, că

instanța de apel a avut temeiuri de a-i numi inculpatului cea mai aspră pedeapsă

sub formă de închisoare, prevăzută de sancțiunea normei penale imputate.

În continuare, la aplicarea pedepsei inculpatului, în privința căruia a fost

admisă procedura simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, instanța urmează să ia în considerare atât prevederile din alin. (8)

art. 3641 Cod de procedură penală, cât și prevederile art. 75-88 din Cod penal, ce

reglementează modalitatea individualizării pedepselor persoanelor condamnate.

Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod

de procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

În cele din urmă, instanța de apel justificat a aplicat în prezenta speță și

prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, incluzând și partea neexecutată a pedepsei

9

stabilite prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 27 decembrie 2017,

stabilindu-i definitiv, închisoare pe un termen de 7 ani, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis.

Ținând cont de cele expuse, Colegiul penal consideră că în prezenta cauză, nu

s-au constatat circumstanțe ce ar justifica aplicarea unei pedepse mai blânde sub

formă de amendă, deoarece personalitatea inculpatului nu prezintă garanțiile unei

conduite ce ar permite instanței de judecată de a da dovadă de clemență. Totodată,

nu pot fi neglijate sentințele anexat la materialele cauzei, potrivit căreia, se atestă

faptul că comiterea infracțiunilor, pentru inculpatul Oprea V., a devenit o

deprindere, iar aplicarea pedepsei sub formă de amendă, precum a fost solicitat de

către apărător nu-și va produce efectul, pentru ca inculpatul să-și facă concluziile

necesare de a nu comite în continuare abateri de la prevederile legii penale.

Referitor la alegațiile apărătorului privind prezența circumstanțelor atenuante,

precum și a faptului că nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru,

partea vătămată este plecată din Republica Moldova și nu avea intenția să se

prezinte, ce în opinia acestuia nu au fost luate în considerare de către instanța de

apel, Colegiul menționează, că la prezenta speță, acestea nu sunt suficiente pentru

ca inculpatul să beneficieze de o pedeapsă mai blândă, ca cea stabilită de instanța

de apel, ținând cont de personalitatea inculpatului, din cazierul judiciar și

sentințele anexate de unde rezultă o frecvență a comiterii infracțiunilor.

Mai mult ca atît, referitor la criticile invocate de recurent precum că instanțele

de judecată nu au dat o deplină eficiență faptului, că inculpatul a depus cerere,

cauza fiind examinată în procedura simplificată în conformitate cu prevederile art.

3641 Cod de procedură penală mult mai rapid, a conștientizat efectele prejudiciabile

ale acțiunilor sale, a recunoscut pe deplin vina în comiterea infracțiunii incriminate,

a colaborat cu organul de urmărire penală, instanța de recurs reiterează că, aceste

circumstanțe au atras incidența procedurii simplificate în baza art. 3641 Cod de

procedură penală, la cererea inculpatului, în urma căreia instanța de apel a redus

cu o treime pedeapsa cu închisoare, prevăzută la articolul corespunzător din Partea

specială a prezentului cod.

Ce ține de faptul că, instanța de apel a motivat neadmiterea în cazul dat a unei

pedepse sub formă de amendă, referindu-se la faptul că Oprea V. nu este la prima

abatere și că anterior a fost judecat prin sentința din 27.12.2017, însă anume această

faptă constituie prima abatere a inculpatului și nu acea faptă pentru care el a fost

condamnat la 27.12.2017, care a avut loc mult mai târziu, Colegiul penal

menționează că faptul dat nu poate schimba situația în prezenta speță, deoarece

Oprea V. anterior a mai fost condamnat și prin sentința Judecătoriei Strășeni din 17

ianuarie 2015, astfel fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de amendă, nu și-a făcut

concluziile necesare pentru a nu comite în continuare abateri de la prevederile

legale.

Astfel, Colegiul statuează, că instanța de apel întemeiat nu a aplicat

inculpatului pedeapsa cu amendă, care potrivit art. 62 Cod penal, este cea mai

blândă din categoria pedepselor penale, deoarece a ținut cont nu doar de

circumstanțele atenuante reținute la caz, ca căința sinceră, dar și de alte împrejurări

10

cum ar fi personalitatea acestuia, ceea ce indică la faptul că, inculpatul nu și-a făcut

concluziile de rigoare pentru a nu admite în continuare un comportament deviant

de la regulile stabilite în societate, respectiv scopul pedepsei penale în timp nu a

atins o realizare suficientă.

În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanța de apel a stabilit

inculpatului o pedeapsă echitabilă și conformă prevederilor legale, luând în

considerație toate criteriile generale de individualizare a pedepsei, iar modalitatea

de executare a acesteia pusă în sarcina inculpatului, precum și a termenului

pedepsei stabilite cu închisoare, a fost individualizată corect și în așa fel, încât

acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a

săvârșirii unor fapte similare, precum și extirparea scopurilor negative din

conștiința inculpatului, iar aplicarea unei pedepse mai blânde, poate încuraja pe

viitor săvârșirea altor infracțiuni.

Având ca reper cele expuse, Colegiul conchide, că pedeapsa individualizată de

instanța de apel, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului

prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane.

În aceste condiții, Colegiul penal lărgit consideră că, n-a fost constatată

prezența în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Finalmente, Colegiul penal lărgit apreciază ca legală și întemeiată hotărârea

instanței de apel, care a fost adoptată în corespundere cu prevederile art. 414-419

Cod de procedură penală și din atare considerente, recursul declarat de către

avocatul Hamureac Oxana în numele inculpatului, este neîntemeiat și urmează a fi

respins ca inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul

Hamureac Oxana în numele inculpatului, cu menținerea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2019, în cauza penală privindu-l pe Oprea

Vasile Xxxxx.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 27 decembrie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

11